obezitatea într-o comunitate rurală din judeţul iaşi - Gr.T. Popa

comorbidităţi. Corolarul este valabil şi pentru cei normoponderali, nici aceştia
nefiind lipsiţi de riscurile cardiometabolice specifice persoanelor obeze. Rezultatele
studiului arată că o valoare normală a indicelui de masă corporală nu
determină o selecţie corectă a persoanelor lipsite de riscuri cardiometabolice. Mai
importantă decât valoarea IMC-ului, ar fi valoarea circumferinţei abdominale,
remarcându-se prevalenţe semnificativ mai mari ale comorbidităţilor la persoanele
cu circumferinţa abdominală crescută.
Prevalenţa sindromului metabolic definit pe baza criteriilor IDF a fost de
16,3%, cu predominenţa persoanelor de sex feminin şi în acest caz (20,6% la femei
versus 10,1% la bărbaţi). Utilizarea criteriilor NCEP-ATP III a determinat aflarea
unei prevalenţe a sindromului metabolic de 14,2% în populaţie, cu predominenţa
persoanelor de sex feminin (7% la bărbaţi versus 19,2% la femei). Ca urmare,
utilizarea criteriilor IDF de definire a sindromului metabolic permite o mai bună
identificare a persoanelor cu risc şi, secundar acestui lucru, implementarea
metodelor eficiente de prevenire şi tratare a riscurilor şi afecţiunilor pe care acest
sindrom le implică.
Este important din punct de vedere teoretic de a cunoaşte aceste aspecte
epidemiologice care arată extinderea epidemică a excesului ponderal în judeţul
Iaşi, mai ales la nivel rural, cu atât mai mult cu cât convingerea lumii medicale este
că cei din mediul rural sunt supuşi la mai puţine componente ale stilului de viaţă
occidental, dovedit a promova apariţia şi dezvoltarea supraponderii şi obezităţii.
Este primul studiu care analizează prevalenţa sindromului metabolic într-o
comunitate rurală, demosntrând încadrarea mai largă a acestor persoane prin
utilizarea criteriilor IDF de definire. Criteriile NCEP-ATP III prezintă pericolul de
a „scăpa din vedere” persoane cu risc, mai ales datorită limitelor mai generoase în
ceea ce priveşte circumferinţa abdominală. Rezultatele pot fi interpretate şi în
contextul demonstrării evoluţiei CA odată cu înaintarea în vârstă, deci este
necesară evaluarea periodică a acestor persoane pentru a surprinde cât mai precoce
evoluţia către obezitate abdominală, şi deci implementarea cât mai din timp a
metodelor specifice de prevenţie.
Acest lucru este cu atât mai important cu cât, datele noastre au
demonstrat, pentru prima dată, că CA şi IMC au aceeaşi putere de predicţie a
diabetului, hipertensiunii arteriale şi dislipidemiei în populaţia rurală studiată.
De-a lungul timpului au fost propuse numeroase asocieri clinice cu putere
de predicţie a sindromului metabolic, în încercarea de a uşura munca clinicienilor.
Talia hipertensivă şi talia hipertrigliceridemică sunt două concepte de acest tip,
pentru care a fost demonstrat nivelul crescut de corelaţie cu sindromul metabolic şi
cu factorii de risc cardiometabolic. În studiul nostru, prevalenţa taliei hipertensive
a fost de 26,7% în populaţia generală iar a taliei hipertrigliceridemice de 11,4%.
Dacă ţinem cont de faptul că prevalenţa sindromului metabolic conform criteriilor
IDF a fost de 16,3%, observăm că utilizarea conceptului taliei hipertensive permite
o mai bună selecţie a celor cu risc de sindrom metabolic, şi deci cu risc cardiometabolic.
25