obezitatea într-o comunitate rurală din judeţul iaşi - Gr.T. Popa

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„GR. T. POPA” IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ
OBEZITATEA ÎNTR-O
COMUNITATE RURALĂ DIN
JUDEŢUL IAŞI
Teză pentru obţinerea titlului de doctor în medicină
Specialitatea Endocrinologie
(rezumat)
Conducător ştiinţific Doctorand
Prof. Univ. Dr. Eusebie ZBRANCA Laura MIHALACHE
Iaşi
2010

2
CUPRINS
I. Obezitatea – problemă de sănătate publică
I.1. Introducere
I.2.Epidemiologia supraponderii şi obezităţii
I.3. Etiopatogenia supraponderii şi obezităţii
I.4. Clasificarea obezităţii. Importanţa obezităţii abdominale ca predictor
al riscului cardiometabolic
I.5. Impactul obezităţii asupra sănătăţii
I.5.1. Consecinţe cardiovasculare
I.5.2. Consecinţe respiratorii
I.5.3. Consecinţe metabolice
I.5.4. Consecinţe hepatice
I.5.5. Consecinţe osteoarticulare
I.5.6. Consecinţe neoplazice
I.5.7. Obezitatea şi dizabilităţile
I.5.8. Excesul de mortalitate şi obezitatea
II. Cercetarea personală
II.1. Obiective generale
II.2. Descrierea generală a cercetării, metodă
II.3. Capitolul I. Prevalenţa supraponderii şi obezităţii într-o comunitate rurală
II.3.1. Obiective
II.3.2. Material şi metodă
II.3.3. Rezultate
II.3.4. Discuţii
II.3.5. Concluzii
II.4. Capitolul II. Comorbidităţi cu risc la persoanele cu suprapondere/obezitate
II.4.1. Obiective
II.4.2. Material şi metodă
II.4.3. Rezultate
II.4.4. Discuţii
II.4.5. Concluzii

II.5. Capitolul III. Rolul stilului de viaţă asupra determinismului
statusului ponderal şi al comorbidităţilor.
II.5.1. Obiective
II.5.2. Material şi metodă
II.5.3. Rezultate
II.5.4. Discuţii
II.5.5. Concluzii
III. Importanţa cercetării şi perspective
III.1. Importanţa teoretică
III.2. Importanţa practică
III.3. Concluzii generale
Bibliografie
Lista lucrărilor publicate din tema doctoratului
3

I. Obezitatea – problemă de sănătate publică
I.1. Introducere
La nivel global, prevalenţa afecţiunilor cronice netransmisibile este în
creştere, la cote alarmante. Aproape 18 milioane de oameni mor anual din cauza
afecţiunilor cardiovasculare, diabetul şi hipertensiunea fiind factori predispozanţi
majori. La baza acestei creşteri a prevalenţei diabetului şi hipertensiunii stă de fapt
prevalenţa în creştere a supraponderii şi obezităţii, afecţiuni care au egalat în
ultimele decade importanţa malnutriţiei şi a bolilor infecţioase ca probleme de
sănătate publică majore ce ameninţă ţările în curs de dezvoltare (1).
Creşterea IMC-ului, creştere care reflectă balanţa energetică pozitivă, nu
este un fenomen recent. Acest lucru are loc deja de câteva decenii, dar până la
mijlocul anilor '70, a fost asociat cu ameliorarea stării de sănătate şi creşterea
longevităţii. În ultimele decenii, se observă o schimbare a raportului risc-beneficiu,
astfel încât creşterea cantităţii de ţesut adipos a fost recunoscută ca fiind cauza
apariţiei diverselor patologii. Obezitatea este responsabilă pentru creşterea
morbidităţii şi mortalităţii, anual, în ţările vestice, industrializate. Acest lucru face
ca obezitatea să devină, după fumat, a doua cauză de deces potenţial prevenibilă.
Alături de agravarea morbidităţii, obezitatea determină reducerea semnificativă a
capacităţii funcţionale şi agravarea dizabilităţilor (4).
În ultimii 20 de ani, rata obezităţii s-a triplat în ţările în curs de dezvoltare
care au adoptat un stil de viaţă occidental, ce presupune reducerea activităţii fizice
şi supraconsumul de alimente ieftine şi dense din punct de vedere energetic. Acest
stil de viaţă a influenţat şi vârstele tinere în aceste ţări. Prevalenţa supraponderii în
rândul copiilor variază între 10-25% iar a obezităţii între 2-10%. Zonele din Estul
Mijlociu, Insulele Pacificului, Asia sudică şi China prezintă cele mai intense
ameninţări. Relaţia dintre obezitate şi sărăcie este complexă: a fi sărac în una dintre
cele mai sărace ţări din lume este asociat cu malnutriţia şi deficitul ponderal, în
timp ce a fi sărac în una din ţările cu venituri medii este asociat cu un risc crescut
de obezitate. Unele ţări în curs de dezvoltare se confruntă cu paradoxul familiilor
în care copii sunt subponderali iar adulţii sunt supraponderali. Această combinaţie
a fost atribuită de către unii întârzierii în creşterea intrauterină cu greutate mică la
naştere care pare a predispune la obezitate mai târziu pe parcursul vieţii. Astfel,
4

acest fenotip aşa-zis „econom” va fi asociat ulterior cu un câştig ponderal rapid în
perioada copilăriei, conducând la dezvoltarea insulinorezistenţei şi a sindromului
metabolic. Costurile umane şi financiare ale obezităţii înregistrează acelaşi trend
crescător. În ţările dezvoltate, 2 până la 7% din costurile totale de sănătate sunt
atribuibile obezităţii. Prevalenţa în creştere a diabetului de tip 2, bolilor cardiovasculare
şi unelor tipuri de cancere este asociată excesului ponderal. Povara
acestor boli este în mod particular crescută în ţările cu venituri medii din Europa de
Est, America Latină şi Asia, unde obezitatea este a 5a cea mai frecventă
afecţiune. (1).
5

6
II. Cercetarea personală
II.1. Obiective generale
Obiectivele generale ale cercetării efectuate în cadrul Tezei de Doctorat
sunt cunoaşterea datelor reale cu privire la prevalenţa supraponderii şi obezităţii
într-o comunitate rurală, cunoaşterea asocierilor patologice care ar creşte riscul
cardiovascular şi cardiometabolic al acestor persoane cu exces ponderal şi, nu în
ultimul rând, stabilirea influenţei stilului de viaţă asupra determinismului statusului
ponderal al populaţiei şi asupra comorbidităţilor acestora.
Cercetarea de faţă îşi doreşte a completa datele existente la nivel naţional
cu privire la prevalenţa supraponderii şi obezităţii în România. Majoritatea
studiilor publicate au raportat date cu privire la situaţia existentă la nivel urban,
lipsind la acest moment date reale ale situaţiei în mediul rural, necesare pentru a
obţine o imagine de ansamblu asupra magnitudinii problemei. Prezenţa excesului
ponderal conferă un risc crescut cardiovascular şi metabolic, risc exacerbat şi de o
anumită dispoziţie a ţesutul adipos excedentar la nivel central abdominal. Acest
lucru este recunoscut de lumea medicală internaţională şi a determinat introducerea
obezităţii abdominale ca şi criteriu obligatoriu în definirea sindromului metabolic,
constelaţie patologică cu importante consecinţe la nivelul morbimortalităţii. Şi din
acest punct de vedere, identificarea persoanelor cu sindrom metabolic şi risc
cardiometabolic crescut este esenţială pentru prevenirea evenimentelor cardiovasculare
şi pentru reducerea mortalităţii de cauză cardiovasculară.
Medicina preventivă a devenit prioritatea tuturor sistemelor de sănătate
internaţionale, costurile directe şi indirecte atribuibile diverselor patologii fiind
mult reduse prin profilaxie eficientă. Cercetarea efectuată încearcă să aducă date
concrete cu privire la influenţa stilului de viaţă asupra statusului ponderal şi a
comorbidităţilor prezente. Rezultatele vor putea fi utilizate în conceperea unor
programe nutriţionale naţionale care s-au dovedit deja a fi absolut necesare în
vederea promovării unui stil de viaţă sănătos, care să reducă morbimortalitatea
generală, dizabilităţile şi costurile derivate din acestea, şi să crească speranţa şi
calitatea vieţii.
II.2. Descrierea generală a cercetării, metodă
Structura cercetării
Pentru realizarea obiectivelor cercetării am ales efectuarea unor cercetări
independente care să permită obţinerea unor rezultate credibile şi complete:
1. Realizarea unui studiu transversal pe o populaţie rurală a judeţului Iaşi în
scopul stabilirii prevalenţei supraponderii şi obezităţii, date necunoscute
până la ora actuală.

2. Realizarea unui studiu pe aceeaşi populaţie rurală care să permită
caracterizarea completă a persoanelor cu exces ponderal din punct de
vedere al comorbidităţilor cu risc cardiovascular şi cardiometabolic.
3. Realizarea unui studiu de evaluare a rolului unor parametri ai stilului de
viaţă asupra determinismului statusului ponderal şi al comorbidităţilor
persoanelor cu suprapondere sau obezitate.
Este un studiu descriptiv transversal care îşi propune realizarea unei imagini
asupra obezităţii într-o comunitate rurală (prevalenţă, comorbidităţi, influenţe ale
stilului de viaţă).
Populaţia studiată şi culegerea datelor
Cercetarea a fost efectuată într-o comunitate rurală a judeţului Iaşi, fiind
aleasă ca reprezentativă din punct de vedere al numărului de locuitori, stabilităţii
migratorii a populaţiei, omogenităţii din punct de vedere educaţional, religios şi
etnic. Un element important a fost colaborarea permanentă cu cadrele medicale
locale şi disponibilitatea acestora de a participa activ la culegerea datelor. De notat
faptul că este vorba de o comunitate relativ închisă, de agricultori, în cadrul căreia
predomină viticultura şi pomicultura ca şi ramuri independente ale agriculturii.
Majoritatea gospodăriilor deţin teren cultivabil, iar lucrările agricole se efectuează
de către membrii familiilor prin forţe proprii.
Pentru fiecare participant s-a completat o fişă individuală care cuprindea:
- Vârsta
- Sexul
- Elemente ale stilului de viaţă (statutul de fumător, activitatea fizică
desfăşurată, consumul de băuturi alcoolice, tip de dietă)
- Antecedente personale patologice
- Parametrii antropometrici: greutatea, înălţimea, circumferinţa abdominală,
indicele de masă corporală, tensiunea arterială sistolică şi diastolică
- Parametrii biochimici: glicemia à jeun, colesterolul total, HDL colesterolul,
trigliceridele serice à jeun.
Pentru aflarea antecedentelor personale patologice s-au utilizat chestionare
care au fost completate de către cadrele medicale special instruite în acest
sens. Datele cu privire la stilul de viaţă au fost culese cu ajutorul unor chestionare
completate de participanţi sub îndrumarea cadrelor medicale care au oferit
explicaţii suplimentare în vederea obţinerii informaţiilor corecte. Parametrii
antropometrici au fost obţinuţi prin măsurare de către cadrele medicale special
instruite cu ajutorul unor aparate calibrate şi standardizate. Valorile tensiunii
arteriale au fost determinate cu ajutorul unui sfingomanometru standard cu mercur.
Toate determinările s-au efectuat după 5 minute de repaus cu pacientul în poziţie
şezândă, la membrul superior drept la nivelul cordului. S-au recoltat probe de
sânge în stare bazală pentru evaluarea nivelelor glicemiei, colesterolului total, a
HDL colesterolului şi a trigliceridelor serice.
7

Cercetările au fost efectuate în perioada 1 iulie 2007 – 31 decembrie 2008,
fiind incluse în studiu persoanele cu vârsta peste 18 ani cu domiciliu stabil în
localitate. Au fost excluse persoanele cu vârsta sub 18 ani, cele care au părăsit
localitatea de peste 1 an dar şi cele care aveau domiciliu în localitate de mai puţin
de 12 luni, în vederea evitării posibilelor erori în interpretarea rezultatelor.
Analiza statistică
Prelucrarea datelor medicale obţinute am realizat-o folosind programele
SPSS (Statistical Package for Social Sciences) pentru analiză statistică aplicată,
respectiv Microsoft Office Excel pentru crearea bazei de date (program compatibil
cu SPSS în ceea ce priveşte importul datelor).
Determinarea intervalelor de variaţie a indicatorilor statistici cât şi testarea
ipotezelor statistice s-a realizat cu încredere de 95%, rezultând un prag de semnificaţie
p = 5% = 0,05 (definit ca suficient în literatura de specialitate). Eroarea
standard este o mărime ce ajută la definirea intervalului de variaţie sau plajei de
variaţie posibilă a indicatorului statistic analizat (medie, dispersie, frecvenţă de
apariţie). Intervalul de încredere este dependent de numărul de date dar şi de
încrederea acceptată ca suficientă în studiu.
Datele introduse reprezintă variabile de două tipuri: numerice (cantitative),
respectiv atributive (categoriale). Introducerea datelor s-a făcut folosind
algoritmi de codare specifici tipurilor de variabile existente, pentru facilitarea
analizei statistice (+/- pentru forme bivalente; 1,2,3 pentru scară ordinală; valori
numeric efective).
În cadrul statisticii descriptive am calculat valorile indicatorilor de
localizare (medie, mediană sau mod), de împrăştiere (dispersie, amplitudine) şi am
determinat, după caz, intervalul de variaţie cu încredere de 95% (pentru studiul
mediilor sau proporţiilor). În cadrul analizei statistice am aplicat teste de
determinare a modelului de regresie, comparare a mediilor ANOVA, testul Chi
pătrat (χ 2 ) pentru compararea proporţiilor. Astfel, s-a permis evidenţierea unor
asocieri, relaţii şi interdependenţe între variabile.
În cazul datelor lipsite de o formă normală de distribuţie s-au folosit teste
neparametrice de comparaţie (Kruskal-Wallis Test). Pentru aprecierea cantitativă a
asocierii existente între parametri s-au folosit testele de regresie şi corelaţie.
Coeficientul de corelaţie R şi mai bine coeficientul de determinare R 2 ne prezintă
într-o formă procentuală înfluenţa dintre două variabile.
8

II.3. Rezultate
Capitolul I. Prevalenţa supraponderii şi obezităţii într-o comunitate rurală
În studiu au fost incluse 3248 de persoane, dintre care 1341 bărbaţi
(41,28%) şi 1907 femei (58,71%), cu vârste cuprinse între 19 şi 91 ani, vârsta
medie 50,58 ± 18,26 (minim 19 ani, maxim 91 ani).
Structura lotului din punct de vedere antropometric (pe baza valorii IMC)
a fost următoarea: 2,9% subponderali, 45% normoponderali şi 52% supraponderali
şi obezi (figura 1). Se observă o preponderenţă netă a excesului ponderal în această
populaţie rurală, mai mult de jumătate din populaţie având o greutate corporală
peste greutatea ideală pentru vârstă şi sex. Dacă privim grupele de obezitate,
observăm o prevalenţă crescută a obezităţii grad I (13,5%), marea majoritate a
persoanelor obeze prezentând un exces relativ mic al ţesutului adipos (figura 1).
Figura 1. Prevalenţa supraponderii şi obezităţii în populaţia studiată
A fost studiată prevalenţa supraponderii şi obezităţii pe grupe de vârstă
(figura 2). Se observă o creştere a prevalenţei supraponderii şi obezităţii odată cu
înaintarea în vârstă, începând din grupa 20-24 ani (14,2%), şi atingând un maxim la
vârsta de 55-59 ani (65,3%), pentru ca ulterior să scadă, menţinându-se totuşi la
valori superioare celor din grupele de vârstă mai mici. Grupele de vârstă 45-54 ani
şi 60-74 ani prezintă o frecvenţă relativ apropiată a supraponderii şi obezităţii în
jurul valorii de 62-63%. După 24 ani începe să crească frecvenţa persoanelor cu
9

exces ponderal în paralel cu reducerea celor subponderali, astfel încât în grupa de
vârstă 35-39 ani mai mult de jumătate dintre persoane sunt supraponderale sau
chiar obeze. Evoluţia ponderală a acestora continuă, astfel încât în intervalul 45-74
ani se observă predominenţa netă a supraponderii şi obezităţii, acestea afectând
peste 60% din populaţia acestor categorii de vârstă. Excludem din analiză grupa de
vârstă de peste 90 ani datorită numărului redus de persoane care ar introduce erori
importante.
10
Figura 2. Prevalenţa supraponderii şi obezităţii în populaţia studiată pe grupe de
vârstă
Dacă studiem categoriile de status ponderal în funcţie de IMC pe grupe de
vârstă, observăm că:
- în grupul de subponderali, majoritatea persoanelor sunt din grupa de
vârstă 20-24 ani (31,6%), urmată de grupele de vârstă 25-29 ani şi 30-34 ani
(12,6%);
- în grupul de normoponderali, majoritatea persoanelor aparţin grupelor de
vârste tinere, de 20-24 ani (12,9%) şi 30-34 ani (12,7%);
- în grupul de supraponderali, majoritatea persoanelor sunt din grupele de
vârstă 35-39 ani (11,8%) şi 70-74 ani (11,2%), cu distribuţie comparabilă a
persoanelor din grupele de vârstă dintre aceste limite;

