Revista Orizont

orizont
9
MARIN MINCU,
LITERE MARI
TUDOR CRE}U
Cum scrie Kerouac, scrie cum tr`ie[te, întinde textul ca o marmelad` pe pagin`, pe
fug` a[a, scrie cum se hr`ne[te. "Un stil suplu, simplu, abil" zice o prefa]`. Sau: Textul
e o past` – r`cit`, semiînt`rit` – de creier, am senza]ia: te chinui s`-l întinzi pe foaie,
uneori mai mult îl/o flece[ti.
Aveam un toc vi[iniu [i câteva c`r]i cu dedica]ie pentru tata. Una mi se p`rea un soi
de pi[cot albit – Realism [i devenire poetic` (L. Ciocîrlie). Coperta e de vin` – rama
albastru închis se cr`pase ca o crust`, avea adic` o îndoitur` alb`. Printre c`r]ile/obiectele
cu care te po]i, la propriu, hr`ni. A venit, apoi, o edi]ie BPT – pe a c`rei copert` se
uscase o zeam` frugal`, ca de compot. Figurinele erau felioare netezite. Subliniam cu
linii aproape ondulate – Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetic`. C`r]ile astea au
fost pentru mine introducerea în teoria textului
A{A CUM L-AM CUNOSCUT. Am fost primul timi[orean care a citit la Euridice
– iunie 2003. Aveam o anumit` team` de maestru. "Ãsta e destul de oscilant, a[a...", "E,
e dificil...", câteva dintre bârfele care trasaser` primele linii ale imaginii-fantasm`. Am
descoperit un ins impun`tor pe care p`rul alb nu-l îmb`trânea. P`rea, mai degrab`, un
puf…p`p`diu.
SINCER nu am v`zut în Marin Mincu tipul b`]os [i excesiv – "fotogram`" care
rezult` din multe articole cu dedica]ie. Mi-a f`cut, dimpotriv`, impresia unui amestec
straniu de c`ldur` [i for]`.� În urm` cu câ]iva ani, unul dintre tot mai pu]inii mei prieteniscriitori
l-a sunat pentru programarea unei lecturi. Era, aproape, 12 (ziua, evident). A
r`spuns Doamna {tefania Plopeanu. Maestrul…dormea. Lucrase, am aflat, pân` pe la 5
diminea]a. "- Tu cum crezi c` se scriu c`r]ile alea? - Bine, `sta are [i for]`, tu n-ai v`zut
cum e – lat în spate ca un bivol", am [u[otit noi dup` aceea. E cu atât mai frapant`
stingerea nea[teptat` a "generalului textualismului". Nu o s` uit reac]ia lui Ion Mure[an,
care a aflat de dispari]ia Mincu în lunea ce a urmat c`derii în com` a profesorului, cu
ocazia unei vizite la Timi[oara, de la subsemnatul. Eram cu Mury [i cu Vighi, în drum
spre o crâ[m`, în campus. Mure[an s-a oprit, cum se zice, în loc [i a exclamat, aproape
certându-m` pentru veste: "Cum, m`, a murit Mincu?".
Ipostaze
Ipostaze
SCRIITORUL TOTAL. E un rarisim caz de scriitor total, ceea ce genereaz`, din
start, "emo]ii [i probleme". E greu, în primul rând, s` accep]i: cineva se poate exprima,
la un asemenea nivel, pe toate… nivelurile. Critic, poet, romancier, diarist (care o fi
ordinea corect`?), c`r]ile lui ar putea fi baza unuia dintre cele mai interesante studii de
receptare din literatura postbelic`.
ÎNNOITORUL. A contribuit, esen]ial, la – ca s` folosesc un cuvânt tocit – prop`[irea
criticii române[ti, sco]ând-o, cât i-a stat în puteri, din "erele-sferele" unui impresionism
desuet. A sfidat, adic`, nivelul [i modalitatea multor anali[ti, care nu i-au iertat, concuren]ial,
"îndr`zneala". Unde mai pui c` Mincu însu[i avea voca]ia polemicii [i a confrunt`rii.
Dar cine nu e incomod nu exist`. O chestiune care ]ine de realiz`ri, nu doar de structur`:
î[i permitea s` priveasc`, de la în`l]imea pozi]iei sale interdisciplinare, "impresionismul
obsolet" [i practican]ii s`i. De aici i s-a tras, din partea unui alt critic, excelent, de altfel,
de poezie, acuza c`… nu în]elege poezia, întrucât poetul nu textueaz`. D-ale literaturii,
î]i vine s` spui uneori, cum spui D-ale carnavalului...
