SCARLAT DEMETRESCU-Din Tainele Vietii si ... - ideaticabluescafe

Comunicări din CerFiind o materie vie, dublul vital are capacitatea să înregistreze direct toate impresiile vizuale,olfactive sau auditive venite din lumea exterioară. Aşadar, în afară de duh sau fiinţa noastră spirituală,şi dublul vital constituie un suport de înregistrare al fenomenelor din afara trupului omenesc. Acestcoip eteric, sau dublu vital - care ne împiedică ziua să ştim ce am făcut noaptea sau ce cunoaştemdin alte vieţi - înregistrează cunoştinţe ziua, când spiritul se află în trup, şi înregistrează cunoştinţenoaptea, când duhul este în afara trupului. Prin urmare, corpul vita! este o arhivă păstrătoare decunoştinţe. El reprezintă „subconştientul" ştiinţei voastre terestre.Pe lângă materia memorială a duhului şi în dublul vital se imprimă, sub formă de simboluri,tot ce a aflat duhul în timpul nopţii despre viitorul său apropiat, despre evenimentele prin care vatrece, iar la deşteptare „subconştientul" - nefiind prin sine însuşi inteligent, cugetător ca duhul saustăpânul său - nu le poate traduce limpede, decât sub formă de presentiment, de presimţire că vafi ceva, că stăpânului său i se va întâmpla ceva, dar ce anume, nu ştie. Dublul vital fiind doar unînregistrator, fără să posede o inteligenţă, nu poate reproduce decât inconştient şi vag, ceea ce areţinut sau memorat.Dublul vital are o importanţă capitală în existenţa omului trupesc. De vigoarea sau slăbiciuneasa depinde starea de sănătate sau debilitatea trupului. Chimiştii noştri cereşti acţionează asupradublului vital, schimbându-i compoziţia originară, cu scopul de a face din om un medium auditiv,vizual sau telechinetic. Compoziţia dublului vital este conformă constituţiei planetei pe care s-aîntrupat duhul. Consistenţa trupului va fi în raport cu compoziţia dublului vital. Graţie acesteiadaptări, omul poate trăi pe orice planetă, oricare ar fi constituţia sa fizică şi chimică.Datorită dublului vital se construiesc visele. Visul poate să însemne ceva pentru om şi poate sănu-i arate nimic. Dacă de exemplu un spirit superior trebuie să joace într-o întrupare a sa rolul unuibiet cioban, potrivit rangului său, el poate avea noaptea conversaţii cu alte duhuri, poate călători sauvizita diferite regiuni terestre sau spaţiale. La deşteptare îşi va aminti ceva, dar atât de neînţelespentru mintea lui simplă din actuala viaţă terestră, încât visul nu-i va spune nimic. Aşadar, visulreprezintă uneori ceva şi alteori nimic - pentru cel care a visat.De multe ori o persoană incultă, pusă în stare de transă, ne uimeşte prin cunoştinţele sale dechimie, fizică şi astronomie. De unde le scoate? Din adâncul arhivei sale spirituale, pentru că esteo entitate superioară în lumea spaţiilor.Visele sunt necesare omului. Uneori duhul are nevoie ca ego-ul - personalitatea prin care s-aîntrupat şi constituie conştiinţa sa în istarea de veghe - să ştie ceva, cât de cât, din cele ce trebuiesă facă în viaţa terestră actuală. în acest scop, duhul provoacă un vis, pentru ca tot el — prinintermediul ego-ului, care îi oferă conştiinţa de veghe când va fi în trup - să aibă presentimente vagidespre evenimentele ce vor urma, despre faptele pe care trebuie să le facă şi despre cele de caretrebuie să se ferească.iAm spus că omul spirit are un ; program de urmărit. Ca să se ţină pe acest drum şi să nugreşească, el trebuie să aibă, cât de cât, indicaţia drumului său. Pentru a avea în vedere calea ce oare de urmat, duhul face astfel ca însăşi vehicolul său să înregistreze, sub formă de vis simbolic,cărarea pe care îi vor fi aşternute flori sau ghimpi, bucurii sau supărări.Lumea crede că visul este ceva întâmplător, o fantezie fie a celulelor cerebrale, fie a retinei, fiea „psihicului" său. Nu, nu este aşa. Visul este o producţie voită a duhului, a stăpânului trupului,sau a altor duhuri, care vor să transmită ceva iubitului lor întrupat.Deşi viaţa pare a se scurge fără nici o continuitate între lumea noastră şi a voastră, adevărul estecă între viaţa trupească în stare de veghe şi viaţa de spirit liber este o continuă curgere, fără ceamai mică întrerupere, căci între aceste două lumi, îmbinate una în alta, există o legătură indisolubilă,a cărei funcţionare lumea neştiutoare de adevăruri cereşti nu o cunoaşte.Rentru omul simplu viaţa trupească e o fericire. Pentru duhul superior, coborât în trup, viaţa purtrupească este un chin al neştiinţei şi întunericului. Atunci Divinitatea a orânduit viaţa de duhexteriorizat din timpul nopţii, al somnului.Omul simplu e un cvasi-animal. El nu trebuie să fie stingherit din cursul vieţii sale, nu trebuiesă ştie că tot ce spune şi face este auzit şi văzut de cei din lumea spaţială. Ar fi îngrozit ştiindu-seobservat, urmărit în toate actele şi gândurile sale. Viaţa nu i s-ar mai desfăşura în libertate, dupădeplina sa înclinare. Prin urmare, Divinitatea, în nemărginita Ei înţelepciune, a socotit că omenirea,în general, trebuie lăsată în necunoaşterea lumii spirituale; cunoaşterea Cerului constituind doarprivilegiul celor puţini.Noi suntem o piedică pentru animalul din om. însuşi duhul inferior declară că el nu vrea - caom trupesc - să ştie de lumea sa spirituală. Cei mulţi nu cred în existenţa spiritului, a vieţiispirituale, şi nu le plac cunoştinţele lumii cereşti, duhurile lor fiind încă pe treptele inferioare alescării evoluţiei spirituale.jţţg