- în grupul de obezi, majoritatea persoanelor sunt în grupele de vârstă
50-59 ani (14,9%) şi 60-64 ani (11,8%).
Analiza pe sexe a populaţiei studiate arată o prevalenţă a supraponderii şi
obezităţii de 46% în rândul bărbaţilor şi de 56,3% în rândul femeilor (figura 3). Se
poate spune că, potrivit acestor rezultate, bărbaţii sunt mai frecvent normoponderali
iar femeile sunt mai frecvent supraponderale sau obeze (prezintă un anumit
grad de exces ponderal).
Figura 3. Prevalenţa celor 3 grade de obezitate în funcţie de sex
Se observă că valoarea IMC creşte odată cu înaintarea în vârstă, vârsta
medie înregistrând o creştere de la 38,86 ± SD la grupul de subponderali, la
46,93 ± SD la grupul de normoponderali şi atingând valoarea de 54,4 ± SD la
supraponderali şi obezi.
Analiza rezultatelor obţinute pentru întreaga populaţie studiată arată
existenţa unei relaţii direct proporţionale între vârstă şi valoarea IMC-ului. În acest
sens s-a aplicat analiza de regresie de tip liniar în ideea estimării intensităţii
asocierii dintre vârstă şi valoarea IMC-ului. Calculul coeficientului de corelaţie R
şi a coeficientului de determinare R 2 (ce exprimă într-o formă procentuală influenţa
dintre cele două variabile) arată o dependenţă slabă, materializată prin 5,2%
variaţie a valorii IMC-ului explicată de variaţia vârstei (p < 0,001). Analiza de
regresie de tip liniar ne arată că la o creştere în vârstă cu 10 ani, media creşterilor
IMC-ului este de 0,6 (p < 0,001) (figura 4).
11

12
Figura 4. Variaţia IMC în funcţie de vârstă
Populaţia inclusă în studiu a fost evaluată şi din punctul de vedere al celui
de-al doilea parametru de evaluare a statusului ponderal, reprezentat de
circumferinţa abdominală (CA). Potrivit criteriilor adoptate de IDF, se defineşte
obezitate abdominală dacă CA ≥ 80 cm la F şi CA ≥ 94 cm la B. În populaţia
studiată, prevalenţa celor cu talie groasă a fost de 74,9% (2432 persoane)
(figura 5).
Figura 5. Prevalenţa taliei groase în populaţia studiată

Analiza populaţiei pe sexe a arătat o prevalenţă net crescută a taliei groase
în rândul femeilor, indiferent de valoarea IMC-ului. Astfel, 53,5% dintre bărbaţi au
talia ≥ 94 cm faţă de 89,9% dintre femei care au talia ≥ 80 cm, diferenţă care este
semnificativă statistic (p < 0,001).
De remarcat faptul că, inclusiv în grupul de normoponderali (definit după
valoarea IMC-ului) există persoane cu talia groasă, care îndeplinesc criteriile de
obezitate abdominală conform definiţiei IDF. Şi în acest grup de normoponderali
cu CA mare predomină femeile, diferenţa dintre sexe fiind semnificativă statistic
(prevalenţa CA mari la bărbaţi normoponderali este de 27,2% faţă de 80,7% la
femei, p < 0,001) (figura 6). Deci, excesul ponderal este distribuit şi în cazul
femeilor la nivel abdominal, central, conferindu-le acestora riscurile derivate din
dispoziţia viscerală a ţesutului adipos excedentar.
Figura 6. Prevalenţa taliei groase printre normoponderali, în funcţie de sex
Analiza prin regresie şi corelaţie dintre vârstă şi circumferinţa abdominală
arată existenţa unei relaţii de directă proporţionalitate între cei doi parametrii.
Astfel, rezultatele obţinute arată că 9,39% din variaţia CA (creşterea CA cu vârsta)
este determinată de modificarea (creşterea) vârstei (p < 0,001). Putem aprecia că,
în medie, la o creştere în vârstă cu 10 ani se ajunge şi la o creştere a circumferinţei
abdominale cu 2,15 cm (p < 0,001) (figura 7).
13

14
Figura 7. Evoluţia CA odată cu înaintarea în vârstă
A fost studiată şi relaţia existentă între IMC şi CA şi s-a observat
existenţa unei dependenţe puternice între cei doi parametri. Astfel, se poate aprecia
că 58,3% din variaţia CA este explicată de variaţia IMC-ului (p < 0,001, R 2 =
0,5829) (figura 8).
Figura 8. Relaţia existentă între CA şi IMC la populaţia studiată

Capitolul II. Comorbidităţi cu risc la persoanele cu suprapondere/obezitate
Analiza comparativă pe sexe a prevalenţei diverselor afecţiuni arată
proporţii relativ egale pentru diabet zaharat, hipercolesterolemie şi hipertrigliceridemie,
diferenţe între cele două sexe existând în cazul hipoHDL colesterolemiei
şi a hipertensiunii arteriale (figura 9).
Figura 9. Prevalenţa afecţiunilor asociate în populaţia studiată
15

Am analizat populaţia studiată şi din punctul de vedere al asocierii mai
multor comorbidităţi (hipertensiune arterială, diabet zaharat, hipercolesterolemie,
hipertrigliceridemie, hipoHDL-colesterolemie). Astfel, am incercat să stabilim
frecvenţa de apariţie a fiecăreia dintre aceste comorbidităţi precum şi asocierile lor
la aceleaşi persoane. Se observă că doar aproape jumătate dintre persoanele
studiate (45,3%) nu asociază alte patologii, în timp ce restul prezintă în porporţii
variate 1, 2, 3, 4 sau chiar 5 alte patologii.
Observăm creşterea numărului de afecţiuni asociate odată cu creşterea în
vârstă. Aceasta nu este semnificativă statistic – verificare realizată cu testul
neparametric Kruskal Wallis (p = 0,055) (figura 10).
16
Figura 10. Asocierile comorbide în funcţie de vârstă
Se observă creşterea numărului de comorbidităţi odată cu creşterea mediei
şi medianei IMC-ului, relaţie direct proporţională şi semnificativă statistic (p <
0,005). Din figura 11 rezultă un număr mare de valori extreme a IMC-lui, ceea ce
este în directă relaţie cu lipsa de normalitate a datelor.

Figura 11. Relaţia dintre IMC şi numărul de comorbidităţi
Figura 12 este o reprezentare grafică a valorii medii a CA la persoanele cu
comorbidităţi comparativ cu cei fără comorbidităţi.
Figura 12. Valoarea medie a CA la persoanele cu comorbidităţi comparativ cu cei
fără comorbidităţi
17

Pe baza acestor date obţinute, am încercat să comparăm puterea de
predicţie a celor doi parametri antropometrici (IMC şi CA) de apariţia a unei dintre
afecţiunile asociate. Practic dorim să vedem dacă găsim diferenţe între variabilele
de interes (predictoare) CA şi IMC pentru diagnosticarea diabetului zaharat,
hipercolesterolemiei, hipertrigliceridemiei, hipoHDL colesterolemiei şi hipertensiunii
arteriale.
Pentru aceasta trebuie să calculăm sensibilitatea şi specificitatea testului
diagnostic pentru predictor CA respectiv IMC (acestea tratate ca variabile
continue). Este studiul curbei ROC (Receiver Operating Characteristic), create prin
reprezentarea Se (sensibilităţii ce are valoarea mazimă 1) şi Sp (specificitate de
valoare mazimă tot 1) pentru întreaga paletă de variaţie a predictorului (CA sau
IMC în cazul nostru). Rezultatele noastre au arătat că atât CA cât şi IMC au putere
de prediţie a prezenţei diabetului zaharat, dislipidemiei sau hipertensiunii arteriale
la persoanele din această comunitate rurală situată în nord-estul României. Practic,
nu există diferenţe între predicţia folosind CA comparativ cu IMC, ambii indicatori
antropometrici fiind la fel de valoroşi în ceea ce priveşte predicţia prezenţei
factorilor de risc cardiometabolic studiaţi în populaţia noastră
Pe baza tuturor acestor date cu privire la indicii antropometrici şi
patologia asociată şi luând în considerare criteriile de diagnostic IDF am găsit o
prevalenţă a sindromului metabolic de 16,3% în populaţia studiată.
Analiza caracteristicilor clinico-paraclinice ale subiecţilor incluşi în studiu
a arătat o prevalenţă a taliei hipertensive de 26,7% în populaţia rurală studiată.
Un alt cuplu clinic cu importanţă în predicţia sindromului metabolic este
talia hipertrigliceridemică a cărei prevalenţă este de 11,4% în populaţia studiată.
În figura 13 sunt redate comparativ prevalenţele sindromului metabolic şi
a celor două asocieri clinice cu mare predicţie pentru apariţia sindromului
metabolic, în funcţie de statusul ponderal evaluat prin intermediul IMC-ului.
60%
40%
20%
0%
18
normoponderali supraponderali obezi
talia hipertensiva
sindrom metabolic
talia hipertrigliceridemica
talia hipertrigliceridemica sindrom metabolic talia hipertensiva
Figura 13. Prevalenţa sindromului metabolic şi a celor două asocieri predictive

Utilizând criteriile NCEP-ATP III de definire a sindromului metabolic,
am regăsit o prevalenţă de 14,2% a sindromului metabolic în populaţia generală.
Analiza comparativă a prevalenţei sindromului metabolic în populaţia
studiată utilizând cele două definiţii de diagnostic (IDF şi NCEP-ATP III) arată că
asocierea criteriilor recomandate de IDF permite o mai bună încadrare a
persoanelor cu risc, lărgind grupul populaţional considerat la risc de a dezvolta
sindrom cardiometabolic (figura 14).
25%
20%
15%
10%
5%
0%
20,60% 19,20%
10,10%
7%
16,30%
14,20%
femei barbati populatia generala
IDF NCEP-ATP III
Figura 14. Prevalenţa sindromului metabolic în populaţia studiată
în funcţie de criteriile de definire utilizate
Capitolul III. Rolul stilului de viaţă asupra determinismului statusului
ponderal şi al comorbidităţilor.
Din totalul persoanelor incluse în studiu, majoritatea (78,9%) au declarat
că nu consumă zilnic carne grasă, restul de 21,1% răspunzând afirmativ la această
întrebare.
Surprinzător este faptul că proporţia cea mai mare de persoane care au
răspuns afirmativ analizat pe categorii de IMC se regăseşte în grupul de
normoponderali (21,8%), urmat îndeaproape de cei supraponderali (21.5%) şi apoi
de obezi (figura 15). Putem spune că un procent mai mic de obezii consumă zilnic
carne grasă comparativ cu normponderalii (20% versus 21,8%) sau chiar cu
supraponderalii (20% versus 21,5%).
19

20
25,0%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
10,50%
21,80% 21,50%
20%
subponderali normoponderali supraponderali obezi
Figura 15. Frecvenţa consumului de carne grasă zilnic în funcţie de grupa de IMC
În ceea ce priveşte consumul zilnic de grăsimi saturate, se observă
frecvenţa mai crescută a celor care au răspuns afirmativ (60,5%) comparativ cu cei
care au declarat consum zilnic de carne grasă. Se observă că cel mai mare procent
de persoane care consumă grăsimi saturate în fiecare zi se regăseşte în grupurile de
normoponderali (62%), supraponderali (60,2%) şi obezi grad 1 (61,3%) (frecvenţă
de aproximativ 61% la cele trei grupe) (figura 16). Obezii în totalitatea lor prezintă
o frecvenţă redusă a consumului zilnic de grăsimi saturate comparativ cu
normoponderalii sau chiar supraponderalii (58,6% versus 62%, sau versus 60,2%).
62,0%
60,0%
58,0%
56,0%
54,0%
52,0%
50,0%
48,0%
46,0%
52,60%
62,00%
60,20%
58,60%
subponderali normoponderali supraponderali obezi
Figura 16. Frecvenţa consumului de grăsimi saturate zilnic
în funcţie de grupa de IMC

În populaţia studiată, 42,5% adaugă sare la mâncarea gătită. Interesant
este faptul că există o relaţie liniară, invers proporţională între frecvenţa
persoanelor care adaugă sare la mâncare şi categoria ponderală. Altfel spus, în
grupurile de persoane cu IMC mai mic, un număr mai mare de persoane adaugă
sare la mâncare, în timp ce numărul acestora scade pe măsura creşterii IMC-ului,
astfel încât cu cât IMC-ul este mai mare, cu atât un număr mai mic de persoane din
acea categorie adaugă sare la mâncare (figura 17).
46,0%
44,0%
42,0%
40,0%
38,0%
36,0%
34,0%
44,20%
44,40%
42,30%
37,78%
subponderali normoponderali supraponderali obezi
Figura 17. Frecvenţa adaosului de sare în funcţie de grupa de IMC
În populaţia studiată se observă că 85,4% consumă zilnic fructe şi legume.
Analiza efectuată pe grupe de IMC arată că, indiferent de valoarea acestuia şi deci
de statusul ponderal, peste 80% dintre persoanele din fiecare categorie declară
consum zilnic de fructe şi legume (figura 18).
87,0%
86,5%
86,0%
85,5%
85,0%
84,5%
84,0%
83,5%
83,0%
82,5%
84,20%
84,30%
86,20%
86,84%
subponderali normoponderali supraponderali obezi
Figura 18. Frecvenţa consumului zilnic de fructe şi legume
în funcţie de grupa de IMC
21

În ceea ce priveşte consumul de băuturi alcoolice, aproape o treime
(30,5%) au răspuns afirmativ. Se observă că cel mai redus consum se regăseşte în
grupul de subponderali, 84,2% declarând că nu consumă mai mult de 2 măsuri/zi
bărbaţii şi 1 măsură/zi femeile. Începând de la grupul de normoponderali, care
înregistrează o prevalenţă a răspunsului pozitiv de 33,4%, se observă reducerea
proporţiei de persoane care au răspuns pozitiv odată cu creşterea IMC-ului,
atingând valoarea de 25,98% la grupul de obezi (16,5% la grupul de obezi grad 2,
constituind grupul cu cea mai redusă proporţie de persoane care consumă zilnic
băuturi alcoolice) (figura 19).
22
35,0%
30,0%
25,0%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
15,80%
33,40%
30,50%
25,08%
subponderali normoponderali supraponderali obezi
Figura 19. Frecvenţa consumului de băuturi alcoolice în funcţie de grupa de IMC

