NICOLAE GRIGORESCU

l e c t u r iaceast\ deosebire. Numai când printr-un exerci]iu al organelor,auzul va fi disociat de v\z, atunci Radioul va triumfa, f\r\`ns\ a reu[i s\ `n\bu[easc\ oratoria, unul din darurile cu carene-a `nzestrat firea. C\ci dup\ vechea Biblie „La `nceput afost cuvântul”, [i de-a pururea el r\mâne f\r\ concurent.Expunerile teoretice de pân\ aci s\ nu ne `mpiedice, `ns\,de a relata [i alte amintiri radiofonice, cum, de pild\, compararea`ntre comunicarea f\cut\ la Radio Berlin [i `n alte centreeuropene, mult mai comode decât cerin]ele institu]iei germane.Pentru a se evita exhibi]iile unor bâlbâi]i sau peltici, a[a cumodinioar\ ne-a fost dat s\ ascult\m [i la noi, la Berlin seimpune solicitatorilor vorbitori un prealabil examen. Eu amfost invitat `n ianuarie 1926 `n urma conferin]ei ce]inusem la Universitatea din Berlin. Un reprezentant alSociet\]ii, dup\ ce asistase la conferin]\, m-a declarat scutitde alt examen, fiind g\sit radiofonic [i mi-a `nmânat un lungprogram de prescrip]ii de `ndeplinit.Manuscrisul trebuia depus `n trei exemplare, `nainteazilei convenite. Prezentându-m\ la ora fixat\ `n splendidulnou Palat din Berlinerplatz, dup\ multe v\muiri am fostprezentat conduc\torilor, apoi introdus `ntr-una din numeroaselecabine, corespunzând num\rului ce la intrare primisem. Eramic\, dar toat\ c\ptu[it\ `n lemn [i cu tavanul tot de lemn,`n planuri diferit `nclinate. ~ntr-o desp\r]itur\ al\turat\ eraun supraveghetor ce urm\rea textul, de la care nu-mi era`ng\duit s\ m\ abat. La e[irea din cabin\ am fost reluat `nprimire de boy-ul c\ruia fusesem `ncredin]at de la intrare.Tot el m\ conduse la casierie unde onorariul, cu mult superiorcelui de la noi, mi-a fost imediat `nmânat cu aceia[i prevenitoarecurtenie.La Paris, desf\[urarea fu cu totul alta. Fui invitat `n scris[i f\r\ a mi se cere examen de voce sau a mi se impunealte condi]ii [i nici prealabila depunere a manuscrisului.Prezintându-m\ la vechiul Minister al Comunica]iilor dinrue Grenelle am fost primit cu o exuberant\ amabilitate defunc]ionarul respectiv, cu care se `ncinse o vie convorbireasupra colegilor români, ce-i erau mai to]i cunoscu]i.Apropiindu-se ora 12, ce-mi era fixat\ [i la insisten]a meade a nu fi pus `n `ntârziere ne repezir\m la un prim studio,ocupat `ns\ de o repeti]ie muzical\. La un al doilea studioo p\]ir\m la fel. ~n lips\ de alt local liber fui instalat `n fa]amicrofonului chiar `n biroul directorului, `ntre vrafuri dedosare oficiale. Dar de-abia `ncepusem [i fui `ntrerupt de]ârâitul telefonului de pe al\turata mas\ directorial\,nevoit fiind s\-mi p\r\sesc scaunul pentru a opri aparatul.Intrarea intempestiv\ a celor care n\v\leau `n odaie `n c\utareadirectorului mai produse alte turbur\ri. ~n cele din urm\fui somat s\ `nchei de impacientul deputat care urma s\vorbeasc\ dup\ mine [i care ignora `ntârzierea cu care`ncepusem [i `ntreruperile ce `ntâmpinasem. Cecul asupraB\ncii de France fiindu-mi `nmânat de prea amabilul [itot atât de gr\bitul casier `nainte de `nceperea conferin]ei,putui s\ p\r\sesc repede localul, mai to]i func]ionarii fiind[i ei pleca]i la mas\. M-am plictisit de efectul ce trebuie s\fi produs asupra eventualilor ascult\tori numeroasele incidentede care a fost `ntrerupt\ comunicarea mea. Mi s-a explicatstarea precar\ a instala]iilor radiofonice prin gratuitateaabonamentelor de atunci. ~n urma perceperii de taxe, instala]iaparizian\ este, mi se spune, la `n\l]imea celor din alte ]\ri.La Bruxelles am vorbit `n condi]ii [i mai sumare, la unaparat instalat `ntr-o cas\ particular\, unde lumea forfoteaca la bâlci, cerându-mi-se s\ reduc la jum\tate comunicareascris\, ce fu mai mult vorbit\ decât cetit\. Improviza]ie pestetot. Din fericire, `n odaia `n care vorbeam fiind [i câ]ivaascult\tori vorbirea liber\ nu m-a stânjenit.Dup\ cele ar\tate de pe aiurea, nu pot `ncheia acesteamintiri decât cu laudele cuvenite instala]iunilor noastre.Cu pl\cere constat c\ ne ]inem la curent cu cele mai noiperfec]iuni ale acestei minunate inven]ii, cu a[a de binef\c\toarerezultate pentru r\spândirea civiliza]iei `n cele mai `ndep\rtatecol]uri ale lumii.