obezitatea într-o comunitate rurală din judeţul iaşi - Gr.T. Popa

creştere în vârstă cu 10 ani, media creşterilor IMC-ului este de 0,8 la
femei (p < 0,001) şi de 0,29 la bărbaţi (p < 0,001). Cu alte cuvinte, riscul
de exces ponderal creşte odată cu înaintarea în vârstă, indiferent de sex,
fiind o creştere mai abruptă însă în rândul persoanelor de sex feminin.
Obezitatea abdominală este prezentă la mai mult de jumătate din populaţia
studiată, fiind semnificativ mai frecventă la femei comparativ cu bărbaţii
(89,9% versus 53,5%). Acest lucru denotă dispoziţia preferenţială a
excesului de ţesut adipos la nivel abdominal, central, conferind astfel
riscul cardiometabolic crescut al acestor persoane.
Mai mult de o jumătate din persoanele normoponderale prezintă obezitate
abdominală (55%), care şi la această categorie de IMC este mai frecventă
la femei comparativ cu bărbaţii (80,7% versus 27,2%, p < 0,001). În
cadrul acestei categorii este necesară efectuarea screeningul-ui sindromului
metabolic.
Între vârstă şi circumferinţa abdominală există o relaţie direct
proporţională: în medie, la o creştere în vârstă cu 10 ani se ajunge la o
creştere a circumferinţei abdominale cu 2,15 cm (p < 0,001). Relaţia se
păstrează şi când se efectuează analiza pe sexe.
În ceea ce priveşte relaţia existentă între IMC şi CA, se observă o
dependenţă puternică între cei doi parametri. Astfel, se poate aprecia că
58,3% din variaţia CA este explicată de variaţia IMC-ului (p < 0,001,
R 2 = 0,5829). Analiza pe sexe arată că dependenţa dintre CA şi IMC este
mai pronunţată pentru persoanele de sex masculin (p < 0,001).
Prevalenţa HTA în populaţia studiată este de 28%, a diabetului zaharat de
5,2%, a hipercolesterolemiei de 42%, a hipoHDLcolesterolemiei de
13,6%, şi a hipertrigliceridemiei de 19,6%. Frecvenţa afecţiunilor asociate
a fost mai mare în grupul cu exces ponderal. Toate aceste date de
prevalenţă a afecţiunilor asociate şi care intră în scorurile de cuantificare a
riscului cardiovascular şi cardiometabolic demonstrează faptul că persoanele
cu exces ponderal asociază mai frecvent comorbidităţile prezentate,
risc conferit probabil de depunerea excesivă de ţesut adipos şi de
disfuncţionalitatea acestuia.
Se observă creşterea numărului de comorbidităţi odată cu creşterea mediei
şi medianei IMC-ului, relaţie direct proporţională şi semnificativă statistic
(p < 0,005).
33