III. Importanţa cercetării şi perspective
III.1. Importanţa teoretică
Cercetarea de faţă prezintă, pentru prima dată în România, date cu privire
la epidemiologia excesului ponderal într-o comunitate rurală din nord-estul ţării.
Rezultatele vor completa datele existente la nivelul României, puţine la număr şi
incomplete, şi se vor adăuga statisticilor europene cu privire la epidemiologia
supraponderii şi obezităţii în Europa şi în lume.
Aspectul cel mai important din punct de vedere al impactului epidemiologic
este reprezentat de prevalenţa extrem de crescută a excesului ponderal, peste
jumătate din populaţia rurală (52%) fiind supraponderală sau obeză. Prevalenţa
supraponderii a fost de 34,5%, fiind uşor mai frecventă în rândul femeilor
comparativ cu bărbaţii (35% versus 33,9%). Prevalenţa obezităţii a fost de 17,5%,
fiind de aproape două ori mai frecventă în rândul femeilor comparativ cu bărbaţii
(21,3% versus 12,2%). Un element extrem de important este reprezentat de
prevalenţa extrem de crescută a „taliei groase” pe baza căreia se defineşte obezitatea
abdominală, element central al sindromului metabolic şi factor de risc
cardiometabolic recunoscut de lumea ştiinţifică. În studiul nostru, obezitatea
abdominală a fost prezentă la 74,9% din populaţie, fiind semnificativ mai frecventă
la femei comparativ cu bărbaţii (89,9% versus 53,5%). Un semnal de laramă este
tras de faptul că mai mult de jumătate din persoanele normoponderale prezintă
obezitate abdominală (55%), care, şi la această categorie de IMC, este mai
frecventă la femei comparativ cu bărbaţii (80,7% versus 27,2%, p < 0,001). Acest
rezultat este surprinzător dacă ţinem cont de regula generală a distribuţiei ţesutului
adipos pe sexe, respectiv de predominenţa obezităţii ginoide la femei şi a celei
androide la bărbaţi. Se pare că în cazul acestei populaţii rurale din nord estul
României, obezitatea abdominală este mai frecventă la femei, indiferent de
categoria de IMC.
Prevalenţa maximă a supraponderii este în grupul de vârstă 65-69 ani
(43,2%) iar a obezităţii la vârste mai tinere de 55-59 ani (29,8%). Prevalenţele
minime ale supraponderii şi obezităţii au fost în aceeaşi grupă de vârstă 20-24 ani
(13,4% şi respectiv 0,8%). Se observă o diferenţiere netă pe sexe a vârstei minime
de apariţie a obezităţii (fiind mai mare la bărbaţi comparativ cu femeile), mai
accentuată la gradele superioare de obezitate. Dacă la femei putem întâlni persoane
cu obezitate morbidă şi la vârste foarte tinere (25 ani), în cazul bărbaţilor nu
întâlnim cazuri de obezitate gradul III înainte de vârsta de 45 ani. Între vârstă şi
valoarea IMC-ului există o relaţie direct proporţional: la o creştere în vârstă cu 10
ani, media creşterilor IMC-ului este de 0,6 (p < 0,001). Relaţia se păstrează şi când
se efectuează analiza pe sexe: la o creştere în vârstă cu 10 ani, media creşterilor
23

IMC-ului este de 0,8 la femei (p < 0,001) şi de 0,29 la bărbaţi (p < 0,001). Ca
urmare, odată cu înaintarea în vârstă creşte şi „şansa” de a deveni obez, fiind
necesare măsuri de prevenire a excesului ponderal, mai ales la categoriile de vârstă
de peste 45 ani la bărbaţi şi peste 25 de ani la femei.
Între vârstă şi circumferinţa abdominală există o relaţie direct
proporţională: în medie, la o creştere în vârstă cu 10 ani se ajunge la o creştere a
circumferinţei abdominale cu 2,15 cm (p < 0,001). Relaţia se păstrează şi când se
efectuează analiza pe sexe: la o creştere în vârstă cu 10 ani, creşterea CA este de
2,72 cm la femei şi de 1,316 cm la bărbaţi (p < 0,001). Aceste rezultate au
importanţă deosebită mai ales pentru cei normoponderali sau chiar supraponderali
la care creşterea circumferinţei abdominale se asociază cu prezenţa ţesutului adipos
ectopic, cu consecinţe la nivel metabolic şi cardiovascular.
În ceea ce priveşte relaţia existentă între IMC şi CA, s-a observat o
dependenţă puternică între cei doi parametri. Astfel, se poate aprecia că 58,3% din
variaţia CA este explicată de variaţia IMC-ului (p < 0,001, R 2 = 0,5829). Analiza
pe sexe arată că dependenţa dintre CA şi IMC este mai pronunţată pentru
persoanele de sex masculin (p < 0,001).
Cele trei studii efectuate în cadrul cercetării personale aduc date noi
referitoare la epidemiologia bolilor metabolice populaţionale (obezitate, hipertensiune
arterială, diabet zaharat, sindrom metabolic) şi la caracteristicile factorilor de
risc cardiometabolic într-o populaţie rurală din nord-estul României.
Rezultatele noastre arată o prevalenţă a hipertensiunii arteriale de 28%, a
diabetului zaharat de 5,2%, a hipercolesterolemiei de 42%, a hipoHDL colesterolemiei
de 13,6% şi a hipertrigliceridemiei de 19,6%. După cunoştinţele noastre,
este primul studiu care oferă date exacte cu privire la prevalenţa acestor afecţiuni
într-o comunitate rurală din nord estul României, dorindu-se a completa datele
existente la nivel naţional. Analiza efectuată pe grupe de IMC arată o frecvenţă mai
mare a acestor comorbidităţi în grupul de obezi comparativ cu normoponderalii şi
cu supraponderalii. Mai mult decât atât, se observă creşterea numărului de
comorbidităţi, la aceeaşi persoană, odată cu creşterea mediei şi medianei IMC-ului,
relaţie direct proporţională şi semnificativă statistic (p < 0,005). Analiza pe sexe
arată că femeile prezintă o mai mare prevalenţă a hipertensiunii arteriale (32,4%
faţă de 23,9% la bărbaţi) şi a hipoHDL colesterolemiei (24,7% faţă de 0,7% la
bărbaţi), ele predominând în grupul celor cu 4 sau 5 comorbidităţi. Se pare deci că
sexul feminin are mai mari „şanse” de a deveni hipertensiv sau hipoHDL
colesterolemic, prezentând un risc mai mare de a avea 4 sau chiar 5 comorbidităţi.
În carul fiecărei grupe de IMC, valoarea CA mai mare se asociază cu un
număr mai mare de comorbidităţi, CA constituind deci un parametru de
diferenţiere a riscului de boală pe grupe de IMC. Ca o consecinţă, persoanele cu
acelaşi IMC dar cu valori ale CA mai mari au „şanse” mai mari de a prezenta
24

comorbidităţi. Corolarul este valabil şi pentru cei normoponderali, nici aceştia
nefiind lipsiţi de riscurile cardiometabolice specifice persoanelor obeze. Rezultatele
studiului arată că o valoare normală a indicelui de masă corporală nu
determină o selecţie corectă a persoanelor lipsite de riscuri cardiometabolice. Mai
importantă decât valoarea IMC-ului, ar fi valoarea circumferinţei abdominale,
remarcându-se prevalenţe semnificativ mai mari ale comorbidităţilor la persoanele
cu circumferinţa abdominală crescută.
Prevalenţa sindromului metabolic definit pe baza criteriilor IDF a fost de
16,3%, cu predominenţa persoanelor de sex feminin şi în acest caz (20,6% la femei
versus 10,1% la bărbaţi). Utilizarea criteriilor NCEP-ATP III a determinat aflarea
unei prevalenţe a sindromului metabolic de 14,2% în populaţie, cu predominenţa
persoanelor de sex feminin (7% la bărbaţi versus 19,2% la femei). Ca urmare,
utilizarea criteriilor IDF de definire a sindromului metabolic permite o mai bună
identificare a persoanelor cu risc şi, secundar acestui lucru, implementarea
metodelor eficiente de prevenire şi tratare a riscurilor şi afecţiunilor pe care acest
sindrom le implică.
Este important din punct de vedere teoretic de a cunoaşte aceste aspecte
epidemiologice care arată extinderea epidemică a excesului ponderal în judeţul
Iaşi, mai ales la nivel rural, cu atât mai mult cu cât convingerea lumii medicale este
că cei din mediul rural sunt supuşi la mai puţine componente ale stilului de viaţă
occidental, dovedit a promova apariţia şi dezvoltarea supraponderii şi obezităţii.
Este primul studiu care analizează prevalenţa sindromului metabolic într-o
comunitate rurală, demosntrând încadrarea mai largă a acestor persoane prin
utilizarea criteriilor IDF de definire. Criteriile NCEP-ATP III prezintă pericolul de
a „scăpa din vedere” persoane cu risc, mai ales datorită limitelor mai generoase în
ceea ce priveşte circumferinţa abdominală. Rezultatele pot fi interpretate şi în
contextul demonstrării evoluţiei CA odată cu înaintarea în vârstă, deci este
necesară evaluarea periodică a acestor persoane pentru a surprinde cât mai precoce
evoluţia către obezitate abdominală, şi deci implementarea cât mai din timp a
metodelor specifice de prevenţie.
Acest lucru este cu atât mai important cu cât, datele noastre au
demonstrat, pentru prima dată, că CA şi IMC au aceeaşi putere de predicţie a
diabetului, hipertensiunii arteriale şi dislipidemiei în populaţia rurală studiată.
De-a lungul timpului au fost propuse numeroase asocieri clinice cu putere
de predicţie a sindromului metabolic, în încercarea de a uşura munca clinicienilor.
Talia hipertensivă şi talia hipertrigliceridemică sunt două concepte de acest tip,
pentru care a fost demonstrat nivelul crescut de corelaţie cu sindromul metabolic şi
cu factorii de risc cardiometabolic. În studiul nostru, prevalenţa taliei hipertensive
a fost de 26,7% în populaţia generală iar a taliei hipertrigliceridemice de 11,4%.
Dacă ţinem cont de faptul că prevalenţa sindromului metabolic conform criteriilor
IDF a fost de 16,3%, observăm că utilizarea conceptului taliei hipertensive permite
o mai bună selecţie a celor cu risc de sindrom metabolic, şi deci cu risc cardiometabolic.
25

Se ştie că stilul de viaţă este unul dintre factorii răspunzători de această
evoluţie epidemică a obezităţii şi supraponderii. În literatura de specialitate au fost
deseori incriminate componentele stilului de viaţă occidental în promovarea şi
dezvoltarea excesului ponderal, atât în cazul adulţilor cât, mai ales, la vârste tinere.
Prima metodă terapeutică în aceste situaţii este reprezentată de corectarea
tulburărilor legate de stilul de viaţă, aspect care presupune cunoaşterea prealabilă a
acestora.
Studiul nostru aduce date valoroase cu privire la principalele aspecte
legate de dieta acestui grup populaţional, de activitatea fizică desfăşurată dar şi cu
privire la consumul de băuturi alcoolice sau fumat. Datele vor putea fi ulterior
folosite în interpretarea şi corelarea elementelor de stil de viaţă cu prevalenţa
crescută a supraponderii şi obezităţii, permiţând astfel conceperea şi realizarea
unor programe profilactice şi curative eficiente. Mai mult decât atât, vor contribui
la înţelegerea fenomenelor şi vor putea explica asocierile morbide la această
populaţie rurală, aparent relativ puţin expusă factorilor de risc caracteristici vieţii
urbane, occidentale.
În populaţia studiată, aproximativ 21% au declarat consum de carne grasă
zilnic iar peste 60% au recunoscut consum de grăsimi saturate zilnic, un aspect
care ar putea explica, cel puţin parţial, frecvenţa extrem de crescută a excesului
ponderal. Peste 85% au declarat consum de fructe şi legume zilnic, de înţeles
având în vedere faptul că este vorba de o zonă viticolă şi cu terenuri cultivate cu
pomi fructiferi. Un alt aspect este faptul că majoritatea locuiorilor se hrănesc din
producţia proprie, deci invariabil fructe şi legume, uşor abordabile şi relativ ieftine
pentru această populaţie. Disponibilitatea de fructe şi legume este, deci, destul de
mare, ceea ce justifică aceste rezultate.
Îngrijorător este faptul că aproximativ 1/3 din această populaţie rurală
recunoaşte consumul de băuturi alcoolice iar prevalenţa fumătorilor este de
16,7%m cifre destul de mari pentru o populaţie rurală. Cum era de aşteptat am
obţinut date mult mai îmbucurătoare în ceea ce priveşte frecvenţa persoanelor care
efectuează activitate fizică, atât în munca de zi cu zi, cât şi în mod voluntar, cel
puţin 30 de minute zilnic, minim 5 zile pe săptămână. În contrast, un procent foarte
redus dintre ei practică un sport cu regularitate, mai ales datorită lipsei de timp şi
de posibilităţi (lipsa spaţiilor amenajate, a mijloacelor materiale). De menţionat
faptul că, un număr mai mic de obezi comparativ cu normoponderalii consumă
zilnic carne sau grăsimi saturate, adaugă sare la mâncarea gătită, şi un număr mai
mare declară consum zilnic de fructe şi legume. Rezultatele ar putea să reflecte
faptul căobezii cunosc, cel puţin, recomandările alimentaţiei sănătoase. Mai mult
decât atât, rezultatele arată că cea mai mică proporţie de persoane care fumează şi
consumă bauturi alcoolice se regăseşte în rândul obezilor. Nu acelaşi lucru se poate
spune şi despre cei care practică un sport cu regularitate, obezii având cea mai
mică proporţie.
26

III.2. Importanţa practică
Din rezultatele obţinute în cadrul cercetării personale există o serie de date
cu certe implicaţii în practica medicală curentă, în special la nivelul asistenţei
medicale primare, vizând aspecte de evaluare a excesului ponderal, afecţiunilor
asociate şi sindromului metabolic.
Datele epidemiologice obţinute în cadrul studiului de faţă atrag atenţia
asupra frecvenţei extrem de crescute a excesului ponderal, chiar şi în populaţii
clasic „cruţate” de influenţa componentelor stilului de viaţă occidental. Prin
urmare, este necesar un screening activ în populaţia generală, indiferent de
provenienţă sau domiciliuchiar şi la vârste tinere, cu atât mai mult cu cât obezitatea
morbidă apare la femei începând cu vârsta de 25 de ani. Rezultatele atrag atenţia
asupra proporţiei crescute de persoane cu talia groasă în grupul de normoponderali,
clasic consideraţi a nu prezenta un risc crescut. Studiul aduce argumente în favoarea
extinderii screeningu-lui pentru factori de risc cardiometabolic la persoane
aparent sănătoase. Astfel, putem identifica precoce persoane cu risc pentru
patologia cardiovasculară şi metabolică prin intermediul simplei măsurări a
circumferinţei abdominale. Gestul ar trebui să devină de rutină în cadrul evaluării
clinice a oricărei persoane, indiferent de valoarea indicelui de masă corporală.
Demonstrarea relaţiei directe dintre vârstă şi indicele de masă corporală,
pe de o parte, precum şi dintre vârstă şi circumferinţa abdominală, pe de altă parte,
justifică evaluarea periodică a acestor parametri, în diferite momente ale vieţii, mai
ales ţinând cont că pentru fiecare kg/m 2 sau cm de talie se înregistrează creşterea
riscului cardiovascular, indiferent de afecţiunile asociate. Variaţia în timp a celor
doi parametri va oferi informaţii valoroase cu privire la cuantificarea riscului
cardiovascular şi metabolic. Momentul în care medicul va constata apariţia sau
chiar agravarea obezităţii, mai ales abdominale, ar trebui să determine decizia de a
evalua toţi factorii de risc cardiometabolic în scopul cuantificării exacte a riscului
cardiovascular şi a iniţierii precoce a unei strategii clinice eficiente.
Utilizarea în practica zilnică a criteriilor IDF de definire a sindromului
metabolic permite o mai bună încadrare a persoanelor cu risc comparativ cu
utilizarea criteriilor NCEP-ATP III. Mai mult decât atât, dintre asocierile clinice, în
cazul nostru talia hipertensivă cuprinde mai larg aceste persoane cu risc comparativ
cu talia hipertrigliceridemică, astfel încât această asociere ar cuprinde persoanele
necesar a fi ulterior evaluate şi pentru celelelalte componente ale sindromului
metabolic. Ca atare, un prim pas ar fi reprezentat de măsurarea circumferinţei
abdominale şi a tensiunii arteriale, asociere care ne permite identificarea persoanelor
care vor urma paşii de evaluare completă metabolică şi cardiovasculară. Sunt
27

două măsurători extrem de simplu de efectuat, la îndemâna oricărui practician, fără
a necesita aparatură specială şi fără a implica apariţia de accidente sau incidente pe
parcursul efectuării manevrelor necesare.
Cunoaşterea tuturor acestor date epidemiologice constituie baza necesară
conceperii şi implementării de programe populaţionale de prevenţie şi control a
afecţiunilor cardiometabolice, noul flagel al secolului. Realizarea acestor deziderate
ar determina reducerea cheltuielilor şi cruţarea bugetului de sănătate la nivel
naţional, concomitent cu creşterea calităţii vieţii şi speranţei de viaţă. Identificarea
precoce a acestor persoane cu risc cardiometabolic precum şi diagnosticarea precoce
a eventualelor comorbidităţi ar pemite implementarea unor strategii eficiente
la nivel individual cu scopul stopării evoluţiei şi prevenirii apariţiei complicaţiilor
specifice.
Datele obţinute cu privire la prevalenţa excesului ponderal şi a
comorbidităţilor ce intră în schema de evaluare a riscului cardiometabolic a unei
persoane vor putea fi utilizate ca puncte de plecare în evaluarea prevalenţei acestor
afecţiuni şi în alte colectivităţi. Plecând de la mărimea populaţiei studiate şi a
rezultatelor obţinute în acest studiu, se vor putea concepe strategii corespunzătoare
de evaluare în populaţie a prevalenţei bolilor metabolice. Practic putem stabili care
este numărul minim de persoane necesar a fi studiat astfel încât să estimăm cu o
eroare cât mai mică (de obicei 10% din valoarea aşteptată) prevalenţa afecţiunii
studiate. În acest sens, putem concluziona că pentru populaţia rurală, în cadrul unor
colectivităţi comparabile cu cea studiată de noi, cu un număr de aproximativ 10000
de locuitori, mărimea eşantionului necesar a fi studiat pentru a obţine rezultate
valide este următoarea:
- pentru aflarea prevalenţei obezităţii într-o populaţie, mărimea eşantionului
necesar a fi studiat este de 2607 persoane, dintre care 1034 persoane de
sex feminin şi 1573 persoane de sex masculin (alese aleator);
- pentru aflarea prevalenţei circumferinţei abdominale crescute într-o
populaţie, mărimea eşantionului necesar a fi studiat este de 349 persoane,
dintre care 43 persoane de sex feminin şi 306 persoane de sex masculin
(alese aleator);
- pentru aflarea prevalenţei hipertensiunii arteriale într-o populaţie,
mărimea eşantionului necesar a fi studiat este de 869 de persoane (alese
aleator);
- pentru aflarea prevalenţei diabetului zaharat într-o populaţie, mărimea
eşantionului necesar a fi studiat este de 3612 persoane (alese aleator);
- pentru aflarea prevalenţei hipercolesterolemiei într-o populaţie, mărimea
eşantionului necesar a fi studiat este de 496 de persoane (alese aleator);
28

