PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

Fundaþia VASILE DUMITRACHE 

PROFESORUL 

Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de ºcoalã 

Am lucrat constant ºi continuu, cu toatã fiinþa mea, 

pentru ºcoalã, pentru elevi. Am fost inspector-ºef la 

Secþia de Învãþãmânt ºi Culturã Bârlad, unde au rãmas 

multe lucruri bine fãcute. Am fost director al Liceului 

Gh. Gheorghiu-Dej ºi al Liceului Pedagogic Al. Vlahuþã 

din Bârlad ºi am organizat ºi îndrumat învãþãmântul 

multor promoþii de elevi. Am fost director 14 ani, însã în 

fiºa personalã de muncã aº putea spune cã sunt 28 de 

ani, pentru cã în toate zilele sãptãmânii, în toate 

vacanþele ºcolare, lucram cel puþin douã norme… Am 

fost solicitat sã lucrez în funcþii mai mari, însã pasiunea 

pentru ºcoalã ºi pentru elevi a învins… Fãrã platã, în tot 

timpul cât am fost director sau inspector, am acoperit 

peste o catedrã ºi m-am strãduit ca elevii mei sã înveþe 

lucruri durabile. Niciodatã nu am depãºit, ca acum, 

nivelul modestiei obiºnuite, însã trebuie sã mã apãr… 

Vasile Dumitrache, 1982

Publicat prima oarã în România de Editura Integral, 2008 

Editura Integral 

office@integral-rdmc.ro 

www.integral-rdmc.ro 

Copyright ©Fundaþia Vasile Dumitrache, 2008 

Toate drepturile rezervate. Reproducerea prin orice 

mijloace este interzisã, cu excepþia situaþiilor prevãzute în 

Legea Copyright-ului, referitoare la studiul individual, 

cercetare ºi criticã literarã. 

Coperta: Integral 

Fotografiile de pe coperta ºi din interiorul cãrþii fac parte din 

colecþii particulare ºi au fost reproduse 

cu permisiunea proprietarilor 

FUNDAÞIA VASILE DUMITRACHE 

PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de ºcoalã / 

Fundaþia Vasile Dumitrache: Integral, 2008 

ISBN 978-973-8209-04-6 

37(498) Dumitrache, V. 

Tipãrit în România la Imprimeria Vergiliu. 

Fundaþia Vasile Dumitrache 

PROFESORUL 

Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de ºcoalã 

INTEGRAL

Cuvântul editorului 

O carte despre Lecþia iubirii de ºcoalã, într-un deceniu în care 

oamenii citesc din ce în ce mai puþin, într-un secol în care 

ºcoala se îndepãrteazã tot mai mult de modelul tradiþional? 

Da, tocmai de aceea. 

Nu am intenþionat sã facem portretul unui sfânt, ci al unui biet 

om în timpul vieþii sale, cum spune poetul. Un om adevãrat. 

Aceastã carte nu este expresia ambiþiei unui grup de discipoli 

ºi colegi încremeniþi în proiect, anchilozaþi în nostalgia 

zãpezilor de altãdatã. 

Ce nu mai este aceastã carte: nu este o apologie, nu este 

plata unei obligaþii, nu este un gest festivist, nu este un punct 

bifat pe agenda unei organizaþii. 

Ce este aceastã carte: un semn al iubirii de un semen al 

nostru, un om a cãrui trecere prin lume a lãsat o urmã ce nu 

s-a uscat. Aceastã carte este locul geometric al celor ce simt 

cã întâlnirea cu Profesorul Vasile Dumitrache le-a marcat destinul. 

Drept care aceastã carte este o uºã deschisã, o invitaþie 

pentru cititori de a deveni autori la rândul lor. Cartea nu este 

importantã decât ca drum, în mãsura în care poate redeºtepta 

amintiri, poveºti, cuvinte, imagini. Despre dumneavoastrã, 

despre ºcoalã, despre Profesorul Vasile Dumitrache. 

Cartea este o provocare adresatã fiecãruia dintre cei care 

l-au întâlnit. 

L-am cunoscut noi oare pe Profesor? 

Sunt primul care sã afirm contrariul, cel puþin în ceea ce mã 

priveºte. Lucrând la materialul acestei cãrþi, am realizat cã 

ºtiam câte ceva despre profesorul Vasile Dumitrache, dar 

mai nimic despre directorul Vasile Dumitrache. Cât despre

6 PROFESORUL 

viaþa din afara ºcolii, nici mãcar nu îmi imaginam cã existã 

vreuna. Ar fi fost ºi greu, pentru cã nu îmi amintesc vreun 

moment din viaþa de elev al ºcolii în care Profesorul sau 

Directorul sã nu fie prezent. 

Nu voi încerca sã fac un sumar al calitãþilor, meritelor, carierei 

ori vieþii domnului Vasile Dumitrache. Aceasta este menirea 

paginilor cãrþii. Cincizeci de oameni care l-au cunoscut, foºti 

elevi, colegi, personalitãþi ale vieþii culturale ºi ºtiinþifice bârlãdene, 

din instituþii, din centre universitare, din România ºi din 

strãinãtate, au pus împreunã cincizeci de oglinzi în care se vãd 

deopotrivã cel omagiat ºi semnatarii textelor. 

Intervenþia editorului a fost minimã, pentru a pãstra 

prospeþimea textelor ºi diversitatea opiniilor. Textele nu au 

fost filtrate ºi nu au existat texte respinse. Toþi cei ce s-au 

vãzut pe sine în aceastã culegere de texte au fost bineveniþi. 

Cum bineveniþi sunt toþi cei care – incitaþi de lectura acestui 

volum – vor dori sã îºi exprime punctul de vedere. De aceea 

spun cã aceasta este o carte deschisã, o carte-invitaþie. 

Mai trebuie sã declarãm aceastã carte ca imperfectã. Textele 

pot conþine inexactitãþi, dar ele constituie o reprezentare a 

autorului, o imagine a unei memorii selective. Editorii îºi asumã 

riscul unor corecþii ºi eventuale erate, în vreme ce autorii îºi 

asumã responsabilitatea asupra propriilor texte. 

