Revista Orizont

www.revistaorizont.ro
BANDA DE MA{IN~
PAUL EUGEN BANCIU
Am schimbat banda. E una num`rul 124,
din mai 1988. Pe atunci avusesem multe
pe suflet. O band` de dou`zeci de ani [i
mai bine, care înc` se vede clar [i nu
murd`re[te. Incredibil ce rezistente sunt
benzile de ma[in` Erika, de 13. E ea cam
bo]it` [i s-ar putea s` am probleme mai târziu,
dar decât s` o folosesc pân` la transparen]`
pe cea uzat`, pân` nu mai v`d nimic din
ea, mai bine una veche de dou`zeci de ani.
Pe atunci nu visam s` ajung la bibliotec`
[i înc` director. Lucram la filmul Vara târzie
cu Petringenaru, Dumnezeu s`-l ierte! c`
exact în anul acela a murit. Eu aveam pe
atunci 44 de ani, iar el cu vreo zece mai
mult. Era o porc`rie de subiect, cu o fabric`
unde inginerul [ef e luxat de director
[i acoli]ii lui, iar secretarul de partid din
uzin` îi ia partea celui cu inova]ia aduc`toare
de profit. {i pe atunci umbla lumea dup`
profituri, doar c` erau ale uzinelor, de unde,
mai apoi, furau to]i. O porc`rie la care am
fost împins s` m` angajez din nevoia de a
fi mai util în ochii celor din jur, pentru c`
un scenariu aducea bani [i oare[care
notorietate în ora[ul f`r` scenari[ti, dar cu
filme de amatori [i pentru serviciile secrete.
Un scenariu unde personajul principal era
o femeie, Octavia, dublura feminin` a fratelui
lui Adrian, Octavian, care fusese dat afar`
de la "Uzinele 23 August" pentru c` încercase
s` introduc` ni[te solu]ii noi în… De fapt
nici nu [tiu ce produceau respectivele uzine.
Trama era conven]ional`, personaje pozitive
[i negative. Cei buni erau cei de rangul
al doilea, iar cei r`i [efii. {ase variante de
scenariu pân` la întâlnirea cu celebrul Dulea,
personal, care abia dup` ce am citit Loviturile
de stat din România, volumul al IV-lea, al
lui Stoenescu, am aflat c` fusese la vremea
tinere]ii pu]in cam legionar. Era un personaj
c`ruia \i [tiau de fric` to]i. Eu, cu [paltul
volumului al doilea de la Muflonul, plin
cu t`ieturi din partea lectorului meu de carte,
îl dau lui Dulea s` vad` [i el dac` e chiar
atât de subversiv textul, cu promisiunea c`
voi reveni asupra scenariului, de[i îmi era
o sil` incredibil`. De fapt m-am [i blocat
în ziua în care am început noua variant`,
dup` ce Dulea a [ters toate observa]iile editurii
[i a scris, sub semn`tur`, c` se va publica
f`r` t`ieturi. Compromisuri peste compromisuri.
Cei din jur f`ceau calcule cu banii
pe care i-a[ putea încasa de pe scenariu.
Eu eram, ca [i în via]a de toate zilele, un
slujba[ încântat c` reu[ise cel pu]in ca zona
lui drag`, scrisul, s` nu fie scopit` de
bisturiele editorilor tem`tori pentru scaunele
lor comode.
Adrian, prin moartea sa, a rezolvat
cazul. În toamn` au venit câ]iva regizori
tineri la mine acas` s` m` conving` s` dau
scenariul în forma lui final` [i s` intru în
jocul nefericit al cenzorilor de film. I-am
refuzat, pe bune, pentru c` [tiam c` toat`
povestea aceea steril` îmi fusese sugerat`
de Adrian pentru a-i recupera dreptatea
fratelui s`u. Mai departe [tiu doar c` fiica
lui Adrian a plecat în America [i c` e
scenograf` la Hollywood, de unde a dat mai
apoi un interviu pentru televiziunea român`.
Cred c` prin '90. Am aflat [i c` Liliana,
regizoare pe vremea aceea la "Alexandru
Sahia", unde f`cea filme documentare despre
cazurile mai ciudate din cercetarea
româneasc` neconven]ional`, dup` moartea
lui Adrian s-ar fi dus tot în America, dup`
PIC~TURA picatura de DE cucut` CUCUT~
urmele unei amintiri de dragoste din prima
tinere]e. Fiul lui Octavian, pe care n-am
apucat s`-l cunosc, de[i erau programate
o serie de întâlniri cu el pentru ca eu, scriitorul
de scenarii, s` în]eleg mai bine personajul,
a ajuns operator la postul na]ional de
televiziune, în zona lui cea mai dur`, a
politicului, unde e probabil [i acum.
M` întreb unde a[ fi acum, dup` dou`zeci
de ani, dac` mi-a[ fi continuat via]a în
capital`, a[a cum banda aceasta de ma[in`
de scris a stat neatins`, doar pentru a-mi aduce
aminte de ni[te întâmpl`ri petrecute atunci.
