32 Cultură şi/sau civilizaţie -Hââş! Hâşş! Hâşşş, cioare, că daţi peste noi. -Aoolică! Mânca-v’aş! Că’i drumu’ mare! -S’au întărâtat balaurii, măi! -Cine ştie <strong>de</strong> pe un<strong>de</strong> şi-au ciordit harmasarii! III (continuarea paginii 9) contemporan, ci doar sperăm ca opoziţia dintre cultură şi civilizaţie să nu <strong>de</strong>vină ireversibilă, căci atunci ar fi afectată însăşi condiţia umană. O lume fără cărţi, fără spectacole, fără expoziţii e posibilă, dar ar fi mai tristă şi mai secată <strong>de</strong> entuziasm <strong>de</strong>cât cea în care cultura <strong>de</strong> azi se zbate să supravieţuiască în faţa ofensivei civilizatorii, un câştig material indubitabil în <strong>de</strong>favoarea spiritului. ZI DE IARMAROC (continuarea <strong>de</strong> la p.25) Dar se au<strong>de</strong> un zgomot care întrece tot zgomotul târgului. Despre primărie veneau ţipete sfâşietoare şi se ve<strong>de</strong>a lumea adunată. Un sătean îşi bătea nevasta, <strong>de</strong> o prăpă<strong>de</strong>a. -Un<strong>de</strong> ţi-a fost capul, femeie hăi? Douăzeci şi patru <strong>de</strong> gălbenaşi nu se iau din drum... Şi mai la fie ce vorbă se repezea <strong>de</strong> o plesnea cu palma cât putea peste obraz şi când ostenea cu palma, o apuca <strong>de</strong> coa<strong>de</strong> şi o târnuea ca un turbat. Cei mai îndrăzneţi din lume săriră în ajutorul sărmanei femei, care abea îngâna: -Omule! Omule! Nu mi-ai dat mie banii! -Nu vreau să ştiu <strong>de</strong> ce’mi cânţi, femeie fără cap. Eu ştiu că ţie ţ’am dat. Şi trosc, şi pleosc, şi iar <strong>de</strong> păr, şi cei adunaţi iar se sileau s’o scoată pe sărmana martiră din mânile lui, însă nu era chip, <strong>de</strong> turbat ce era. - Omule! Omule! - ţipa ca din gură <strong>de</strong> şarpe femeea, - <strong>de</strong>geaba mă baţi. La tine au fost. -La mine? Mi-ai lăsat copiii săraci. Ian să-ţi arăt că nu faci nici o ceapă <strong>de</strong>gerată! Şi trosc, şi pleosc, şi iar <strong>de</strong> păr. -Măi, un<strong>de</strong> te pomeneşti? În codru, <strong>de</strong>’ţi ucizi femeea ca pe un câne? Era primarul. Doi miliţieni <strong>de</strong>sfăcură mânile bărbatului din părul nevestei şi luându-l unul <strong>de</strong> piept şi altul <strong>de</strong> spete, îl îmbrânciră spre primărie, la arest. -Lăsaţi-l! Lăsaţi-l. Cum ţ’ai perdut, omule, banii? -Parcă eu?! Ean cea nevastă, fire-ar fost să nu mai fie, că <strong>de</strong>geaba a mai dăruit’o Dumnezeu cu bărbat şi cu copii. -Ioane! Ioane! Nu’s vinovată. -Lasă că-ţi mai îndrept eu coastele şi acasă, că n’au să mă ţină acolo câtă’i lumea! Te învăţ eu cum se păstrează banii, munculiţa mea, boişorii mei. Parcă duminica trecută vândui boii cei bătrâni să’mi iau o pereche <strong>de</strong> juncănaşi şi’mi făcuşi pozna. Deodată o trăsură se opri şi doi inşi dându-se <strong>jos</strong> se apropiară <strong>de</strong> omul, pe care miliţienii voiau să-l ducă la primărie. -De un<strong>de</strong> eşti, măi române? -Din lume. Eaca dinspre Sardarul. Am plecat astăzi