12.12.2012 Views

Revista Orizont

Revista Orizont

Revista Orizont

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

orizont<br />

13<br />

Medgidia, ora[ul de apoi este un roman<br />

paradoxal, alc`tuit din 103 capitole,<br />

nu mai lungi de dou`-trei pagini, texte<br />

publicate anterior în "România literar`",<br />

reordonate conform cronologiei interne,<br />

pentru a oferi imaginea de ansamblu a vie]ii<br />

într-un ora[ de provincie în tulburatul deceniu<br />

al cincilea, de la rebeliunea legionar` la<br />

primii ani ai comunismului. Cristian<br />

Teodorescu se joac` oarecum cu a[tept`rile<br />

cititorului, caracterizându-[i cartea ca pe<br />

un "roman modular", care poate fi apucat<br />

de oriunde. Chiar dac` fiecare dintre capitole<br />

poate fi citit independent de celelalte, o<br />

lectur` cuminte, ordonat`, ar fi mai<br />

"profitabil`". Nu doar de dragul argumentului<br />

tradi]ional, al "imaginii de ansamblu", ci<br />

[i pentru c`, tot paradoxal, citit astfel,<br />

romanul contrariaz` obi[nuin]ele de lectur`.<br />

S<br />

ub<br />

toate indiciile realismului<br />

(roman-fresc`, narator omni<br />

scient, descrieri minu]ioase,<br />

personaje-tip), structura "din<br />

piese deta[abile" creeaz` efecte<br />

surprinz`toare. Cititorul nu mai este prins<br />

în crescendo-ul nara]iunii clasice, pe traseul<br />

intrig`-deznod`mânt, ci în succesiunea celor<br />

peste o sut` de finaluri... C`ci fiecare<br />

povestire – de[i "capitol" într-un roman –<br />

are propria intrig`, f`r` punct culminant,<br />

dar cu un deznod`mânt foarte bine marcat.<br />

Ai senza]ia c` cite[ti "simple întâmpl`ri<br />

cu sensul la urm`", c`ci finalul condenseaz`<br />

toat` greutatea textului, iar acest truc<br />

compozi]ional, reluat de-o sut` de ori, î[i<br />

farmec` cititorul de fiecare dat`. Mai mult,<br />

aproape c` fiecare final ar putea deveni<br />

autonom, o fraz`-povestire, în care sensurile<br />

sunt de cele mai multe ori implicite, doar<br />

sugerate, modificând imaginea ini]ial` într-o<br />

caricatur` a ei. Pe un muscal, fugit din Rusia<br />

dup` Revolu]ie, îl apuc` dorul de cas`... la<br />

intrarea ru[ilor în România (i.e. Medgidia,<br />

1945): "Grigori las` [i cai, [i tr`sur`, o las`<br />

[i pe bulg`roaica lui [i a doua zi se urc`<br />

într-un tren militar care mergea în Rusia.<br />

Nu s-a mai [tiut nimic despre el dup` aceea.<br />

Nevasta lui a a[teptat un semn cât l-a a[teptat,<br />

apoi a vândut [i caii, [i tr`sura [i s-a întors<br />

la Balcic doar cu biciu[ca împletit` cu care<br />

o b`tea muscalul din dragoste.". Pe<br />

profesorul Tase (cel care scria notele în<br />

cataloage cu un stilou Pelikan cu peni]` de<br />

aur) l-au luat ru[ii, odat` cu bastonul lui<br />

cu mâner de argint sub forma unui cap de<br />

dragon cu ochi de rubin. "A sc`pat dup`<br />

zece ani. Nu mai avea nici p`mântul, nici<br />

via, în schimb se alesese cu o tremur`tur`<br />

a b`rbiei, de ziceai c` st` s` plâng`... Doamna<br />

Maricica l-a luat acas`... l-a oprit pe lâng`<br />

ea. În amintirea vremurilor bune i-a cump`rat<br />

un baston cu mâner încovoiat [i un stilou<br />

Flaro cu care Tase, când r`mânea singur,<br />

î[i exersa tremurând semn`tura pe un caiet<br />

dictando: Ionel Tase, proprietar."<br />

Romanul are accente autobiografice<br />

(indirecte). Autorul recupereaz` pove[ti care<br />

circul` în familie sau anecdote cunoscute<br />

CONTUR contur<br />

www.revistaorizont.ro<br />

ROMANUL CARE ÎNCEPE {I<br />

SFÂR{E{TE DE O SUT~ DE ORI<br />

ELENA CRA{OVAN<br />

înc` în ora[. Personajul central, prezent în<br />

mai toate micronara]iunile, este Fane<br />

Theodorescu, proprietar, în urma unei<br />

licita]ii, al restaurantului g`rii. Dar înainte<br />

de a se stabili în Medgidia, Fane fusese<br />

fotograf amator în Slobozia, cu ambi]ia de<br />

a realiza o monografie în imagini a a[ez`rii.<br />

Povestirea care deschide volumul este chiar<br />

"Istoria abandonat`": "Din ambi]iosul proiect<br />

interbelic al unei istorii ilustrate a comunei<br />

