6 <strong>•</strong> Viaa <strong>în</strong> <strong>Gorj</strong> <strong>•</strong> <strong>joi</strong>, <strong>24</strong>-<strong>30</strong> <strong>septembrie</strong> <strong>2009</strong>COTIDIANLa pas pr<strong>in</strong> Târg...Un bulgăre de zăpadăAtracţia copiilor pe mica scenă d<strong>in</strong> faţa Teatrului ElviraGodeanu a fost acea apariţie ciudată a unui câ<strong>in</strong>e atât de albşi frumos şi blând, de care numai <strong>în</strong> filme vezi, pe care copiiil-au şi comparat cu un bulgăre de zăpadă. Se lasă mângâiat,îmbrăţişat, pipăit, ciufulit, pupat. Blândul „Bulgărede zăpadă” este obişnuit cu drăgălăşeniile micuţilor şi chiarse bucură de... bucuria lor. Dar nu-i <strong>în</strong>ţelege pe cei care<strong>în</strong>că îl mai pipăie, neven<strong>in</strong>du-le să creadă, conv<strong>in</strong>şi că eleste d<strong>in</strong> pluş sau... jucăria lor.Atenţie la sensul giratoriuDacă la <strong>in</strong>tersecţia d<strong>in</strong> faţa magaz<strong>in</strong>ului Parâng s-aamenajat rondul acela cu flori şi cu semnul de „sens giratoriu”,pentru con-ducătorii auto, totaşa a <strong>în</strong>ţeles şi <strong>în</strong>-grijitorul de la DSCsă cosească iarba cumotocoasa <strong>în</strong> ace-laşi sens. Căci alfelse <strong>în</strong>curcă circulaţiaşi <strong>in</strong>tră sub... <strong>in</strong>ci-denţa legii. Că doarşi motocoasa aremotor. Chiar dacănu are pusă la punctpartea de semnalizare.Mai problema-tic este cu parcareala umbră şi cu cen-tura de siguranţă...Panou-ghid pentru turiştiMai nou, chiar <strong>în</strong> <strong>in</strong>teriorul şantierului unde se executălucrările de reamenajare peisagistică, vizitatorii <strong>in</strong>teresaţide aceste peisaje selenare se pot bucura de serviciile panouluimontat chiar <strong>în</strong> centru, care poate fi zărit şi de pe pă-mânt, pe care este semnalată fiecare groapă, fiecare budăecologică, fiecare şanţ,fiecare fragment de navădezmembrată. Turişti<strong>in</strong>e-au sugerat că ar maifi b<strong>in</strong>evenite câtevabănci, pompe de apă,semne <strong>in</strong>dicatoare pentrupericole şi, de cenu?, se poate amenajaaici o peşteră-muzeu cuvechile relicve ale <strong>in</strong>sta-laţiilor de apă, cablurisubterane şi alte m<strong>in</strong>uni.Ca mărturii ale statornicie<strong>in</strong>eamului nostru...Tovarăşi de joacăUnde sunt copii, acolo tragşi porumbeiii. Pentru că au <strong>în</strong>credere<strong>în</strong> ei şi sunt buni la suflet.Că nu-i rabdă <strong>in</strong>ima să mă-nânce ceva şi să nu împartă cuei. Chiar şi un corn este b<strong>in</strong>evenit.Unii bunici mai grijulii, <strong>în</strong>-soţ<strong>in</strong>du-i pe pici, nu uită să ia şipunguţa cu grăunţe pregătitepentru aşa ceva. Că oricât le-aida nu se mai satură. Că şi po-rumbeiii parcă se uită <strong>în</strong> ochiilor, mai ales a celor care au venitcu mâna goală, parcă reproşându-lecă nu au adus nimic deciugulit...