- pentru aflarea prevalenţei hipoHDL colesterolemiei într-o populaţie,
mărimea eşantionului necesar a fi studiat este de 1839 de persoane (alese
aleator);
- pentru aflarea prevalenţei hipertrigliceridemiei într-o populaţie, mărimea
eşantionului necesar a fi studiat este de 1301 persoane (alese aleator).
În scopul estimării cu o eroare cât mai mică a prevalenţelor afecţiunilor
studiate, am folosit intervalele de confidenţă cu 95% pentru determinarea
proporţiei. Eşantionul va fi ales în mod aleator iar eroarea admisă este de 10%.
În cazul în care eroarea admisă ar fi de 5%, obţinem eşantioane cu un
număr mai mare de persoane alese aleator, de exemplu:
- pentru studiul prevalenţei obezităţii, mărimea eşantionului necesar este de
5023 persoane, dintre care 2279 persoane de sex feminin şi 2744 persoane
de sex masculin (alese aleator);
- pentru studiul prevalenţei obezităţii abdominale definite pe baza valorii
circumferinţei taliei, mărimea eşantionului necesar a fi studiat este de
1144 persoane, dintre care 166 persoane de sex feminin şi 978 persoane
de sex masculin (alese aleator);
- pentru studiul prevalenţei hipertensiunii arteriale, mărimea eşantionului
necesar a fi inclus în studiu este de 2575 persoane (alese aleator);
- pentru studiul prevalenţei diabetului zaharat, mărimea eşantionului
necesar este de 5889 de persoane (alese aleator);
- pentru studiul prevalenţei hipercolesterolemiei, mărimea eşantionului
necesar este de 1652 de persoane (alese aleator);
- pentru studiul prevalenţei hipoHDL colesterolemiei, mărimea eşantionului
necesar este de 4228 persoane (alese aleator);
- pentru studiul prevalenţei hipertrigliceridemiei, mărimea eşantionului
necesar este de 3416 persoane (alese întâmplător).
Date cu privire la prevalenţa excesului ponderal şi a altor afecţiuni asociate se pot
afla pornind de la rezultatele studiului nostru şi pentru alte populaţii, inclusiv
urbane. În aceste cazuri, mărimea eşantionului necesar a fi studiat va putea fi
calculat pornind de la rezultatele prezente şi având în vedere volumul populaţiei
studiate.
Rezultatele finale oferă deci o imagine reală cu privire la importanţa excesului
ponderal în populaţia rurală studiată şi, mai mult decât atât, permite calcularea
mărimii eşantionului necesar a fi studiat în vederea estimării prevalenţei obezităţii
şi în cadrul altor populaţii. Studiul actual oferă date concrete cu privire la
prevalenţa diferitelor grade de exces ponderal, a fenotipurilor de obezitate precum
şi o analiză completă în funcţie de sex şi grupe de vârstă. Cunoaştem astfel, pentru
29

prima dată în România, date exacte cu privire la prevalenţa excesului ponderal,
caracterizat din mai multe puncte de vedere.
Concomitent, studiul de faţă aduce date solide cu privire la prevalenţa în cadrul
aceleiaşi populaţii a afecţiunilor metabolice populaţionale precum dislipidemiile,
hipertensiunea arterială, sindromul metabolic cu diferite criterii de definire.
Pentru prima dată la noi în ţară s-a efectuat o largă anchetă cu privire la stilul de
viaţă, care oferă date valoroase cu privire la aporturile nutriţionale, consumul de
băuturi alcoolice şi fumat, activitatea fizică desfăşurată. Având în vedere mărimea
populaţiei studiate şi a numărului mare de persoane incluse în studiu, a fost ales un
tip de chestionar care să ofere date orientative cu privire la diferite elemente ale
stilului de viaţă precum şi relaţia existentă între diferiţi indici comportamentali şi
statusul ponderal.
Datele epidemiologice obţinute se vor adăuga celor existente de la nivelul
diverselor teritorii ale ţării, permiţând astfel crearea unei imagini de ansamblu şi
evaluării corecte a importanţei problemei la nivel naţional. Cunoaşterea prevalenţei
unei maladii în populaţie reprezintă primul pas al oricărui program sanitar, fie el
naţional sau local. Mai mult decât atât, populaţia studiată reprezintă materialul
unor studii ulterioare, în scopul completării datelor ştiinţifice în evoluţie. Astfel,
pornind de la această bază de date, poate fi studiată evoluţia temporală a statusului
ponderal precum şi influenţele suferite de această populaţie de-a lungul timpului şi
consecinţele acestora la nivelul stării de sănătate. Vor putea fi evaluate rezultatele
programelor de educaţie medicală şi, în acelaşi timp, constituie baza pentru a
urmări sensul schimbării componentelor stilului de viaţă sub influenţa diverşilor
factori perturbatori. Toate aceste date vor contribui la clarificarea etiopatogeniei
supraponderii şi obezităţii, factorilor de risc pe care îi implică precum şi la
elaborarea unor programe eficiente de combatere şi tratament.
30

Propunere algoritm de evaluare
31

Concluzii generale
32
Prevalenţa supraponderii şi obezităţii este de 52%, persoanele de sex
feminin prezentând un risc crescut pentru apariţia şi dezvoltarea excesului
ponderal, necesitând măsuri de educaţie terapeutică specifică în vederea
profilaxiei supraponderii şi obezităţii mai frecvent decât persoanele de sex
masculin.
În ceea ce priveşte gradele de obezitate, predomină net cei cu obezitate
gradul 1 comparativ cu gradul 2 şi 3 (13,5% faţă de 2,8% şi, respectiv,
1,2%). Şi în acest caz s-a observat predominenţa femeilor comparativ cu
bărbaţii, pentru fiecare grad de obezitate. Surprinderea unei persoane în
stadiile iniţiale de evoluţie a excesului ponderal ar permite implementarea
precoce a măsurilor terapeutice specifice, în vederea evitării evoluţiei
ponderale către obezitatea severă.
Se observă o creştere a prevalenţei supraponderii şi obezităţii odată cu
înaintarea în vârstă, frecvenţa maximă fiind în grupa 55-59 ani. Începând
cu vârsta de 35 de ani, peste 50% dintre persoane sunt supraponderale sau
obeze. Este deci un semnal de alarmă pentru medicina primară, stabilinduse
astfel limita de vârstă de 35 de ani peste care riscul de a deveni
persoană cu exces ponderal creşte, atingând deci un maxim la 55-59 de
ani. Practic începând cu 35 de ani, fiecare persoană ar trebui să
beneficieze de monitorizare ponderală în vederea surprinderii momentului
pantei ascendente a greutăţii şi luării măsurilor necesare de combatere.
Se observă o diferenţiere netă pe sexe a vârstei minime de apariţie a
obezităţii (fiind mai mare la bărbaţi comparativ cu femeile), mai accentuată
la gradele superioare de obezitate. Practic femeile devin obeze la
vârste mai tinere şi, în plus, prezintă grade mai severe de obezitate
comparativ cu bărbaţii. Este încă un argument în favoarea riscului
conferit de sexul feminin în ceea ce priveşte statusul ponderal. Cu alte
cuvinte, femeile devin obeze mai devreme, de la vârste foarte tinere, iar
îngrijorător este faptul că dezvoltă chiar şi obezitate severă precoce pe
parcursul vieţii. Ca urmare, se pare că femeile din această comunitate
necesită implementarea mai precoce şi intensivă a măsurilor de control
ponderal.
Între vârstă şi valoarea IMC există o relaţie direct proporţională: la o
creştere în vârstă cu 10 ani, media creşterilor IMC-ului este de 0,6
(p < 0,001). Relaţia se păstrează şi când se efectuează analiza pe sexe: la o

creştere în vârstă cu 10 ani, media creşterilor IMC-ului este de 0,8 la
femei (p < 0,001) şi de 0,29 la bărbaţi (p < 0,001). Cu alte cuvinte, riscul
de exces ponderal creşte odată cu înaintarea în vârstă, indiferent de sex,
fiind o creştere mai abruptă însă în rândul persoanelor de sex feminin.
Obezitatea abdominală este prezentă la mai mult de jumătate din populaţia
studiată, fiind semnificativ mai frecventă la femei comparativ cu bărbaţii
(89,9% versus 53,5%). Acest lucru denotă dispoziţia preferenţială a
excesului de ţesut adipos la nivel abdominal, central, conferind astfel
riscul cardiometabolic crescut al acestor persoane.
Mai mult de o jumătate din persoanele normoponderale prezintă obezitate
abdominală (55%), care şi la această categorie de IMC este mai frecventă
la femei comparativ cu bărbaţii (80,7% versus 27,2%, p < 0,001). În
cadrul acestei categorii este necesară efectuarea screeningul-ui sindromului
metabolic.
Între vârstă şi circumferinţa abdominală există o relaţie direct
proporţională: în medie, la o creştere în vârstă cu 10 ani se ajunge la o
creştere a circumferinţei abdominale cu 2,15 cm (p < 0,001). Relaţia se
păstrează şi când se efectuează analiza pe sexe.
În ceea ce priveşte relaţia existentă între IMC şi CA, se observă o
dependenţă puternică între cei doi parametri. Astfel, se poate aprecia că
58,3% din variaţia CA este explicată de variaţia IMC-ului (p < 0,001,
R 2 = 0,5829). Analiza pe sexe arată că dependenţa dintre CA şi IMC este
mai pronunţată pentru persoanele de sex masculin (p < 0,001).
Prevalenţa HTA în populaţia studiată este de 28%, a diabetului zaharat de
5,2%, a hipercolesterolemiei de 42%, a hipoHDLcolesterolemiei de
13,6%, şi a hipertrigliceridemiei de 19,6%. Frecvenţa afecţiunilor asociate
a fost mai mare în grupul cu exces ponderal. Toate aceste date de
prevalenţă a afecţiunilor asociate şi care intră în scorurile de cuantificare a
riscului cardiovascular şi cardiometabolic demonstrează faptul că persoanele
cu exces ponderal asociază mai frecvent comorbidităţile prezentate,
risc conferit probabil de depunerea excesivă de ţesut adipos şi de
disfuncţionalitatea acestuia.
Se observă creşterea numărului de comorbidităţi odată cu creşterea mediei
şi medianei IMC-ului, relaţie direct proporţională şi semnificativă statistic
(p < 0,005).
33

34
Femeile prezintă o mai mare prevalenţă a hipertensiunii arteriale (32,4%
faţă de 23,9% la bărbaţi) şi a hipoHDL colesterolemiei (24,7% faţă de
0,7% la bărbaţi) şi, mai mult decât atât, femeile predomină în grupul celor
cu 4 sau 5 comorbidităţi. Toate acestea, alături de cele prezentate mai sus,
sunt argumente care susţin faptul că în comunitatea rurală studiată femeile
sunt mai „bolnave” decât bărbaţii şi deci necesită concentrarea suplimentară
a eforturilor echipei medicale de corectare a dezechilibrelor
metabolice şi de elaborare a unor strategii terapeutice eficiente.
Numărul de comorbidităţi creşte odată cu vârsta şi valoarea IMC-ului.
Persoanele cu hipertensiune arterială, sau diabet zaharat, sau dislipidemie
au o valoare medie a CA mai mare, semnificativă statistic (p < 0,005), comparativ
cu cei fără aceste comorbidităţi. Pentru aceeaşi valoare a IMC-ului, am
demonstrat existenţa unei relaţii direct proporţionale între CA şi numărul
de factori de risc acumulaţi la acelaşi subiect. Ca urmare, CA reprezintă
un factor de risc independent cardiovascular şi cardiometabolic.
Prevalenţa sindromului metabolic definit pe baza criteriilor IDF este de
16,3%, cu predominenţa persoanelor de sex feminin şi în acest caz (20,6%
la femei versus 10,1% la bărbaţi). Prevalenţa sindromului metabolic
definit conform criteriilor IDF creşte cu valoarea IMC, fiind de peste 6 ori
mai mare la obezi comparativ cu normoponderalii (39% versus 5,7%).
Prevalenţa sindromului metabolic conform criteriilor NCEP-ATP III este
de 14,2% în populaţia studiată, cu predominenţa persoanelor de sex
feminin (7% la bărbaţi versus 19,2% la femei). Rezultatele obţinute ne
permit să concluzionăm că utilizarea criteriilor IDF de definire a
sindromului metabolic permite o mai bună identificare a persoanelor cu
risc cardiometabolic, încadrând de fapt şi persoanele decelate a avea
sindrom metabolic utilizând criteriile NCEP-ATP III de definire, rezultate
concordante cu cele publicate în literatura de specialitate.
Analiza curbelor ROC arată că valorile CA şi IMC au aceeaşi putere de
predicţie a diabetului, hipertensiunii arteriale şi dislipidemiei în populaţia
rurală studiată, ca urmare pot fi folosite cu aceeaşi consecinţe în ceea ce
priveşte diagnosticarea comorbidităţilor. Rezultatele anterioare însă au
subliniat necesitatea utilizării ambilor parametri la fiecare individ
examinat, tocmai în vederea caracterizării complete din punct de vedere
ponderal şi al riscului asociat prezenţei unei forme de exces ponderal.
Prevalenţa taliei hipertensive este de 26,7% în populaţia studiată, fiind de
4 ori mai frecventă la obezi comparativ cu normoponderalii (52% versus
13%). Prevalenţa taliei hipertrigliceridemice este de 11,4% în populaţia

studiată, fiind de peste 6 ori mai frecventă la obezi comparativ cu
normoponderalii (26% versus 4,2%). Cele două asocieri clinice au fost
propuse în literatura de specialitate ca fiind extrem de utile în identificarea
precoce a persoanelor cu risc cardiometabolic. Uşurinţa aplicării lor în practica
zilnică a determinat includerea lor în algoritmurile de prescreening şi
screening a populaţiei adulte.
Prevalenţa raportului trigliceride/HDL colesterol ≥ 3 este de 20,5% în
populaţia studiată, fiind mai frecvent de peste 2,5 ori la obezi comparativ
cu normoponderalii (27,9% versus 9,9%). Raportul este un indicator al
insulinorezistenţei şi rezultatele noastre concordă cu datele din literatura
privind frecvenţa crescută a acestui raport la persoanele obeze comparativ
cu normoponderalii.
În populaţia rurală studiată, un procent de 21,1% au declarat consum
zilnic de carne grasă. În funcţie de statusul ponderal, se observă că o
proporţie mai mică de obezi declară consum zilnic de carne grasă
comparativ cu normo- şi supraponderalii.
Peste jumătate din persoanele incluse în studiu (60,5%) au declarat
consum zilnic de grăsimi saturate. Un număr mai mic de persoane obeze
au răspuns afirmativ comparativ cu normo- şi supraponderalii.
Mai puţin de jumătate din persoanele incluse în studiu (42,5%) au declarat
adăugarea de sare la mâncarea gătită. Un număr mai mic de persoane
obeze au răspuns afirmativ comparativ cu normo- şi supraponderalii.
Peste 85% dintre persoanele incluse în studiu au declarat consum zilnic de
fructe şi legume (85,4%). Cel mai mare număr de persoane care au
răspuns afirmativ se regăseşte în grupul de obezi, fiind urmat îndeaproape
de supra- şi normoponderali.
Aproximativ 1/3 din populaţia rurală studiată recunoaşte consum de
băuturi alcoolice (> 2 măsuri în cazul bărbaţilor şi > 1 măsură în cazul
femeilor). Frecvenţa maximă a persoanelor care au recunoscut acest
consum este în grupul de normoponderali, obezii declarând doar aproximativ
¼ dintre ei consum de băuturi alcoolice. Persoanele normoponderale
consideră cel mai frecvent că ar trebui să nu mai consume băuturi
alcoolice, iar dintre persoanele obeze, cele cu obezitate gradul I se
gândesc cel mai adesea că nu ar trebui să mai bea. Cu toate acestea, mai
puţin de jumătate dintre toate persoanele consumatoare de băuturi alcoolice
consideră că ar trebui să nu mai consume cantităţi nerecomandate de
35

