SCARLAT DEMETRESCU-Din Tainele Vietii si ... - ideaticabluescafe

386 . Din tainele vieţii şi ale universului - A doua carteiDacă se aşează în faţa mea duh lângă duh, nu mai văd nimic dincolo de ei, corpul lor duhual jconstituind o barieră opacă. Printr-un orificiu rămas pe lângă sau printre ei, pot vedea tot ce e jdincolo de ei. Prin urmare, există şi la noi opacitate. Dar dacă nu pot vedea când sunt înconjurat deduhuri, în schimb aud perfect, chiar dacă sunt împresurat de o sferă de duhuri; aud undelegândirii, de oriunde ar veni, ceea ce înseamnă că ele trec prin corpul duhurilor.Dintre auz şi văz, deducem că văzul ne aparţine, pe când auzul, percepţia vorbirii, a cugetăriisosite de undeva, nu ne aparţine; adică vorbirea, cugetarea, soseşte sub formă de unde-gânduri, intrăîn mine şi o simt. Cu cât această simţire este mai puternică, cu atât suntem încredinţaţi că ne-a fosttrimisă de un duh mai evoluat, de o forţă spirituală mai mare.Tot ce este viu e luminos şi este cu atât mai luminos, cu cât e mai evoluat.Lumina poate deveni instrument de pedepsire a duhurilor rebele, a celor nesupuse ordinelor celi se dau. Duhul recalcitrant este înconjurat de o ceată de duhuri puternice şi orbitoare. Lumina,energia emisă din corpul lor, produce o anumită transformare - o stare anormală - în corpul celuivinovat. Din acest moment, duhul recalcitrant nu mai vede nimic; a orbit spiritual. Nemaivăzândnimic în jurul său, este cuprins de o adâncă disperare şi supliciul acesta se prelungeşte până ceduhul greşit cere iertare şi făgăduieşte supunere desăvârşită legilor şi mai-marilor săi. Numai laperspectiva acestui chin, oricât de rebel ar fi un duh, îşi revine şi se supune ca un miel. Aşadar,există şi în lumea noastră orbire.Iar acum, după un ocol atât de mare, termin acest capitol, spunându-ţi: O dată ce particulelehaotice intră în trupul gloriosului Tată, venind în contact cu Zeii de acolo, sunt prefăcute, devinluminoase şi sunt reunite în glomerule de câte trei, începând să se mişte. în mişcările lor se ating,se freacă unele de altele, şi din mişcarea lor internă şi externă s-a născut viaţa şi lumina lor.Mişcarea lor este cauza luminii şi a vieţii lumilor, a tot ce există în sfera creată.IICele trei zone ale Gloriosului perifericLa exteriorul lumilor se află prima Forţă, despre care ţi-am vorbit de atâtea ori.Nu prea ştim cum e Centrul creator, dar despre Sfera periferică cunoaştem şi mai puţin.Despre această infinită Forţă ni se spune prea puţin, şi neputând verifica, le considerăm ipoteze.Eu ţi le spun ţie şi voi desigur le veţi considera paraipoteze. însă, un lucru e cert: în Sfera perifericămateria este cea mai simplă, iar către interior devine din ce în ce mai complexă şi mai densă.Ni se mai spune că, din punctul de vedere al consistenţei, Centrul sau Sfera centrală este faţăde Periferie ca piatra faţă de eterul corpului meu. Cugetul admite, şi realitatea este că materia mergedin concentrare în concentrare, de la materia cea mai fină până la piatra călcată cu piciorul de câteori am fost întrupat.Omul simplu nu admite decât existenţa a ceea ce vede şi simte. Un om superior constată că,pe lângă el şi în el, există fiinţe invizibile şi insesizabile - noi, duhurile. La rândul nostru, nu vedemşi nu simţim materia primă, şi cu toate acestea am fost făcuţi din ea; Tatăl a creat din ea tot ce sevede şi nu se vede.Noi cunoaştem multe, dar cum să vi le facem cunoscute, când nu le-aţi văzut niciodată? Multeni s-au afirmat de îngeri, dar le-am asimilat greu, deoarece nu le-am văzut niciodată. Ce greu îmieste în momentul de faţă să-ţi vorbesc de Tatăl nostru periferic, de substanţa din care e alcătuit şimodul cum e organizat, când eu însumi nu L-am văzut, ci numai L-am auzit şi mi s-a vorbit de El.Din cele descrise mai înainte, admitem logic că materia cea mai simplă din eternitate estemateria a (alfa), ce umple Infinitul întunecat sau extern. Ea este atât de mică şi fină, încât îngeriinoştri ne spun: „Particula a este atât de mică, încât nu reprezintă nimic pentru voi". Din acestmotiv cabaliştii descriind Infinitul extern, spun că acolo nu există nimic, JJ Ayin (nu).Totuşi, pe baza celor relatate de îngerii noştri, de Sfânta noastră Treime, de îngerii solari şi deGuvernatorul nostru solar, eu afirm că acel nimic de acolo este un ceva, invizibil chiar şi duhuluice percepe eterurile cele mai fine. Dar dacă nu e perceptibilă nouă, duhurilor albe, desigur cămateria a este văzută şi simţită de marile Forte cereşti aflate în centrul Creator, şi mai ales deLuminile orbitoare ce compun trupul Tatălui periferic.Din această realitate, din aceste particule vii unicul Tată a creat materia j3 (beta), din care auderivat apoi rând pe rând toate materiile cosmosului.Despre materia as-a zis că e moartă, pentru că e nesimţitoare şi nu se mişcă. O primă condiţiea vieţii este mişcarea. Or aceste particule ale Infinitului întunecat nu se mişcă. Numai când materia