Ca orice lucrare colectivã, cartea nu este omogenã ca stil, 

abordare, scriiturã, are plusuri ºi minusuri. ªi e firesc, pentru cã 

vorbim (ºi) despre matematicã. Matematica – un mod de viaþã, 

a fost o propunere de titlu. Matematica ºi Viaþa. Culegere de 

probleme – o altã propunere. Cam despre asta este vorba: 

Vasile Dumitrache – Culegere de probleme. Nu doar de 

matematicã. Probleme de viaþã ºi – uneori – de moarte. 

Cei mai mulþi dintre autorii cãrþii afirmã – direct sau indirect – 

cã întâlnirea cu Domnul Vasile Dumitrache le-a schimbat 

cursul vieþii. 

Îndrãzneºte cineva sã îi contrazicã? 

Costel Postolache 

Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 7 

Cuvânt înainte 

Citim o carte pentru cã avem câteva zile libere ºi vrem sã 

ne destindem. 

Alegem „ceva uºor“, un titlu care sugereazã alunecarea, fãrã 

bãtãi de cap, gratuitã, spre nicãieri. Doar drumul e plãcut. 

Curat sau doar cunoscut, rãcoros ori bine luminat. Ne trezim 

curând la destinaþie. Adicã la sfârºitul cãrþii sau… timpul pe 

care ni l-am dat pentru citit a trecut, ºi a trecut mai repede ºi 

mai plãcut decât de unul singur, fãrã carte. 

Citesc o carte uneori din întâmplare. M-a atras coperta sau 

titlul, poate cineva m-a trimis s-o gãsesc, s-o cumpãr, s-o 

citesc. Se întâmplã una din astea sau toate. Unele cãrþi se 

citesc repede, pe diagonalã – existã chiar tehnici de citire 

rapidã pentru cei interesaþi – dar, 

din ce în ce mai rar citim încet, citim cu atenþie, cu bucurie 

cuvânt de cuvânt, 

citim mai rar astfel, dar doar astfel ne „lipim" de textul care 

vibreazã, revenim pe unele fraze, ne oprim, surâdem, privim 

momente-veºnicii dincolo de carte… 

Citim o carte ºi apoi o dãruim sau o aºezãm pe raftul 

„citite“, la vedere, sau pe raftul de sus, la „definitiv citite“ .O 

fixãm sau nu în memorie cu o pionezã: aici am gãsit informaþii 

despre..., sau mi-am amintit de…, asta-i o poveste cu… 

Devenim un munte de cãrþi citite, în ochi ni se amestecã 

metafore, facem un gest descris ºi în cartea..., trãim o 

poveste asemenea celei din cartea. 

Ca ºi când am fi un munte de cãrþi citite, orice este sau face


un individ a fost deja descris în toate felurile, într-o carte, într-o 

mulþime de cãrþi…, facem o pauzã în afirmaþii pentru cã 

recunoaºtem formulãri standard – asta am mai auzit! – sau 

includem ca un fel de scuzã – „cum ar zice x…“. 

Suntem cãrþile pe care le-am citit: în cuvintele pe care le 

folosim, în expresia feþei, în felul de a oferi o floare, în gândul 

de a oferi o floare… 

Suntem anticariatul basmelor copilãriei, poezia tinereþii, 

visãm cu cãrþile noastre, din ele, uneori despre ele… 

Suntem poezia cãrþilor citite, 

ºi ne încântã versurile ca rãspuns la poezia deja cultivatã în noi, 

versurile rezoneazã cu modelul particular de percepþie a lumii 

generat de poezia adusã în noi; ne încântã versurile doar când 

se pot adãuga celorlalte versuri existente în noi, nuanþeazã 

vreo altã poezie din noi, 

pentru cã ºi bucuria se învaþã… 

suntem metafore… 

Noutatea alcãtuirii fiecãruia dintre noi nu e în ceea ce ni se 

întâmplã, noutatea este cui, când, de ce, cum, cât, poate în 

ce ordine ni se întâmplã . 

Nimic eroic – exista mai eroi, nimic nou – s-a mai intamplat. 

Oare-ar trebui sã nu mai scriem cãrþi pentru cã deja existã 

mai multe decât ar putea citi oricare dintre noi? Oare ar trebui 

sã nu mai citim cãrþi pentru cã orice se poate scrie deja am citit? 

Mai curând ar trebui sã scrie fiecare dintre noi. Ca un gest de 

terapie într-un moment de nehotãrâre, ca o rãscumpãrare a 

ceea ce n-am fost dar ne-am dorit sã putem fi, ca un gest de 

completare a unui gând nemãrturisit la timp, într-un gest de 

rãsplatã cãtre cei care ºi-au dorit sã ne fie… 

Suntem romane adevãrate. ªi dense. Grele. Prea ample pentru 

a pretinde rãbdare propriei conºtiinþe în a le descoperi celor 

din jur folosind cuvinte. Nici dacã am scrie mare parte a timpului 

vieþii noastre, n-ar fi îndeajuns de repede cât sã prindem 

totul. O imagine are nevoie de multe pagini de text, un gând cât 


o sclipire de secundã are nevoie de un milion de cuvinte ca sã 

se exprime. Nu, nu ne putem scrie. Poate ne vor scrie alþii… 

De ce sã citim aceastã carte? 

pentru cã v-o propunem ca un dar pentru minte ºi suflet. Pentru 

cã e un remember, o carte despre ºi pentru minte ºi suflet, 

despre oameni, despre ceea ce au fost, despre ceea ce au 

devenit ºi au reuºit sã rãmânã pentru semeni. 

E o carte colectivã, o alcãtuire 

a acelor oameni ce se revendicã drept parte a unui întreg, a 

acelora ce s-au întregit preþuind secvenþele, frânturile, 

clipele, petrecute în preajma cuiva, într-o zi… 

a acelor oameni asemenea cuvintelor: alcãtuind o carte, 

alcãtuind apoi cu alte cuvinte, într-o altã ordine, alte cãrþi… 

Este munca unor oameni despre munca unui om. 

Nu s-a înscris totul – n-ar fi fost posibil – despre personajul nostru. 