36
băuturi alcoolice, deci nu conştientizează importanţa acestui aport asupra
stării de sănătate şi a stării de nutriţie. Dintre persoanele care au
recunoscut consum de băuturi alcoolice zilnic de peste 2 măsuri în cazul
bărbaţilor şi de peste 1 măsură în cazul femeilor, doar aproximativ ¼ au
recunoscut şi faptul că li s-a spus în mod insistent să nu mai bea. Deşi
aproape jumătate dintre persoanele consumatoare zilnic de băuturi
alcoolice au declarat că ele consideră că ar trebui să nu mai bea, doar
aproximativ 1/3 dintre acestea se simt vinovate din cauza consumului de
alcool (34,2%).
Mai mult de 65% din populaţia studiată desfăşoară o activitate zilnică care
presupune efort fizic (66,4%). Proporţia cea mai mare de persoane cu
acest tip de activitate zilnică se regăseşte în grupul de supraponderali
comparativ cu obezii sau chiar normoponderalii. Aproximativ 80% dintre
persoane obişnuiesc să meargă pe jos cel puţin 30 de minute pe zi, minim
5 zile pe săptămână. Proporţia cea mai mare de persoane care defăşoară
activitate fizică voluntară, în afara celei profesionale, este în grupurile de
normoponderali şi obezi. O proporţie foarte mică de persoane practică un
sport cu regularitate (0,6%).
În populaţia studiată, prevalenţa fumătorilor este de 16,7%. Proporţia
fumătorilor scade odată cu creşterea IMC-ului, fiind cea mai mare în
grupul de subponderali şi cea mai mică în grupul de obezi. Analiza
efectuată pe categorii ponderale arată că mai frecvent normoponderalii
fumează peste 20 de ţigarete/zi, fiind urmaţi de supraponderali şi apoi de
obezi, persoanele subponderale înregistrând cea mai redusă frecvenţă a
persoanelor care fumează peste 1 pachet de ţigări pe zi.
Identificarea persoanelor cu risc cardiometabolic crescut este esenţială
pentru prevenirea consecinţelor nefaste pe care acestea le au asupra stării de
sănătate, reprezentând de fapt primul pas în elaborarea unei strategii eficiente de
profilaxie şi tratament. Rezultatele studiului nostru oferă, pentru prima dată în
România, date concrete cu privire la prevalenţa excesului ponderal şi a afecţiunilor
cu risc cardiometabolic într-o populaţie rurală. Având în vedere volumul populaţiei
studiate, reprezentativă statistic, precum şi metoda de studiu aleasă, rezultatele
obţinute capătă importanţă statistică permiţînd elaborarea unor programe de
screening la nivel naţional. Cunoaşterea prevalenţei bolilor cu impact major asupra
stării de sănătate individuale dar şi la nivel populaţional reprezintă o etapă
obligatorie în elaborarea oricărui plan strategic de combatere şi prevenţie. Scopul
principal al acestora va fi de îmbunătăţire a stării de sănătate a individului dar şi a
populaţiei prin prevenirea, controlul şi monitorizarea bolilor populaţionale. Mai
mult decât atât, se doreşte creşterea calităţii vieţii şi prelungirea duratei de viaţă,
ţeluri dificil de atins dacă nu se cunoaşte dimensiunea reală a problemei atât la

nivel regional cât şi la nivel populaţional. Prin identificarea persoanelor cu risc, se
pot selecta anumite categorii de indivizi ce necesită concentrarea eforturilor
cadrelor medicale, intensificarea educaţiei terapeutice şi implementarea precoce a
unei strategii terapeutice. Prin monitorizarea periodică a stării de sănătate a
populaţiei, ulterior se vor putea studia, dinamica şi tendinţele fiecărei afecţiuni în
parte dirijând astfel concentrarea eforturilor către factorul ce ameninţă sănătatea
populaţiei. Concomitent cu aflarea prevalenţei excesului ponderal şi a afecţiunilor
cu risc cardiometabolic, a relaţiilor existente între diverse asocieri morbide,
rezultatele studiului ne permit elaborarea şi propunerea unui algoritm de evaluare
util în medicina primară, extrem de uşor de pus în practică şi, nu în ultimul rând, cu
o analiză cost-beneficiu favorabilă. Acest algoritm are avantajul că permite
depistarea precoce a acestor persoane cu risc cardiovascular şi cardiometabolic.
Rezultatele studiului oferă informaţii cu privire la diferite elemente ale stilului de
viaţă, pentru prima dată studiate în România în cadrul unei largi colectivităţi rurale.
Mai mult decât atât, am stabilit corelaţii între elemente de dietă, activitate fizică,
obiceiul de a fuma şi consumul de băuturi alcoolice şi statusul ponderal. Aceste
rezultate vor constitui piatra de temelie a planurilor de educaţie nutriţională şi de
stil de viaţă, permiţînd orientarea lor cu precădere asupra acelor aspecte stabilite a
fi deficitare. Astfel, pentru prima dată în România, se vor putea concepe şi iniţia
şedinţe de educaţie pe o populaţie ţintă, cunoscută, evaluată, în cadrul căreia se
cunosc elementele necesar a fi corectate.
37

Bibliografie
38
1. Hossain P, Kawar B, El Nahas M. Obesity and Diabetes in the Developing World
– A Growing Challenge. N Engl J Med 2007; 356(3): 213-215.
2. World Health Organization. Obesity: preventing and managing the global
epidemic. Report of a WHO Consultation, Geneva, 2004.
3. Hâncu N (coord). Recomandări pentru Managementul Obezităţii şi Supraponderii
la Adulţi. Jurnalul Român de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice 2001;II(supl I).
4. Mantzoros CS. Nutrition and the Metabolic Syndrome: A Twenty-First-Century
Epidemic of Obesity and Eating Disorders. In: Mantzoros CS, editor. Nutrition
and Metabolism. Underlying Mechanisms and Clinical Consequences. Humana
Press, 2009, 3-7.
5. World Health Organization. Obesity: Preventing and Managing the Global
Epidemic. Report of a WHO consultation of obesity. WHO, Geneva, 3-5 june,
1977.
6. Aekplakorn W, Hogan MC, Chongsuvivatwong V, Tatsanavivat P, Chariyalertsak
S, Boonthum A, Tiptaradol S, Lim SS. Trends in Obesity and Associations with
Education and Urban or Rural Residence in Thailand. Obesity 2007;15(12):3113-
3121.
7. Ciocan M, Graur M. Epidemiologia obezităţii. În: Graur M, editor. Obezitatea.
Editura Junimea, Iaşi, 2004, 1-14.
8. Roman G. Epidemiologia obezităţii. În: Hâncu N şi colab. Diabetul zaharat,
nutriţia şi bolile metabolice. Editura Echinox, Cluj Napoca, 2010, 19-24.
9. James PT, Leach R, Kalamara E, Shayeghi M. The worldwide obesity epidemic.
Obes Res 2001;9(suppl.4):228S-233S.
10. Zhang Q, Wang Y. Trends in the Association between Obesity and
Socioeconomic Status in U.S. Adults: 1971 to 2000. Obes Res 2004;12(10):1622-
1632.
11. Mokdad AH, Ford ES. Prevalence of Obesity and the Metabolic Syndrome. In:
Bray GA, Ryan DH, editors. Overweight and the Metabolic Syndrome. From
Bench to Bedside. Springer Science, New York, 2006, 37-53.
12. BRFSS, Behavioral Risk Factor Surveillance System. http://www.cdc.gov/ brfss
accesat iulie 2010.
13. Flegal KM, Carroll MD, Ogden CL, Curtin LR. Prevalence and trends in obesity
among US adults, 1999-2008. JAMA 2010;303(3):235-241.
14. Wang Y, Beydoun MA, Liang L, Caballero B, Kumanyika SK. Will All
Americans Become Overweight or Obese? Estimating the Progression and Cost of
the US Obesity Epidemic. Obes 2008;16(10):2323-2330.
15. Macdonald SM, Reeder BA, Chen Y, Despres JP. Obesity in Canada: a descriptive
analysis Canadian Heart Health Survey Research Group. CMAJ
1997;157(suppl.1):S3-S9.
16. Katzmarzyk PT. Obesity and Physical Activity Among Aboriginal Canadians.
Obes 2008;16:184-190.
17. Popkin B. The world is fat. Ed. Scientific American, 2007, 94.

18. Reynolds K, Gu D, Whelton PK et al. Prevalence and risk factors of overweight
and obesity in China. Obes 2007;15:10-18.
19. Aoyagi K, Kusano Y, Takamura N, Abe Y, Osaki M, Une H. Obesity and
cardiovascular risk factors among men and women aged 40 years and older in a
rural area of Japan. J Physiol Anthropol 2006;25:371-375.
20. Roman G. Epidemiologia obezităţii. În: Hâncu N şi colab. Diabetul zaharat,
nutriţia şi bolile metabolice. Editura Echinox, Cluj Napoca, 2010, 19-24.
21. Charles MA, Eschwège E, Basdevant A. Monitoring the Obesity Epidemic in
France: The Obepi Surveys 1997-2006. Obes 2008;16:2182-2186.
22. Lecerf JM. Poids et obésité. John Libbey Eurotext, Paris, 2001, 7-26.
23. Fehily A. Epidemiology of Obesity in the UK. In: Obesity. The Report of the
British Nutrition Foundation Task Force. Blackwell Science Ltd, Oxford, 1999,
23-36.
24. Frühbeck G. Overnutrition. In: Gibney MJ, Elia M, Ljunqvist O, Dowsett J,
editors. Clinical Nutrition. Blackwell Science, Oxford, 2005, 30-61.
25. Swanton K, Frost M. Lightening the load: tackling overweight and obesity. A
toolkit for developing local strategies to tackle overweight and obesity in children
and adults. London, UK, 2007.
26. The Information Centre for Health and Social Care. Health Survey for England
2005: Updating of trends tables to include 2005 data. London, 2006, The
Information Centre for Health and Social Care, www.ic.nhs.uk/pubs/hseupdate05.
27. Wolff H, Delhumeau C, Beer-Bost S, Golay A, Costanza MC, Morabia A.
Converging prevalences of obesity across educational groups in Switzerland. Obes
2006;14(11):2080-2088.
28. Lilja M, Eliasson M, Stegmayr B, Olsson T, Söderberg. Trends in Obesity and Its
Distribution: Data From the Northern Sweden MONICA Survey, 1986-2004.
Obes 2008;16:1120-1128.
29. Aranceta J, Perez RC, Serra ML et al. Prevalence of obesity in Spain: results of
the SEEDO 2000 study. Med Clin 2003;120:608-612.
30. Panagiotakos DB, Pitsavos C, Chrysohoou C et al. Epidemiology of overweight
and obesity in a greek adult population: the ATTICA study. Obes Res
2004;12(12):1914-1920.
31. Janghorbani M, Amini M, Willett WC et al. First nationwide survey of prevalence
of overweight, underweight and abdominal obesity in iranian adults. Obes
2007;15(11):2797-2808.
32. Işeri A, Arslan N. Obesity in adults in Turkey: age and regional effects. European
Journal of Public Health 2008;19(1):91-94.
33. Hâncu N. Nozologie, taxonomie, istoric, importanţă: obezitatea o problemă de
sănătate publică. În: Hâncu N şi colab. Diabetul zaharat, nutriţia şi bolile
metabolice. Editura Echinox, Cluj Napoca, 2010, 2-18.
34. Mincu I, Hâncu N. Lipidologie clinică – Obezitatea. Editura Medicală, Bucureşti,
1983.
35. Hâncu N. Obezitatea şi dislipidemiile în practica medicală. Ghid de buzunar
pentru medicul practician. Editura Infomedica, Bucureşti, 1998.
36. World Health Organization Europe. The challenge of obesity in the WHO
European Region and the strategies for response. Edited by: Branca F, Nikogosian
H, Lobstein T. Denmark, 2007, 1-19.
39

40
37. Roman G, Hâncu N. Este obezitatea o problemă în România? Rev Med Chir Soc
Med Nat Iaşi 2003;107(2S2):12-19.
38. Dorobanţu M, Bădilă E, Ghiorghe S, Darabont RO, Olteanu M, Flondor P. Total
cardiovascular risk estimation in Romania. Data from the SEPHAR study. Rom J
Intern Med 2008;46(1):29-37.
39. Vinereanu D, Cinteza M, Pana B el al. Prevalence and control of cardiovascular
risk factors in Romania – cardio-zone national study. Maedica - a Journal of
Clinical Medicine 2007;2:277-282.
40. Mokdad AH, Ford ES. Prevalence of Obesity and the Metabolic Syndrome. In:
Bray GA, Ryan DH, editors. Overweight and the Metabolic Syndrome. From
Bench to Bedside. Springer Science, New York, 2006, 37-53.
41. Mihalache L. Metabolismul energetic. În: Graur M, editor. Obezitatea. Editura
Junimea, Iaşi, 2004, 70-96.
42. Lăcătuşu C. Reglarea neuroendocrină a balanţei energetice. În: Graur M, editor.
Obezitatea. Editura Junimea, Iaşi, 2004, 97-120.
43. Council of Scientific Affairs. Obesity as a major public health problem.
Resolution 423, A98, Chicago, American Medical Association, CSA Report, A
99, 1999.
44. Filip L, Lupu S. Metabolismul macronutrienţilor. În: Graur M, editor. Obezitatea.
Editura Junimea, Iaşi, 2004, 16-46.
45. Expert Panel on the Identification, Evaluation, and Treatment of Overweight and
Obesity in Adults. Clinical Guidelines on the Identification, Evaluation, and
Treatment of Overweight and Obesity in Adults – the Evidence Report. Bethesda,
MD: National Institutes of Health/National Heart, Lung, and Blood Institute, NIH
Pub, 98-4083, 1998.
46. Răcaru V. Genetica obezităţii. În: Graur M, editor. Obezitatea. Editura Junimea,
Iaşi, 2004, 121-137.
47. Koplan JP, Dietz WEL. Caloric imbalance and public health policy. JAMA
1999;282:1579-1581.
48. Jonas S. The „Dynamic Epidemiology” of Obesity: Knowledge to Help Improve
Our Ability to Manage the Condition. AMAA Journal, 2004.
49. Braet C, Ipema J. Conflicts in adolescence: is there a relationship between
emotional eating and emotional instability in obese youngsters? Int J Adolesc Med
Health 1997;9:123-33.
50. Heimburger DC, Weinsier RL. Handbook of Clinical Nutrition, 3 rd edition. St.
Louis: Mosby, 1997, 340-371.
51. Perusse L, Chagnon YC, Weisnagel J et al. The human obesity gene map: the
2000 update. Obes Res 2001;9:135-169.
52. Bouchard C, Pérusse L. Genetics of obesity. Ann Rev Nutr 1993; 13: 337-354.
53. Lichman SW, Pisarka K, Berman ER et al. Discrepancy between self-reported and
actual caloric intake and exercise in obese subjects. N Engl J Med 1992; 327:
1893-1898.
54. Apfelbaum M, Forrat C, Nillus P. Diététique et nutrition. Paris: Masson, 1997,
137-163.
55. Chapelot D. Comportement alimentaire de l'obèse. In: Chapelot D, Louis-
Sylvestre J (coord.). Les comportements alimentaires. Lavoisier, Paris, 2004,
447-462.