Slobozia n-au r`mas decât vreo câteva<br />

fotografii..." Autorul recupereaz` aceste<br />

repere din biografia real` a bunicului {tefan<br />

Theodorescu în propriul proiect: o istorie<br />

a Medgidiei, tot "ilustrat`", fiindc` naratorul<br />

este [i un "artist-fotograf" care urm`re[te<br />

s` surprind` în descrieri minu]uoase memoria<br />

unui loc în instantanee fotografice:<br />

via]a de familie, rela]iile sociale, detaliile<br />

picante între bordelul din deal [i restaurantul<br />

g`rii, trecând pe la prim`rie, casa<br />

judec`torului, cazarm` [i biseric`, reperele<br />

tradi]ionale ale urbei. A[adar, "romanul<br />

modular" asupra c`ruia autorul î[i avertiza<br />

cititorii este, de fapt, un roman fotografic,<br />

un roman-album, în care, miraculos, fiecare<br />

fotografie este [i o frântur` din<br />

macroimaginea unui loc [i a unui timp, o<br />

imagine recompus` din cioburi, a[a cum<br />

sugereaz` fotografia de pe copert`.<br />

"Istoria abandonat`" devine, cu fiecare<br />

povestire aglutinat` în volum, o memorie<br />

recuperat`, o lume salvat` de la uitare:<br />

Medgidia în anii tulburi 40-50, de la dictatura<br />

lui Antonescu, la primii ani ai comunismului,<br />

printre tancurile ruse[ti. Cu fiecare dintre<br />

personajele memorabile, o f`râm` de<br />

memorie personal` este salvat`. De[i oameni<br />

m`run]i dintr-un or`[el periferic (cârciumari,<br />

comercian]i, potcovari, boiangii, fete de la<br />

bordel), fiecare pare s` aib` un destin<br />

incredibil. Avem, în cele 270 de pagini, o<br />

densitate neverosimil` de amoruri, tr`d`ri,<br />

tâlh`rii, crime, sinucideri, mor]i accidentale.<br />

{irul victimelor istoriei sau ale întâmpl`rii<br />

este greu de urm`rit. {i totul e narat pe un<br />

ton deta[at, de anecdot`. Nicio poveste nu<br />

e "de umplutur`" (cum cocheteaz` autorul<br />

în introducere), niciun personaj (nici chiar<br />

figuran]ii) nu e dispensabil: Lâng`<br />

cârciumarul F`nic` [i consoarta Virginica<br />

se al`tur` maiorul Scipion [i doctori]a Lea,<br />

angrosistul Haikis, doctorul Tefik [i imamul<br />

Hasan, primarul Mitic` (omul ru[ilor, dup`<br />

r`zboi), judec`torul Livius, chelnerul Ionic`,<br />

Nicu Mânjin` (devenit, din curelar, "omul<br />

Soarelui", cel care f`cea legea în ora[)<br />

poli]istul Pomenea, prostituata Neli.<br />

R<br />

estaurantul<br />

lui F`nic`,<br />

luxosul local al g`rii, este<br />

centrul întâmpl`rilor, în<br />

jurul meselor de la "clasa<br />

I"se învârtesc toate personalit`]ile urbei. Aici<br />

vin [i de aici pleac` aventurierii,<br />

deziluziona]ii, trupele germane [i solda]ii<br />

ru[i, aici se întrune[te Comitetul ora[ului<br />

s` dezbat` [tirile ajunse de la Bucure[ti.<br />

R`mâne memorabil felul în care schimbarea<br />

politicii [i a alian]elor în capital`<br />

reverbereaz` în dramele personale ale<br />

ora[ului de provincie, cum ipocrizia marii<br />

istorii se alc`tuie[te din micile tr`d`ri ale<br />

unor negustori [i func]ionari. Cristian<br />

Teodorescu nu creeaz` "eroi" în sensul tare<br />

al cuvântului. Pu]ini sunt cei care, în<br />

momentele cruciale, au curajul m`rturiei<br />

sau al ac]iunii, chiar dac` e în joc via]a unui<br />

vechi prieten. Se întâmpl` îns` [i gesturi<br />

nobile, de afirmare a prieteniei, a valorilor<br />

etice sau, pur si simplu, a demnit`]ii de om<br />

care se simte înc` liber, autonom<br />

("proprietar"), atitudini scump pl`tite cu ani<br />

de închisoare, dispari]ii, "sinucideri".<br />

Cu toate acestea, pozi]ia naratorului<br />

r`mâne aceea[i, tonul e calm, egal, chiar<br />

[i fa]` de "cei r`i" (nu putem vorbi despre<br />

"personaje negative"); surprinde în povestiri<br />

o îng`duin]` generalizat` atât fa]` de micile<br />

metehne, cât [i fa]` de marile sl`biciuni.<br />

Autorul evit` discursul moralizator,<br />

sublinierile portretistice în tu[e groase,<br />

condamn`rile morale. Tonul e egal,<br />

inflexiunile ironice au deta[area taclalelor<br />

de la tejghea. Autorul contempl` cu duio[ie<br />

o lume pierdut` [i dovede[te o în]elegere<br />