Şi <strong>în</strong>gerilor le place<strong>în</strong>gheţataAlexandra este o mai veche cu-noşti<strong>in</strong>ţă de-a noastră, pentru că amai fost surpr<strong>in</strong>să şi <strong>în</strong> alte „secven-ţe” d<strong>in</strong> viaţă la fel de frumoase. Dedata aceasta chiar nu se aştepta săfie surpr<strong>in</strong>să <strong>în</strong>tr-un astfel de mo-ment... la o mică <strong>în</strong>gheţată. Cât debună e îţi dai seama după chipul eig<strong>in</strong>gaş. Şi are nişte ochi aşa de fru-moşi şi un zâmbet de <strong>în</strong>ger. Seamănăcu mami ca două picături de apă,spun fetele de la <strong>în</strong>gheţată, şti<strong>in</strong>d cămica pr<strong>in</strong>ţesă nu se deoache.Sunt conv<strong>in</strong>s că ne vom mai <strong>în</strong>tâlni...Guliver <strong>în</strong> Ţara UriaşilorMicuţul Rex se simte foarteb<strong>in</strong>e <strong>în</strong> compania celor doiprieteni care îl al<strong>in</strong>tă toată ziua făcându-i toate poftele. Nuse dă <strong>în</strong>apoi nici de la o plimbare pr<strong>in</strong> oraş, mai ales pecentru, unde <strong>în</strong>că se mai lucrează la amenajarea peisagisti-că, pe o asemenea vreme frumoasă. Îi place să alerge peiarba moale şi catifelată, ba chiar să se rostogolească pr<strong>in</strong>ea. A auzit el ceva că oamenilor mici sau mari nu prea li sedă voie să calce pe acolo, <strong>în</strong>să celor mici ca el le este permisacest lucru. Abia aşteaptăsă se facămare, <strong>în</strong>cât să nu semai teamă de nimeni.Uneori aresenzaţia că seamănăcu Guliver aflat <strong>în</strong>Ţara Uriaşilor...Tristeţea lui MiticăPutem să spunem că Mitică a crescut sub ochii noştri.De mai mulţi ani îl zărim <strong>în</strong> centru, de la Frizeria Modernpână la colţul <strong>in</strong>tersecţiei cu Eroilor. Funcţie de anotimp,ven<strong>in</strong>d tocmai de la Scoarţa, cu flori, cu nuci, cu gutui, struguri,mere. Ce mai găseşte şi el pr<strong>in</strong> grăd<strong>in</strong>ă. Uneori se bu-cură când reuşeşte să vândătotul. Locuieşte cu mama luişi e fericit când duce şi el unban acasă, d<strong>in</strong> munca lui. Înfotografie <strong>în</strong>să este surpr<strong>in</strong>spuţ<strong>in</strong> necăjit că nu a vândutmai nimic. Întrebat ce va facecu strugurii, a răspuns pe unton mai şters, cu regret: „Îimănânc cu mami, iar mâ<strong>in</strong>eculeg alţii...”Coşuri moderne pentru hârtiiPoate noile coşuri pentru hârtii îi vor atrage şi pe ceicare obişnuiesc să arunce hârtiile pe jos, <strong>în</strong>cât să se debara-seze de asemenea obicei neplăcut. Cu ocazia asta nu au fostuitaţi nici fumătorii pentru care la aceste coşuri au fost ata-şate la vedere şi scrumiere.Dacă vor să <strong>în</strong>ţeleagă că trebuiesă păstrăm curăţenia <strong>în</strong>oraş. Să ne mândrim cu acestoraş european la a cărui faimăcontribuie d<strong>in</strong> pl<strong>in</strong> şi opereleTitanului de la Hobiţa. Dacănu..., vor fi nevoiţi să bagemâna <strong>în</strong> buzunar şi să achitecontravaloareaamenzilor,dacă le mai dă mâna. Dacănu, să meargă la ţară...Pe urmele omului primitivStupoare! La un magaz<strong>in</strong> aşa de frumos, cu vitr<strong>in</strong>e atră-gătoare, pe pervazul cărora ne-am obişnuit să zărim d<strong>in</strong>când <strong>în</strong> când câte o vrabie sau câte un puiuţ de om pe careîl dureau picioruşele, am fost surpr<strong>in</strong>şi când am zărit „ur-mele” unui om primitiv care a lipsit mai multe... epoci deacasă! O conservă <strong>în</strong> care cu câteva m<strong>in</strong>ute <strong>în</strong>a<strong>in</strong>te eramâncare de fasole boabe cu costiţă de porc afumată, pe ohârtie albă ce servise drept faţă de masă, multe firimituri depâ<strong>in</strong>e. Să fi fost un om de Neanderthal? Mai mult ca sigurcă <strong>în</strong> loc de furculiţă şi-a folosit degetele. Că oamenii deNeanderthal nu aveau la ei, la acea vreme, briceguţ cu l<strong>in</strong>-guriţă sau furculiţă. Apoi dus a fost, fără să cureţe masa, deparcă ar fi avut slugi. Păcat că nu l-am pr<strong>in</strong>s la masă...A fost spart CEC-ul!Să fie vorba de o nouă spargere de proporţii? Oare câţibani au reuşit spărgătorii să sustragă d<strong>in</strong> fichetele metalice?Chiar aşa, să spargă ditamai vitr<strong>in</strong>a şi <strong>în</strong> locul ei să pună celedouă plăci de pfl ca să mascheze lipsa geamului? Chiar seaşteptau să răsune de d<strong>in</strong>colo de panouri câteva focuri dearmă. Or mai fi şi acum <strong>în</strong>ăuntru..., îşi dădeau cu părereacâţiva cetăţeni <strong>în</strong> acea dim<strong>in</strong>eaţă frumoasă de <strong>septembrie</strong>, <strong>în</strong>faţa vitr<strong>in</strong>ei sparte de la CEC-ul d<strong>in</strong> str. Tudor Vladimirescu,nedumeriţi că nu zăreau nici măcar un poliţist pr<strong>in</strong> preajmăsau măcar un salariat al acestei bănci. Curios, cel de la pază,a ieşit şi el <strong>în</strong> stradă să vadă de ce se adună cetăţenii <strong>în</strong> drep-tul <strong>in</strong>stituţiei, apoi zâmb<strong>in</strong>d pe sub mustaţă le-a spus calm:„Se <strong>în</strong>locuiesc geamurile cele vechi şi se pun d<strong>in</strong> acestea...”Ionel Moşu
Viaa <strong>în</strong> <strong>Gorj</strong> <strong>•</strong> <strong>joi</strong>, <strong>24</strong>-<strong>30</strong> <strong>septembrie</strong> <strong>2009</strong> <strong>•</strong> 7GORJENI DE 5*****Sunt mândru că sunt gorjean!Fiul <strong>in</strong>g<strong>in</strong>erului Ion Catană, fost direc-tor al unei cunoscute firme gorjene –IATCCR Târgu-Jiu-de altădată – ARTEGOTg-Jiu de astăzi, medic primar neurochi-rurg la Spitalul Cl<strong>in</strong>ic de Urgenţă"Bagdasar-Arseni" Bucureşti, MariusCatană este unul d<strong>in</strong> cei mai cunoscuţi, ceimai b<strong>in</strong>e cotaţi şi <strong>în</strong> consec<strong>in</strong>ţă, cei mai că-utaţi neurochirurgi specializaţi <strong>în</strong> domeniulchirurgiei coloanei vertebrale.Pe forumurile medicale de specialitate,toate comentariile lăsate de foştii pacienţi îisunt favorabile, <strong>în</strong> <strong>în</strong>tregime.În timpul cât l-am aşteptat pe holul eta-jului VII al spitalului, <strong>în</strong>tre două operaţii,am stat de vorbă cu mai multe persoane, d<strong>in</strong>Sibiu, Giurgiu, Călăraşi sau Bucureşti, ca-re-l căutau la recomandarea altor medicisau a foştilor pacienţi şi care aveau doarcuv<strong>in</strong>te de laudă despre medicul Catană.