56. Campfield LA, Smith FJ. Blood glucose dynamics and control of meal initiation: a
pattern detection and recognition theory. Physiol Rev 2003;83(1):25-58.
57. Kral JG, Buckley MC, Kissileff HR, Schaffner F. Metabolic correlates of eating
behavior in severe obesity. Int J Obes Relat Metab Disord 2001;25(2):258-264.
58. Hays NP, Bathalon GP, McCrory MA, Roubenoff R, Lipman R, Roberts SB.
Eating behaviour correlates of adult weight gain and obesity in healthy women
aged 55-65 y. Am J Clin Nutr 2002;75(3):476-483.
59. McCrory MA, Fuss PJ, Saltzman E, Roberts SB. Dietary determinants of energy
intake and weight regulation in healthy adults. J Nutr 2000; 130(suppl2S):
276S-279S.
60. Laessle RG, Uhl H, Lindel B. Parental influences on eating behavior in obese and
nonobese preadolescents. Int J Eat Disord 2001;30(4):447-453.
61. Graur M. Indici de apreciere ai obezităţii. În: Graur M, editor. Obezitatea. Editura
Junimea, Iaşi, 2004, 185-206.
62. Graur M. Abord diagnostic şi terapeutic. În: Graur M, editor. Obezitatea. Editura
Junimea, Iaşi, 2004, 162-184.
63. Sjöstrom CD, Hakamgard AC, Lissner L et al. Body compartments and
subcutaneous adipose tissue distribution – risk factor patterns in obese subjects. Obes
Res 1995;3:9-22.
64. Klein S, Allison DB, Heymsfield SB et al. Waist circumference and
cardiometabolic risk: a consensus from Shaping America's Health: Association for
Weight Management and Obesity Prevention; NAASO, the Obesity Society; the
American Society for Nutrition and the American Diabetes Association. Diabetes
Care 2007;30:1647-1652.
65. Shen W, Punyanitya M, wang Z et al. Total body skeletal muscle and adipose
tissue volumes: estimation from a single abdominal cross-sectional image. J Appl
Physiol 2004;97:2333-2338.
66. Toledo FGS, Kelley DE. Ectopic Fat and the Metabolic Syndrome. In: Bray GA,
Ryan DH, editors. Overweight and the Metabolic Syndrome. From Bench to
Bedside. Springer Science, New York, 2006, 125-136.
67. Vague J. The degree of masculine differentiation of obesities: a factor determining
predisposition to diabetes, atherosclerosis, gout and uric calculous disease. Am J
Clin Nutr 1956;4:20-34.
68. Klein S. The case of visceral fat: argument for the defense. J Clin Investig
2004;11:1530-1532.
69. Lemieux S. Contribution of visceral adiposity to the insulin resistance syndrome.
Can J Appl Physiol 2001;26:273-290.
70. Despres JP, Nadeau A, Tremblay A et al. Role of deep abdominal fat in the
association between regional adipose tissue distribution and glucose tolerance in
obese women. Diabetes 1989;38:304-309.
71. Succurro E, Marini MA, Frontoni S et al. Insulin secretion in metabolically obese,
but normal weight, and in metabolically healthy but obese individuals. Obes
2008;16(8):1881-1886.
72. Romero-Corral A, Somers VK, Sierra-Johnson J et al. Normal weight obesity: a
risk factor for cardiometabolic dysregulation and cardiovascular mortality. Europ
Heart J 2010;31:737-746.
41

42
73. Despres JP, Arsenault B, Cote M et al. Abdominal obesity: the cholesterol of the
21th century? Can J Cardiol 2008;24(suppl D):7D-12D.
74. Meigs JB, Wilson PWF, Fox CS et al. Body mass index, metabolic syndrome, and
risk of type 2 diabetes or cardiovascular disease. J Clin Endocrinol Metab
2006;91:2906-2912.
75. Lee K, Song YM, Sung J. Which obesity indicators are better predictors of
metabolic risk?: Healthy Twin Study. Obesity 2008;16(4):834-840.
76. Wang J. Waist circumference: a simple, inexpensive, and reliable tool that should
be included as part of physical examinations in the doctor's office. Am J Clin Nutr
2003;78:902-903.
77. Sone H, Tanaka A, Iimuro A et al. Waist circumference as a cardiovascular and
metabolic risk in japanese patients with type 2 diabetes. Obesity 2008;17(3):585-
592.
78. Mohsen Ibrahim M. Subcutaneous and visceral adipose tissue: structural and
functional differences. Obesity Reviews 2010;11:11-18.
79. Seidell JC, Visscher TLS. Public health aspects of overnutrition. In: Gibney MJ,
Margetts BM, Kearney JM, Arab L (editors). Public health nutrition. Blackwell
Science, Oxford, UK, 2004, 167-177.
80. TOS Obesity as a disease writing group: Allison DB, Downey M, Atkinson RL et
al. Obesity as a disease: a white paper on evidence and arguments commissioned
by the Council of The Obesity Society. Obesity 2008;16(6):1161-1177.
81. Mihai B. Obezitatea şi afecţiunile cardiovasculare. În: Graur M, editor.
Obezitatea. Editura Junimea, Iaşi, 2004, 255-278.
82. Jones DW, Kim JS, Andrew ME et al. Body mass index and blood pressures in
Korean men and women: the Korean National Blood Pressure Survey. J Hypertens
1994;12:1433-1437.
83. Garrison RJ, Kannel WB, Stokes J et al. Incidence and precursors of hypertension
in young adults: the Framingham Offspring Study. Prev Med 1987;16:234-251.
84. Cignolini M, Seidell JC, Targher JP et al. Fasting serum insulin in relation to
components of the metabolic syndrome in European healthy men: the European
Fat Distribution Study. Metabolism 1995;44:35-40.
85. Sharma AM, Moeller T, Engeli S. Hypertension in obesity: its epidemiology,
physiopathology and treatment efforts. Dtsch Med Wochenschr 1999;124:1337-
1341.
86. Ducimetière P, Richard JL, Cambien F. The pattern of subcutaneous fat
distribution in middle aged men and the risk of coronary heart disease: the Paris
Prospective Study. Int J Obes 1986;10:229-240.
87. Lapidus L, Bengstsson C, Larsson B, Pennert K, Rybo E, Sjostrom L. Distribution
of adipose tissue and risk of cardiovascular disease and death: a 12-year follow-up
of participants in the population study of women in Gothenburg, Sweden. BMJ
1984;289:1257-1261.
88. Raison J, Guy-Grand B. Body fat distribution in obese hypertensives. In: Vague J,
editor. Metabolic Complications of Human Obesities. Elsevier Science Publishers
BV, 1985, 67-75.
89. Solomon CG, Manson JE. Obesity and mortality: a review of the epidemiologic
data. Am J Clin Nutr 1997;66(S4):1044-1050.

90. Kim DJ, Bergstrom J, Barrett-Connor E, Laughlin GA. Visceral adiposity and
subclinical coronary artery disease in elderly adults: Rancho Bernardo Study.
Obesity 2008;16(4):853-858.
91. Després JP. Health consequences of visceral obesity. Ann Med 2001;33:534-541.
92. Massie BM. Obesity and heart failure – risk factor or mechanism? N Engl J Med
2002;347(5):358-359.
93. Hubert HB, Feinlieb M, McNamara PM, Castelli WP. Obesity as an independent
risk factor for cardiovascular disease: a 26-year follow-up of participants in the
Framingham Heart Study. Circulation 1983; 67: 968-977.
94. Kannel WB, Plehn JF, Cupples LA. Cardiac failure and sudden death in the
Framingham Study. Am Heart J 1988;115:869-875.
95. Rabkin SW, Mathewson FA, Hsu PH. Relation of body weight to development of
ischemic heart disease in a cohort of young north american men after a 26 year
observation period: the Manitoba Study. Am J Cardiol 1977;39:452-458.
96. Hubert HB, Feinlieb M, McNamara PM, Castelli WP. Obesity as an independent
risk factor for cardiovascular disease: a 26-year follow-up of participants in the
Framingham Heart Study. Circulation 1983; 67: 968-977.
97. Duflou J, Virmani R, Rabin I, Burke A, Farb A, Smialek J. Sudden death as a
result of heart disease in morbid obesity. Am Heart J 1995;130:306-313.
98. Welin L, Svardsudd K, Wilhelmsen L et al. Analysis of risk factors for stroke in a
cohort of men born in 1913. N Engl J Med 1987;317:521-526.
99. Paveliu FS. Supraponderalitatea şi obezitatea de la prevenţie la tratament.
Bucureşti: Editura Infomedica, 2002, 46.
100. Bassi G, Tessari L. L’insuffisance veineuse chronique du membre adipeux.
Phlebologie 1988;41:603-608.
101. Mihai B. Obezitatea şi afecţiunile respiratorii. În: Graur M, editor. Obezitatea.
Editura Junimea, Iaşi, 2004, 279-302.
102. De Sousa AGP, Cercato C, Mancini MC, Halpern A. Obesity and obstructive sleep
apnea-hypopnea syndrome. Obesity Reviews 2008; 9: 340-354.
103. Graur M. Obezitatea şi complicaţiile metabolice. În: Graur M, editor. Obezitatea.
Editura Junimea, Iaşi, 2004, 221-254.
104. Boden G, Laakso M. Lipids and glucose in type 2 diabetes. What is the cause and
effect? Diabetes Care 2004;27(9):2253-2259.
105. Després JP. Abdominal obesity as an important component of insulin-resistance
syndrome. Nutrition 1993;9:452-459.
106. Lean MEJ, Han TS, Seidell JC. Impairment of health and quality of life in people
with large waist circumference. Lancet 1998;351:853-856.
107. Bala C. Riscurile obezităţii, complicaţii, comorbiditate. În: Hâncu N şi colab.
Diabetul zaharat, nutriţia şi bolile metabolice. Editura Echinox, Cluj Napoca,
2010, 104-129.
108. Kahn BB, Flier JS. Obesity and insulin resistance. The Journal of Clinical
Investigation 2000;106(4):473-481.
109. Kos K, Wilding JPH. Adipokines: emerging therapeutic targets. Curr Opin
Investig Drugs 2009;10(10):1061-1068.
110. Faber DR, de Groot PG, Visseren FLJ. Role of adipose tissue in haemostasis,
coagulation and fibrinolysis. Obesity Reviews 2009;10:554-563.
43

44
111. Shuldiner AR, Yang R, Gong DW. Resistin, obesity and insulin resistance – the
emerging role of the adipocyte as an endocrine organ. N Engl J Med
2001;345(18):1345-1346.
112. Graur M. Complicaţiile hepatice ale obezităţii. În: Graur M, editor. Obezitatea.
Editura Junimea, Iaşi, 2004, 331-342.
113. Bellentani S, Tiribelli C, Saccoccio G et al. Prevalence of chronic liver disease in
the general population of northern Italy: the Dionysos Study group. Hepatology
1994;20:1442-1449.
114. Ludwig J, Viggiano TR, McGill DB et al. Nonalcoholic steatohepatitis. Mayo
Clinic experiences with a hepatic unnamed disease. Mayo Clin Proc 1980; 55:
434-438.
115. Ludwig J, McGill DB, Lindor KD. Nonalcoholic steatohepatitis. J Gastroenterol
Hepatol 1997;12:398-403.
116. James OFW, Day CP. Non-alcoholic steatohepatitis (NASH): a disease of
emerging identity and importance. J Hepatol 1998;29:495-501.
117. Ikai E, Ishizachi M, Suzuki Y, Ishida M, Noborizaka Y, Yamada Y. Association
between hepatic steatosis, insulin resistance and hyperinsulinemia as related to
hypertension in alcohol consumers and obese people. L Hum Hypertens 1995;
9: 102-105.
118. Bacon BR, Farahvash MJ, Janney CG et al. Nonalcoholic steatohepatitis: an
expanded clinical entity. Gastroenterology 1994;107:1103-1109.
119. Pagano G, Pacini G, Musso G et al. Nonalcoholic steatohepatitis, insulin
resistance and metabolic syndrome: further evidence for an etiologic association.
Hepatology 2002;35:367-372.
120. Ratziu V, Giral P, Charlotte F et al. Liver fibrosis in overweight patients.
Gastroenterol 2000;118:1117-1123.
121. Kern Wh, Heger AH, Payne JH. Fatty metamorphosis of the liver in morbid
obesity. Arch Pathol 1973;96:342-346.
122. Andersen T, Gluud C. Liver morphology in morbid obesity: a literature survey. Int
J Obes 1984;8:97-106.
123. Botnariu G. Obezitatea şi patologia osteoarticulară. În: Graur M, editor.
Obezitatea. Editura Junimea, Iaşi, 2004, 303-314.
124. Felson DT, Edmond SL. Orthopedic complications. In: Felson DT, editor.
Endocrinology. 1988, 399-412.
125. Sinkov V, Cymet T. Osteoarthritis: understanding the pathophysiology, genetics
and treatments. J Nat Med Assoc 2003;95(6):475-482.
126. Felson DT et al. An up-date of the epidemiology of knee and hip osteoarthritis
with a view oto prevention. Arthritis Rheum 1998; 41: 1343-1345.
127. Felson DT, Anderson JJ et al. Obesity and knee osteoarthritis. The Framingham
Study. Ann Intern Med 1988;109(1):18-24.
128. Mihai B. Obezitatea şi cancerul. În: Graur M, editor. Obezitatea. Editura Junimea,
Iaşi, 2004, 315-330.
129. Grundy SM, Barnett JP. Metabolic and health complications of obesity. Dis Mon
1990;36:645.
130. Wolff GL. Body weight and cancer. Am J Clin Nutr 1987;45:168.

131. Yamamoto S, Nakagawa T, Matsushita Y et al. Visceral fat area and markers of
insulin resistance in relation to colorectal neoplasia. Diabetes Care 2010; 33:
184-189.
132. Wolin KY, Carson K, Colditz GA. Obesity and cancer. The Oncologist
2010;15:556-565.
133. Imai K, Gregg EW, Chen YJ, Zhang P, de Rekeneire N, Williamson DF. The
association of BMI with functional status and self-rated health in US adults.
Obesity 2008;16(2):402-408.
134. Heim N, Snijder MB, Deeg DJH, Seidell JC, Visser M. Obesity in older adults is
associated with an increased prevalence and incidence of pain. Obesity
2008;16(11):2510-2517.
135. Duncan M, Griffith M, Rutter H, Goldacre MJ. Certification of obesity as a cause
of death in England 1979-2006. European Journal of Public Health 2010;2:1-5.
136. Peeters A, Barendregt JJ, Willekens F, Mackenbach JP, Al Mamun A, Bonneux L.
Obesity in adulthood and its consequences for life expectancy: a life-table
analysis. Ann Intern Med 2003;138:24-32.
137. Fontaine KR, Redden DT, Wang C, Westfall AO, Allison DB. Years of life lost
due to obesity. JAMA 2003;289:187-193.
138. Pardo Silva MC, De Laet C, Nusselder WJ, Mamun AA, Peeters A. Adult obesity
and number of years lived with and without cardiovascular disease. Obesity
2006;14(7):1264-1273.
139. Pischon T, Boeing H, Hoffmann K et al. General and abdominal adiposity and risk
of death in Europe. N Engl J Med 2008;359:2105-2120.
140. Reis JP, Macera CA, Araneta MR, Lindsay SP, Marshall SJ, Wingard DL.
Comparison of overall obesity and body fat distribution in predicting risk of
mortality. Obesity 2009;17(6):1232-1239.
141. Price GM, Uauy R, Breeze E, Bulpitt CJ, Fletcher AE. Weight, shape, and
mortality risk in older persons: elevated waist-hip ratio, not high body mass index,
is associated with a greater risk of death. Am J Clin Nutr 2006;84:449-460.
142. Jansen I, Bacon E. Effect of current and midlife obesity status on mortality risk in
the elderly. Obesity 2008;16(11):2504-2509.
143. Orpana HM, Berthelot JM, Kaplan MS, Feeny DH, McFarland B, Ross NA. BMI
and mortality: results from a national longitudinal study of canadian adults.
Obesity 2009;18(1):214-218.
144. Prospective Studies Collaboration. Whitlock G, Lewington S, Sherliker P et al.
Body-mass index and cause specific mortality in 900000 adults: collaborative
analyses of 57 prospective studies. Lancet 2009;373:1083-1096.
145. Finkelstein EA, Brown DS, Wrage L, Allaire BT, Hoerger TJ. Individual and
aggregate years-of-life-lost associated with overweight and obesity. Obesity
2010;18(2):333-339.
146. Muennig P, Lubetkin E, Jia H, Franks P. Gender and the burden of disease
attributable to obesity. Am J Public Health 2006;96:1662-1668.
147. Niţă C, Hâncu N, Rusu A, Bala C, Roman G. Hypertensive waist: first step of the
screening for metabolic syndrome. Metab Syndr Relat Disord 2009;7(2):105-110.
148. Nafziger AN, Stenlund H, Wall S et al. High obesity incidence in northern
Sweden: how will Sweden look by 2009? Eur J Epidemiol 2006; 21: 377-382.
45