Cunoaºteþi modelul de prescurtare ºi îl folosiþi adesea, acelaºi 

cu „a terminat facultatea“. Prescurtarea ca volum de cuvinte nu 

se referã la ultima zi de curs din anul V de facultate, ea acoperã 

16 ani de învãþãturã, 23 de ani de viaþã… aceasta e convenþia. 

Citiþi cartea pentru cã aþi devenit, într-o zi, ºcolari, pentru cã 

aþi mers zile ºi ani la ºcoalã. ªi v-aþi bucurat în final cã aþi 

investit timp, suflet, energie, dorinþã, convingere pentru a fi 

cel puþin asemenea celorlalþi, poate într-o zi mai mult decât 

ei. Vã veþi aminti sentimentele ºi propriile întâmplãri, gândurile 

unui 15 septembrie, bucuria ºi suferinþa deopotrivã 

pentru încheierea unui ciclu de învãþãmânt. ªi dorinþa de a o 

lua de la capãt cu ºcoala ºi cu învãþãtura, dar cumva altfel, 

de a produce un nou inceput… 

Cartea sugereazã cã ºi despre tine se observã cât ai muncit, 

ºi tu poþi sã afli cât de mult ºi cât de mulþi te-au iubit, iþi vei 

aminti sau vei descoperi câtã nevoie avem sã ne convingem 

de propria utilitate, oricare va fi fiind haina sa. Cã ne dorim 

doriþi, necesari, de neînlocuit… 

Gabriela Juverdeanu (Aevoae)