Probabil foarte sus, sau într-un cimitir, ambele
variante fiindu-mi deschise permanent în acea
perioad`, dup` cum sui[urile [i coborâ[urile
se succedau cu o repeziciune uluitoare.
Intrasem în proximitatea celei mai sensibile
zone a puterii, propaganda, unde existau mul]i
bani [i mul]i escroci, ca oricând. Eram în
vizorul unor regizori foarte prolifici, [tiinduse
c` întâmpl`rile vie]ii mele m` f`cuser`
ca dup` un debut târziu, dar fulminant, în
literatur`, s` devin alt om, care credea c`
singura lui [ans` de a-[i pune în valoare
adev`ratul chip era scrisul. {i mai [tiau aceia
c` lucrez la o revist` literar`, c` am dou`
licen]e dintre care una era din domeniul
vizualului: artele, iar cealalt`: filosofia.
Când ]i se d` importan]` pe bune la 40
de ani, crezi c` po]i lua totul de la cap`t,
c` toat` negreala anilor de umilin]e tr`ite
s-a convertit în ceva pozitiv, c` singurul
lucru care-]i lipse[te ar fi lini[tea într-o
caban`, cum erau cele de la Cump`tul, de
la Sinaia, unde toate genurile artei î[i aveau
l`ca[uri de odihn` [i crea]ie. Îmi doream
foarte mult s` nu mai bântui prin cabane
cu manuscrisele dup` mine, ci s`-mi cump`r
o c`su]`, unde s` pot s` scriu.
Recuperasem un om tân`r [i-l urcasem
în tr`sura scriitorilor prolifici [i de viitor.
Un viitor scurt, dar dens, pentru c` [i pe
atunci, ca [i acum, îmi doream s` nu ajung
s` asist cum mi se ruineaz` trupul sub povara
anilor, ci finalul s` m` prind` scriind,
c`l`torind printre himerele mele cele bune
[i cele rele, din care mi-am încropit universul
paralel, unde m` retrag s`-mi trag sufletul.
C` nu mai ]ine cont nimeni de asta acum,
pentru c` scrisul nu mai e aduc`tor de bani,
asta e deja povestea a doua. {i cum pe atunci,
când mi se oferea chiar posibilitatea de intra
în lumea artistic` a Bucure[tiului, m` fascina
ideea de a r`mâne acolo, încercam s` fac
cât mai pu]ine compromisuri pentru a nu
ajunge la cheremul cuiva. Am fost o fire
independent`, a[a cum Adrian m-a [i sim]it,
atâta doar c` în lumea filmului nu intrasem
chiar pe poarta principal`, al`turi de un regizor
de talie european`, ci înv`]asem regula
provincialului ardelean ajuns la Capital` care,
chiar dac` d` totul, î[i p`streaz` o marj`
de siguran]` dincolo de ceea ce face [i economise[te
pentru mai târziu.
Neîncrederea funciar` a ardeleanului
în ora[ul din sudul ]`rii m-a f`cut s` oscilez
mereu între toate avantajele ce mi se puneau
pe tav`, cu condi]ia s` r`mân la cheremul
unuia sau altuia. Riscul de a deveni vasal
m-a f`cut incomod, iar rupturile ce le-am
produs, în anii aceia, adic` de la scrierea
scenariului Femeia din Ursa Mare, la Var`
târzie, cu dispari]ia lui Nichita, a lui Preda,
a atâtor scriitori [i arti[ti, m-au readus la
un fel de echilibru precar.
Continuare \n pagina 31
F~R~ CAP
KARAOKE
ADRIAN BODNARU
orizont
18
PIA BR|NZEU
Siem Reap este o mic` localitate în Cambodgia, în plin` dezvoltare acum datorit`
atrac]iei pe care o ofer` turi[tilor prin complexul Angkor Wat. Câteva sute de temple,
n`p`dite de jungl`, au fost salvate [i oferite turi[tilor spre vizitare [i medita]ie. Nu voi
insista asupra impresionantei lupte dintre natur` [i cultur`, ilustrat` de triumful când al
junglei, când al oamenilor asupra unor temple misterioase, construite în num`r mult
prea mare pentru a fi doar spre închin`ciune. Nu voi insista nici asupra muta]iilor religioase
datorate regilor care alternau budismul cu hinduismul [i sculptau pe unii pere]i zeit`]i
hinduse, pe al]ii boddhisatva, pentru a le distruge apoi pe rând. De asemenea, voi l`sa
pentru alt` dat` comentariile mele asupra dantel`riei de piatr`, de o minu]iozitate incredibil`,
desf`[urat` pe mii de metri p`tra]i de construc]ie, a[a cum sunt [i scenele mitologice
sculptate pe zeci de coridoare interminabile.
Voi descrie doar aleile principale care duc la majoritatea templelor [i care sunt str`juite
pe de o parte de zeit`]i binevoitoare, pe de alta, de demoni înfrico[`tori. Khmerii ro[ii
(comuni[tii cambodgieni ai anilor [aptezeci care au terorizat popula]ia [i au f`cut peste
dou` milioane de victime) au t`iat capetele multor zeit`]i [i au l`sat statuile a[a, desc`p`]ânate.
