rep e - Insemnari Iesene

starea homo homini lupus. Aici intervinefunc]ia reglatoare a mor]ii sacrificiale, pecare se întemeiaz\ religiile precre[tine.F\r\ religie, nu e posibil\ nici o comunita -te uman\. Violen]a perpetu\ nu poate fist\vilit\, în societ\]ile arhaice, decât prinsacrificiul unui „al treilea”, victima isp\[i -toare. Moartea se transform\ din violen]\malefic\ (fratricidul) în violen]\ benefic\(sacrificiul). Acest mecanism este surprinsîn alegoria Miori]ei.Cantemir reprezint\ o alt\ vârst\ a ome -nirii decât cea din balad\. S-a spus c\ eleste deschiz\tor de drumuri al Epocii Luminilor.Îns\ în nici un caz în sensul filoso -fiei lui Rousseau, nutritoare a revolu]iei, cimerge pe linia pe care o vor deschide Mon -tesquieu [i Locke. Girard ar\ta c\ sta vil\crizei sacrificiale în istoria omenirii nu i s-a putut pune decât pe dou\ c\i: violen ]asacrificial\ creatoare de religii [i institu ireasistemelor judiciare, în care al treilea (intermediarul,nu mai este victima), ci arbitruljudec\tor care ia locul preotului ofi -ciant al ritualului sacrificial. Secolul Lumi -nilor este acela care a câ[tigat cursa în fa -]a solu]iei religioase. Dar eliminarea sacruluidin justi]ie o va face ineficient\, pro du -cându-se o rec\dere în barbarie prin re vo -lu]ii. Cantemir a sim]it primejdia [i a ces taeste mesajul s\u „iluminist” din Istoria ie -roglific\. L-a interesat nu o solu]ie universalist\de felul revolu]iilor, ci una particu larist\,curmarea rivalit\]ii dintre Mol dova[i }ara Româneasc\. Solu]ia lui nu mai e„mioritic\”, în sensul primirii jertfei, ci unaa ra]iunii drepte, intermediar\, poate, în -tre tradi]ia arhaic\ a dacilor [i cre[ tinism.Ra]iunea dreapt\ vrea s\ pun\ în albia firiir\sturnarea din „siloghizmul” Corbului.Din gândirea lui se vor nutri f\p tuitorii U -ni rii Principatelor rivale, chiar f\ r\ s-o [tie.Cantemir recunoa[te c\ solu]ia în „te -meiul loghicii” nu este doar ideea Ino ro -gului, ci [i a celor mai luminate min]i dinîmp\r\]ia Vulturului: [oimul (Toma Cantacuzino),Papagaia (Ioan Comnen, vestitretor [i medic), Brehnacea (stolnicul ConstantinCantacuzino) [i, în ultim\ instan]\,chiar [i a Corbului (Constantin Brâncovea -nu). Apropo, cel din urm\ va urma caleasacrificiului mioritic, cu întreaga familie,pentru p\zirea legii cre[tine a poporuluis\u. Doar c\ logica pe dos a Corbului nuprezenta încredere, fiindc\ ea era alimentat\de geniul r\u al discordiei sem\natede Hameleon. Dimpotriv\, Brehancea sus -]inea solu]ionarea diferendelor dintre ]\ -rile surori prin tratative [i dialog amical,pentru ca str\inii s\ nu mai umple golulet nic dintre ele. Brehancea e de p\rere c\primejdia nu vine atât dinspre „neprieteniidenafar\, pre câta a cet\]enilor dinl\un -tru”, aduc\tori de „neîmpreunare” 12 . Bu -nul cârmuitor, adaug\, e cel ce [tie a re -zol va criza violen]elor, „carile din lini[tefur tunile socote[te [i din furtun\ lini[teaagonise[ te” 13 .Jose de la Barra:Papagaia aduce [i ea numeroase argumenteîn favoarea unirii. Tratativele se ducla Arn\ut-chioi, dar e[ueaz\. Papagaia econ[tient\ de dificult\]ile unirii celor dou\monarhii, c\ci e vorba de „alc\tuirea ado a\ firi într-una”. Evident, nu e vorba dedou\ popoare diferite, ci de diferen]a însânul identicului, în sens heideggerian. Fra -]ii sunt din aceia[i p\rin]i, îns\ firi diferite[i sunt cu adev\rat fra]i cât\ vreme nu suntsuprimate diferen]ele dintre ei prin fratricid.A[adar, ei sunt condamna]i s\ r\mâ n\doar unul cât\ vreme se du[m\nesc, pe când,va spune Alecsandri, militantul Uni rii, „un -de-s doi, puterea cre[te”. Atrage aten]ia Pa -pagaia: „doa\ firi a s\ uni, lucru peste lu -cru [i putin]\ peste putin]\ ieste”. Atunci,în ce chip e posibil\ unirea? „În chipul pu -terii suflete[ti, carea în câteva i nimi într-unchip [i într-o m\sur\ a lucra poate. Adic\Peisaj andinrepere · repere · repere · repeÎnsemn\ri ie[ene63