CUPRINS 

Capitolul I – Matematica vieþii, 13 

Vasile Dumitrache – Viaþa, 15 

O întâlnire de gradul I, Elena Popoiu, 18 

Capitolul II – Mãrturiile elevilor, 25 

“Lozincile se pot scrie fãrã prea multã ºtiinþã de carte!“, Elena 

Istrate (Untaru), 27 

Ecuaþiile profesorului Vasile Dumitrache, Mircea Coloºenco, 30 

Discipolii îºi urmeazã magistrul. Constantin Ibãnescu (1959) ºi 

Rãzvan Ionescu (1967), Stela Blãnaru, 37 

Domnului profesor Dumitrache, cu drag, Dinu Bãdescu, 38 

Un om între oameni, Marta Burcã, 40 

In memoriam, Elena Moiºanu, 43 

Magia orelor de matematicã, Rodica Cazacu (Tãvãlicã), 44 

ªi Bazil ºi-a urmat magistrul!, Antoaneta Mustaþã (Baloºiu), 47 

Numãrul de telefon, Lori Badea, 49 

Notaþii pe marginea unei sfere, Gheorghe Ghiur, 52 

Au trecut 44 de ani…, Maria Ulinic, 55 

Cel mai apropiat dintre profesori…, Mircea Agache, 57 

Prima amintire, Dana Beke (Vãduva), 60 

ªcoala lui Pitagora, Mãrgeluº Burgã, 64 

Pantofii de banchet, Iulia Dosoftei (Vartic), 66 

Miracolul, Mariana Isac (ªiºman), 70 

Catalog, Gabriela Juverdeanu (Aevoae), 73 

Profesorul, Gabriela Juverdeanu (Aevoae), 77 

Privilegiul, Henri Luchian, 80 

Gânduri despre un mentor, Gicu Macare, 83 


Discipolul, Adrian Mititelu, 85 

Cireaºa de pe tort, Costel Postolache, 89 

Un om al tuturor timpurilor, Ioana Vasilache (Galan), 93 

Când se apropia 15 septembrie..., Dan Ovidiu Saulea, Tatiana 

Vascan (Saulea), 96 

Nici acum n-am uitat cuvântul „mantisã“…, Liviu Zugravu, 97 

Nu ºtiu alþii cum sunt, dar eu...când mã gândesc la anii de liceu ..., 

Adrian Doniga, 98 

Un semn…, Beatrice Daniº (ªtefãnescu), 102 

Decupãri în memorie, Lidia-Gabi Ghidoveanu, 104 

Dinspre umbrã cãtre luminã..., Aniella Bãbuþã (Juverdeanu), 108 

Mã uit în urmã cu drag…, Dorina Sava (Livadaru), 110 

Domnului Profesor Vasile Dumitrache, cu dragoste!, Gabriela 

Petruþ (Roºu), 112 

Puncte, puncte…, Aurel Ghidoveanu, 114 

Portret în conºtiinþe, Daniela Moldovanu (Pricope), 118 

CAPITOLUL III – Mãrturii ale celor care l-au cunoscut, 121 

Cine decât el…, Traian Nicola, 123 

O jumãtate de secol cu domnul Dumitrache, Alexandru Postolache, 

127 

Bacalaureatul de sub plapumã, Constantina Postolache, 130 

Meditând asupra „Generaþiei X“ ºi a modelelor ei, Petruþa Chiriac, 

132 

În amintirea profesorului Vasile Dumitrache, Aniºoara Cârjã, 134 

Un prieten de nãdejde: profesorul ªtefan Cucoº, Mihai Luca, 137 

Întoarcerea fiului rãtãcitor…, Ion M. Enache, 143 

Amintirile vin când le chemi..., Stela Blãnaru, 147 

În amintirea „zãpezilor de odinioarã“, Mihaela Tudor, 149 

Nu am mai avut aºa un director în Bârlad!, Gheorghe Mocanu, 152 

A fost odatã, un om..., Speranþa Maxim, 155 

S-a bãtut fãrã sã (se) cruþe, Anghelina Goman, 159 

Ce vezi când ai ajuns în vârful muntelui..., Cezarina Popa, 163 

O faptã de neuitat, Veta Munteanu, 165 

Interviu la puterea a treia... cu Elena Diaconu-Monu, Veronica Daraban


ºi Mihai Daraban, Elena Popoiu, 166 

Un gentleman al matematicii, Constantin Teodorescu, 171 

CAPITOLUL IV – Caietele profesorului, 175 

Un (altfel de) jurnal al trãirii, Elena Popoiu, Lidia-Gabi Ghidoveanu, 177 

CAPITOLUL V – Oameni care ne lipsesc, 193 

Primus inter pares: Profesorul director Vasile Dumitrache, Mihai 

Luca, 195 

Istoria din mers, Emilian Dumitricã, 197 

Un interval cenuºiu ºi nefast pentru conducerea instituþiei, Mihai 

Luca, 201 

Fiat Lux!, Octavian Grigorescu, 203 

În apãrarea ºcolii, Mihai Luca, 206 

Scrisori cãtre autoritãþi, Vasile Dumitrache, 207 

La marginea unui mormânt, Mihai Luca, 210 

Prietenul pierdut, Vasile Þugulea, 211 

Amintiri, Lidia-Gabi Ghidoveanu, 213 

Vasile Dumitrache – „un om pentru toate anotimpurile“, Elena 

Popoiu, 216 

La orizont semicentenar, Liceul Mihai Eminescu îºi omagiazã întemeietorii, 

Jenicã Durchi, 220 

CAPITOLUL VI – Fundaþia Vasile Dumitrache, 223 

Fundaþia Vasile Dumitrache, Mircea Agache, 225 

Concursul Intrajudeþean de Matematicã Vasile Dumitrache, Dana 

Buzincu, 228 

O zi-eveniment… sau ce cautã un filolog la un Concurs de matematicã!, 

Elena Popoiu, 233 

Cuvânt de închidere ºi deschidere sau Lecþia de iubire, 

Gabriela Juverdeanu (Aevoae), 235 

(În loc de) Postfaþã, Elena Popoiu, Lidia-Gabi Ghidveanu, 239 

Index autori, 247 

Capitolul I 

Matematica vieþii


VASILE DUMITRACHE 

Viaþa 

S-a nãscut la 2 august 1923, în comuna Mãstãcani, judeþul 

Galaþi, într-o familie de þãrani cu 10 copii; mândru de obârºia 

sa, nu s-a rupt niciodatã de familie ºi, fiind cel mai mare dintre 

copii, s-a îngrijit toatã viaþa cu osârdie de cei 3 fraþi ºi cele 

6 surori. 

A urmat ºcoala primarã în comuna 

natalã, apoi cursurile Liceului Vasile 

Alecsandri din Galaþi; în toþi aceºti ani, 

a avut rezultate remarcabile: din clasa 

a II-a pânã în clasa a VIII-a a obþinut 

bursa Constandache, o recompensã ce 

se acorda rarisim, iar bacalaureatul l-a 

luat cu nota 10, fiind ºef de promoþie. 

Dupã efectuarea serviciului militar, a 

urmat cursurile Facultãþii de 

Matematicã-Fizicã a Universitãþii 

C.I.Parhon din Bucureºti, între anii 

1946–1950. A avut profesori iluºtri 

printre care Grigore Moisil ºi Dan 

Barbilian (poetul Ion Barbu). Din studenþie 

s-a cunoscut cu domnul profesor 

Vasile Þugulea, cu care se va reîntâlni ºi 

împrieteni la Bârlad. Dupã absolvire, în 

1950, este repartizat ca profesor la ªcoala Medie Tehnicã de 

Mecanicã din Bârlad.


Doi ani mai târziu, la 24 ianuarie, se cãsãtoreºte cu Natalia 

Alexandru, cu care împarte 44 de ani de viaþã armonioasã. 

Nu au avut copii, dar s-au ocupat cu dragoste pãrinteascã de 

nepoþi ºi de fini (3 dintre nepoþi au crescut ca ºi copii ai lor), 

au cununat 14 cupluri de tineri, printre care mulþi foºti elevi ºi 

au botezat 19 copii! 

În 1954, este numit director ºi profesor la ªcoala Medie 

Tehnicã Sanitarã, iar în 1955 este transferat ºi numit ªef al 

Secþiei de Învãþãmânt ºi Culturã a oraºului. 

Între 1957–1959, este profesor la ªcoala nr.1, apoi trece la 

nou înfiinþatul Complex ªcolar, unde va profesa pânã la 

încheierea activitãþii. În luna august a anului 1959, sub ministeriatul 

lui Ilie Murgulescu, cel care a desovietizat învãþãmântul 

ºi a reinstituit gradele didactice, i se acordã gradul definitiv. 

În vara anului urmãtor, îºi susþine examenul de licenþã, în 

faþa unei comisii al cãrei preºedinte este reputatul profesorul 

Miron Nicolescu, fiind declarat diplomat universitar în specialitatea 

matematicã-fizicã. 

Între 1965–1978, este directorul liceului de pe Dealul 

Morilor, denumit mai întâi Complexul ªcolar, apoi Liceul 

Gh. Gheorghiu-Dej, comasat ulterior cu Liceul Pedagogic 

Alexandru Vlahuþã. 

Într-o perioadã complicatã, în care ºcoala a cunoscut mari 

presiuni politice,Vasile Dumitrache este un profesor ºi un 

director cu o putere de muncã rar întâlnitã, cu o voinþã de fier, 

cu un spirit gospodãresc deosebit, cu o dãruire ºi implicare 

pe care le-a transmis întregului corp profesoral. La insistenþele 

sale, în perioada 1971–1978, sunt înfiinþate clase speciale 

de matematicã; cu elevii acestor clase, atraºi de renumele 

sãu ºi al catedrei de matematicã a liceului, desfãºoarã 

un program intensiv, zilnic, de pregãtire suplimentarã. Ajutã ºi 

material mulþi copii provenind din familii modeste, iar pe cei 

foarte dotaþi îi pregãteºte total dezinteresat, rãsplata fiind faptul 

cã unii l-au urmat în profesie. 


În iulie 1971, susþine colocviul pentru obþinerea gradului 

didactic II la Institutul Central de Perfecþionare a Personalului 

Didactic din Iaºi, iar în mai 1976, obþine gradul I, comisia de 

specialitate care a efectuat inspecþia fiind condusã de profesor 

doctor Vasile Cruceanu, de la Universitatea Al. I. Cuza 

din Iaºi. 

A trebuit sã facã faþã ºocului provocat de cutremurul din 

1977, care a însemnat un lung ºi greu ºantier de refacere ºi 

consolidare a clãdirii liceului. 

Directoratul sãu reprezintã una din perioadele cele mai frumoase 

ºi mai fructuoase din istoria ºcolii, în ciuda 

momentelor grele prin care a trecut învãþãmântul acelor ani. 