LIANTUL. A fost, se [tie, una dintre principalele pun]i cu literatura italian`. A fost
EDITORUL nu pu]inor traduceri esen]iale, al unor dou`mii[ti importan]i, sens în care
PONTICA a fost [i port de intrare [i ramp` de lansare. Calitatea tiparului [i designul
precar al câtorva c`r]i, ca [i al Paradigmei, p`lesc, oricum, în fa]a con]inuturilor publicate.
EURIDICE. Problema s-a tot dezb`tut: încercarea de a se institui ca formator al unei
genera]ii, cum a fost, mai ales, Manolescu pentru Cenaclul de luni. Pân` una alta, suntem
singura genera]ie care a beneficiat de un cenaclu na]ional care, la rândul lui, beneficia
de un supliment na]ional cu tiraj de cotidian, nu de publica]ie cultural`. Sala Oglinzilor
a fost locul în care dou`miismul [i-a v`zut chipul. Acolo i-am cunoscut pe Komartin,
}upa, Vl`d`reanu, Urmanov etc. În urma lecturii de la Euridice [i a articolului solicitat
de Marian Dr`ghici – care, b`nuiesc, i-a pus [i titlul ({i în provincie sunt autori buni) –
am început polemicile cu unii bucure[teni. Lucru care m-a cam costat la nivelul recept`rii
propriilor c`r]i. Dar asta e, `[tia suntem. Mai avem, sper!, timp s` ne strângem mâna [i
altfel decât ca la skandenberg.
Cenaclul de luni, Universitas, Euridice – succesiunea e în curs de consacrare.
ETC ETC (a[a, (a[a, cu cu LITERE LITERE MARI).
MARI).
Nu cred în formule de final. Prefer s`-mi aduc aminte zâmbetul, cu lic`riri misterioase,
[i� râsul surprinz`tor de puternic al acestui om. {tiin]a sa de poezie l-a impus, spre dezn`dejdea
multora (vezi istericalele celor absen]i din antologiile lui), ca pe una din con[tiin]ele
cele mai acerbe ale literaturii postbelice. A fi în miezul realului e un titlu care nu mi-a
pl`cut (al unei c`r]i de interviuri cu M.M.). Mi s-a p`rut grav [i pompos. Cert e c` va
r`mâne, în continuare, o prezen]` din miezul realului. Care, nu-i a[a, pentru to]i cei ce
scriem, nu poate fi decât literatura.
IN in MEMORIAM memoriam
Ar fi împlinit acum câteva zile 33 de
ani. Dar în loc s`-l s`rb`torim, l-am înso]it,
cum se spune, pe ultimul drum, în cimitirul
catolic din Or]i[oara. Am f`cut-o al`turi de
o mul]ime de prieteni, unii foarte tineri, al]ii
maturi, al]ii în vârst`, to]i cu inimile sfâ[iate
de durere, f`r` s` putem în]elege sensul celor
întâmplate. Nu cred s` existe cineva care
l-a cunoscut pe Cosmin Lungu s` nu spun`
f`r` ezitare c` era d`ruit cu toate darurile:
inteligen]`, imagina]ie, talent, bun`tate,
frumuse]e, sim] al datoriei, onoare,
generozitate. Era destul s`-i cite[ti câteva
rânduri din interviurile, eseurile, recenziile
ap`rute în ziare [i reviste, ca s` î]i dai seama
c` e unul din cei mai talenta]i oameni de
pres` tineri pe care i-a avut România. Era
destul s`-i vezi ideile de promovare a c`r]ii
transformate în invita]ii, lans`ri, seri de
lectur`, expozi]ii, festivaluri stradale, ca s`
în]elegi c` Timi[oara [i-a construit prin el,
în libr`riile C`rture[ti, un pol cultural mereu
vibrant. Ora[ul a fost parc` mai frumos [i
pentru c`, pur [i simplu, exista zâmbetul
larg al lui Cosmin.
Revista noastr` i-a g`zduit interviurile
ori de câte ori [i-a g`sit interlocutori gata
s` r`spund` asediului s`u. O facem [i acum,
www.revistaorizont.ro
LA PLECAREA
LUI COSMIN LUNGU
mi-a mi-a murit murit un un prieten
prieten
e e ca ca [i [i cum cum a[ a[ fi fi r`mas r`mas f`r` f`r` o o mân`
mân`
sunt sunt sunt tot tot tot eu eu
eu
dar dar nu nu nu mai mai sunt sunt eu eu tot
tot
DINCOLO
DE ORIZONT
ROBERT {ERBAN
când îi public`m ultimul interviu, antologic,
realizat în plin` suferin]`, cu un mare autor,
preotul romancier Eginald Schlattner. Pot
s` spun cu mâna pe inim` c` rareori mi-a
fost dat s` v`d întreb`ri mai inteligente, mai
tulbur`toare, mai vii. A[a vor [i r`mâne,
tip`rite în pagin`, întip`rite în suflet. (Adriana
(Adriana
Babe]i) Babe]i)
Babe]i)