{i totodat\ trebuie s\ m\rturisesc mul]umirea sufleteasc\ce am resim]it-o de câte ori `n regiunile cele mai `ndep\rtateale ]\rii, ori la amintirea de vreuna din comunic\rile la Radio.C\ci ce recompens\ mai bun\ exist\ pentru un vorbitor decâta constata c\ cuvântul s\u n-a fost rostit `n zadar.Obliga]i suntem, de aceea, s\ ne `ngrijim cât mai deaproapecomunic\rile menite unui public atât de numeros, pe câtde variat. Anu lua cuvântul `n zadar [i a fi pe `n]elesul tuturortrebuie s\ ne fie preocuparea de seam\. Iat\ ultimulcuvânt al celui mai vechi vorbitor al postului românesc deRadio. •Laconicul cactusOvidia Babu î[i a[eaz\ poezia în câmpul de lupt\dintre ra]ional [i primordial, între st\pânire de sine [iimpuls. „O avers\ de m\[ti” se scutur\ din ochiul„complice cu lumea”; o avers\ de m\[ti, ca expresiiomene[ti t\cute, stiliz\ri, acoperiri ale unei întunecimiaspre, de necucerit. Norii, natura nedomolit\, amarulpelin invadând totul cu „halucina]ii verzi de nest\vilit”,peisajele care nu poart\ masca interven]iei umane vindec\totu[i fisurile – „tencuite cu miere”. Corpul – robittimpului – e o „cl\dire-mp\r]it\: fractur\ lâng\ fractur\”,un vas sub]iat, obturat de apele m\rii, dar înc\ maiface disjunc]ia între substan]\ [i spirit, carne [i esen]\.Poemele Ovidiei Babu nu fotografiaz\ identitateaprin amintiri statice („degeaba m\ bucur/ când, ca odovad\ de reg\sire/ îmi decupez ochii [i gura din poz\”),ci prin cernerea unor adev\ruri pe care le alege inventândule,capturând devenirea. Nu lipse[te simbolul [arpelui(sexualitate, în]elepciune, transformare, recurs la esen]\):„Din carnea desf\cut\ a fructului atunci cu nesa] devorat/se scutur\ un soi de „semin]e oprite”./ Din ele, vântulplanteaz\ lâng\ orice poet/ un pom interzis... / Deghizatîntr-un colier mi[c\tor de smaralde electrice/ de ast\dat\ [arpele dintre crengi te-am\ge[te/ cu pofta ta depodoab\.../ Doar o memorie nefireasc\, atavic\/ te vaopri s\-ntinzi mâna” (Ispita poetului). Uneori masca serupe [i nu degeaba recurge poeta, de mai multe ori, lasimbolul nun]ii, ca ritual sacru (c\ci în ritualurilesacre î[i are originea teatrul cu m\[ti, adic\ spectacolulcotidian): „Nunta cuvintelor s-a preschimbat într-un [irde violuri. / Voalul e rupt. / L\mâi]a plute[te în zoaie./ Invitat de onoare la nunta cuvintelor/ asi[ti de fapt lao moarte./ În loc de cocarde, poemul se-ndoaie subprapuri” (La o nunt\ literar\ contemporan\).Evident, masca zilnic\ a tr\itorului în societateînf\]i[eaz\ o „paia]\ destoinic\”, fardat\ cu un „strattrandafiriu de vopsea”, cu doliul inimii acoperit de „cârpepestri]e”, o fiin]\ în]eleapt\ care [tie c\ spectatorii nutrebuie întrista]i, dar care e totu[i îndemnat\ s\ nu sesupun\ machiajelor „sco]ând versurile în pia]\”: „Nu-]itr\da chipul! ... Pre]uie[te poemul ca pe un vulcan/ce-[i p\streaz\ secretul erup]iei/ tocmai ca s\-]i r\mân\tiparul intact/ cândva, în lava r\cit\” (Ars poetica).Desigur, arta începe acolo unde se opre[te natura,cum spun to]i clasicii, dar m\[tile ca semn al arteisunt prea rigide, ca ni[te coroane de spini, ca ni[te tiparecare nu ofer\ „sfânta pace dintre flux [i reflux”, cineodihna; sunt o sit\ care „clatin\ [i-n somn dinperete-n perete”, în timp ce fiin]a cernut\ a[teapt\„r\bd\toare/ de partea cealalt\ a plasei/ s\ se adune unchip nou”. De aceea, poeta alege stilul laconic, „decactus”, [i bine face, fiindc\ o astfel de scriitur\ nu sel\mure[te în vorb\rie. „Ghimpii