Curajoasele sale luãri de poziþie faþã de autoritãþile timpului 

nu au rãmas fãrã efect: în 1978, este determinat sã-ºi dea 

demisia din funcþia de director. Îºi continuã activitatea în liceu 

ca profesor, pânã la pensionare în anul1983. 

S-a stins din viaþã în zorii primei zile a anului 1996, dupã o 

grea suferinþã. I-a stat alãturi, cu acelaþi devotament de toatã 

viaþa, doamna Natalia Dumitrache. 

Iubit ºi respectat de elevi ºi colegi, Vasile Dumitrache a 

însemnat pentru generaþii de tineri un model ºi un mit: mitul 

profesorului ºi omului cu vocaþie împlinitã. 

În memoria sa, Cabinetul de matematicã al liceului îi va 

purta numele: este materializarea dorinþei ºi a recunoºtinþei 

celor ce i-au fost elevi sau colegi. 

În martie 2008, absolvenþii clasei sale speciale de 

matematicã promoþia 1974 au întemeiat Fundaþia Vasile 

Dumitrache, cu un generos program menit sã-l omagieze pe 

profesor ºi sã sprijine ºcoala care îi datoreazã atât de mult. 

Astfel, în luna mai 2008, s-a desfãºurat prima ediþie a 

Concursului Intrajudeþean de matematicã Vasile Dumitrache.


O întâlnire de gradul I 

Elena Popoiu 

7 august 2008, ora 17,45, la sediul Academiei Bârlãdene. 

La doar câteva zile de la data la care profesorul ar fi 

împlinit 85 de ani, doamna Natalia Dumitrache a acceptat sã 

ne vorbeascã despre cum a trãit acest moment ºi sã ne ajute, 

cu un nou unghi de reflectare, în încercarea de restituire a 

imaginii profesorului. Am dorit tare mult ca întâlnirea din acea 

searã de varã, la care a fost prezentã ºi doamna profesoarã 

Mihaela Tudor, sã nu fie nici „jurnalisticã“ nici protocolarã… 

Ne-am bucurat sã constatãm, chiar din primele clipe, cã aºa 

a privit-o ºi invitata noastrã… 

Aþi scris deja despre domnul profesor Vasile Dumitrache. 

Mulþumindu-vã cã aþi acceptat acest interviu, la puþin timp de 

la acel 2 august – din care, în fiecare an, aþi fãcut un prilej de 

strângere împreunã a celor apropiaþi domnului profesor – vã 

propun sã începem cu amintiri de dinaintea celor mai bine de 

40 de ani cât i-aþi fost alãturi. Cu siguranþã, v-a vorbit mult 

despre anii sãi de ºcoalã, de studenþie. 

Eu vã mulþumesc pentru aceastã idee. 

Din ce mi-a povestit Vasilicã, ºtiu cã a avut o studenþie frumoasã, 

dar nu uºoarã. Am sã vã relatez un amãnunt, poate surprinzãtor. 

Ca sã se întreþinã la facultate, a trebuit sã lucreze. 

Între altele a fãcut ºi… figuraþie la teatru! Mi-a spus cã acolo, la 


repetiþii, l-a întâlnit pe Camil Petrescu… Cât priveºte studiile la 

Facultatea de Matematicã, povestea cu mândrie despre marii 

lui profesori. Nu o datã mi-a reprodus cuvintele cu care profesorul 

Grigore Moisil li se adresa studenþilor. Gesticulând 

larg, cu braþele în arc de cerc, le spunea: „Domnilor! Noi 

avem aici o bibliotecã mare, frumoasã, bogatã… ºi e 

deschisã de dimineaþã de la ora 

8, pânã seara la ora 10… ºi nu 

vã dã nimeni afarã!“ 

Cât de greu v-a fost ca soþie a 

directorului Vasile Dumitrache, 

cu programul sãu de lucru la 

ºcoalã din zori pânã seara? 

Nu mi-a fost greu. Am înþeles 

situaþia de la început, mi-am 

spus ºi i-am spus cã trebuie sã-l 

ajut… Nu se punea problema sã 

nu accepte funcþia, era o situaþie 

grea sus la liceu. L-a chemat 

primul secretar Tãnase, la 

Vaslui. Nu i-au dat timp de gândire, i-au spus cã a doua zi 

urma sã fie prezentat ca noul director. Era în 1965… S-a 

întors de la Vaslui, mi-a povestit ce i se propusese. Mi-a spus 

ºi cã nu ºtie în ce mãsurã va mai putea rãspunde obligaþiilor 

de familie (pãrinþi, fraþi, familia mea). I-am spus cã-i voi fi alãturi, 

ca ºi pânã atunci. 

Trebuie spus cã, dupã inundaþiile din 1968, mama a venit 

sã locuiascã cu noi, cu deplinul acord, ba chiar la propunerea 

lui Vasilicã. A respectat-o, i-a fost aproape în toþi anii pânã la 

sfârºit… a fost o afecþiune reciprocã. 

Aþi fost soþia unui om pentru care nimic nu era mai important 

decât matematica, a unui profesor pentru care „toþi elevii 

sunt copiii mei“ nu era o simplã formulã. Când ºi cum aþi 

„intrat în rol“? 

A fost de la sine înþeles… Nu a fost nevoie sã-mi cearã nimic.


L-am ajutat în toate situaþiile, i-am înþeles pasiunea pentru 

matematicã, nu-l deranjam de la lucru, ºi nu lãsam în ruptul 

capului sã fie deranjat. Problemele concrete ale casei, le 

rezolvam fãrã sã-l tulbur. Îi primeam pe copii în casa noastrã 

cu dragoste. Îmi amintesc de vizita unor foºti elevi veniþi în 

vacanþã, din Israel. S-au reîntâlnit cu colegii rãmaºi în þarã ºi 

ne-au telefonat, cerând permisiunea sã ne viziteze. Unul din 

ei, Steinberg se numea, mi-a spus când i-am întâmpinat: 

„Doamnã Dumitrache, cu aceeaºi eleganþã ne deschideþi ºi 

acum uºa, ºi ne primiþi…“ 

Mulþi dintre foºtii elevi vorbesc despre faptul cã au fost ajutaþi 

ºi material de domnul profesor. Aþi fi de acord sã ne 

povestiþi câte ceva despre acest subiect ? 