dimineaţă la târg. Am odihnit puţin pe drum la o fântână, făcuiu o ţigară... -Un<strong>de</strong> ţi’i tutunul? -Un<strong>de</strong>’i întot<strong>de</strong>auna. În sân. -Pe ce ne prin<strong>de</strong>m? Ne ferim <strong>de</strong> orice tonalitate pesimistă şi <strong>de</strong> aceea refuzăm să cre<strong>de</strong>m în criza culturii, care e o stare <strong>de</strong> moment, urmată <strong>de</strong> o revenire semnificativă la un nivel i<strong>de</strong>ntic sau apropiat <strong>de</strong> cel anterior, disoluţia culturii fiind în fapt, o marcă a timpului <strong>de</strong> azi, ale cărui repere valorice nu mai seamănă cu cele anterioare. I-am putea zice postmo<strong>de</strong>rnitate, dacă vrem să fim preţioşi în terminologie, <strong>de</strong>şi nu seamănă cu nimic anterior şi nu are semnele unei creativităţi manifeste sau potenţiale. Singurul regret ce-l avem e că trebuie să renunţăm la conjuncţia şi în favoare lui sau, disjuncţia fiind nu doar vizibilă, previzibilă ci <strong>de</strong>-a dreptul o certitudine. Ţeranul se uită lung la călători, la trăsura lor şi la drumul <strong>de</strong> pe care veneau. -Eaca măi, că nu-i! L’am uitat la fântână. -Ţine-ţi banii şi tutunul, omule. Să nu-ţi mai baţi nevasta, că-ţi baţi norocul. Numără-i! Toţi acei <strong>de</strong> faţă <strong>de</strong>schiseră ochii şi mai mari <strong>de</strong>cât sermanii păgubaşi, cărora nu le venea să crează că li erau banii în mână, şi se uitau uimiţi şi la munca lor dobândită iarăşi ca prin minune, şi la cei doi drumeţi. Când trăsura porni în drumul ei, bărbatul şi nevasta plângeau <strong>de</strong> bucurie. Uitaseră neînţelegerea şi bătaea parcă nu fusese <strong>de</strong> un an. -Vr’un copil ne a fost cu noroc, Ioane, zise femeea într’un târziu. -Da, fă! Aşa a vrut Dumnezeu! Să le <strong>de</strong>a Hristos sănătate! Noembrie 1908 Revista Tecuciul literar-artistic a împlinit o frumoasă vârstă - 5 ani, ceea ce în termeni revuistici înseamnă chiar mai mult (sau un pic mai puţin) <strong>de</strong>cât vârsta majoratului. În numărul 26 aniversarea este marcată <strong>de</strong> nume importante ale culturii (unele regăsindu-se şi în echipa redacţională): acad.Mihai Cimpoi, Preşedintele U.S.R. din Republica Moldova, Valeriu Stancu, Nicolae Dabija, Horia Zilieru, C.D.Zeletin, Theodor Codreanu, Nicolae Paul Mihail, Nicoale Bacalbaşa, Calistrat Costin, Ion Manea, D.Plăeşu, V.Dinescu, D.Parascan. Să fie într-un ceas bun şi la cât mai mulţi ani! MMXI NR.<strong>116</strong>
NR.<strong>116</strong> FESTIVALUL NAŢIONAL DE EPIGRAMĂ „UMOR LA MILA 80” Ediţia a XIV-a GALAŢI, 7- 8 octombrie 2011: Festivitatea <strong>de</strong> premiere. Amănunte în paginile 34-35. Constantin Iuraşcu-Tataia – Iaşi Laurenţiu Ghiţă Ion Diviza- Chişinău (în prim plan) Constanţa Apostol şi Ion Manea Gh. Bâlici Aurelia Bogatu Matei şi Ion Moraru Sala <strong>de</strong> conferinţe a Protoieriei Galaţi, gazdă <strong>de</strong> neuitat a acestei ediţii Mihai Sălcuţeanu Vasile Plăcintă, prezentându-şi Istoria umorului gălăţean MMXI 33
Change language