Vremea - Viata in Gorj

10 • Viaa în Gorj • joi, 19-25 noiembrie 2009EDUCAIE - TINERETDespre Educaţia înspiritul păcii sociale!Pentru astăzi am considerat căproblema conflictelor şi a păcii socialeeste una dintre cele mai serioasepreocupări ale lumii în care trăim,pentru că e suficient să constaţi tendinţaconstantă de aglomerare urba-nă, până la pierderea de sub control aevidenţei populaţiei, ca să înţelegi urgenţaproblemei, când într-o metro-polă de câteva milioane sau chiar dezeci de milioane de persoane, în careanonimatul tinde să fie absolut, res-ponsabilitatea personală se dizolvă înfurnicarul mulţimii. Să ne amintim deviolenţele extreme de la Atena, de anul trecut, ca şi de cele de la Paris,din urmă cu câţiva ani, care dovedesc un lucru îngrijorător cu privire lafaptul că forţele de ordine nu pot ţine situaţia sub control, în cazul unorviolenţe publice de amploare în care protagoniştii sunt tinerii. În cazulîn care nu se plantează câte un jandarm în spatele fiecărei persoane depe stradă, violenţele de genul celor amintite nu pot fi stăpânite, iar dacămilioane de oameni ies pe stradă în acelaşi timp, indiferent pentru cemotiv, e greu de crezut că această forţă publică poate fi controlată.Bineînţeles, că violenţe publice ample se întâmplă rar, chiar dacă tineriigăsesc foarte uşor motive suficiente pentru a se coaliza, pentru că zdro-bitoarele coagulări umane publice se înregistrează dintr-o anumită“scânteie” care aprinde vâlvătaia! Trebuie să recunoaştem că atuncicând se produc, ele răstoarnă dictaturi, dărâmă imperii, schimbă ordinealucrurilor, dar se întâmplă deseori, pentru că este constatat că răul contamineazămai repede decât binele.De multe ori ajungem cu explicaţia la înţelesul fundamental al parabo-lei cu trântitul uşii, pentru că este esenţial în lumea aceasta cosmopolită,care nu are repere colective valorice şi etice, să existe cenzură personală,pe fondul căreia, cred că e bine să învăţăm să distingem răul de bine şi să-levităm, chiar dacă asta înseamnă pentru noi toţi, un anumit efort. Dar,oameni buni, dragi tineri, maleficul cu incantaţii spontane se însumează şirăbufneşte uneori, ca sumă a relelor noastre individuale, mai ales dacăacceptăm că zoaiele imunde ale răului din lume se pot reduce considerabildacă noi vom şti să reducem măcar o porţiune minoră din duşmănia, invi-dia, dorinţa de răzbunare pe care le creştem în suflet şi le împroşcăm înjurul nostru cu atâta dezinvoltură. Vom constata că suma economiei dezgomot de la uşile pe care nu le mai trântim, ci le închidem uşor, este su-ficientă pentru ca lumea să fie, de la un anumit moment, mai liniştită, maiplăcută, iar dacă ne vom obişnui cu această stare de fapt, cred că starea denormalitate va deveni liniştea, nu zgomotul! Cred că sunteţi de acord căeducaţia pentru pace socială poate fi înţeleasă ca un organ de mediere întreteoria ştiinţifică privind studiul păcii şi al stărilor conflictuale şi practi-ca extrem de delicată a însuşirii conceptului de pace!Multe clipe de reflecţie profundă e bine să fie dedicate zilnic unor noţiunicentrale precum pacea, violenţa şi conflictul, investigând în plus şi re-zultatele studiilor cu privire la pacea necesară şi conflictele nedorite cu carene confruntăm. Toate acestea constituie fondul pentru activităţile educaţionaleîn domeniul păcii, pentru că încercările de natură mai practică, de pre-dare a conceptului pacifist, sunt mai anevoioase şi presupun dezbateri ampleîn mediul de viaţă al tinerilor. Dar, ce este pacea socială? De cele mai multeori, considerăm că un prim răspuns ar putea fi opusul războiului din sufletulomului. Acest răspuns ne duce, însă, automat, la întrebarea despre fronturilenevăzute ale războiului autodistrugător