cald` fa]` de aceste personaje pe care,<br />

scriindu-le, le scoate din uitare.<br />

L<br />

umea<br />

fermec`toare, cu mica<br />

burghezie interbelic` (cei<br />

deja a[eza]i sau cei dornici<br />

s` "se ajung`") balurile,<br />

amorurile, escapade la fetele din deal... se<br />

transform` treptat în umbra lumii de<br />

odinioar`. Ultimele povestiri sunt reversul<br />

celor de început. Mul]i dintre micii<br />

comercian]i î[i pierd pr`v`liile sau afacerile,<br />

ajung în închisoare sau la mila vecinilor,<br />

tr`iesc de azi pe mâine. Treptat, Medgidia<br />

nu mai e locul unde oamenii vin s`-[i caute<br />

un rost (precum F`nic`), ci un loc de unde<br />

"pleac`" într-un fel sau altul: Maiorul Scipion<br />

ajunge în închisoare pentru c` n-a vrut s`i<br />

primeasc` pe ru[i în cazarma regimentului,<br />

doctori]a Lea pleac` în America, judec`torul<br />

dispare f`r` urm`, F`nic` e arestat pentru<br />

neplata impozitelor pe restaurantul pe care<br />

nu-l mai avea, apoi, din nou, pentru ofensarea<br />

organelor de ordine. Iar protagoni[tii par<br />

s` primeasc` toate aceste "lovituri" cu o<br />

senin`tate neverosimil`, spectatori parc` la<br />

propriul destin, ca [i cum naratorul le-ar fi<br />

împrumutat ceva din propria atitudine, de<br />

"fotograf al realit`]ii".<br />

Ultimul capitol, "Ora[ul de atunci [i<br />

cel de apoi", realizeaz` o sintez` a<br />

episoadelor anterioare, un rezumat care<br />

completeaz` lacunele din microistoriile<br />

personajelor, încheie destine [i, nu în ultimul<br />

rând, ofer` o interpretare titlului. Cele din<br />

urm` priviri asupra ora[ului, pe care textul<br />

le consemneaz`, sunt ale angrosistului Haikis<br />

[i ale lui Fane: "Când a ie[it în ora[, îmbr`cat<br />

în cel mai bun costum de toat` ziua, care<br />

cam fâlfâia pe el, F`nic` Theodorescu n-a<br />

mai v`zut birjele de la gar`. Nu mai avea<br />

cine s` mearg` cu ele... Spre sear`, când<br />

CRISTIAN CRISTIAN TEODORESCU<br />

TEODORESCU<br />

Medgidia, Medgidia, ora[ul ora[ul de de apoi<br />

apoi<br />

Editura Cartea Româneasc`, Bucure[ti,<br />

2009, 280 p.<br />

Haikis mai întremat, se ducea acas`, F`nic`<br />

mergea cu el pân` în centru. Pe strada principal`<br />

se plimbau al]i oameni decât cei pe<br />

care îi cuno[teau ei. Înainte de a se desp`r]i,<br />

în pia]a de lâng` moschee, se uitau<br />

dezorienta]i în jur. Nu mai aveau loc în ora[ul<br />

de atunci. {i nu se întrez`rea nimic s` le<br />

poarte, dac` nu speran]ele, m`car nostalgiile,<br />

în ora[ul de apoi". Între ora[ul de atunci [i<br />

cel "de apoi" se desf`[oar` toate întâmpl`rile,<br />

se spun pove[tile, se developeaz` imaginile,<br />

se adun` amintirile. Naratorul concentreaz`<br />

destinele personajelor sale în acest interval<br />

de zece ani [i î[i las` protagoni[tii<br />

suspenda]i în "Medgidia de atunci", un<br />

prezent devenit, iat`, trecut, un no man's<br />

land, f`r` repere pentru locuitorii "ora[ului<br />

de apoi". Aceasta e drama celor mai mul]i<br />

dintre "eroii" care se trezesc str`muta]i într-o<br />

lume pe care n-o mai recunosc [i în care<br />

nu-[i mai g`sesc locul. Poate în memoria<br />

acestor chipuri din fotografie autorul<br />

reimagineaz` [i rescrie via]a unui timp incert,<br />

"de apoi".<br />

D<br />

e[i<br />

nespectaculos, cu o<br />

incredibil` economie de<br />

mijloace [i un stil<br />

minimalist, cartea î[i<br />

farmec` cititorul. Sub aparen]a de "colec]ie"<br />

ni se ofer` un roman lucrat cu fine]e, o carte<br />

compus` [i o lume compus` – din întâmpl`ri<br />

banale, rutine [i ritualuri ale unei comunit`]i,<br />

dar [i evenimente excep]ionale, din evoc`ri<br />

[i taclale, cu protagoni[ti [i figuran]i. "Istoria<br />

abandonat`" [i istoriile în f`râme, "ora[ul<br />

de atunci" [i "ora[ul de apoi" sunt veritabile<br />

oglinzi paralele "a[ezate pe marginea<br />

drumului" pentru a reflecta amintirea unei<br />

lumi... sau doar a unor pove[ti despre lumile<br />

de odinioar`.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!