46
149. Graur M, Popescu D, Lăcătuşu CM, Mihalache L, Graur LI. Screening of diabetes
mellitus and cardiovascular risk factors in a rural population (abstract).
Diabetes&Metabolism 2003;29:4S24.
150. Roshania R, Narayan KMV, Oza-Frank R. Age at arrival and risk of obesity
among US immigrants. Obesity 2008;16(12):2669-2675.
151. Zhang X, Sun Z, Zhang X et al. Prevalence and associated factors of overweight
and obesity in a chinese rural population. Obesity 2008;16:168-171.
152. Gu D, He J, Duan X et al. Body weight and mortality among men and women in
China. JAMA 2006;295:776-783.
153. Zhou B, Wu Y, Yang J et al. Overweight and is an independent risk factor for
cardiovascular disease in Chinese populations. Obes Rev 2002;3:147-156.
154. Janssen I, Heymsfield SB, Allison DB, Kotler DP, Ross R. Body mass index and
waist circumference independently contribute to the prediction of nonabdominal,
abdominal subcutaneous, and visceral fat. Am J Clin Nutr 2002;75:683-688.
155. Balkau B, Valensi P, Eschwege E, Slama G. A review of the metabolic syndrome.
Diabetes&Metabolism 2007;33:405-413.
156. Reis JP, Macera CA, Araneta MR, Lindsay SP, Marshall SJ, Wingard DL.
Comparison of overall obesity and body fat distribution in predicting risk of
mortality. Obesity 2009;17(6):1232-1239.
157. Bigaard J, Tjønneland A, Thomsen BL, Overvad K, Heitmann BL, Sørensen TIA.
Waist Circumference, BMI, Smoking, and Mortality in Middle-Aged Men and
Women. Obes Res 2003;11(7):895-903.
158. Finkelstein EA, Brown DS, Wrage L, Allaire BT, Hoerger TJ. Individual and
aggregate years-of-life-lost associated with overweight and obesity. Obesity
2010;18(2):333-339.
159. Balkau B, Deanfield JE, Despres JP et al. International Day for the Evaluation of
Abdominal Obesity (IDEA): A study of waist circumference, cardiovascular
disease, and diabetes mellitus in 168000 primary care patients in 63 countries.
Circulation 2007;116:1942-1951.
160. Mancia G et al. 2007 Guidelines for the management of arterial hypertension. The
Task Force for the Management of Arterial Hypertension of the European Society
of Hypertension and of the European Society of Cardiology. Eur Heart J
2007;28:1462-1536.
161. Hâncu N. Dislipidemiile. În: Hâncu N. Obezitatea şi dislipidemiile în practica
medicală. Editura InfoMedica, Bucureşti, 1998, 84-173.
162. Campos P, Saguy A, Ernsberger P, Oliver E, Gaesser G. The epidemiology of
overweight and obesity: public health crisis or moral panic? Int J Epidemiol
2006;35(1):55-60.
163. International Diabetes Federation. The IDF Worldwide Definition of the
Metabolic Syndrome Available at: http://wwwidforg/webdata/docs/metabolic_
syndrome_definition 2005.
164. Cook S, Weitzman M et al. Prevalence of metabolic syndrome phenotype in
adolescents: findings from the Third National Health and Nutrition Examination
Survey. Arch Pediatr Adolesc Med 2003;157:821-827.
165. Athyros VG, Ganotakis ES, Elisaf M, Mikhailidis DP. The prevalence of the
metabolic syndrome using the National Cholesterol Education Program and

International Diabetes Federation definitions. Curr Med Res Opin 2005; 21: 1157-
1159.
166. Ford ES. Prevalence of the metabolic syndrome defined by the International
Diabetes Federation among adults in US. Diabetes Care 2005; 28: 2745-2749.
167. Gomila S, Dallongeville J. Epidemiologie du syndrome metabolique en France.
Med Nutr 2003;39:89-94.
168. Hu G, Qiao Q, Tuomilehti J et al. Prevalence of metabolic syndrome and its
relation to all cause mortality in nondiabetic European men and women. Arch
Intern Med 2004;164:1066-1076.
169. Ravaglia G, Forti P, Maioli F et al. Metabolic syndrome. Prevalence and
prediction of mortality in elderly individuals. Diabetes Care 2006; 29(11): 2471-
2476.
170. Lau DCW, Yan H, Dhillon B. Metabolic syndrome: a marker of patients at high
cardiovascular risk. Can J Cardiol 2006;22(suppl B):85B-90B.
171. Sironi AM, Gastadelli A, Mari A et al. Visceral fat in Hypertension. Influence on
insulin resistance and beta-cell function. Hypertension 2004;44:127-133.
172. Balkau B, Picard P, Vol S et al. Consequences of change in waist circumference
on cardiometabolic risk factors over 9 years. Diabetes Care 2007;30:1901-1903.
173. Vega GL, Adams-Huet B, Peshock R et al. Influence of body fat content and
distribution on variation in metabolic risk. J Clin Endocrinol Metab 2006; 91:
4459-4466.
174. Zhu S, Wang Z, Heshka S et al. Waist circumference and obesity-associated risk
factors among whites in the third National Health and Nutrition Examination
Survey: clinical action thresholds. Am J Clin Nutr 2001;76:743-749.
175. Janiszewski PM, Janssen I, Ross R. Does waist circumference predict diabetes and
cardiovascular disease beyond commonly evaluated cardiometabolic risk factors?
Diabetes Care 2007;30:3105-3109.
176. Isomaa B, Almgren P, Tuomi T, et al. Cardiovascular morbidity and mortality
associated with the metabolic syndrome. Diabetes Care 2001;24(4):683-689.
177. Lemieux S. Contribution of visceral obesity to the insulin resistance syndrome.
Can J Appl Physiol 2001;26:273-290.
178. Ross R, Fortier L, Hudson R. Separate associations between visceral and
subcutaneous adipose tissue distribution, insulin and glucose levels in obese
women. Diabetes Care 1996;19:1404-1411.
179. Despres JP, Nadeau A, Tremblay A et al. Role of deep abdominal fat in the
association between regional adipose tissue distribution and glucose tolerance in
obese women. Diabetes 1989;38:304-309.
180. Despres JP, Arsenault B, Cote m et al. Abdominal obesity: the cholesterol of the
21th century? Can J Cardiol 2008;24(suppl D):7D-12D.
181. Conus F, Rabasa.Lhoret R, Peronnet F. Characteristics of metabolically obese
normal-weight (MONW) subjects. Appl Physiol Nutr Metab 2007;32:4-12.
182. Grundy SM. Metabolic syndrome: connecting and reconcilling cardiovascular and
diabetes worlds. J Am Coll Cardiol 2006;47:1093-1100.
183. Park YW, Zhu S, Palaniappan L et al. The metabolic syndrome: prevalence and
associated risk factor findings in the US population from the Third National
Health and Nutrition Examination Survey, 1988-1994. Arch Inter Med
2003;163:427-436.
47

48
184. Niţă C. Epidemiologia dislipidemiilor. În: Hâncu N şi colab. Diabetul zaharat,
nutriţia şi bolile metabolice. Editura Echinox, Cluj Napoca, 2010, 251-260.
185. Ford ES, Mokdad AH, Giles WH et al. Serum total cholestrol concentration and
awareness, treatment and control of hypercholesterolemia among US adults:
findings from the National Health and Nutrition Examination Survey, 1999-2000.
Circulation 2003;107:2185-2189.
186. Arnett DK, Jacobs DR, Luepker RV et al. Twenty-year trends in serum
cholesterol, hypercolesterolemia and cholesterol medication use. The Minnesota
Heart Survey, 1980-1982 to 2000-2002. Circulation 2005;112: 3884-3891.
187. Bouguerra R, Salem LB, Alberti H et al. Prevalence of metabolic abnormalities in
the Tunisian adults: a population based study. Diabetes Metab 2006;32:215-221.
188. Sharifi F, Mousavinasab SB, Soruri R et al. High prevalence of low high-density
lipoprotein cholesterol concentrations and other dyslipidemic phenotypes in an
Iranian population. Metabolic Syndrome and Related Disorders 2008;6:187-195.
189. Li Z, Yang R, Guobing X, Xia T. Serum lipid concentration and prevalence of
dyslipidemia in a large professional population in Beijing. Clin Chem 2005;51:1-7.
190. Costa J, Borges M, Oliveira E et al. Incidence and prevalence of hypercholesterolemia
in Portugal: a systematic review. Part I. Rev Port Cardiol 2003;
22: 569-577.
191. Steinhagen-Thiessen E, Bramlage P, Losch C et al. Dyslipidemia in primary care:
prevalence, recognition, treatment and control: data from the German Metabolic
and Cardiovascular Risk Project (GEMCAS). Cardiovascular Diabetology
2008;7:31.
192. Ford S, Li C, Zhao G et al. Hypertrigliceridemia and its pharmacological
treatment among US adults. Arch Intern Med 2009;169:572-578.
193. Balkau K, Vernay M, Mhamdi L et DESIR Study Group. The incidence and
persistence of the NCEP (National Cholesterol Education Program) metabolic
syndrome. The French DESIR Study. Diabetes Metab 2003;29:526-532.
194. Assman G, Schulte H, von Eckardstein A et al. High-density lipoprotein
cholesterol as a predictor of coronary heart disease risk. The PROCAM experience
and pathophysiological implications for reverse cholesterol transport. Atherosclerosis
1996;124:S11-S20.
195. Verschuren WM, Boerma GJ, Kromhaut D. Total and HDL-cholesterol in the
Netherlands: 1987-1992. Levels and changes over time in relation to age, gender
and educational level. Int J Epidemiol 1994;23:948-956.
196. Primatesta P. Relationship of CVD to risk factors and socio-demographic factors.
Health survey for England. http//www.archiveofficial-documentscouk 1998;
chapter 4.
197. Lamarche B, Despres JP, Moorjani S et al. Triglicerides and HDL-cholesterol as
risk factors for ischemic heart disease. Result from the Quebec Cardiovascular
Study. Atherosclerosis 1996;119:235-245.
198. Meigs JB, Wilson PW, Nathan DM et al. Prevalence and characteristics of the
metabolic syndrome in the San Antonio Heart and Framingham Offspring Studies.
Diabetes 2003;52:2160-2167.
199. Bruckert E, Pamphile R, McCoy F, Andre P. Defining the prevalence of low
HDL-cholesterol in a European cohort of dyslipidaemic patients. European Heart
Journal Supplements 2005;7:F23-F26.

200. Grant RW, Meigs JB. Prevalence and treatment of low HDL cholesterol among
primary care patients with type 2 diabetes. An unmet challenge for cardiovascular
risk reduction. Diabetes Care 2007;30:479-484.
201. Lemieux I, Almeras N, Mauriege P et al. Prevalence of „hypertrigliceridemic
waist” in men who participated in the Quebec Health Survey. Association with
atherogenic and diabetogenic metabolic risk factors. Can J Cardiol 2002; 18:
725-732.
202. Reaven GM. The insulin resistance syndrome. Ann Rev Nutr 2005;25:17.1-17.6.
203. Aekplakorn W, Hogan MC, Chongsuvivatwong V, Tatsanavivat P, Chariyalertsak
S, Boonthum A, Tiptaradol S, Lim SS. Trends in Obesity and Associations with
Education and Urban or Rural Residence in Thailand. Obesity 2007;15(12):3113-
3121.
204. Zhang Q, Wang Y. Trends in the Association between Obesity and Socioeconomic
Status in U.S. Adults: 1971 to 2000. Obes Res 2004;12(10):1622-1632.
205. Pischon T, Boeing H, Hoffmann K et al. General and abdominal adiposity and risk
of death in Europe. N Engl J Med 2008;359:2105-2120.
206. Peeters A, Barendregt JJ, Willekens F, Mackenbach JP, Al Mamun A, Bonneux L.
Obesity in adulthood and its consequences for life expectancy: a life-table
analysis. Ann Intern Med 2003;138:24-32.
207. Katzmarzyk PT. Obesity and Physical Activity Among Aboriginal Canadians.
Obesity 2008;16:184-190.
208. Popkin B. The world is fat. Ed. Scientific American, 2007, 94.
209. Reynolds K, Gu D, Whelton PK et al. Prevalence and risk factors of overweight
and obesity in China. Obesity 2007;15:10-18.
210. Wildman RP, Gu D, Muntner P, Wu X, Reynolds K, Duan X, Chen CS, Huang G,
Bazzano LA, He J. Trends in Overweight and Obesity in Chinese Adults: Between
1991 and 1999-2000. Obesity 2008;16:1448-1453.
211. Zhang X, Sun Z, Zhang X et al. Prevalence and associated factors of overweight
and obesity in a chinese rural population. Obesity 2008;16:168-171.
212. Panagiotakos DB, Pitsavos C, Chrysohoou C et al. Epidemiology of overweight
and obesity in a greek adult population: the ATTICA study. Obes Res 2004;
12(12): 1914-1920.
213. Hajian-Tilaki KO, Heidari B. Prevalence of obesity, central obesity and the
associated factors in urban population aged 20-70 years, in the north of Iran: a
population-based study and regression approach. Obesity Reviews 2007;8:3-10.
49

50
Lista lucrărilor publicate din tema doctoratului
Lucrări publicate in extenso:
A. Articole publicate în reviste
1. Laura Mihalache. Bilanţul energetic. Revista pentru Educaţie Medicală
Continuă. Boli de Nutriţie. Obezitatea, 2003, vol.1, nr.7, 21-29.
2. Laura Mihalache, Cristina Mihaela Lăcătuşu, Raluca Maria Popescu, B. Mihai,
Mariana Graur, E. Zbranca. Ţesutul adipos – organ endocrin. Revista Română
de Endocrinologie şi Metabolism, 2004, vol. 3, nr. 4, 59-70.
3. Laura Mihalache, Dana Popescu, Mariana Graur. Prevalenţa supraponderii şi
obezităţii într-o comunitate rurală din judeţul Iaşi. Revista Medico-
Chirurgicală, 2007, vol. 111, nr. 2 (supl.1), 179-183.
4. Laura Mihalache. Componentele consumului energetic. Nutriţie&Metabolism
2010; 1: 66-70.
5. Laura Mihalache, Dana Popescu, Mariana Graur. Studiul prevalenţei
supraponderii şi obezităţii într-o comunitate rurală din nord-estul României.
Revista Medico-Chirurgicală 2010, in press.
B. Capitole de carte:
1. Laura Mihalache. Metabolismul energetic. În: Mariana Graur. Obezitatea. Ed.
Junimea, Iaşi, 2004, 70-97.
2. Mariana Graur, Laura Mihalache. Evaluarea balanţei energetice. În: Mariana
Graur. Obezitatea. Ed. Junimea, Iaşi, 2004, 207-221.
3. Laura Mihalache. Metabolismul energetic. În: Mariana Graur. Nutriţie şi
dietetică. Editura Junimea, Iaşi, 2005, 105-121.
4. Mariana Graur, Laura Mihalache. Evaluarea balanţei energetice. În: Mariana
Graur. Nutriţie şi dietetică. Editura Junimea, Iaşi, 2005, 122-149.
5. Laura Mihalache – Colaborator la alcătuirea Ghidului pentru Alimentaţia
Sănătoasă, sub egida Societăţii de Nutriţie din România, editura Performantica,
2006, recunoscut oficial şi publicat ca Ghid Naţional de către Ministerul
Sănătăţii din România.
6. Mariana Graur, Laura Mihalache, Cristina Lăcătuşu, Lidia Iuliana Graur.
Stresul poate fi combătut? În: Dan Cheţa. Cum să trăim mai mult şi mai bine.
Editura Academiei Române, Bucureşti, 2008, 125-150.

