SCARLAT DEMETRESCU-Din Tainele Vietii si ... - ideaticabluescafe

Comunicări din CerJ77cunoştinţă. Menţinut astfel sub acţiunea continuă a narcoticului, duhul poate să-şi piardă trupul,chiar fără să ştie de această pierdere.Să presupunem că rănirea a fost provocată de un om hain, răzbunător sau cu instincte animaliceîn el. Pentru fapta sa va fi judecat şi va suferi în lumea fizică, dar după moartea trupului său, venindla noi, va fi judecat de Forul suprem şi condamnat să sufere şi el durerea provocată semenului său,din răutate sau lăcomie. Duhurile culpabile sunt condamnate să sufere durerea provocată altora,pentru a învăţa că este rău să faci pe altul să sufere. Asemenea cazuri fiind frecvente, aceste duhurisunt adunate la un loc şi legate toate printr-o centură fîuidică. Acum, acest mănunchi de fioroşicriminali, lipsiţi de noţiunea durerii aproapelui lor, este pus în legătură, printr-un cordon fluidic, cuun bolnav, cu un om ce suferă cumplit de o rană oarecare. Durerea trupească a acestui om va fitransformată în durere psihică, transmisă prin cordonul de legătură la întregul ciorchine de duhurineeducate, care până acum nu ştiau ce e durerea şi ce rău e să sufere omul trupesc.Duhul a fost condamnat să treacă prin durerea de care s-a făcut culpabil. Urmând aşa mereu,se va săpa adânc în spiritul său raportul dintre o anumită faptă şi durere, ferindu-se în viitor de amai face acea faptă, ştiind că după ea va urma durerea. Astfel se face educaţia duhurilor inferioare,până ajung să devină mai înţelepte.Tot în legătură cu durerea, mai află, frate, că unii oameni, făcând fapte reprobabile, care puteaufi evitate din calea destinului lor, sunt condamnaţi să sufere. Dacă un om are legături puternice şinumeroase în lumea duhurilor superioare, duhurile coboară în virtutea iubirii ce le leagă de fratelelor greşit şi se leagă printr-un fir fluidic de iubitul lor întrupat, suferind şi ele, luându-i o parte dindurere şi uşurându-i astfel chinul.Iubirea este temelia universului, şi ea poate face minuni.Cauza activităţiiDeşi este începutul tuturor operelor, numărul unu este neputincios când este singur, chiar dacăacel unu ar fi una din cele mai înalte Forţe divine. Dacă însă trei de unu se asociază pentruîndeplinirea unei opere, forţa lor este resimţită, voinţa lor se impune, opera lor va avea succes.Având în vedere acest principiu, toate operele cereşti^ au la bază numărul trei.în lumea voastră, unu plus unu plus încă unu fac trei. în lumea cerească, unu plus unu plus unufac tot unu, o unitate sfântă, numită sfânta treime, care se bucură de binecuvântarea Forţelorsupreme ale universurilor.Această treime este temeiul oricărui succes al operelor cereşti. Dacă acest principiu ar fi urmăritşi în viaţa terestră, şi destinul nu se opune, succesul unei acţiuni oarecare ar fi dinainte ştiut.Preotul îşi începe cuvântarea rostind mai întâi sacramentala formulă: „în numele Tatălui, alFiului şi al Sfântului Duh". Când termină, spune acelaşi lucru.în lumea voastră materială, sunteţi mânaţi la lucru de interese materiale.^ în lumea noastrăspaţială, avem în vedere legea şi numai legea, sau, cum ziceţi voi, moralitatea. între amândouă stăunitatea, numită intelect, motorul tuturor operelor.Aşadar, o treime domină viaţa omului: legea, inteligenţa şi interesul material.Omul e un mic Dumnezeu, un candidat la dumnezeire; ca atare el este un mic lucrător, în uriaşaşi veşnica operă a Divinităţii. Prin inteligenţa sa omul preface mereu materia, dar e nevoie să seţină de ordinea stabilită, de morală, de lege. După ce îşi părăseşte trupul, materia fizică rămâne jos,iar el pleacă cu fructele inteligenţei şi ale răspunderii sale morale. Stare pasivă sau inactivă nu existănicăieri în univers. Totul se mişcă,,totul se-preface, totul este în activitate. Spiritul fiind un factordeterminant în univers, el trebuie să fie în veşnică activitate, pentru ca prin munca lui să împingătotul mai departe. Chiar dacă aş vrea să stau, să nu mai fac nimic, tot nu pot, căci Tatăl şi-a construitinstrumentul care mă sileşte pe mine şi pe toate duhurile să fim mereu active, să lucrăm asupramateriei, de orice grad, pentru a o mâna mai departe pe drumul evoluţiei.Ca spirit, eu ar trebui să fiu mai liber, mai puţin activ decât tine, decât voi toţi, pământenii, careaveţi atâtea nevoi de împlinit pentru satisfacerea vieţii trupeşti. Diferitele voastre nevoi - haine,hrană, adăpost - vă transformă, vrând-nevrând, în fiinţe active. Aşadar, nu te poţi sustrage activităţiidictate de tiranul tău instrument pământesc, al cănii rob vei fi cât vei trăi pe acest plan fizic.S-ar crede că, venind la noi, omul a scăpat de această robie, de al treilea factor al activităţii -materia fizică. Ei bine, frate, nu este aşa. După destrupare, când nu mai ai nici un raport fizic cutrupul tău, faci cunoştinţă în lumea spirituală, în locul celui de-al treilea factor - materia - cu un