Ar fi atâtea de spus… Dar nu ºtiu dacã Vasilicã ar fi de 

acord… Aº evoca totuºi un caz... Unul dintre copiii la care a 

þinut mult a fost Vasile Popescu, un bãiat foarte dotat ºi 

inteligent, dintr-o familie modestã. L-a ajutat mult ºi profesional, 

ºi material. Când a terminat liceul ºi a luat examenul 

la Facultatea de matematicã, primul pe listã, l-a „echipat“ 

complet… Am pãstrat mereu legãtura. Venea mereu pe la 

noi, în drum spre casã. A devenit cadru universitar la Iaºi, la 

catedra de analizã matematicã… Nu am cuvinte sã vã spun 

cât de afectat a fost Vasilicã atunci când s-a produs accidentul 

fatal; parcã ºi-ar fi pierdut un copil… 

Da, aºa e, casa noastrã era oricând deschisã copiilor, iar 

Vasilicã avea grijã ca ºi la ºcoalã elevii sã se simtã ca acasã. 

Vã împãrtãºea domnul profesor din problemele de la 

ºcoalã, din greutãþile înfruntate? Cum reuºea sã treacã peste 

momentele dificile? 

Venea deseori acasã mâhnit de ce se întâmpla la ºcoalã, 

de nemulþumirile sau reproºurile nedrepte primite, uneori de 

la cine se aºtepta mai puþin. Se consuma mult… Îl liniºteam 

ºi mã strãduiam sã-l conving sã ia lucrurile aºa cum sunt. Am 

avut o comunicare perfectã… 

Dar avea ºi satisfacþii ºi mi le împãrtãºea ºi pe acelea. 


Îndeosebi rezultatele bune ale copiilor. 

Vã ajungeau la urechi, acasã sau la serviciu, informaþii, 

pãreri despre domnul profesor, sau chiar încercãri de intervenþii? 

Cum le „suportaþi“ ? 

Eu am lucrat la serviciul tehnic al Fabricii de Rulmenþi. Am 

avut mulþi colegi ai cãror copii au fost elevi la Complex. Am 

preferat discreþia în orice situaþie… Îl lãudau pe Vasilicã, iar 

eu le spuneam : „Soþul meu îºi face doar datoria… Cautã sã 

ajute cât se poate“. Nu acceptam sã mi se solicite vreo intervenþie. 

ªtiam cã, dacã era cazul, ajuta fãrã sã fie nevoie de 

insistenþe. ªi am fost înþeleasã de colegi… 

Domnul Dumitrache a fost un soþ autoritar, care ºi-a impus 

punctul de vedere, fãrã sã vã consulte? Pe de altã parte, 

ospitalitatea familiei dumneavoastrã vã revenea în cea mai 

mare parte. Erau mari pretenþiile de gazdã ale domnului 

Dumitrache? 

Nu, deloc. Întotdeauna am discutat ºi am luat hotãrârile 

împreunã. Avea mare grijã ca în casã totul sã fie de bunã 

calitate, pus la punct. Era exigent, dar nu mofturos. Era gata 

sã aprecieze un fel de mâncare bun, o masã pentru oaspeþi 

bine pregãtitã ºi lãudatã de toþi. Sigur cã, în condiþiile în care 

el era atât de solicitat la ºcoalã, iar eu la serviciu, erau ºi 

renunþãri… 

Cât despre primirea oaspeþilor, era foarte grijuliu ca totul sã 

fie fãrã reproº, de la calitatea preparatelor, la modul de 

prezentare ºi la þinuta noastrã, a gazdelor. Era un amfitrion 

primitor ºi exigent. Era foarte preocupat ºi de þinuta mea, dar 

ºi de cea personalã. Era ºi acesta un semn al respectului faþã 

de profesie… Aºa a fost obiºnuit ºi aºa l-am obiºnuit ºi eu. 

Alegerea cãmãºilor, a stofei pentru costume, a cravatelor… 

era rãspunderea mea, fiindcã foarte rar puteam ieºi la 

cumpãrãturi împreunã. 

Cum se supãra domnul Dumitrache acasã? La ºcoalã erau 

ºi momente când devenea Jupiter Tonans… 

E drept cã venea acasã uneori nervos, nemulþumit, dar nu


se „descãrca“ în familie. Uneori ºi eu veneam cu probleme de 

la serviciu, ºi vãzându-l copleºit, ezitam sã-i mai povestesc 

de-ale mele. 

“Copiii“ domnului profesor v-au adoptat. Sau, mai exact, 

dumneavoastrã i-aþi adoptat. V-au ajutat aceste legãturi 

sufleteºti sã suportaþi ºocul pierderii domnului profesor, ºi anii 

de dupã? 

Deºi sunt singurã, fiindcã noi nu am avut copii, nu mã pot 

plânge… mã bucur de atenþia celor din jurul meu: nepoata 

mea, bunele mele vecine, care m-au ajutat ºi mã ajutã în 

continuare, reprezintã pentru mine o a doua familie… Iar 

copiii? Dacã m-au ajutat copiii lui Vasilicã? Foarte mult. Mulþi 

dintre ei m-au consolat, m-au sprijinit, unii chiar material. 

Mi-au telefonat… îmi telefoneazã ºi acum, fie cã se aflã în 

Bârlad, altundeva în þarã, sau chiar pe alte continente. Când 

vin în Bârlad, mã viziteazã, singuri sau cu familiile. Mergem 

împreunã la cimitir… 

Cât despre anii de dupã… Nu se poate spune cã m-am 

obiºnuit cu gândul cã Vasilicã nu mai este… Mã surprind 

uneori cu gândul cã trebuie sã vinã de la ºcoalã sau din 

oraº… Singurãtatea e cea mai tristã ºi apãsãtoare companie… 

dar trãiesc cu speranþa cã acei ce ne sunt dragi nu 

mor niciodatã, ci trãiesc veºnic în amintirea ºi în sufletul nostru! 