Lucrări publicate în rezumat:
1. Raluca Şoimaru, Sirona Lupu, Laura Filip, Laura Mihalache, Mariana Graur.
Corelaţiile dintre insulinorezistenţă şi alţi factori de risc cardiovascular la
pacienţii cu diabet zaharat tip 2 nou diagnosticaţi în CAD Iaşi. Al II-lea
Congres Naţional de Obezitate şi Boli Asociate, Iaşi, 3-5 aprilie, 2003, vol.
rezumate 176-179.
2. M. P. Graur, D. Popescu, C. M. Lăcătuşu, L. Mihalache, L.I. Graur. Screening
of diabetes mellitus and cardiovascular risk factors in a rural population. 18th
International Diabetes Federation Congress, Le Palais des Congrès, Paris,
France, 24-29 august 2003, vol. rez. 4S24.
3. Mariana Graur, B. Mihai, Sirona Lupu, Laura Filip, Cristina Lăcătuşu, Laura
Mihalache. Steatohepatita non-alcoolică – un marker de screening al
sindromului metabolic. Al 30-lea Congres Naţional al Societăţii Române de
Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, Eforie Nord, 19-23 mai 2004, vol. rez. 241-
243.
4. Laura Mihalache, Delia Vîtcă, Roxana Ştefan, Lidia Iuliana Graur. Nutritional
educational program. 3rd Balkan Congress on Obesity, Athens, Greece, 17-19
october, 2008.
5. Laura Mihalache, Mihaela Nuc, Mariana Graur. Implementing the guide for
healthy eating in a selected group of obese patients. The Congress on
Therapeutic Patients Education. Budapest, Hungary, November 5-8, 2008.
6. Laura Mihalache, Lidia Graur. The Efficiency Of Nutritional Education In
Newly Diagnosed Diabetic Patients. The 3rd International Congress on
Prediabetes and the Metabolic Syndrome, Nice, France, 1-4 aprilie 2009.
7. Laura Mihalache, Lidia I. Graur, Otilia Niţă, Daniela Hurjui. Statusul ponderal
într-o comunitate rurală din judeţul Iaşi. Al 8-lea Congres Naţional al
Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice, 7-9 septembrie, 2010,
Cluj Napoca.
51

52
CURRICULUM VITAE
Nume: MIHALACHE LAURA
Naţionalitate: română
Data naşterii: 20 noiembrie 1975
Locul naşterii: Iaşi, România
Stare civilă: necăsătorită
Profesie: Asistent universitar
Medic specialist Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice
Instituţia: Disciplina de Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice, Universitatea de
Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa” Iaşi
Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, Spitalul Clinic
Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon”, Iaşi
Adresă: Str. Străpungere Silvestru nr. 33, bloc T6, tronson II, etaj 4, ap. 20, Iaşi,
telefon 0232210695
0740235269.
e-mail: laura_mvlad@yahoo.com
TITLURI
2008: Asistent Universitar Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa”,
Facultatea de Medicină, Iaşi
2007: Medic specialist Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice
2002: Medic rezident Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice (concurs naţional)
2000: Doctor-medic (examen) – Diploma de Licenţă Seria S Nr. 0067823
2009: al 2-lea rezidenţiat Medicină internă, îndrumător şef lucrări dr. Irina Costache
STUDII
1990-1994: Colegiul Internat „Costache Negruzzi” Iaşi
1994-2000: Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T.
Popa” Iaşi
2003: Doctorand specialitatea Endocrinologie, îndrumător doctorat Prof. Dr.
Eusebie ZBRANCA
2004: Master specialitatea Epidemiologie clinică. Metodologia de studiu în bolile
multicauzale
2005-2006: AFS Endocrinologie, Diabétologie et Maladies Métaboliques
Faculté de Médecine de Tours, France
2008: Masterand specialitatea Comunicare şi Negociere. Universitatea Tehnică
„Gh.Asachi” Iaşi

2010: Absolventă a programului de perfecţionare pentru ocupaţia FORMATOR
conform certificatului seria E nr. 0206799, eliberat de Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii
de Şanse, mai, 2010.
FUNCŢII DEŢINUTE
2000-2001: medic stagiar Sp. Clinic nr. 2 Iaşi, Sp. Clinic de Urgenţe Iaşi
2002-2005, 2006-2007: medic rezident specialitatea Diabet, Nutriţie, Boli
Metabolice, Sp. Clinic de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi
2005-2006: intern Hôpital Bretonneau, Tours, France
2007: medic specialist specialitatea Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice, Sp. Clinic
de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi
2008: Asistent Universitar disciplina Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice,
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa”, Facultatea de Medicină Iaşi.
STAGII EFECTUATE ÎN CADRUL REZIDENŢIATULUI:
01.01.2002 – 30.09.2002 Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice
01.10.2002 – 31.05.2003 Medicină Internă
01.06.2003 – 30.06.2003 Biochimie
01.07.2003 – 31.07.2003 Igiena Alimentaţiei
01.08.2003 – 31.08.2003 Dermatologie
01.09.2003 – 30.09.2003 Pediatrie
01.10.2003 – 31.12.2003 Endocrinologie
01.01.2004 – 31.03.2004 Cardiologie
01.04.2004 – 31.05.2004 Neurologie
01.06.2004 – 30.06.2004 Terapie intensivă
01.07.2004 – 31.10.2005 Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice
01.11.2005 – 31.05.2006 Médecine Interne et Vasculaire, Centre Universitaire
Hospitalière Tours, France
01.06.2006 – 30.10.2006 Endocrinologie, Diabétologie et Maladies Métaboliques,
Centre Universitaire Hospitalière Tours, France
01.11.2006 – 31.01.2007 Nefrologie
MEMBRU ÎN SOCIETĂŢI ŞTIINŢIFICE
2004: Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice
2004: Federaţia Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice
2004: Societatea de Nutriţie din România
2009: European Association for the Study of Diabetes
53

CURSURI POSTUNIVERSITARE INTERNAŢIONALE
2003: The Second „Nicolae Paulescu” Advanced EASD Postgraduate Course for
Eastern Europe, „Type 2 Diabetes and Its Chronic Complications”, nov. 2003,
România
2004: The Third “Nicolae Paulescu” Advanced EASD Postgraduate Course.
“Type 2 Diabetes and Obesity”. Nov. 2004, România.
2004: Al XI-lea Modul de Învăţământ Francofon, UMF „Gr.T.Popa”, Iaşi, mai
2004
2005: Simpozion Internaţional „The Metabolic Syndrome – A Postprandial
Disease”, Dresden, Simpozion satelit al Primului Congres „The Metabolic
Syndrome” aprilie 2005.
2005 – 2006: Attestation de Formation Spécialisée (AFS), Formation Pratique
Hospitalière Semestrielle, spécialité Endocrinologie, Diabétologie et Maladies
Métaboliques,Faculté de Médecine de Tours, Université „Francois Rabelais”,
France
2006: Training on Good Clinical Practice (GCP) in Clinical Research, confirmed
by IFE, România, november 2006.
2008: Advanced Diabetes Course, Oxford STENO, The Oxford Centre for
Diabetes,Endocrinology and Metabolism, september – october 2008, UK.
2010: EP 2010 on Master Classes in Preventive Cardiology 1: Management of
diabetes in patients with cardiovascular disease. The European Board for
Accreditation in Cardiology, European Heart House, European Society of
Cardiology, 17-19 june 2010, France.
2010: The 2 nd Scope Summer School Course at Clare College, Cambridge,
16 th -19 th september. Recognised as a Specialist Certification of Obesity
professional Education (SCOPE) accredited course of the International
Association for the Study of Obesity.
ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ
Lucrări publicate in extenso:
54
B. Articole publicate în reviste:
1. Laura Mihalache. Bilanţul energetic. Revista pentru Educaţie Medicală
Continuă. Boli de Nutriţie. Obezitatea, 2003, vol.1, nr.7, 21-29.
2. Laura Mihalache, Cristina Mihaela Lăcătuşu, Raluca Maria Popescu, B. Mihai,
Mariana Graur, E. Zbranca. Ţesutul adipos – organ endocrin. Revista Română
de Endocrinologie şi Metabolism, 2004, vol. 3, nr. 4, 59-70.

3. Laura Mihalache, Lidia Iuliana Graur. Monitorizarea glicemică continuă –
indicaţii şi limite. Revista Română de Endocrinologie şi Metabolism, 2007,
vol. 6, nr. 4, 71-81.
4. Laura Mihalache, Dana Popescu, Mariana Graur. Prevalenţa supraponderii şi
obezităţii într-o comunitate rurală din judeţul Iaşi. Revista Medico-
Chirurgicală, 2007, vol. 111, nr. 2 (supl.1), 179-183.
5. Laura Mihalache. Componentele consumului energetic. Nutriţie&Metabolism
2010;1:66-70.
6. Claudiu Cobuz, Laura Mihalache, Georgeta Datcu. Blood pressure profile in
type 1 diabetes mellitus. Romanian Journal of Diabetes, Nutrition and
metabolic Diseases 2010;17(2):83-90.
7. Laura Mihalache, Lidia Iuliana Graur. Tabăra pentru copiii şi adolescenţii cu
diabet zaharat. Jurnalul de diabet. 2010;1:18-20.
8. Laura Mihalache, Dana Popescu, Mariana Graur. Studiul prevalenţei
supraponderii şi obezităţii într-o comunitate rurală din nord-estul României.
Revista Medico-Chirurgicală 2010, in press.
B. Capitole de carte:
1. Laura Mihalache. Metabolismul energetic. În: Mariana Graur. Obezitatea. Ed.
Junimea, Iaşi, 2004, 70-97.
2. Mariana Graur, Laura Mihalache. Evaluarea balanţei energetice. În: Mariana
Graur. Obezitatea. Ed. Junimea, Iaşi, 2004, 207-221.
3. Laura Mihalache. Metabolismul energetic. În: Mariana Graur. Nutriţie şi
dietetică. Editura Junimea, Iaşi, 2005, 105-121.
4. Mariana Graur, Laura Mihalache. Evaluarea balanţei energetice. În: Mariana
Graur. Nutriţie şi dietetică. Editura Junimea, Iaşi, 2005, 122-149.
5. Laura Mihalache – Colaborator la alcătuirea Ghidului pentru Alimentaţia
Sănătoasă, sub egida Societăţii de Nutriţie din România, editura Performantica,
2006, recunoscut oficial şi publicat ca Ghid Naţional de către Ministerul
Sănătăţii din România.
6. Mariana Graur, Laura Mihalache, Cristina Lăcătuşu, Lidia Iuliana Graur.
Stresul poate fi combătut? În: Dan Cheţa. Cum să trăim mai mult şi mai bine.
Editura Academiei Române, Bucureşti, 2008, 125-150.
7. Laura Mihalache. Modificări dermatologice în diabet. În: Maria Moţa (coord.).
Ghidul Educatorului pentru Educaţia Terapeutică a Pacientului cu Diabet.
Editura Ilex, Bucureşti, 2010, 257-263.
8. Laura Mihalache. Modificări dentare şi ale cavităţii bucale în diabet. În: Maria
Moţa (coord.). Ghidul Educatorului pentru Educaţia Terapeutică a Pacientului
cu Diabet. Editura Ilex, Bucureşti, 2010, 264-267.
9. Laura Mihalache, Lidia Iuliana Graur. Viaţa cu diabet – educaţia persoanelor
cu diabet pentru a prioritiza nevoile şi ţintele la pacienţii cu multiple
complicaţii şi comorbidităţi ale diabetului. În: Maria Moţa (coord.). Ghidul
55

56
Educatorului pentru Educaţia Terapeutică a Pacientului cu Diabet. Editura
Ilex, Bucureşti, 2010, 372-381.
Lucrări publicate în rezumat:
1. Raluca Şoimaru, Sirona Lupu, Laura Filip, Laura Mihalache, Mariana Graur.
Corelaţiile dintre insulinorezistenţă şi alţi factori de risc cardiovascular la
pacienţii cu diabet zaharat tip 2 nou diagnosticaţi în CAD Iaşi. Al II-lea
Congres Naţional de Obezitate şi Boli Asociate, Iaşi, 3-5 aprilie, 2003, vol.
rezumate 176-179.
2. M. P. Graur, D. Popescu, C. M. Lăcătuşu, L. Mihalache, L.I. Graur. Screening
of diabetes mellitus and cardiovascular risk factors in a rural population. 18th
International Diabetes Federation Congress, Le Palais des Congrès, Paris,
France, 24-29 august 2003, vol. rez. 4S24.
3. Cristina Lăcătuşu 1 , Laura Mihalache 1 , Laura Filip 1 , Mihaiela Ciocan 1 , Mihaela
Pavel 1 , B. Mihai 1 , Cătălina Mihai 2 , Mariana Graur 1 . Screeningul afectării
hepatice la pacientul diabetic. 1 - Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli
Metabolice Iaşi, 2 - Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi. Al IIlea
Congres Naţional al Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli
Metabolice, noiembie 2003, Satu Mare, vol. rez. 2, nr.1.
4. Mariana Graur, B. Mihai, Sirona Lupu, Laura Filip, Cristina Lăcătuşu, Laura
Mihalache. Steatohepatita non-alcoolică – un marker de screening al
sindromului metabolic. Al 30-lea Congres Naţional al Societăţii Române de
Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, Eforie Nord, 19-23 mai 2004, vol. rez.
241-243.
5. Laura Mihalache, Delia Vîtcă, Roxana Ştefan, Lidia Iuliana Graur. Nutritional
educational program. 3rd Balkan Congress on Obesity, Athens, Greece, 17-19
october, 2008.
6. Laura Mihalache, Mihaela Nuc, Mariana Graur. Implementing the guide for
healthy eating in a selected group of obese patients. The Congress on
Therapeutic Patients Education. Budapest, Hungary, November 5-8, 2008.
7. Laura Mihalache, Lidia Graur. The Efficiency Of Nutritional Education In
Newly Diagnosed Diabetic Patients. The 3rd International Congress on
Prediabetes and the Metabolic Syndrome, Nice, France, 1-4 aprilie 2009.
8. Laura Mihalache, Lidia I. Graur, Otilia Niţă, Daniela Hurjui. Statusul ponderal
într-o comunitate rurală din judeţul Iaşi. Al 8-lea Congres Naţional al
Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice, 7-9 septembrie, 2010,
Cluj Napoca.
9. Laura Mihalache, Lidia I. Graur, Dana Popescu, Mariana Graur, Eusebie
Zbranca. Studiul prevalenţei obezităţii şi a sindromului metabolic într-o
comunitate rurală din nord-estul României. Al XVIII-lea Congres al Societăţii
Române de Endocrinologie cu participare internaţională, 7-9 octombrie 2010,
Iaşi. Revista Română de Endocrinologie şi Metabolism 2010;9(2):52-53.

Simpozioane ştiinţifice, diplome obţinute
2003: Certificat de participare workshop „Presentation Skills”, iunie, 2003.
2004: diploma premiul I sesiunea postere pentru lucrarea cu titlul „Influenţa
compoziţiei dieteiasupra stării de sănătate a populaţiei dintr-o localitate rurală
din judeţul Iaşi”
2004: Al VI-lea Simpozion al FPAS (Fundaţia pentru alimentaţie sănătoasă),
„Obezitatea, cu toţii suntem parte a soluţiei”, 22-23 octombrie.
2006: diplomă pentru merite deosebite în promovarea alimentaţiei sănătoase prin
Proiectul Internaţional „Interact”, coordonator pentru România prof. Anca
Colibaba.
2010: Premiul Societăţii Române de Endocrinologie „Tineri cercetători în
Endocrinologie” cu lucrarea „Studiul prevalenţei obezităţii şi a sindromului
metabolic într-o comunitate rurală din nord-estul României”.
PREOCUPĂRI PROFESIONALE
- desfăşurarea şedinţelor de educaţie terapeutică a pacienţilor cu diabet zaharat
şi alte boli metabolice
- august 2004-august 2005 – îndrumător în cadrul Taberelor de Educaţie
Terapeutică a copiilor cu diabet zaharat
- activităţi de promovare a alimentaţiei sănătoase în şcoli de pe teritoriul
oraşului Iaşi
- stagii de pregătire a asistentelor medicale în domeniul Nutriţie şi Dietetică.
APTITUDINI ŞI COMPETENŢE
Limbi străine - limba franceză
- limba engleză
Abilităţi operare PC – Microsoft Word, Microsoft Power Point, Microsoft Excel
- Adeverinţă de absolvire a Programului de Instruire şi
Formare Operatori Calculatoare personale (Windows -
utilitare) seria C nr. 2162.
Certificat de participare la atelierul de lucru „Teoria şi practica interviului
motivaţional”, nivelul 1, iunie 2010.
57