22 privi mereu ca pe un spectru pe chipul celorlalţi/ cei care <strong>de</strong>şi nu merită au/ <strong>de</strong>şi nu cred pot/ <strong>de</strong>şi nu sînt sînt apoi vei înţelege dincolo <strong>de</strong> gînd/ că în asprimea scoarţei sale/ fiecare copac ascun<strong>de</strong> o luntre pe care ţi-o trimite dumnezeu/ în oraşul <strong>de</strong> la marginea pustiei/ în fiecare zi <strong>de</strong> marţi/ niciodată vineri p. 93 E cam pustiu oraşul la ora aceasta, mă încearcă somnul, dar dacă am fi concitadini, nu aş refuza o plimbare peripatetică cu Virgil, printre zgomotele înăbuşite ale aleilor, printre luminile reclamelor însingurate, printre cupluri îndrăgostite, întârziate, vorbind <strong>de</strong>spre ceea ce ne macină pe noi oamenii şi poate câte altele, uitând <strong>de</strong> zilele în care nu facem <strong>de</strong>cât să ne asigurăm traiul. Simt însă că această plimbare a avut <strong>de</strong>ja loc. paul blaj Corneliu Stoica: „Acorduri cromatice la Dunăre” În noua sa carte, „Acorduri cromatice la Dunăre” (Editura Sinteze, Galaţi, 2011), Corneliu Stoica a reunit 86 <strong>de</strong> texte, reprezentând studii, eseuri, portrete, medalioane, articole, cronici plastice şi literare, scrise în ultimii doi ani, unele dintre ele fiind publicate în presa culturală, iar altele văzând acum pentru prima oară lumina tiparului. Cartea se <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> cu un studiu în care autorul prezintă o ipostază mai puţin cunoscută a activităţii <strong>de</strong> tinereţe a lui Camil Ressu, nume emblematic pentru plastica gălăţeană şi naţională, cea <strong>de</strong> grafician satiric. Sunt parcurse <strong>de</strong>senele satirice, portretele-şarjă şi caricaturile publicate <strong>de</strong> pictor în „Furnica”, „A<strong>de</strong>vărul”, „Acţiunea”, „Revista celorlalţi”, „Facla”, „Seara”, „Cronica” etc., subliniindu-se contribuţia acestuia la <strong>de</strong>zvoltarea graficii social-politice româneşti din primele <strong>de</strong>cenii ale secolului al XX-lea. Ca şi alţi artişti din generaţia sa (Mantu, Vermont, Iser, Tonitza, Şirato, B’Arg, Ary Murnu), subliniază Corneliu Stoica, „Ressu a cultivat acest gen al artei nelimitându-se doar la <strong>de</strong>formări şi exagerări ale formelor, ci surprinzând specificul unor tipologii umane, pătrun<strong>de</strong>rea în psihologia personajelor şi găsirea unor elemente plastice care să configureze cât mai sugestiv cadrul <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurare a acţiunii”. În strânsă legătură cu Camil Ressu, Corneliu Stoica evocă, într-un alt articol, personalitatea tatălui acestuia şi raporturile lui cu Galaţii („Tatăl lui Camil Ressu şi Galaţii”). Magistrat integru, stabilit în oraşul dunărean, Constantin Ressu a fost primar al Galaţilor în patru rânduri, <strong>de</strong>putat <strong>de</strong> Covurlui în parlamentul României, director al cotidianului „Poşta”, remarcându-se în vremea sa ca un redutabil politician, cu profun<strong>de</strong> convingeri <strong>de</strong>mocratice, pe care şi le-a exprimat direct şi energic ori <strong>de</strong> câte ori a avut prilejul.