Absolvenþii promoþiei 1974 au fost, poate, cei mai apropiaþi 

de domnul profesor. Ei sunt cei care au întemeiat Fundaþia 

Vasile Dumitrache.Cum aþi primit iniþiativa lor? 

Cuvintele sunt prea modeste pentru a exprima cât sunt de 

impresionatã de ideea ºi gestul lor. E drept cã aceastã clasã 

specialã de matematicã a însemnat mult pentru Vasilicã. 

Parcã îl aud: „Mâine am douã ore de geometrie la copiii 

mei… Dupã-masã am pregãtire tot cu ei… Îmi trebuie cartea 

aceea… cele trei fascicole de analizã… ºi pentru geometrie, 

vezi cartea cu coperþi roºii… Dã-mi-le, dacã vrei!“ 


Le ºtiam pe toate. „Dã-mi ºi sticluþa de cernealã, te rog!“ 

Era ritualul de searã. Obosit, nu zãbovea pânã târziu, dar 

spre dimineaþã, pe la trei jumãtate-patru, vedeam lumina 

aprinsã în bibliotecã. Se instala la masã ºi lucra concentrat, 

în liniºte, pânã pe la ºase jumãtate… 

Ca sã revin, a fost o clasã deosebitã, cu copii din aceia pe 

care nu-i uiþi, ºi care, se vede bine, nu te uitã! Mai vãd în gestul 

lor semnul cã lecþiile profesorului au dat roade, cã i-a format 

ca oameni harnici, corecþi, cu simþ moral, învãþaþi sã nu 

renunþe la greu, sã nu se lase atraºi de rãu. 

Aþi fost invitatã ºi aþi participat, în ziua de 31 mai 2008, la 

prima manifestare organizatã de Fundaþie, împreunã cu 

Catedra de matematicã a Liceului Mihai Eminescu: 

Concursul Intrajudeþean de Matematicã Vasile Dumitrache. 

Aþi fost prea emoþionatã ca sã luaþi atunci cuvântul. Puteþi sã 

ne spuneþi acum câteva impresii? 

Nu am uitat nici acum emoþiile. Le mulþumesc ºi pe aceastã 

cale celor care au lucrat pentru reuºita acestui eveniment, 

aºa cum le adresez gândurile mele de caldã încurajare ºi 

mulþumire tuturor celor care, din interiorul Fundaþiei sau alãturându-se 

membrilor fondatori, colaboreazã la realizarea a 

ceea ce ºi-au propus foºtii elevi ai lui Vasilicã… 

Am plecat foarte marcatã atunci, de la ºcoalã. În noaptea 

de dupã concurs, þi-am povestit chiar a doua zi, am avut acel 

vis… voi veþi decide dacã sã-l dezvãluim aici… Am visat cã 

eram în cancelarie, exact ca în dimineaþa concursului, la 

deschidere: cu domnul director Durchi, cu domnul profesor 

universitar Rãºcanu de la Iaºi, cu domnul inspector Anton, cu 

Mircea Agache, cu tine, cu Gabi, cu toþi cei prezenþi, profesori 

ºi elevi… Deodatã, am simþit ceva, ca o forþã nevãzutã, ºi 

apoi am distins silueta lui Vasilicã, ridicându-se cu braþele 

larg deschise ºi cuprinzându-ne pe toþi… ca într-un gest de 

mulþumire… 

ªi am mai avut un vis, în zorii Zilei de Înãlþare. De data asta,


Vasilicã mi-a apãrut din profil, tot fãrã sã mã priveascã, dar 

spunându-mi clar: „Vorbeºte cu Aniþa… când se duce la 

Sihãstria sã-þi aducã o icoanã frumoasã cu Maica Domnului 

cu Pruncul în braþe. Contribuie ºi tu cu ceva… ºi vezi sã fie 

pusã pe perete, acolo la Fundaþie, în prima zi… 

Acolo vor fi ºi profesori ºi copii…“ 

Chiar a doua zi dimineaþã, am vorbit cu Aniþa, i-am povestit 

visul. ºi-a fãcut drum special la Sihãstria ºi mi-a adus icoana, 

dupã cum a fost dorinþa lui. L-am chemat apoi pe Mircea 

Agache sã vadã icoana. Va fi, alãturi de cãrþile de matematicã 

ale lui Vasilicã, de caietele ºi carnetele sale, darul meu, darul 

nostru pentru Fundaþie… 

*** 

Greu ar mai încãpea aici cuvinte… 

ªi totuºi… La despãrþire, i-am mulþumit încã o datã doamnei 

pentru cã a acceptat invitaþia noastrã, iar Mihaela a adãugat 

ceva legat de faptul cã porniserãm pe drumul Cãrþii puþini, 

nesiguri de noi, dar cã lucrul nostru s-a închegat, am devenit 

o echipã… 

ªi atunci a cãzut, rotundã ºi memorabilã ca o sentinþã bunã, 

aceastã propoziþie a doamnei Dumitrache: 

„ªi de data asta, Vasilicã v-a adunat pe toþi!“ 

Nu mi-aº fi putut dori un mai bun final pentru acest interviu. 

CAPITOLUL II 

MÃRTURIILE ELEVILOR


Promoþia 1950 

Elena Istrate (Untaru) 

“Lozincile se pot scrie fãrã prea multã ºtiinþã de carte!“ 

Naºterea, copilãria, adolescenþa ºi formarea mea ca om 

sunt strâns legate de oraºul Bârlad. Am plecat de aici în 1951, 

dupã terminarea ºcolii, dar nu am pãrãsit niciodatã cu adevãrat 

acest drag oraº: desele mele reveniri m-au readus alãturi 

de familie, dar ºi de oamenii care mi-au fost aproape, în 

acele vremuri grele, ºi cãrora le pãstrez respectul cuvenit. 

Tocmai aceste legãturi mi-au dat posibilitatea anul trecut sã 

citesc în ziarul Bârladul articolul „Oameni care ne lipsesc“ ºi 

sã mã bucur cã munca, abnegaþia ºi dãruirea domnului 

Profesor Vasile Dumitrache nu intrã în uitare, ceea ce face 

cinste oraºului nostru. 

