SCARLAT DEMETRESCU-Din Tainele Vietii si ... - ideaticabluescafe

224 Din tainele vieţii şi ale universului - A doua cartece în ce mai mari, mai numeroase şi mai perfecţionate. Tatăl ceresc construieşte şi acum, mereu,dorind să umple infinitul cu sfere plutitoare în spaţiu, ca să fie tot atâtea şcoli şi categorii de şcoli,pentru copiii Săi, duhuri de toate categoriile.Acum noi suntem elevii acestor corpuri cereşti. Voi, oamenii trupeşti, vă mişcaţi nespus de încetşi pe o arie foarte restrânsă pe globul nostru. Cu noul instrument de locomoţie, avionul, aţi ajunssă vă mişcaţi ceva mai repede şi pe o întindere mai mare, dar mişcarea noastră este neasemuită cua voastră, fiind mult mai rapidă şi mai largă. Cu toate acestea, nu putem hoinări prin spaţiile infinite,dintre planete şi sori, nu ne putem pierde vremea călătorind, pentru că vehicolul spiritului, corpulfluidic cu care am fost îmbrăcaţi când am venit pe Pământ, ne opreşte să părăsim planeta aceasta,până când vom termina şcoala ei.Toate corpurile mele sunt instrumente ale fiinţei mele reale - scânteia divină, principiul meude viaţă. Pe când coipul meu exterior, corpul planetar, mă sileşte să-mi limitez aria de mişcare şiactivitate, Eul suprem, principiul meu de viaţă, are posibilitatea să străbată infinitul în lung şi lat.Când zic Eu, zic viaţă, aşadar eu sunt viaţă, deoarece cuget şi exist. Atributul Eului, al vieţiimele, este conştiinţa. Odată, la începutul existenţei mele, viaţa mea primă a fost o viaţă neviaţă.Atunci existam, dar nu mă puteam mişca. Eram o unitate numită Eu-sunt, adică pronumele legatde verb. Aşa am fost, ca primă formă de viaţă, sub starea de Eu-sunt sau viaţă fără mişcare, viaţăcare exista, dar nu se putea orienta în timp şi spaţiu. Eram o particulă infinită, o mică scânteie cuviaţă, dar fără mişcare. Nici o deosebire nu era între mine şi El, Cauza primă a tuturor creaţiilor.Ca substanţă eram la fel cu Creatorul meu.Pe atunci, eram una cu Tatăl meu şi ne cunoşteam sub una şi aceeaşi formă. Adevărul acesta1-a spus şi Isusul nostru, dar cine L-a înţeles? El a spus un mare adevăr, căci primul factor în lumeşi din eternitate este particula-viaţă şi ea este egală cu surorile ei şi este una cu Tatăl. Micuţa meascânteie, corpul meu plin de viaţă, principiul meu, este egal cu al Fiinţei supreme din Sfera-Laborator,şi cu al tuturor scânteilor divine din sfera cu miliarde de creaţii. Nu există nici o deosebire întresubstanţa scânteii mele şi cea a Tatălui meu. Compoziţia micii mele scântei şi modul ei de funcţionareeste identică cu scânteia Tatălui ceresc şi a infinitelor scântei din infinit. Scânteii noastre i se zicedivină, pentru că e la fel cu Scânteia Divinului care a început creaţia celor văzute şi nevăzute.Iniţial, eu şi toate scânteile am fost simple vieţi nemişcate. Apoi, eu, scânteia primă am dobândito a doua unitate, un al doilea coip, care mi-a imprimat o mişcare, a deşteptat în mine o voinţă.Dacă prin prima scânteie eram egal cu Tatăl, acum, prin cel de-al doilea factor, nu mai eramegal. Iniţial eram un singular, o unitate, dar posedam în mine impulsul de a deveni o colectivitate.La început eram la fel cu Tatăl, azi există deosebire între mine şi Tatăl. El nu este eu şi eu nu suntEl, dar viaţa şi coipul meu de viaţă este la fel.Eu nu ştiam să mă mişc la început. Am fost luat din Infinit şi adus lângă Tatăl, în Sfera-Laborator.Laboratorul Tatălui este plin de particule-viaţă, care prin incomensurabila lor mulţime, unele lângăaltele, ca şi moleculele apei oceanelor voastre, constituie un mediu mobil, un fel de apa, un fluidformat din particule-viaţă - o apă vie. Actualmente, Creatorul - un mare fizician şi chimist -absoarbe câte o părticică din această apă vie şi o introduce în corpul Său. Aici, în Fiinţa Sa, înmediul Său intern sublim, divin, particula mea a-dobândit anumite însuşiri. Apoi Tatăl m-a emis dincorpul Său, ca şi cum m-ar fi născut. Copilul nou-născut, iar nu făcut, a început să se mişte înfluidul-viaţă al Laboratorului, cum se mişcă peştele prin apa oceanului unde s-a născut.în acest moment, constatăm că în Laborator există două feluri de vieţi: 1. viaţa particulelorinconştiente - imobile şi totuşi vii; 2. viaţa particulelor conştiente - se pot mişca după propria lorvoinţă. A doua categorie a provenit din prima, prin trecerea fiecărei particule prin corpul divinuluiCreator. Cea dintâi ar fi materia primă, din care, prin transformare, s-a născut cea de-a doua. Prinurmare, s-ar putea zice că viaţa Eu-nu-sunt s-a transformat în viaţa Eu-sunt.Particulele de viaţă au fost încorporate de Creator. Ele erau izolate, independente unele dealtele, unităţi fără nici un raport unele cu altele, deci erau ca o pulbere de particule. După ce au fostingerate şi au stat în coipul Creatorului câtva timp, particulele-viaţă au fost emise în grupuri formatedin câte trei particule, constituind o grămăjoară microscopică. Această grămăjoară Eu-sunt sauEu-exist este o mică reprezentare de viaţă sintetizată. Din acel moment, particula-viaţă a devenit unconglomerat de particulede substanţă primitivă, numită viaţă, formând un tot indivizibil. A fost ounitate individuală, dar, prin şederea în coipul Tatălui, a devenit o unitate conglomerat indivizibilă.Dragul meu frate, ţi se pare că aceste probleme sunt desfăşurate ca la şcoala primară, dar aşase procedează la noi sus şi aşa ţi le dau şi ţie. Plecăm de la simplu la complex, de la o explicaţieanalitică, la una sintetică.Nici o lucrare în lume nu se face fără îndemnul spiritului, sau fără să fie cerută de o nevoiefiziologică. Tu ai acum un trup deoarece spiritul a avut nevoie de acest vehicol, pe care ţi l-ai creat,