SCARLAT DEMETRESCU-Din Tainele Vietii si ... - ideaticabluescafe

Reîntrupareacă da, şi toţi ai timpului său îi fac sacrificii de oameni care sunt arşi, căci aşa îi place dumnezeuluilor. Era păgân.La 25 de ani e plugar, împreună cu mama sa, Li, locuind în ţinutul Albinos, prin care curge apaTourn unde lucrează pământul.Este dus treptat în sânul mamei sale şi apoi în starea de spirit. Din nou spune că suferă mult,căci a fost ars de viu de împăratul roman Probus, la vârsta de 40 de ani. Fusese păzitor al palatuluiîmpăratului şi era originar din ţinutul numit Romulus, prin anul 279, când a purtat numele de Esius.Spune că urăşte de moarte pe împărat, deoarece i-a răpit fetiţa, ca să o facă metresa lui. Pentru ase apropia de împărat, s-a oferit ca soldat lui Pecius, comandantul gărzii palatului, cu gândul ca laprima ocazie să-1 omoare, răzbunând-o astfel pe fetiţa sa, Florina. A fost prins asupra încercării saleşi ars de viu împreună cu fiica sa. Printre lacrimi, spune că prietenii din gardă i-au jurat răzbunare,omorându-1 pe împărat. Are mângâierea că fiica lui a murit pură.Dus în viaţa precedentă mediumul spune că este o tânără, numită Irisee. Adună flori pentrupreotul Aii, ca să. le ardă la picioarele zeilor, producând un fum care se ridică până la cer, până lalocuinţa zeilor. Povesteşte că preotul îi povăţuieşte pe oameni să se roage, pentra ca sufletul lor săse ridice sus până la zei, în Cer. Este în anul 100 după Christos şi trăieşte în ţara numită Imondo- aproape de Trieste. «Preotul mă ia şi mă face să inspir din fumul plantelor arse, ce au proprietateasă mă trimită spre zei, cu care vorbesc şi îi comunic preotului. Eu nu văd zeii, dar îi aud şi îi spunlui Aii ceea ce îmi comunică ei. Nu muncesc, ci alţii îmi aduc de mâncare, dar nu am voie să fiuvăzută de nimeni. In fiecare zi adun flori de irum pe care preotul le depune la altar, iar seara le arde.Respirând fumul lor, trupul meu rămâne jos, iar eu mă ridic în sus, către zei.» La întrebarea, cumse vede când se ridică sus, răspunde: «Ca un glob alb. Aii mă iubeşte şi m-a crescut de mică,cerându-mă părinţilor mei, care m-au dat cu bucurie.»Descrie că fiind mică, de 6 ani, a fost luată să fie sacrificată zeilor, dar a fost scăpată de un tânărcomandant războinic, numit Jeus. Când s-a făcut mai mare, spune că 1-a iubit şi la rândul ei I-ascăpat din închisoarea unde a fost închis de un adversar al său, cu numele de Joanime".jjpCu descrierea acestei vieţi se termină experienţa lui Bouvier, căci de aici înainte spiritulmediumului nu mai vede clar în vieţile sale anterioare.în rezumat, mediumul ne-a descris nouă din vieţile sale anterioare. în prima a fost MargaretaDuchesne. în viaţa precedentă a fost bărbat, un sculptor în piatră. în a treia a fost un copil orfan,numit Jemry Ludovic. în a patra viaţă a fost bărbat şi se numea Michel Beiy. în a cincea a fost oinstitutoare, numită Mariette Martin. în a şasea a fost stareţa unei mănăstiri. în a şaptea - ofiţer înarmata lui Merovee, care a luptat contra lui Attila. în a opta - soldat pe timpul împăratului romanProbus. în a noua - vestală în templul din ţara Imondo.Această strălucită experienţă a lui Bouvier, alăturată de cele ale lui Rochas şi ale altor mulţiexperimentatori, pune în evidenţă existenţa unei individualităţi - spiritul - care îmbracă în decursulveacurilor diferite trupuri umane, devenind diferite personalităţi, ce îşi deapănă viaţa pe scenapământului după cum un actor joacă rolurile sale, pe scena unui teatru.Ce sublim a orânduit Tatăl creaţia! Prin câte vieţi a trecut omul! Cu câtă duşmănie şi~a urmăritsemenul! Câte crime a comis, pentru a înlătura pe cel care părea că stă în drumul ambiţiilor sauscopurilor sale! Dorim sa revedem aceste crime? Cu ce linişte sufletească am mai trai, văzândjosnicia vieţilor noastre din alte timpuri? Dacă am cunoaşte toate faptele noastre, dacă ar şti şi ceicare au suferit de pe urma noastră, recunoscându-ne, ar căuta să se răzbune şi crimele s-ar ţine lanţ.Văzându-ne, ar striga în gura mare şi lumea ar căuta să suprime din sânul ei un asemenea tâlharsau criminal.O, dacă am cunoaşte zilele negre ce ne aşteaptă în viitor, cu ce curaj am mai trăi zilele ce nedespart de acel accident, de acele suferinţe sau nenorociri puse în dramul vieţii, pentru a scoate dinele înţelepciunea ce ne lipseşte?Divinul Creator a instituit uitarea, ca să nu mai ştim trecutul ruşinos, nici viitorul plin delacrimi şi dureri sfâşietoare. Omenirea trebuie să trăiască liniştită, cunoscând doar viaţa prezentă.Ce fericire ar fi pentru spirit dacă ar putea uita şi el, dar este imposibil, căci uitarea ar echivalacu moartea spirituală. Spiritul este o fiinţă care va trăi în veşnicie şi uitarea, neexistând pentru el,greşelile comise îi vin mereu în minte, iar remuşcarea faptelor sale uneori este atât de groaznicăîncât doreşte să se reîntrupeze pentra a nu-şi mai aminti de ele.Doamne, iartă greşelile noastre, şi dă-ne puteri să nu le repetăm!Mărire Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, în veci. Amin.