În urma discuţiei noastre, aveam să constatcă parcursul omului pr<strong>in</strong> viaţă a fostunul de excepţie, situându-se la mai toateexamenele vieţii pe locuri fruntaşe. Pentrutoate acestea, cu mare bucurie l-am <strong>in</strong>vitat săse <strong>în</strong>scrie <strong>în</strong> Galeria <strong>Gorj</strong>enilor de 5*****.R. Aşadar, domnule doctor, deşi aţi absolvitun liceu cu profil de matematică fizică– Liceul Tudor Vladimirescu d<strong>in</strong> Târgu-Jiu, aţi ajuns unul d<strong>in</strong>tre cei mai cunoscuţimedici neurochirurgi d<strong>in</strong> ţară. Cum şi deunde a izvorât această pasiune?La <strong>în</strong>ceput, formaţia mea a fost <strong>în</strong>tr-ade-văr de liceu de matematică-fizică, dar ca săajung aici am avut norocul să <strong>în</strong>văţ cu niştedascăli foarte buni. La Şcoala Generala Nr. 3,de pe strada Griviţei, unde am şi locuit, amavut <strong>în</strong>văţătoare pe Doamna Bogza <strong>în</strong> claseleI-IV, o femeie şi jumătate, foarte drastică, dar<strong>în</strong> acelaşi timp şi foarte apropiată de copii şifoarte caldă, care ne-a <strong>in</strong>suflat simţul datorieişi ne-a <strong>în</strong>văţat să fim foarte conşti<strong>in</strong>cioşi. Înclasele V-VIII am avut ca profesoară de matematicăpe doamna Maria Chimerel, o fe-meie extraord<strong>in</strong>ară, cu un spirit pedagocicfenomenal. Fi<strong>in</strong>d produsul acestor dascăli ex-traord<strong>in</strong>ari, deşi nu veneam de la o şcoalăfoarte cunoscută, am reuşit să fiu admis pri-mul, <strong>în</strong> treapta I la liceul Tudor Vladimirescu.Pe de altă parte, acasă aveam o bunică, asis-tentă medicală (verişoară cu academicianulgorjean Vlad Voiculescu, al cărui nume îl poar-tă spitalul de vizavi), care a lucrat cu medici deseamă - Brădişteanu, Adameşteanu - chirurgiimportanţi d<strong>in</strong> Târgu-Jiu. Bunica mea rămăse-se cu un fel de admiraţie faţă de meseria asta şicred că <strong>in</strong>voluntar mi-a transmis această dor<strong>in</strong>-ţă a ei. Dezvoltându-mă <strong>în</strong> acest spirit, am fostprimul d<strong>in</strong> familia mea care s-a <strong>în</strong>dreptat spremedic<strong>in</strong>ă, urmat fi<strong>in</strong>d apoi şi de sora mea (maimică cu 5 ani ca m<strong>in</strong>e).D<strong>in</strong> clasa a X-a am lăsat matematica, undemă descurcam foarte b<strong>in</strong>e şi am <strong>în</strong>ceput să măaxez pe şti<strong>in</strong>ţele biologice. Influenţat fi<strong>in</strong>d debunica mea şi de un unchi al meu Nea FănicăPetrescu, mare profesor de biologie la Tudor,am decis să mă pregătesc pentru medic<strong>in</strong>ă.M-am orientat spre biologie, fizică şi chimie şipur şi simplu m-am pregătit d<strong>in</strong> pasiune. În liceufi<strong>in</strong>d, <strong>în</strong>cepusem să citesc compendii de fa-cultate. Mi-a plăcut foarte mult şi biologia şim-am clasat primul pe judeţ la olimpiadă, fi<strong>in</strong>ddoi ani consecutiv, respectiv <strong>în</strong> clasele a X-a şi aXI-a la olimpiada naţională de biologie. La fizi-că am avut <strong>în</strong> liceu ca profesor pe regretatulVasile Constant<strong>in</strong>, o m<strong>in</strong>te ascuţită, iar laChimie pregătirea am făcut-o cu d-na profesoarăIliescu Felicia. Mai sunt şi alţi dascăli de seamă,pe care i-am avut <strong>în</strong> liceu: D<strong>in</strong>cu la mate-matică, Bobic la biologie, şi lista poate contiua.