SCARLAT DEMETRESCU-Din Tainele Vietii si ... - ideaticabluescafe

Comunicări din Cer . 355Toate experienţele le facem pe rând, miliarde de ani, pe diferite planete şi sisteme planetare,asupra tuturor formelor de viaţă şi felurilor de materii, dar nu putem avea o ştiinţă completă, pânănu coborâm la starea materiei celei mai dense, a materiei planetare. Iată necesitatea întrupării.Numai având un instrument terestru, putem lucra asupra materiei terestre.însăşi Divinitatea studiază Adevărul. Ea are mereu în faţa Sa noi probleme, metode şi stări deprogres, dar vrea să-şi verifice concluziile prin particulele emanate din Ea, prin copiii Săi plecaţiîn lume. Rezultatul experienţei miliardelor de copii plecaţi în creaţie, oferă Divinităţii posibilitateade a se încredinţa de justeţea vederilor Sale. Astfel Divinitatea îşi controlează observaţiile şi hotărârile.Din haosul infinit s-a format Divinitatea. Miliarde nesfârşite de secole solare i-au trebuit Divinităţiisă evolueze până a ajuns la stadiul actual, aflat în veşnică prefacere, pentru că evoluţia nu are sfârşit.în mod direct, dar mai ales prin celulele divine plecate din Cap, Tatăl cheamă mereu particulehaotice, cu care creează globuri cereşti şi umple infinitul cu creaţii. Spaţiile sunt pline de apeluri,de idei al căror conţinut creşte mereu, prin aplicarea lor în existenţe din ce în ce mai evoluate.Tot ce e spirit şi materie a provenit din Tatăl şi, la urma urmei, totul s-a născut din haos. Haosule originea a tot şi toate. Particulele haotice stau nemişcate din veşnicie. Gândul lor se împacă custarea lor de inerţie, pentru că nu cunosc starea de fericire trăită într-o colectivitate. E rău - zicemnoi acum - dar pentru ele e bine. Binele stării noastre de acum corespunde binelui stării noastrede atunci şi de acolo. Ambele cuprind aceeaşi noţiune. Numai prin compararea uneia cu cealaltă sepoate vedea deosebirea. Datorită necunoaşterii unei alte stări, am stat locului o veşnicie în haos. înacele vremuri era bine acolo pentru noi. Aşadar binele e relativ şi nu are o limită superioară.într-o bună zi, a apărut, a ţâşnit alături de ideea A şi ideea B. Din acel moment, s-a născutdorinţa de a încerca, de a experimenta şi această nouă idee. Aşa s-a născut prima asociere. Acestae începutul creaţiei.Voi credeţi^că întâi a fost binele şi apoi a venit răul. Adevărul e altul: întâi a fost răul, şi apoia venit binele. întâi a fost ideea A - ideea izolării, a independenţei, şi apoi a venit ideea B - ideeaasocierii, a muncii colective. Două idei, două stări, bună şi una, bună şi cealaltă, dar opuse, unafiind superioară celeilalte.Multe miliarde de ani i-au trebuit particulei haotice până să înţeleagă că ideea B e de preferatideii A. Aţi putea râde de afirmaţia mea: „Cum, pentru o idee atât de simplă i-a trebuit particuleihaotice o veşnicie?" întocmai. Lumea a râs de Columb când printr-o mişcare a pus oul în poziţieverticală, zicând că aşa ceva oricine poate face.Acum vi se pare un lucru neînsemnat, dar când te gândeşti că particula haotică vieţuia de oeternitate într-o anumită stare, se înţelege că i-a trebuit un timp foarte mare ca să se nască în ea altgând, relativ la o altă formă de existenţă. Azi lucrurile merg mai uşor, pentru că asupra particulelorhaotice se exercită o chemare, argumentându-li-se fericirea vieţii în comun. Colectivitatea propagămereu respectul libertăţii, avută de particula haotică în Infinit. Viaţa în comun nu e o constrângere,ci o necesitate născută dintr-o convingere. Niciodată un duh nu poate fi constrâns, ci numai convins;altfel, el ar putea reclama libertatea avută în haos, cerând întoarcerea în el.Viaţa spaţială ne-o trăim în grupuri, iar în viaţa trupească suntem oarecum înclinaţi spre o viaţămai mult individuală. Dar totuşi cât de cât, suntem porniţi spre colectivitate, căci familia ce este?neamul ce este? rasa ce este? Tot colectivităţi. Şi apoi întrupatul nu se află mereu în compania celortrei colaboratori din spaţiu? Asocierea, cât de mică, aduce posibilitatea de progres. Iată înţelesulcuvintelor Domnului nostru: ,, Iubeşte pe aproapele tău, iubeşte pe duşmanul tău, căci cu toţiisunteţi fraţi, plecaţi din acelaşi Izvor de viaţă".Viaţa izolată, solitară, are ca urmare multe neajunsuri, dibuiri prin întunericul vieţii pământeşti,urmate de multe suferinţe. Din suferinţele oamenilor, noi, duhurile libere, extragem lecţii şi toatespiritele se conving de necesitatea vieţii în comun. Iată de ce vă iubim şi, pe cât putem, venim înajutorul vostru, pentru că avem conştiinţa solidarităţii, care ne ajută în progresul nostru infinit.Apariţia omului pe pământIn vremurile îndepărtate ale existenţei acestui glob, după ce a apărut toată seria de plante şianimale, îşi făcu apariţia şi omul. înfăţişarea lui era mult deosebită de a omului de azi.Ce uşor e de gândit şi zis: A apărut omul.Dar cine îşi poate închipui ce operă grandioasă a fost crearea trupurilor primilor oameni. Latimpul oportun, au coborât din Soare strălucite duhuri îngeri constractori, care, prin cunoştinţele lor