dunarea de jos 116 bt.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

TUDOSE TATU
NR.116
Primele consulate străine la Galaţi, spionaj, politică,
comerţ şi matrapazlâcuri imperiale (III)
Este bine de reţinut,
pentru istoria consulatelor
străine din Galaţi, faptul că,
cel puţin în anii 1817-1818,
reprezentantul diplomatic al
Rusiei ţariste a fost un
anume Serafiani, acesta
urmând în funcţie celor doi
agenţi muscali pomeniţi în
numerele anterioare, Belici
şi Cernevici - Albişor şi
Negrişor, dacă ar fi să
traducem numele lor,
diminutive în limba rusă.
Acest Serafiani,
persoană cu nume de
levantin, dacă nu italian,
sicilian sau sard, va fi urmat
pe linia bunei tradiţii de
recrutare ţaristă de un grec
pe nume Arghiris sau
©a.g.s.
Arghiropolo. Respectivul nou agent consular pe
probleme de comerţ, cu rang de consilier sau,
cum îi ziceau ruşii, Sovetnic, se afla în slujbă
înainte de data menţionată mai jos. Într-o
scrisoare trimisă lui Alexandru Ipsilanti la 28
septembrie 1820, de un oarecare Aristide Papas,
acesta amintea printre cei mai stimaţi fraţi din
Galaţi pe Dimitrie Arghiropoulos, consulul Rusiei
în oraş şi pe Dimitrie Themelis. Primul frate
amintit făcea parte din nu mai puţin vestita
Eterie, fiind arestat alături de Nicolaos Gallatis
Itachianul, adică din insula Ithaka din Hepta
Nissos şi Perrevos, primul dintre ei fiind pus
sub supraveghere, agenţii raportând ţarului cu
ce uşurinţă răspândea Gallatis în toată lumea
caracterul şi proiectul societăţii secrete.
Alexandru I, simpatizant dualist al mişcării
destabilizatoare a balanţei de putere în Orient,
dă ordin de arestare a acestuia. Numai că peste
o zi amândoi au fost eliberaţi, li s-au cerut scuze,
ba chiar drept satisfacţie lui Perrevos i s-au dat
100 galbeni, iar lui Arghiropulos 50 galbeni.
Având în vedere acest lucru putem bănui că
Dimitrie Arghiropulos a fost recrutat ca şi colegul
său de structurile informative ţariste. Acest lucru
este subliniat şi de faptul că la intervenţia
personală a lui Alexandru Ipsilanti, a fost numit
într-un post diplomatic important, cel de consul
al Rusiei la Galaţi. Pe atunci, viitorul şef al
Eteriei greceşti era aghiotant al ţarului
Alexandru I. Pe data de 22
Poarta turcească la
februarie 1821 Dimitrie
Galaţi
Arghiropoulos avea să dea bir
cu fugiţii de teama represaliilor
turceşti, în urma asasinării
negustorilor turci şi a familiilor
acestora de către eteriştii
conduşi de tagmatarhul,
adică şeful de ceată, Vasilis
Caravias ori Vasile Caravia, pe
rumâneşte, la Galaţi.
Respectivul sovetnic urma săşi
dea obştescul sfârşit la
11.04.1836. În locul lui, pe data
de 16.04.1836 este numit vice
consul provizoriu un oarecare
Machedon, cu rangul tot de
consilier, funcţie ce o deţine
până la data de 18.05.1836.
La sfârşitul minusculei,
dar binevenitei pagini de istorie
diplomatică din portul Moldovei, capitala economică a
principatului, Schela Galaţilor sau Kalas Iskelessi, cum îi
spuneau pe atunci, de pe la 1520, turcii, avem a face un
inventar consular, cronologic.
Iată-i pe primii reprezentanţi, desigur imperiali:
16 noiembrie 1796 - Iosif Monzuoli de Corrolari,
neoficial din partea Imperiului Habsburgic.
16 noiembrie 1796 - Pavel Renski, probabil neoficial,
reprezentant al Rusiei ţariste.
24 iunie a anului 1797 - Pavel Renski, sub acoperire,
aşadar neoficial.
14 mai 1798 - Pavel Renski, cu gradul de
sublocotenent, numit oficial.
1798 octombrie - Iosif Monzuoli de Corrolari, staroste
chezaro-crăiesc, adică austriac, până la decesul acestuia
în data de 8 mai 1825.
29 mai a anului 1802 - transferul lui Pavel Renski în
capitala Valahiei, în urma plecării viceconsulului L.Kiriko
din Bucureşti.
29 mai 1802 - dragomanul Belici, de la Iaşi, este numit
reprezentant consular ţarist la Galaţi.
16 mai 1806 - Cernevici, dragoman, pe acelaşi post
diplomatic.
1817-1818 – Serafiani, agent consular rus.
Înainte de 28 septembrie 1820 - Dimitrie Arghiris
sau Dimitrie Arghiropoulos, agent consular până la
decesul acestuia în data de 11 aprilie 1836.
Despre celelalte două prime consulate şi istoria lor
de început, cu altă ocazie.
MMXI
45