ATTUORNU A LU FUCULINU - Morreseemigrato.ch
ATTUORNU A LU FUCULINU - Morreseemigrato.ch
ATTUORNU A LU FUCULINU - Morreseemigrato.ch
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
a lu furnu c'avimma coci ru panu.» la fémmena mettivu nu paru de fascitèddre de jnéstre e<br />
divu fuocu. Lu pecuozzu ca èra dind'a lu furnu se stja arrustènne, allora aprivu lu spurtiéddru<br />
e se ne fujvu. E lu maritu facja abbedé ca nunn'avja vistu niéndi. Èra rumastu lu tèrzu<br />
ngimm'a lu suppignu e l'ommenu disse a Laura: «Appiccia la cannéla, ca aggia j a truà re<br />
scarpe ngimm'a lu suppignu.» Laura appicciavu la cannéla, lu maritu ac<strong>ch</strong>ianavu pe la scala e<br />
facja finda ca ija truènne re scarpe, ma ija cu la cannéla sèmbe ngulu ngulu a lu pecuozzu, ca,<br />
pe nun se fà sènde, sfrija, ma se stja cittu. Cumme s'arrassava, l'ommenu lu ija appriéssi e nge<br />
la mettja n'ata vota ngulu. Accussì ngi'arrustivu tuttu lu culu. A la fine lu monecu nun putivu<br />
<strong>ch</strong>iù resiste da lu duloru e se ne fujvu puru iddru. Quanne se n'assère li muoneci Laura<br />
mettivu ntavula e mangiare e bevère cu lu maritu. Lu juornu appriéssi èra duméneca e Laura<br />
se mbustavu, se ngannaccavu, se mettivu r'acciaccaglie d'oru e, ndinnela ndinnela, jvu a la<br />
Méssa.<br />
Quannu la véddere d'arruà lu pecuozzu ngimm'a l'aldare accumingiavu a candà:<br />
«Mo' se ne vène Laura ben cumbosta.»<br />
Respunnivu l'autu ca sunava l'orghenu:«A mé cara me costa.»<br />
L'atu pecuozzu candavu:<br />
«A mé me costa <strong>ch</strong>iù de vui, aggiu tenutu doi'ore la luci appicciata ngulu!»<br />
QUANNU <strong>LU</strong> PATRONU MBARAVU <strong>LU</strong> CIUCCIU DE STA' DJUNU<br />
Na vota n'ommenu tir<strong>ch</strong>iu tenja nu ciucciu.<br />
Pec<strong>ch</strong>é vulja sparagnà penzavu de mbarà lu ciucciu, nu pocu a la vota, a stà djunu.<br />
Ogni ghjuornu ngi mettja sèmbe <strong>ch</strong>iu pocu fiénu dind'a la mangiatora.<br />
Lu poveru ciucciu nun nge la facja <strong>ch</strong>iù mangu a raglià, tandu ca ngi vattja la fianghètta e<br />
s'addebbulja sèmbe de <strong>ch</strong>iù. Nu bèllu juornu lu patronu lu truavu ntesecutu dind'a la stalla.<br />
Quannu l'ommenu védde lu ciucciu muortu l'accumingiavu a <strong>ch</strong>iangi: «Poveru ciucciu miu,<br />
cumme vogliu fa', probbiu mo' ca s'èra mbaratu a nun mangià <strong>ch</strong>iù è muortu!»<br />
<strong>LU</strong> PRUSUTTU<br />
Ntiémbi andi<strong>ch</strong>i ogni tandu Gesù Cristu accuglja attuornu a iddru l'Apostuli e venja cu llore<br />
ngimma a la tèrra pe vedé <strong>ch</strong>e se facja. Jénne girènne pe tutti li posti, mo' qua e mo' drà e<br />
siccome l'Apostuli, puru si èrene stati tandu tiémbu cu Cristu nziémi, nun s'èrene mbarati<br />
angora a èsse buoni cristiani, Gesù Cristu apprufittava di quisti viaggi pe ngi da angora<br />
coc<strong>ch</strong>e lezziona. Specialmènde a Sandu Piétru, ca pe mmèzzu de lu Papu tenja angora<br />
cundattu cu la tèrra e a vote se scurdava de lu Paravisu.<br />
Cristu ngi ru dicja sèmbe: «Piétru, Piétru, tu nunn'è penzà sèmbe a re cose de la tèrra, mo' sì<br />
ngiélu e cu mmé nunn'ai <strong>ch</strong>iù besuognu de niéndi. Nun t'abbasta de vedé lu Patratèrnu e de<br />
candà tuttu lu juornu nziémi a l'Angeli»<br />
Sandu Piétru se sfurzava de lu sta' a sènde, e èra tandu cundèndu ca, nun mborta ca l'avja<br />
traditu pe tré bbote, èra statu perdunatu da Cristu ca l'avja purtatu ngiélu e l'avja puru fattu<br />
capu de la Ghiésia. Tand'unoru nun se l'aspettava, ma ogni tandu penzava a la tèrra e ngi<br />
venja na cèrta nustalgja, pe quéstu èra sèmbe cundèndu quannu putja turnà pe nu paru de<br />
juorni a quiddri posti addù èra statu quannu èra vivu. Finalmènde arruavu n'ata vota lu juornu<br />
ca Cristu <strong>ch</strong>iamavu l'Apostuli pe fa lu viaggiu. Se vestère cumm'a nnui e se mmiscare<br />
mmiézz'a re gènde. Camina, camina, arruare dind'a nu paisiéddru e, mènde ca passavene pe na<br />
via, San Piétru védde nu prusuttu ngimma a nu muru. Se vutavu attuornu e nun ngèra nisciuni.<br />
Jvu addu Cristu e l'addummannavu <strong>ch</strong>e avja fa' cu stu prusuttu; se penzava ca dicja<br />
mangiatavillu. Ma lu Maéstru, ca ngi'avja liéttu dind'a lu penziéru, ngi disse: «Mittatillu<br />
nguoddru, fa lu giru de lu paésu e allucca "Vuoi <strong>ch</strong>i è pèrsu lu prusuttu!" Si èsse lu patronu,<br />
nge lu dai, si nó ve lu putiti mangià.» .