pot ]ine loc de podoab\/sau pot s\ apere un secret” (Laconicul cactus).Copacul credin]eiRecomandat\ de Constan]a Buzea, Monica Patrichevede poezia ca nunt\ liturgic\; „nunta se petrece peCruce [i la umbra Crucii”, cum spune în introducereCostion Niculescu. Lumea e str\vezie, luminoas\,sufletele sunt maluri pentru odihn\, versurile sunt „apaizvorului din care s\ bei când e[ti însetat”. Rug\ciunilec\tre Maica Domnului sunt „scutece [i giulgiuri” pentrupoeta care, prin credin]\, nu mai duce în spate „ocruce grea/ ci un copac înflorit”. „Maic\, spune toamnacând culege/ toate fructele s\ ]i le duc\ ]ie/ în panerede aur.” Misterul nu lipse[te totu[i în aceast\ str\vezime,dar el e ]inut de Mâna alin\toare: „A[a cum ]ii mâna/deschis\ spre cer/ ziua [i noaptea vin ca pesc\ru[ii/ s\ciuguleasc\ din ea. / De-acolo î[i ia ziua mângâierea. /Se mai simte în aer [i acum/ forma degetelor Tale ]esândlumina/ [i a[ternând-o peste suflete./ Din palma Ta î[iia noaptea taina./ Taina fiec\ruia o [tii” (Mâna). În zilelenoastre, atâta împ\care pare neverosimil\. Dar nu e oare[i neverosimilul una din armele poeziei?Între poezie [i muzic\Tudor Mihai Cazan [i-a încheiat foarte tân\r existen]alumeasc\, dar la nici dou\zeci de ani; cu propria via]\c\zut\ prad\ aleatoriului, a în]eles c\ libertatea, opus\fatalismului, se poate cuceri prin jocul gândirii, prin art\(care exploateaz\ principiul întâmpl\rii – lipsa de scop,cauz\, predictibilitate). Aleatoriul, cuvânt care deriv\din latinescul alea, amintind aruncarea zarurilor, i-a fostc\l\uz\, precum, cândva, muzicienilor Boulez sau JohnCage, pe calea dintre static/ repetitiv [i dinamic\/întâmplare.Calea de mijloc, care îndep\rteaz\ de haos. Joac\Dumnezeu zaruri? „Aleatoriul pare-a fi singura condi]iea echilibrului universal”.Cu tehnici muzicale – improviza]ia, repetitivitatea- Tudor Mihai Cazan s-a opus distrugerii – [i a reu[it:„Ridic\-te deasupra ritmului!.../ Creeaz\!” . Odat\ cuacest îndemn pulseaz\ ritmurile, semn\tura timpului:„Trecând prin zgomote caut s\ con[tientizez ritmul/ amsenza]ia c\ urc [i-mping cu t\lpile-nainte/ [i-mizgâriu fa]a în r\d\cinile de nuc; / Sunt doar cuvinte?”(Ochiul pasiv), dar totodat\ [i ritmurile înghe]ate alegeometriei (unghiuri, cercuri, sfere): „Când sinapseleconectate vor dreptate/ Înghea]\ clipa [i prive[te-tedin spate/ Gândurile tale formeaz\ unghiuri obtuze/ Ie[idin gr\mad\ cu zâmbetul pe buze”.Dominant pare în acest volum motivul trecerii, cudiferitele simboluri ale acesteia; tunelurile, ca treceresubteran\, u[a, zidul ca structur\ care separ\ [i totodat\d\ siguran]\: „U[a nu mi se pare o op]iune viabil\ / Edeschis\, ciudat de serviabil\/ M\ arunc în perete cu ceamai mare putere/ sunt refuzat politicos, dar ferm, f\r\durere/ Timpul [i-a pierdut ceasul [i-l caut\-n curte /Sper c\ nu inten]ioneaz\ s\ m-ajute/ Clan]a argintieluce[te pl\pând/ M\ uit când la perete când la u[\judecând/ Mai încerc odat\ varianta mea de sc\pare/Zidul rezist\, eu rezist în continuare./ Din polite]e, pentrua nu te re]ine de la treburi importante, cititorule, / amie[it într-un final pe u[\” (U[a). Sensul trecerii s-a p\strat[i în improviza]ia din jurul unui gând, în cuvinte reverberândprecum armonicele ve[nicului început: „Prin scris/Cuvintele rea[eaz\ hârtia/ Drumuri noi zâmbesc/ {i seîntind în timp. / Deschid u[i din revela]ia curiozit\]ii/via]a r\mâne în scris/ scrisul devine via]\/ [i via]a seîntinde în timp...” (Neterminata).Grete TARTLERRomânia literar\ nr. 42/ 26 octombrie 2007• Ovidia Babu,Un fel de patimi, EdituraUniversal Dalsi,Bucure[ti, 2007.• Monica Patriche,Dar de nunt\,Editura Reîntregirea,Alba Iulia, 2007.• Tudor MihaiCazan, Improvizezlibertate. Postfe]e decompozitorii OctavNemescu [i Fred Popovici,Editura MuzeulLiteraturii Române,Bucure[ti,2007. 21