În anii 80-90, examenul de admitere la facultateade Medic<strong>in</strong>ă era foarte greu, cam9-10 candidaţi pe un loc, iar media de admi-tere era peste 9. Eu am avut o medie foartebună, ceva peste 9,50 d<strong>in</strong> câte îmi am<strong>in</strong>tesc şiam <strong>in</strong>trat la Bucureşti fară prea mari emoţii.În facultate am cont<strong>in</strong>uat să studiez cu pasiuneanatomia, apoi neurologia, o ramură medicalăpe care o <strong>în</strong>drăgisem foarte mult.La term<strong>in</strong>area facultăţii am concurat pen-tru un post de preparator universitar la UMFBucureşti pe ramura neurochirurgicală. Am<strong>în</strong>văţat foarte mult, dar aşa cum se <strong>în</strong>tâmplăde multe ori <strong>în</strong> viaţă, m-am clasat al doilea.Aveam să aflu ulterior faptul că acel coleg almeu care luase primul, era un apropiat al pro-fesorului. D<strong>in</strong> ambiţie atunci am hotărât săfac totuşi neurochirurgie.Spiritul matematic d<strong>in</strong> primii ani de şcoa-lă a dezvoltat partea analitică şi raţionala agândirii mele, iar aptitud<strong>in</strong>ile mele practice şimai ales răbdarea cu care <strong>în</strong>văţam lucruri noim-au orientat spre alegerea făcută. Nu vreausă supăr pe nimeni, dar cei mai buni medicicred că-s cei care term<strong>in</strong>ă un liceu real.Medic<strong>in</strong>a nu <strong>în</strong>seamnă numai memorie foartebună, ci <strong>în</strong>seamnă o m<strong>in</strong>te foarte organizată şiraţională. Trebuie să faci foarte multe conexi-uni, trebuie să ai un spirit s<strong>in</strong>tetic, mai alespentru specialităţile chirurgicale, dacă ai şiun spirit practic, ai <strong>în</strong>demânare, ai răbdare,putere de concentrare, ai toate aptitud<strong>in</strong>ile săfaci o meserie dificilă ca aceasta.Anul următor am <strong>in</strong>trat la secundariat, <strong>în</strong>primii 100 d<strong>in</strong> 4.000 de candidaţi. Am alesprimul Neurochirurgie. O conjunctură favo-rabilă a făcut ca <strong>în</strong> anul IV de secundariat sădau concurs pe un post de ChirurgieVertebrală şi am ajuns să fiu specialist <strong>în</strong>Chirurgia Coloanei Vertebrale şi am rămas <strong>în</strong>spital pe secţia asta. Drumul a fost aşadarfoarte greu, dar <strong>în</strong> f<strong>in</strong>al, cred că am făcut oalegere bună. Dacă ar fi să o iau de la capat,aş alege fără ezitări acelaşi drum.R. Vă rog să-mi vorbiţi despre meseriadumneavoastră. Cum arată o zi d<strong>in</strong> viaţamedicului Marius Catană?D<strong>in</strong> păcate, viaţa mea <strong>în</strong>seamnă, cel maimult, spital. Programul meu <strong>în</strong>cepe pe la ora7-7.<strong>30</strong> şi se term<strong>in</strong>ă aproape <strong>în</strong>totdeauna <strong>în</strong>jurul orei 19,<strong>30</strong>, cu foarte puţ<strong>in</strong>e pauze.Durata operaţiilor variază <strong>în</strong> funcţie de gradulde complexitate al fiecăreia. Am avut opera-ţii care au durat 35-45 m<strong>in</strong>ute şi altele care audurat 7-8 ore. Am avut şi operaţii care au durat10 ore. Operaţiile se desfăşoară sub microscopşi tot timpul trebuie să stai <strong>în</strong> picioa-re. Dacă m-ar pune c<strong>in</strong>eva să stau 10 ore <strong>în</strong>picioare n-aş putea rezista. În timpul operaţi-ei <strong>în</strong>să