ĘÎn calitate <strong>de</strong> primar a luptat pentru mo<strong>de</strong>rnizarea şi înfrumuseţarea oraşului, pentru înzestrarea lui cu pieţe publice şi spaţii comerciale, pentru înfiinţarea unor noi clase şi şcoli în care să se poată face copiilor educaţia şi instrucţia corespunzătoare. În timpul primariatului său a fost pavată strada Domnească, au fost plantaţi teii, a fost extinsă şi înfrumuseţată Grădina Publică, a fost pavată piaţa „Costache Negri”, a fost introdus iluminatul cu gaz, a fost reparat abatorul etc. În anii stu<strong>de</strong>nţiei, Constantin Ressu a cutreierat târgurile Moldovei cu o trupă <strong>de</strong> teatru, a participat la Congresul stu<strong>de</strong>nţesc din august 1871 <strong>de</strong> la Mănăstirea Putna, un<strong>de</strong> l-a cunoscut pe Mihai Eminescu şi cu care s-a împrietenit. Mai târziu, în momentele când viaţa politică îi provoca <strong>de</strong>zamăgiri, se refugia în pictură, talentul său fiind moştenit <strong>de</strong> Camil Ressu. Cu obiectivitatea-i cunoscută, având la bază o documentare arhivistică <strong>de</strong> substanţă, Corneliu Stoica se opreşte asupra unor alţi pictori afirmaţi în perioada interbelică, născuţi pe meleagurile gălăţene, dar aproape necunoscuţi <strong>de</strong> cei <strong>de</strong> astăzi: Ludovic Bassarab (1868-1933), Dumitru Brăescu (1886-1947) - fratele celebrei paraşutiste Smaranda Brăescu, Mihail Gavrilov (1899-1968) şi Dumitru Popa (1902-2000), luminând aspecte importante ale activităţii şi operei acestora. Pentru prima oară, autorul dă publicităţii corespon<strong>de</strong>nţa integrală purtată cu pictoriţa Georgeta Arămescu-An<strong>de</strong>rson, stabilită din 1948 în S.U.A., în legătură cu donaţiile făcute <strong>de</strong> aceasta Muzeului <strong>de</strong> Artă Vizuală şi Bibliotecii „V. A. Urechia”. Este impresionantă dragostea acesteia faţă <strong>de</strong> oraşul natal şi dorinţa ca lucrările ei şi ale fratelui-sculptor, Constantin Ticu Arămescu, să ajungă la Galaţi, într-o vreme când un critic <strong>de</strong> notorietatea lui Petru Comarnescu, ce le-a consacrat şi un album monografic (Editura Meridiane, Bucureşti, 1972), o sfătuia să le doneze Bucureştiului. „Dorinţa domnului Comarnescu, scrie artista într-o epistolă din 19 aprilie 1972, era să se organizeze un Muzeu <strong>de</strong> Artă Mo<strong>de</strong>rnă la Bucureşti, în care lucrările noastre să figureze alături <strong>de</strong> cele ale lui Brâncuşi, Ţuculescu, Victor Brauner şi alţii. Desigur, la Bucureşti, prezenţa publicului ar fi mai mare, dar din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re sentimental aş fi fericită ca oraşul în care am văzut lumina zilei să adăpostească această colecţie, pe care şi fratele meu a dorit şi eu doresc să <strong>de</strong>vină parte a patrimoniului artistic al României”. În alte articole, autorul cărţii scrie <strong>de</strong>spre unii artişti contemporani, legaţi <strong>de</strong> meleagurile gălăţene, pe care nu i-a cuprins în Dicţionarul său din 2007 (Muzeul <strong>de</strong> Artă Vizuală Galaţi, Editura Terra, Focşani, 2007). Aceştia sunt: Mariana- Popescu-Suciu, Gheorghe Enache, Tudor Şerban, Elena Nicoleta Ilaş, Teodosia Avram. Cronicile plastice sunt numeroase şi ele se referă atât la expoziţiile organizate la Galariile <strong>de</strong> Artă „Nicolae Mantu” şi Muzeul <strong>de</strong> Artă Vizuală, dar şi la unele <strong>de</strong>schise la Muzeul <strong>de</strong> Istorie, Biblioteca „V. A. Urechia” şi Galeriile „Gheorghe Petraşcu” din Tecuci. Este comentată creaţia plasticienilor Ion Sălişteanu, Valeriu Şuşnea, Marilena Ioanid, Florin Menzopol, Cristina Lefter, Nelu Pascu, Gheorghe Suciu, Sava David, Antonio Romeo Pălie, Aurel Manole, Sterică Bădălan, Jana şi Gheorghe Andreescu, Mihnea Baran, Constantin Severin, Simona Soare, Florette Piquemal, Alexandru Paraschiv, Mircea Nicolau, Zamfira Bîrzu, Gheorghe Mihai- Coron, Anca Tofan, Cristian Bedivan, Vasilica Gavrilă, Cornel Corcăcel, Nicolae Einhorn, Vladimir Crivoi etc., dar şi a unor tinere <strong>de</strong>butante ca Diana Nor sau Ioana David. Cronicile <strong>de</strong> carte incluse se referă la volume datorate lui Paul Sân-Petru („Alchimia Muzelor”), Valentin Ciucă („Un secol <strong>de</strong> arte frumoase în Moldova”), Vasile Parizescu („Viaţa ca o MMXI NR.<strong>116</strong>
pasiune”), Alexandru Cucereanu („Stanţe pe pânzele vremii”), Gaby Michăilescu („Leonard, sdoldatul <strong>de</strong> ciocolată”), Ştefan I. Neniţescu („Scrieri <strong>de</strong> istoria artei şi <strong>de</strong> critică plastică”), Roxana Păsculescu („Ritmuri expoziţionale”), albumele Nicolae Spirescu, Florian Doru Crihană ş.a. Prin ceea ce a publicat în acest volum, Corneliu Stoica a făcut şi <strong>de</strong> această dată dovada că este un foarte bun cunoscător al plasticii gălăţene din toate timpurile, că munca sa rodnică este benefică iubitorilor <strong>de</strong> frumos. Caracterizarea pe care i-a făcut-o reputatul critic şi istoric <strong>de</strong> artă ieşean Valentin Ciucă ni se pare relevantă şi o cităm în întregime: „Comentator fi<strong>de</strong>l al artelor frumoase din Galaţi, Corneliu Stoica a îmbinat armonios cronica jurnalieră <strong>de</strong> expoziţie cu studiul aplicat asupra unui artist mai vechi sau mai nou. Documentarea riguroasă, spiritul aplicat şi obiectiv i-au permis să configureze corecte ju<strong>de</strong>căţi <strong>de</strong> valoare şi să <strong>de</strong>vină <strong>de</strong>ţinătorul memoriei artistice a oraşului <strong>de</strong> la Dunăre. Dicţionarele, monografiile sale sunt indispensabile atât cercetătorilor în domeniul artei, cât şi colecţionarilor <strong>de</strong> bunuri simbolice. Activitatea literară <strong>de</strong>zvăluie însuşirile unui veritabil intelectual” (Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011). Cu noua sa carte, „Acorduri cromatice la Dunăre”, a 21-a şi a 13-a <strong>de</strong> critică şi istoria artei, Corneliu Stoica <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> şi adânceşte orizonturi noi cercetării şi luminării multor aspecte ale fenomenului artistic gălăţean. Ea este o carte consistentă ca material epic, <strong>de</strong>nsă sub raportul numelor incluse în paginile ei, este scrisă cu respect pentru cuvântul tipărit, oferă o lectură plăcută şi constituie un în<strong>de</strong>mn la cunoaşterea a ceea ce se zămisleşte în arealul geografic al Moldovei <strong>de</strong> Sud într-un domeniu dătător <strong>de</strong> atâtea satisfacţii şi bucurii estetice. NR.<strong>116</strong> Silvia Dumitriu Cărţi primite la redacţie MMXI 23