De ce nu se amenajează Jiul? - Viata in Gorj

Viaţa în Gorj • joi, 17-23 iunie 2010 • 11ÎNVĂŢĂMÂNTEmpatia la copiiEmpatia apare în viaţa noas-tră ca o necesitate subiectivă deintercunoaştere, care, fără a firiguroasă, precum cunoaştereaştiinţifică, ci mai curând intuiti-vă, se bazează pe o experienţăindividuală ce permite apropierisau depărtări, simpatii sau anti-patii, ca reflex al unei posibilepenetraţii psihice în psihologiaceluilalt. Adică, individul umanare capacitatea de a fi empatic,fără pierderea identităţii pro-priului eu, a identităţii totale, ciparţiale, prin care o persoanăpoate deveni „temporar” o altăpersoană, gândind sau simţindca ea. Prin transpunerea în psi-hologia celuilalt, e ca şi cum ar„intra în pielea lui”, pătrunzândcognitiv şi afectiv în cadrul dereferinţă al partenerului, identi-ficându-se parţial cu el, „ca şicum” ar fi el, dar fără a pierdecondiţia de „ca şi cum”. Într-uncuvânt, individul uman are capa-citatea de a fi empatic, reuşindca prin această modalitate să-lînţeleagă mai bine pe celălalt,să-i anticipeze comportamentulşi, de ce nu, chiar unele reacţiiîn anumite momente de solicita-re maximă. Situaţie în care el îşipoate fixa o strategie corespunzătoarede acţiune faţă de parte-ner, cu voia sau fără voia lui,încât empatia devine baza uneistrategii special adoptate, necesarăîn vederea unei bune comunicăriinterpersonale, o comuni-care implicită de care, în celemai multe cazuri, depind multi-plele relaţii între oameni.Nevoia de empatie este ca şinevoie de comunicare, pe care oputem identifica în diferite for-me, la o vârstă încă precoce acopilului care, în multitudineajocurilor cu rol, încearcă să or-ganizeze, de exemplu, grupa degrădiniţă, copiind rolul de edu-catoare cu păpuşile, aşa cum avăzut-o el, cu toată convingereaşi autenticitatea permise de pre-cara sa experienţă. Sau joculde-a soldaţii şi războiul, jucândrolul unui mare comandir văzutprin filme. Fapt ce atestă nevoiacopilului de a empatia cu uniiadulţi, ce se suprapune cu nevo-ia de joc, de a veni cu ceva nou,Şcoala mea aproape de sufletul meupentru a stârni interesul copiilordin jur. Totul în limitele unortrăiri nesupravegheate, ca atuncicând realizează că este urmăritde educatoare sau altă persoanăadultă, copilul îşi iese brusc dinrol, refuzând să mai continue ju-carea lui. Aceasta constituie şi oprimă delimitare specifică faţăde nevoia de empatie manifestatăde actorul dramatic care, ju-cându-şi rolul, acţionează cumai multă dăruire cu cât realizeazăcă a stârnit mai mult inte-resul spectatorilor.O serie de studii şi cercetăriau evidenţiat precocitatea empaticăprivitoare la relaţiile inter-personale în grupele de copiipreşcolari aflaţi în colectivitate,mai exact la o componentă comunăa empatiei – cea motivaţională.Au fost urmărite, în spe-cial, stările de tristeţe, fericire,supărare, durere ale copiilor dincolectivitate, urmărindu-se înacelaşi timp şi reacţiile celor dinjur, ca: participarea la emoţii,încercarea de a-l felicita pe partenersau de a-l încuraja, oferireaajutorului, comentarii de îm-bărbătare şi liniştire. În unelesituaţii, cei de faţă se asociazăcu partenerul, manifestând o ati-tudine duşmănoasă faţă de cel cei-a produs acestuia durerea sau,în alte împrejurări, îi întorcacestuia spatele, nedându-idreptate, şi pactizând chiar cuadversarul lui.Se poate concluziona, deci,că nevoia de comunicare impli-cită prin empatie cuprinde ogamă foarte largă de manifesta-re, de la comportamentul comunal oricărei persoane, până lacomportamentul specializat înanumite profesii, punându-seaccent în mod deosebit pe formareaşi dezvoltarea acestei ca-pacităţi atât de necesare omuluiîn relaţiile sale interpersonale.Fenomenul empatic poate fiexercitat natural, ca o consecin-ţă a integrării personalităţiiomului în contextul vieţii salede relaţie. Însă să nu privimaceastă capacitate ca o simplănevoie umană, ci ca pe o condi-ţie a reuşitei în viaţă. Dorinţa deperfecţionare şi afirmare înacest domeniu constituie o pre-ocupare majoră a specialiştilor,în dorinţa de a veni în întâmpi-narea unei nevoi fireşti, specificumane – nevoia de empatie.Institutor Inelia TENTEANu ne e mereu la îndemânăputerea şi zăbava de a cerne va-lorile şi de a le pune deoparte,spre rodirea lor şi spre îmbogăţi-rea noastră spirituală. Şcoalaeste locul în care învăţăm, înain-te de toate, că spiritul şi bogăţialui sunt cele care dau măsuranoastră şi a faptelor noastre.Învăţăm unii de la alţii că adevă-ratele valori transcend vremurileşi nu pier odată cu ele. Învăţămunii de la alţii că împărtăşindadevăratele valori devenim maibogaţi.Sărbătoarea SfinţilorÎmpăraţi Constantin şi Elenaeste un prilej pentru toţi oameniiŞcolii Generale „ConstantinSăvoiu” din Târgu-Jiu de a împărtăşibucuria lucrului bine fă-cut şi de a contura perspectivece vor deveni, prin munca deechipă, realităţi pe care şi le do-resc. Elevii şi profesorii pun înpaginile activităţii lor comune,ca temelie pentru noi speranţe,ce vor să facă, din anii de şcoală- un timp şi un spaţiu al fiecăruiaşi al tuturor. Cu ocazia „Zileişcolii”, s-au desfăşurat o seriede activităţi interesante care aucaptat interesul elevilor. În cur-tea şcolii s-au realizat desene peasfalt, produse prin care şi-aumanifestat mândria de a fi eleviai acestei şcoli, iar în fiecaresală de clasă s-au organizat diferiteconcursuri. Doamnele învă-ţătoare Popescu Simona şiCambrea Maria au susţinut cuelevii claselor a IV-a F şi a IV-aA un program artistic „Şcoalamea-aproape de sufletul meu” şiau desfăşurat un concurs de cul-tură generală între clase. De câteori ni se întâmplă ceva deosebitîn viaţă, primim acest fapt cubucuria împlinirii noastre ca fi-inţe efemere, într-o lume în carevârtejul cotidian ne amestecăameţitor zile şi nopţi, valori şideşertăciuni, amăgiri şi certitu-dini.La ceas aniversar, elevii şiprofesorii dau trecutului ce esteal lui, împliniri, nostalgii, şi, înacelaşi timp, deschid porţile vii-torului cu tot ce înseamnă el.Curajul, dorinţa şi dorinţa dea reuşi în viaţă a elevilor, clăditepe experienţa şi valoarea profe-sorilor lor, vor face din ŞcoalaGenerală „Constantin Săvoiu” oinstituţie ce-şi merită locul câş-tigat în rândul instituţiilor de în-văţământ gorjene. Un vis atinsnu înseamnă altceva decât naştereaaltuia nou, un sfârşit ce prin-de formele unui nou început,căci cum altfel putem împuţinadistanţa dintre noi şi propriulnostru vis spre desăvârşire?Institutor Popescu Simona,Şcoala Generală „C. Săvoiu”