sunt concentrat cu toată fi<strong>in</strong>ţa mea, cutoţi muşchii şi cu toţi neuronii, pe ceea ce facşi nu simt nici o oboseală.De multe ori trebuie să fac echipă şi cualţi colegi de-ai mei specializaţi <strong>în</strong> alte domeniiale chirurgiei (chirurgie generală sau chi-rurgie toracică), <strong>în</strong> funcţie de complexitateacazului, pentru ca operaţia să fie executată <strong>în</strong>condiţii de siguranţă pentru pacient şi pentruca evoluţia de după operaţie să fie favorabilă.R. Astfel stând lucrurile, după atâtea orede muncă, sunt curioasă să aflu, care e stareacoloanei vertebrale a dumneavoastră?Am simţit deseori dureri de coloană, demulte ori am câte o lombosciatică, mai alespe partea stângă, dar niciodată nu mi-am fă-cut un RMN să văd de unde v<strong>in</strong>e, dacă mi-acedat la un anti<strong>in</strong>flamator, la o pastilă obişnuitămi-am spus, ok, merg mai departe. ....R. Spuneţi-mi, câţi d<strong>in</strong>tre ,,oamenii momentului",<strong>in</strong>cluzând aici persoanele cu no-torietate, d<strong>in</strong> toate domeniile, au ajuns ladumneavoastră pentru a-i re<strong>în</strong>văţa să aibăcoloană vertebrală?Am tratat oameni d<strong>in</strong> toate categoriile so-ciale, <strong>în</strong>cepând de la oameni care nu au nicioocupaţie până la manageri, patroni sau persoaned<strong>in</strong> guvern. Sunt <strong>în</strong>tr-adevăr mulţi oa-meni „ai momentului”, d<strong>in</strong> toate domeniile,care au apelat la m<strong>in</strong>e, dar nu ar fi corect dacăaş <strong>în</strong>cepe să le dau numele.R. Deşi sunteţi o persoană extrem de ocupată,găsiţi timp să răspundeţi şi la telefoane-le necunoscuţilor, aşa cum s-a <strong>în</strong>tâmplat şi <strong>în</strong>cazul meu, fi<strong>in</strong>dcă ştiţi că la celălalt capăt alfirului poate fi c<strong>in</strong>eva, care are urgent, abso-lută nevoie, de ajutorul dumneavoastră.Telefonul meu este deschis <strong>în</strong> permanenţă,atât ziua, cât şi noaptea. Câteodată pacienţii pecare i-am operat simt dureri sau disconfort,uneori fi<strong>in</strong>dcă au făcut o mişcare greşită şiatunci rev<strong>in</strong> la m<strong>in</strong>e, pentru a rezolva proble-ma. Eu îi <strong>în</strong>ţeleg, pentru că <strong>în</strong> momentul <strong>în</strong>care omul şi-a lăsat şi viaţa şi sănătatea <strong>în</strong> mâi-nile tale, ca şi chirurg tu trebuie să-i răspunzi latoate <strong>în</strong>trebările ulterioare. De aceea nu-i <strong>în</strong>ţelegpe doctorii care, după ce şi-au făcut mese-ria, te-au operat şi, după ce te-au externat, îţi<strong>în</strong>chid şi uşa şi telefonul. Omul ăla dacă are oproblemă eu, ca medic, îi răspund la ea, <strong>în</strong>cercândsă aflu dacă durerea se datorează operaţi-ei mele sau bolii pe care a avut-o, sau măcar să<strong>în</strong>cerc să-i ofer cel puţ<strong>in</strong> un sfat.