pentru omul civilizat! În mod evident,este imposibil să definim conflictul social, fără să ne folosim de anu-miţi termeni precum “violenţă” şi “confruntare”, pentru a putea să descriempacea ca fiind simpla absenţă a conflictului. Cum rămâne, însă, cu ceilalţifactori ai ordinii sociale, cum ar fi siguranţa cetăţeanului, pentru a înţelegeşi rolul jucat de justiţia socială! Oare, este posibil să întâlnim circumstanţecare să fie atât paşnice, cât şi nedrepte? Dat fiind faptul că politicienii şi filosofiiau deliberat asupra acestor întrebări secole de-a rândul, ne este imposibilsă prezentăm toate detaliile în cadrul acestui articol, dar, pentru înce-put, dragi tineri, am intenţionat de a vă pune la dispoziţie anumite idei,pentru ca dvs. să vă puteţi mai apoi ocupa singuri cu acest domeniu. Punctulde plecare este reprezentat de constatarea că, din punct de vedere analitic,mai logic ar fi să nu se înceapă cu o definire exactă a conflictului social, carear fi destul de dificilă, sau a păcii sociale, care ar fi de-a dreptul imposibilă,ci să acceptăm supoziţia că întotdeauna conflictul, ca o parte fundamentalăa vieţii, formează fondul invizibil al continuumului vieţii cotidiene.Indiscutabil, conflicte sociale vor exista întotdeauna şi pretutindeni, dar în-trebarea decisivă este dacă aceste conflicte pot fi soluţionate sau nu prinfolosirea violenţei, mai ales că starea de spirit a continuumului spaţiuluisocial este împărţită în două compartimente de către aşa numita „civilizarea conflictului”, care formează pivotul central al măsurilor de instaurareaordinii. Conflictul social şi pacea socială sunt două extreme ale continuumuluidespre care vorbeam, dar factorul decisiv este gradul de violenţă tole-rat, iar dacă aceasta apare într-o mai mare măsură, pe fondul spontanului,atunci izbucneşte conflictul, mai ales că se acreditează ideea că violenţaactuală şi structurală din partea stângă se opune cooperării şi integrării de pepartea dreaptă a eşichierului politic! (VA URMA)Prof. Vasile GOGONEA„La noi de cenu e la fel?”Pentru mulţi şcoala este o in-stituţie cu reguli şi cerinţe dejabine stabilite. Din anul 1832, cânds-au pus bazele învăţământuluiromânesc şi până în prezent,structura educaţională s-a con-fruntat cu ceva schimbări.Intrând din ce în ce mai multîn contact cu vestul Europei, par-tea europeană cu idei noi, tineriide la noi din ţară îşi pun întreba-rea: La noi de ce nu e la fel? Nunumai pentru şcoală, ci şi cu pen-tru alte domenii se potriveşteaceastă întrebare. Aparent simplă,dar pe măsură ce încercăm să-igăsim răspunsul, ne dăm seama căeste o întrebare retorică, aşa că ouităm şi ne reprofilăm.Când putem spune ce nu nemulţumeşte la structura şi efectulşcolii noastre, ne referim la şcoalăcu toate etapele ei, şcoala primară,gimnazială şi liceul.Toţi elevii suntem de acord cămateria şcolară, ne face de multeori să ne gândim la şcoală ca la lo-cul în care ne simţim neînţeleşi şidin care ieşim extenuaţi şi poate de2 ori mai în ceaţă decât am intrat.De multe ori ne confruntam cu omaterie slab organizată, o materiecare fie îţi este predată, fie o înveţide unul singur, dar care ajunge sădea acelaşi rezultat.De ce trebuie să reţinem căParlamentul european este institu-ţia europeană aleasă o data la 5ani, prin vot direct, de către cetăţeniiEuropei şi că membrii acesteianu sunt grupaţi după aparte-nenţa naţională, ci după cea departid, când lucrurile ar putea fiformulate mult mai simplu şi mai„Toamna se numără bobocii”,spune un proverb vechi românesc,dar în prag de iarnă şi sărbători, sa-lariile bugetarilor, în general, aleprofesorilor, în particular, se vorajusta substanţial că deh! trebuie săfacem faţă CRIZEI!Nu se putea o veste mai proastă!Azi, când există salarii nesimţite,monstruos de mari, politicienii în-buibaţi şi aroganţi au transformat oaberanţă în lege, aşa ca să salvămeconomia naţională (care duduia pevremea venerabilului Tăriceanu) cucei 15% luaţi două luni de la dascăli,medici ş.a. Poate că sunt categoriibugetale care ar putea să su-porte aceste pierderi salariale, daramărâţii de profesori sau medici, culeafa lor insignifiantă, mai ales ceitineri, vor aştepta sărbătorile deanul viitor, dacă reuşesc să supravieţuiascăanul acesta.