SCARLAT DEMETRESCU-Din Tainele Vietii si ... - ideaticabluescafe

Comunicări din Cer 195tulbura existenţa trupească. Amândoi veţi suferi, deoarece amândoi sunteţi ucigaşi. El te-a ucis petine, iar tu ai ucis pe un altul. Iartă-1 nefericitule ca să nu fii condamnat să te naşti lângă el şi săfiţi întrupaţi unul lângă altul. Să ştii, fiule, eu, bătrânul acestui divin Tribunal, îţi spun că până nuvei ierta, cât timp îl vei urmări cu ura ta, legea solară te condamnă sa te naşti vieţi nenumărate totîn preajma lui. Iertarea te dezleagă şi te desparte de el. Ura te va lega de el până ce sufletul tăucopleşit de suferinţe va fi silit de legea solară să ierte. Iartă-1 de pe acum, ca să nu mai fie nimiccomun între voi. Legea divinului Creator cere condamnare pentru ucidere, iar divinul Său Fiu cereiertare pentru fapta nesocotită a aproapelui tău, pentru a putea evolua mai repede. Ideea de ură şivenin - combătută de noi, conform ordinelor primite de la Fiul solar - nu este o idee de înfrăţire,cerută de legile cereşti. Alege iertarea - îndepărtarea voastră unul de altul, ori neiertarea - şi atunciveţi fi tot împreună, în amarnice vieţi terestre, veacuri nenumărate, până la iertarea voastră definitivă.Nu vezi atâtea exemple în lumea trupească? Nu înţelegi că dacă nu te împaci acum te vei împăcacu el peste veacuri înşirate, căci nu există altă ieşire, deoarece ura uneşte mai puternic chiar decâtiubirea? Pe cel ce îl iubeşti îl părăseşti, dacă afli că va fi mai fericit aiurea, dar pe cel ce-1 urăştiîl atragi la tine sau te duci după el, oriunde, chiar şi în iad de-ar fi. Fiule, trebuie să-1 ierţi, pentrucă acum ştii că nu este vinovat, el fiind numai instrumentul hotărârii noastre, iar tu acum îţiaminteşti destinul la care ai fost condamnat înainte de a te coborî la reîntrupare; destin acceptat cândai rostit cuvântul divin Amin. Aşadar, pentru că el nu te-a ucis din voinţa lui şi ţie nu ţi s-a făcutnici o nedreptate, regula cere să vă iertaţi, pentru a se întrona fericirea pe pământ. •■- Aş vrea, dar nu pot, pentru că el a primit misiunea de a încălca legea Tatălui, care spune sănu ucidem.- Ei bine, duh îndărătnic şi nepriceput, află că tu, în altă viaţă, l-ai ucis pe acest destrupătoral tău. Aşadar, prin fapta lui, s-a împlinit acum legea divină.în final, înfrânt de argumente, duhul este nevoit să ierte şi astfel s-a rupt lanţul uciderilorreciproce iar prin aceasta s-a făcut încă un pas înainte, spre pace şi progres în viaţa omenirii.Despre timp şi spaţiuAzi am venit cu un alt subiect, dar tu ai vrea să-ţi vorbesc despre timp şi spaţiu.Cu altă ocazie, am spus că pentru duhurile de pretutindeni, timpul nu există ca ceva concret,el fiind abstract şi relativ. Pentru unii este mai mic, iar pentru alţii - incomensurabil.între două evenimente, se scurge un timp. Prin urmare, el se poate măsura, determina, dar să-1vezi concretizat în ceva nu se poate. Pământul îşi are unităţile sale de măsură, alte planete le au peale lor. Printre altele, sorii se deosebesc între ei şi prin unităţile lor de timp. Zeii din Laborator auşi ei noţiunea de timp, inimaginabil de lung. Numai pentru Tatăl ceresc nu există timp, întrucâtpentru El, în conştiinţa Sa, trecutul, prezentul şi viitorul este una. Ideea de timp este atât de finită,;încât putem spune că Tatăl nu o are.:Diferenţele de la om la planetă şi de la soare la Sfera divină şi Divinitate ne determină săspunem că prin sine însuşi timpul nu există, deoarece nu poate fi măsurat în mod absolut, pentrucă nu are un sfârşit şi nici începutul său nu se poate cunoaşte. Filosofic vorbind, el nu există. Cutoate acestea, voi vorbi câte ceva despre timp.Voi măsuraţi timpul cu ceasul, construit să înregistreze ziua şi noaptea în 24 de diviziuni detimp, numite ore. Zilele se înşiră şi formează luni şi ani. Anul este unitatea voastră cu care măsuraţio durată mai mare de timp. Dar durata unui an diferă între planetele acestui sistem solar. Planetelemai apropiate de soare au anul mai scurt, iar cele mai îndepărtate au anul mai lung decât al vostru.Atunci te întrebi: există timp? Da, pentru că e o scurgere de vreme între două puncte date. Nu,pentru că vedem că el este variabil, că cele două puncte, de plecare şi sosire, pot fi din ce în cemai îndepărtate.Dar iată un alt fenomen care arată că nu există, în sine, timp. Dacă te duci în Soare - ca spirit- constaţi că acolo nu există zi şi nici noapte. Neexistând doi termeni de încadrat timpul, pentrumine, sosit acolo, mai există timp? Nu, nu mai există. Dar totuşi, pentru marile Lumini spiritualede acolo, sălăşluitorii acestui astru, există un timp, pentru că ei au anul lor solar, care durează pânăSoarele face un drum de la periferie la centrul universului, şi de acolo, înapoi la periferie. Câtdurează acest voiaj al Soarelui? Deosebit de mult. Atunci, oricât de mare este acest voiaj, existânddouă repere, rezultă că şi pentru îngerii solari există un timp. în Soare nu există luni şi zile, ci numaidouă diviziuni de timp - ani şi ore; dar ora lor ţine mii de ani de-ai voştri.