Şi la consultaţie dacă v<strong>in</strong>e o persoană şi areo anumită sufer<strong>in</strong>ţă, nu obişnuiesc să spun ,,nue de domeniul meu, căutaţi <strong>în</strong> altă parte”, ci<strong>în</strong>cerc să-i fac o conexiune, pentru că persoanarespectivă dacă a fost trimisă aici <strong>în</strong>seamnă, <strong>în</strong>mod sigur, că nu a avut altă alternativă. Suntfoarte mulţi medici superficiali, mai ales <strong>în</strong>spitalele de prov<strong>in</strong>cie şi dacă omul ajunge lam<strong>in</strong>e, dacă pot să-l ajut, o fac cu bucurie. Îimai arăt o cărare ca să iasă d<strong>in</strong> impasul <strong>în</strong> careeste, pentru că efectiv se află <strong>în</strong> necunoscut.Am trăit odată o <strong>în</strong>tâmplare, pr<strong>in</strong> anii 90-92, când eram la <strong>în</strong>ceputul carierei, fi<strong>in</strong>d cuc<strong>in</strong>eva d<strong>in</strong> familie la un doctor celebru, chirurg,cu care dialogul sau, mai exact, monologula fost de genul acesta:- Eu vorbesc dumneavoastră nu vorbiţi.Ascultaţi. Are cancer. Trebuie să o operăm.Întrebări?- Ştiţi...- Suficient. La revedere. Ne vedem laoperaţie.Scurt! Fără explicaţii, fără alternative te-rapeutice. Tot neamul era term<strong>in</strong>at. Pacienta,rudă cu m<strong>in</strong>e, nu era <strong>în</strong>să complet <strong>in</strong>vestigată.În epoca respectivă nu exista RMN. Noroculnostru a fost că eu am luat legătura cu mediculde salon căruia i-am vorbit despre temeri-le mele. El fi<strong>in</strong>d mai apropiat de vârstă cum<strong>in</strong>e, m-a ascultat şi mi-a dat voie să facem otomografie computerizată, <strong>în</strong> spitalul <strong>în</strong> careeu funcţionam, fi<strong>in</strong>dcă cel d<strong>in</strong> acel spital eradefect. A fost de acord şi nu s-a văzut nici uncancer, aşa cum <strong>in</strong>tuisem. A doua zi profesorula văzut rezultatul şi ne-a dat-o acasă spunându-necă ne-a făcut-o b<strong>in</strong>e.Părerea mea e că trebuie să avem maimult timp pentru pacienţi. Nu-l avem, dar tre-buie să ni-l găsim pentru că e important săvorbeşti cu ei <strong>în</strong>a<strong>in</strong>te de operaţie.R. În aceste condiţii, cu siguranţă, că timppentru dumneavoastră, rămâne foarte puţ<strong>in</strong>.Familia e împăcată cu această situaţie?Aşa cum spuneam, viaţa mea <strong>în</strong>seamnănumai spital, cu foarte puţ<strong>in</strong>e momente pen-tru m<strong>in</strong>e sau cei apropiaţi mie. Rămân foartepuţ<strong>in</strong>e ore pe care le petrecem împreună maiales acasă, vacanţele sunt scurte, 2-3 săptămânipe an sau o lună <strong>în</strong>sumate şi cam atât.Soţia mea e medic stomatolog şi ea lu-crează până tîrziu. Este tot d<strong>in</strong> Târgu-Jiu şieste fiica unui celebru medic cu care oraşulnostru se mândreşte. Greul a căzut mai multpe ea, mai ales <strong>în</strong> creşterea copilului. Amavut şi noi şi greutăţi şi momente dificile şiimpasuri, ca toată lumea.Când sunt t<strong>in</strong>eri, medicii d<strong>in</strong> Româniasunt foarte prost plătiţi. Salariile sunt de ruşi-ne. O mizerie. În primii ani de secundariat, euaveam salariul mai mic decât o asistentă depe secţia unde lucram. De asta mulţi medicise duc să profeseze <strong>în</strong> afară.Băiatul nostru a fost crescut de noi, trecândpr<strong>in</strong> creşe, căm<strong>in</strong> şi grăd<strong>in</strong>iţe cu programprelungit. Timpul s-a scurs foarte repede,parcă prea repede şi d<strong>in</strong>tr-o dată l-amvăzut mare. Vara aceasta a <strong>in</strong>trat cu brio laMedic<strong>in</strong>ă