Încet, încet, khmerii de azi pun capetele la loc, reconstruiesc, salveaz` tot ce pot [i transform`
turismul într-o industrie aduc`toare de mul]i bani. Acest lucru presupune ghizi punctuali
[i ieftini, hoteluri curate, mâncare gustoas`, la alegere, european` [i oriental`, [i multe,
multe alte lucruri, pe care un popor mic [i foarte s`rac este totu[i capabil s` le ofere.
{i noi am avut milioanele noastre de victime, dar nu suntem în stare s` punem niciun
cap la loc. Nu avem eroi mitologici de sculptat pe pere]i, nu avem nici pere]ii pe care s`
îi punem, iar când iei trenul de la Otopeni la Gara de Nord (un tren modern, altminteri,
în care îns` nu curge apa la toalet`!) str`ba]i ni[te noroaie de secolul al XVIII-lea (când
celebra c`l`toare englez`, Lady Trevor, se plângea de drumurile îngrozitoare din Valahia).
Dac` îi arunci [oferului o privire rug`toare s` te ajute s` ridici geamantanul prea greu,
url` la tine c` nu e dispus s` care [aptesprezece ore pe zi bagajele turi[tilor. Tot a[a url`
[i vânz`toarea de la ziare s` iei revista cu ambele mâini [i s` nu deranjezi aranjamentul
ei de pe tejghea, iar când cea de la banane ]ip` c` nu ai în]eles bine pre]ul [i nu ai preg`tit
banii potrivi]i, î]i dau lacrimile de neputin]` [i triste]e. Ele se vor transforma în plâns
adev`rat atunci când ajungi în gara timi[orean` [i trebuie s` sari din tren într-o groap`
cu noroi adânc`, pentru ca apoi s` str`ba]i pasajul subteran mirosind a urin`, plin [i el
cu apa adunat` în timpul ploii de cu o noapte înainte.
Oare cât ne mai trebuie s` punem [i noi "capetele" la loc? {i când vom avea conduc`torii
potrivi]i pentru asta?
Dup` Dup` cum cum vorbeau, vorbeau, z`pezile z`pezile degeaba degeaba î[i î[i înnegriser` înnegriser` man[etele man[etele pe pe literele literele subsolurilor.
subsolurilor.
Când Când Când se se deschideau, deschideau, ca ca ferestrele, ferestrele, prim`vara, prim`vara, spre spre sear`, sear`, asfaltul asfaltul f`cea f`cea vini[oare vini[oare verzui
verzui
în în obraz obraz de de ru[inea ru[inea ma[inilor ma[inilor de de deasupra deasupra lui, lui, str`lucitoare, str`lucitoare, pesemne pesemne pentru pentru c` c` nu nu consumau
consumau
mai mai mult mult mult de de câteva câteva medalii medalii de de merit merit la la suta suta de de vie]i. vie]i. vie]i. Ele Ele Ele treceau treceau f`r` f`r` s` s` s` ocoleasc`
ocoleasc`
pungile pungile mari mari ale ale vremii vremii [i [i claxonau claxonau rar rar bancnotele bancnotele ce ce traversau traversau spre spre b`ncile b`ncile vopsite vopsite în
în
dou`-trei dou`-trei culori culori cunoscute. cunoscute. Se Se întâmpla întâmpla chiar chiar s` s` le le loveasc` loveasc` [i [i s` s` le le lase lase pe pe pe marginea
marginea
drumului: drumului: cele cele norocoase norocoase ajungeau ajungeau de de tinere tinere la la aparate aparate [i [i erau erau ]inute ]inute a[a a[a un un viitor viitor întreg;
întreg;
primeau primeau primeau vizite vizite numai numai de de de la la banii banii cu cu cu miros miros de de de sal` sal` de de de sport sport sport sau sau stadion, stadion, preg`ti]i preg`ti]i s` s` le
le
a[tepte a[tepte în în form`, form`, form`, când când se se vor vor trezi. trezi. Pân` Pân` Pân` atunci, atunci, li li li se se lua lua zilnic zilnic zilnic cerneal` cerneal` din din cifre cifre cifre [i [i li
li
se se asculta asculta asculta somnul somnul ca ca un un un televizor televizor singur, singur, f`r` f`r` antena antena lui lui lui dintotdeauna, dintotdeauna, aprins aprins într-o
într-o
benzin`rie benzin`rie mereu mereu proasp`t`. proasp`t`. {tirile, {tirile, multe multe [i [i mici, mici, se se înt`reau înt`reau în în blana blana câinilor câinilor de de peste
peste
tot, tot, odat` odat` cu cu cu scoar]ele scoar]ele acelora[i acelora[i c`r]i c`r]i de de gramatic` gramatic` p`zind p`zind un un bufet bufet suedez.
suedez.
NOU la HUMANITAS