SCARLAT DEMETRESCU-Din Tainele Vietii si ... - ideaticabluescafe

Comunicări din Cer 255Omul spaţial este un instrument al Divinităţii centrale, care îl pune sub controlul Guvernatoruluisolar, iar acesta îl încredinţează Guvernatorului planetar. Am spus că duhul-om nu poate trăi izolat,nu-şi poate face evoluţia singuratic, ci înglobat într-o vastă asociere, căreia pentru înţelegere să-izicem partid spiritual.Aşa fiind, omul trebuie să facă mai întâi - pentru multă vreme, pe una sau pe mai multe planete- întrupări, pentru evoluţia sa personală. Când, prin vrednicie, a terminat această şcoală planetarăpentru avansarea sa, va trece prin întrupări pentru ajutorarea fraţilor săi mai mici, ai grupării saupartidului său spiritual. După o serie de asemenea întrupări, va face câteva întrupări, ca un omagiuadus superiorilor asociaţiei sale. S-ar părea că astfel se achită de orice obligaţii, şi totuşi ordineastabilită cere ca duhul să facă o serie de întrupări şi pentru Guvernatorul planetei sale. Când s-aachitat faţă de această sublimă Lumină, el se va întrupa, la anumite epoci, pentru a proslăvi ca omtrupesc pe Divinul său Solar. In fine, va trebui să îmbrace trup pentru preamărirea unicului Stăpân,a Guvernatorului lumilor de pretutindeni.întrupările au fost personale, pentru fraţii săi, pentru superiorii partidului său, pentru Guvernatorulplanetar, pentru Guvernatorul solar şi pentru Guvernatorul lumilor de pretutindeni. Vezi, dragă frate,la ce şcoală amarnică este supus bietul duh?Când un duh a ajuns să se achite de aceste şase categorii de întrupări, i se poate spune cuadevărat fericitul fericiţilor.Să nu te mândreşti, frate, dar tu - împreună cu mine şi alţii - ai trăit în trup, pe când Guvernatorulnostru solar a fost pe pământ ca om. Cu toţii am sorbit înţelepciunea vorbelor Sale, cu toţii L-amservit şi cu toţii, ca oameni trupeşti şi apoi ca duhuri spaţiale, am înălţat osanale Celui ce străluceşteîn lumina unei evoluţii ce se pierde în noaptea veşniciei. De acum ne silim să sugerăm şi sfătuimpe fraţii noştri, să nu-şi mai întârzie mersul evoluţiei, pentru a putea pleca cu un ceas mai devremede pe această planetă pe o alta superioară. Este grea viaţa trupească pe acest glob al sistemuluinostru, dar să slăvim pe Domnul că am ajuns şi aici, pentru că există planete, chiar în acest sistem,cu mult inferioare Pământului, unde omul se poate socoti ca fiind în iad.Sfera divinăRevin la subiectul atât de dorit de tine: Sfera centrală sau divină, şi descrierea ei mai amănunţită.Incomensurabila Uzină de forte creatoare, numită pentru urmărirea subiectului cu termenul deDumnezeu, am spus că e o sferă mai mare decât oricare din cele patru universuri. Un termen corectpentru această Uzină ar fi Sfera centrală, Sfera divină sau Sfera-Laborator a tuturor creaţiilor.Sfera divină este formată dintr-un eter de o compoziţie diferită de eterul din sferele-universuri,sau fluidele din jurul astrelor şijplanetelor. Particulele eterului din Sfera divină sunt libere, iar nucombinate, ca în lumile create. In afară de acest eter - mai exact, supraeter - în Sfera-Laboratorse află Entităţi sublime, Duhurile desăvârşite ale cosmosului.Entitatea spirituală capabilă să ajungă la marginea unui univers va vedea Sfera divină aşezatăîn centrul lumilor create, a sferei create. De aici, va observa că Sfera divină se învârteşte în jurulaxei sale închipuite. Această mişcare de rotaţie provoacă în jurul său un sorb.Spuneam cu altă ocazie, că Sfera divină se compune din trei părţi: Cap, Torace şi Abdomen.Duhurile cu rang de înger, cu anumite învoiri, pot pleca într-acolo şi pot pătrunde în masa Sfereidivine, îndreptându-se către centrul Ei, către Tatăl nostru central.Iată cum descrie un înger solar Sfera-Laborator:„Am sosit pe suprafaţa externă a Sferei divine şi am început să intru în masa Ei. După distanţeuriaşe, de miliarde de kilometri, am ajuns la un loc unde se termină eterul străbătut, şi deasupracapului meu părea că se întinde un Cer asemenea celui de deasupra pământului. Ajuns în acest loc,am avut impresia că sunt în adâncul unei albii, a unei scoici, căci sfera unde am pătruns se ridicade jurul-împrejurul meu, spre cele patru puncte cardinale. Atunci mi-am dat seama că am ieşit dinuniversul meu, am străbătut intersfera numită cosmos şi am ajuns în Sfera divină. Am intrat în Sferadivină, până la faţa internă a Abdomenului, sau a sferei numită Mamar. Aici am constatat că existăun spaţiu, un gol, umplut cu o materie mai fină decât cea din care este formată Sfera exterioară,şi că dincolo de acest spaţiu începe a doua Sferă, botezată Torace sau Respirator.După ce am privit peste tot, observ un călător asemănător cu mine, sosit înaintea mea în Mamar.Dorind să mă instruiesc, l-am întrebat:- Mai este mult până la regiunea numită Cap de Dumnezeu?