Generală, împotriva sfaturilornoastre. El a fost <strong>in</strong>fluenţat cred de multe d<strong>in</strong>cazurile frumoase despre care noi, ca medici,veneam şi vorbeam acasă.Cele mai frumoase momente ale noastreau fost când el era foarte mic şi toţi trei reu-şeam să ajungem la film sau pr<strong>in</strong> parc.Plăcerea asta n-o s-o mai trăiesc niciodată.Mi-e dor de vremurile acelea!R. Sunteţi medic neurochirurg de peste15 ani, <strong>în</strong> toată această perioadă v-au cău-tat gorjenii, să vă ceară ajutorul?Sunt foarte mulţi gorjeni care mă caută,trimişi de toţi medicii d<strong>in</strong> Târgu-Jiu. Poateşi atitud<strong>in</strong>ea mea, modul meu de a discutacu fiecare, a lăsat o uşă deschisă permanent,<strong>in</strong>diferent de afecţiunea de care suferă, nunumai <strong>în</strong> domeniul neurochirurgiei. Toţisunt trimişi aici pentru că niciodată nu amrefuzat pe nimeni.R. Cum staţi cu dor<strong>in</strong>ţa şi cu timpul şide a reveni d<strong>in</strong> când <strong>în</strong> când pe meleagurilenatale?Mi-e dor să v<strong>in</strong> <strong>în</strong> Tg Jiu. Îmi sunt foartedragi locurile natale, zona noastră este super-bă. Sunt mândru că sunt gorjean. Povestescde câte ori am ocazia despre operele luiBrâncuşi, despre filosofia construirii acesto-ra şi despre simbolistica ansamblului(Naşterea - Drumul pr<strong>in</strong> Viaţă - Căsătoria -Moartea şi Înălţarea la Cer). În ultimul timpv<strong>in</strong> acolo ca <strong>în</strong>tr-o vacanţă, parcă m-aş duce<strong>în</strong>tr-o alta zonă. În afară de faptul că recunoscpeisajele, nu prea mai recunosc oamenii,pentru că generaţiile s-au schimbat, ne-am maturizat, am îmbătrânit...Am avut ocopilărie frumoasă şi locurile natale îmi tre-zesc am<strong>in</strong>tiri plăcute.Încercăm să venim acolo măcar de sărbători,de Paşte sau de Crăciun şi dacă nu reu-şim <strong>în</strong>cercăm să aducem păr<strong>in</strong>tii noştrii, aisoţiei şi ai mei, la Bucureşti.R. Aţi participat la <strong>în</strong>tâlnirile care se or-ganizează la liceu?Da, am mers cu mare emoţie la <strong>în</strong>tâlnirilecare se organizează la Liceul TudorVladimirescu. Aş avea un of referitor la relaţiilecare ni le pierdem <strong>în</strong> timp. Cred că legă-turile cele mai puternice, prieteniile cele maidurabile se leagă <strong>în</strong> copilărie şi t<strong>in</strong>ereţe. Credcă dacă noi am ţ<strong>in</strong>e legătura cu foştii colegi,cu prietenii d<strong>in</strong> copilărie, cred că am fi multmai puternici, dar d<strong>in</strong> păcate, lipsa de timp,profesia şi alte momente „importante”, nefac să ne rătăcim pe drumul vieţii şi să uitămun lucru esenţial, vechile prietenii.R. Vă mulţumesc pentu amabilitatea dea accepta să fiţi <strong>in</strong>vitatul rubricii mele, şi vărog, la f<strong>in</strong>alul acestui <strong>in</strong>terviu, să transmi-teţi un gând tuturor gorjenilor.Să fie <strong>în</strong> cont<strong>in</strong>uare la fel de veseli şi deoptimişti cum au fost şi până acum! Aşa sun-tem noi gorjenii, fi<strong>in</strong>dcă fac parte d<strong>in</strong>tre ei şicred că asta ne ajută extrem de mult <strong>în</strong> depă-şirea greutăţilor. Să fim deasupra vremurilor!Maria Băcescu