În sistemul nostru, veşnic ne-reformat, sunt destui cei care arpe înţelesul nostru.Se observă că profesorii îşimenţin încăpăţânarea de a insistape lucruri pe care, azi, aparent leştim, iar mâine dispar cât am clipi.Acestea sunt lucruri de care nicimăcar nu ne lovim în viaţa de zi cuzi sau de care nici nu vom mai auzivreodată. Sunt acele informaţii caretrebuiesc memorate pentru a sati-sface cerinţa profesorului şi pentrunota din catalog care rămâne acolo,în timp ce ceea ce tu înveţi îşi iazborul cât ai bate din palme.Acesta este doar un aspectcare ne face să privim şcoala înmodul în care o facem, astfel căatunci când trebuie să ne trezimde dimineaţă, pentru a merge laore, ajungem să ne întrebăm:Şcoala? De ce s-a inventat şcoala?Neplăcerea şi respingerea cucare reacţionăm este înţeleasămerita să fie excluşi, care nu-şi aulocul acolo, nici moral, nici inte-lectual. Vor să facă economie labuget? Foarte bine, să eliminepleava din sistem, şi cum pădurefără uscături nu există, se găsescdestui aspiranţi la excludere întoate domeniile şi categoriile so-ciale. Statul iroseşte anual sumeconsiderabile, plătindu-le lefuripentru incompetenţă.Dai un singur click pe net saurăsfoieşti un ziar şi găseşti destulespecimene, o adevărată faună undeprostia, aroganţa, nesimţirea şi sla-ba pregătire sălăşuieşte în voie:pseudoprofesoara de istorie, care aumplut de ruşine tagma profesori-lor gorjeni şi care se presupune că asusţinut un concurs pentru a preda(probabil concursul de împreju-rări!?), până la asistenta medicalădin Bucureşti, care zilele acestea atransformat în probabilitate viaţaunui bebeluş. Bineînţeles exemple-doar de cei ca noi, care sunt şi eitot elevi. Alta ar fi situaţia dacăinformaţiile şi lecţiile ar fi binestructurate, directe, adică conciseşi scurte.De ce în momentul ascultării totce ai învăţat fuge haotic prin minte,sau se împiedică şi rămâne ascunsdupă imaginea filmului interesantpe care l-ai văzut sau, pur şi simplu,la o bătaie din palme, informaţiafuge şi se face nevăzută.Poate că peste câţiva ani, vii-toarele generaţii de elevi se vorsimţi şi ele precum elevii euro-peni şi vor avea parte de profesoricare să-i ajute să îmbine utilul cuplăcutul, pentru că, aşa cum aspus Comenius „Toata viaţa esteşcoala” şi mai întâi de toate, tre-buie să ştim că mergem la şcoalăpentru a învăţa să învăţăm.Nadina CîrţînăToamna se numără bobocii şi...salariile bugetarilor se diminueazăle pot continua, dar cine să ia măsuriferme dacă cei care sunt în mă-sură să o facă nu sunt cu mult maideparte: aserviţi politic, cu interesepersonale, corupţi sau pur şi simpluindiferenţi, mulţumiţi cu funcţiilelor călduţe.Aşa că, dragi colegi bugetari,familişti, cu rate la bănci, datorii laîntreţinere şi teama zilei de mâine,haideţi să suportăm şi pentru ceicare nu-şi au locul printre noi, pen-tru politicienii incapabili care-şi faccampanie pe banii noştri, efectelecrizei economice, morale şi politi-ce, că doar vedeţi bine, salariilenoastre micşorate sunt singura soluţiegăsită de clasa noastră politicăuninominal aleasă !Cum nu există prea mari speranţede mai bine pentru viitorulapropiat, iar de „să trăiţi bine” nicinu poate fi vorba ,vă urez să supravieţuiţibine!PROF. JANA RAŢ