obezitatea într-o comunitate rurală din judeţul iaşi - Gr.T. Popa

IMC-ului este de 0,8 la femei (p < 0,001) şi de 0,29 la bărbaţi (p < 0,001). Ca
urmare, odată cu înaintarea în vârstă creşte şi „şansa” de a deveni obez, fiind
necesare măsuri de prevenire a excesului ponderal, mai ales la categoriile de vârstă
de peste 45 ani la bărbaţi şi peste 25 de ani la femei.
Între vârstă şi circumferinţa abdominală există o relaţie direct
proporţională: în medie, la o creştere în vârstă cu 10 ani se ajunge la o creştere a
circumferinţei abdominale cu 2,15 cm (p < 0,001). Relaţia se păstrează şi când se
efectuează analiza pe sexe: la o creştere în vârstă cu 10 ani, creşterea CA este de
2,72 cm la femei şi de 1,316 cm la bărbaţi (p < 0,001). Aceste rezultate au
importanţă deosebită mai ales pentru cei normoponderali sau chiar supraponderali
la care creşterea circumferinţei abdominale se asociază cu prezenţa ţesutului adipos
ectopic, cu consecinţe la nivel metabolic şi cardiovascular.
În ceea ce priveşte relaţia existentă între IMC şi CA, s-a observat o
dependenţă puternică între cei doi parametri. Astfel, se poate aprecia că 58,3% din
variaţia CA este explicată de variaţia IMC-ului (p < 0,001, R 2 = 0,5829). Analiza
pe sexe arată că dependenţa dintre CA şi IMC este mai pronunţată pentru
persoanele de sex masculin (p < 0,001).
Cele trei studii efectuate în cadrul cercetării personale aduc date noi
referitoare la epidemiologia bolilor metabolice populaţionale (obezitate, hipertensiune
arterială, diabet zaharat, sindrom metabolic) şi la caracteristicile factorilor de
risc cardiometabolic într-o populaţie rurală din nord-estul României.
Rezultatele noastre arată o prevalenţă a hipertensiunii arteriale de 28%, a
diabetului zaharat de 5,2%, a hipercolesterolemiei de 42%, a hipoHDL colesterolemiei
de 13,6% şi a hipertrigliceridemiei de 19,6%. După cunoştinţele noastre,
este primul studiu care oferă date exacte cu privire la prevalenţa acestor afecţiuni
într-o comunitate rurală din nord estul României, dorindu-se a completa datele
existente la nivel naţional. Analiza efectuată pe grupe de IMC arată o frecvenţă mai
mare a acestor comorbidităţi în grupul de obezi comparativ cu normoponderalii şi
cu supraponderalii. Mai mult decât atât, se observă creşterea numărului de
comorbidităţi, la aceeaşi persoană, odată cu creşterea mediei şi medianei IMC-ului,
relaţie direct proporţională şi semnificativă statistic (p < 0,005). Analiza pe sexe
arată că femeile prezintă o mai mare prevalenţă a hipertensiunii arteriale (32,4%
faţă de 23,9% la bărbaţi) şi a hipoHDL colesterolemiei (24,7% faţă de 0,7% la
bărbaţi), ele predominând în grupul celor cu 4 sau 5 comorbidităţi. Se pare deci că
sexul feminin are mai mari „şanse” de a deveni hipertensiv sau hipoHDL
colesterolemic, prezentând un risc mai mare de a avea 4 sau chiar 5 comorbidităţi.
În carul fiecărei grupe de IMC, valoarea CA mai mare se asociază cu un
număr mai mare de comorbidităţi, CA constituind deci un parametru de
diferenţiere a riscului de boală pe grupe de IMC. Ca o consecinţă, persoanele cu
acelaşi IMC dar cu valori ale CA mai mari au „şanse” mai mari de a prezenta
24