Mã întorc în timp, regãsind începutul anului ºcolar 1950, 

an în care venea la catedra de matematicã, ca proaspãt 

absolvent repartizat la ªcoala Medie de Mecanicã, profesorul 

Vasile Dumitrache. Era o ºcoalã nãscutã din transformãri ºi 

completãri de pe la alte unitãþi ºcolare, în urma reformei din 

învãþãmânt din 1948. Fac aceastã menþiune pentru a ilustra 

starea noastrã de confuzie ºi de nesiguranþã: era ultimul nostru 

an de ºcoalã, foºtii noºtri profesori au fost înlãturaþi de la 

catedrã, iar cei ce le-au luat locul aveau ca pregãtire profesionalã... 

ideologia marxist-leninistã! 

Prima noastrã orã de matematicã s-a rezumat la 

prezentare ºi la cunoaºterea clasei, dar ce nu mi se ºterge


mie din minte nici pânã astãzi este privirea cu care profesorul 

studia pereþii clasei, plini de lozinci, între care trona una cu 

textul: „Niciun corigent, niciun repetent!“. S-a uitat lung la noi, 

apoi la perete, nu a fãcut niciun comentariu, doar a ridicat din 

sprâncene, gest prin care am înþeles cã este contrariat, ºi 

care ni l-a apropiat imediat. 

La urmãtoarea orã, ne-a vorbit despre nevoia de cunoaºtere, 

de învãþãturã disciplinatã ºi, nefãcând caz de materia pe care 

ne-o preda, ne-a informat cã lozincile se pot scrie fãrã prea 

multã ºtiinþã de carte. Cartea, spunea domnia-sa, este necesarã 

sã te pregãteºti ºi sã te împlineºti ca om. Cum clasa 

noastrã era de fete, ne-a spus cã obligaþia noastrã de a 

învãþa ºi a ne forma este cu atât mai necesarã, noi trebuind 

sã ne creºtem copiii în spiritul dorinþei de a învãþa carte. Tot 

ce ne-a spus pentru noi era de neînchipuit pe atunci; directorul 

ºcolii, de exemplu, ne oferea numai admonestãri pe 

care le încheia cu invariabilul: „Eu sunt ciocãnar, cu mine nu 

vã merge!“ 

Am fost o clasã care nu a excelat la matematicã, dar ne-am 

bucurat de strãdania, înþelegerea ºi prietenia pe care domnul 

Profesor Vasile Dumitrache a ºtiut sã le acorde unor eleve 

nãucite de prea multele schimbãri survenite. Respectul ºi 

consideraþia elevilor ºcolii nu se potriveau cu pãrerea 

colegilor de cancelarie ai domnului Profesor, cãci mediocritatea 

ºi lupta lor de afirmare politicã îi fãceau incapabili sã 

înþeleagã ºi sã recunoascã un dascãl autentic, venit în ºcoalã 

cu dorinþa de a dãrui ºtiinþa acumulatã în anii de studiu ºi cu 

dragoste faþã de tineri. 

Am scris aceste rânduri pentru a face cunoscute ostilitãþile 

ºi vitregiile de care profesorul nostru a avut parte la început 

de carierã, vitregii care, însã, nu l-au înfrânt pe omul dornic 

sã dãruiascã ce ºtie ºi ce poate. Le-am scris ºi pentru cã ºtiu 

cã a rãmas aºa cum l-am cunoscut noi, primii sãi elevi, ºi 

cum l-au cunoscut, apreciat ºi respectat generaþii întregi. 


Domnul profesor Dumitrache a fost un mare om, adevãrat 

pãrinte pentru miile de elevi care au avut ºansa sã-l aibã profesor, 

director, sau, dupã absolvire, un bun ºi atent sfãtuitor. 

Fac parte din prima generaþie care l-a avut profesor ºi mã 

simt bogatã spiritual cã am avut privilegiul de a-l cunoaºte, 

iar, mai târziu, m-am bucurat de o caldã prietenie din partea 

domnului Profesor ºi a doamnei Lia Dumitrache. 

Le mulþumesc celor care, prin strãdania lor, îºi onoreazã 

oraºul ºi îºi omagiazã înaintaºii. Vã mulþumesc dumneavoastrã, 

celor care aduceþi prinos de recunoºtinþã ºi respect celor de 

neuitat. 

Îmi exprim toatã consideraþia ºi respectul meu pentru omul 

Profesor Vasile Dumitrache ºi pentru Doamna Lia 

Dumitrache, care l-a înþeles ºi sprijinit în munca sa de o viaþã.



Ecuaþiile profesorului Vasile Dumitrache 

Mircea Coloºenco 

Era o zi de iarnã. Ninsese. Vântoasa încã nu se oprise. 

Toate intrãrile erau întroienite. Am pãtruns în incinta ºcolii pe 

uºa principalã. Întârziasem ceva timp. În clasã, profesorul 

þinea lecþia. Mi-a fãcut semn sã trec la banca mea. Era singurul 

care nu se supãra cã mai întârzii la orã. 

Înalt, uscãþiv ºi cu privirea umbritã de sprâncenele dese ºi 

unite, cu un pãr negru ºi þepos pe cap, cu tenul mãsliniu ºi 

voce caldã, se dorea plãcut, în pofida severitãþii manifestate 

prin gesturi, þinutã ºi obiectul de predare. 

Aºa arãta profesorul de matematici Vasile Dumitrache la 

vârsta tinereþii. Nu ºtiu dacã atunci avea mai mult de 

douãzeci ºi cinci de ani. 

– Da, da, de matematici, ne spunea adeseori. Matematici. 

Ca limbile, cã nu e o singurã limbã în lume. În schimb, celelalte 

obiecte – Biologia, Geografia, Psihologia ºi câte altele – 

sunt singure. Matematicile sunt mai multe, de mai multe feluri. 

Exagera. Era o exagerare didacticã, pentru ca sã ne þinã 

permanent atenþia treazã. 

Alteori, de parcã intenþionat se contrazicea, ne spunea: 

– Matematica este unica ºtiinþã care poate matematiza, 

adicã poate studia orice disciplinã ºtiinþificã cu ajutorul 

metodelor ei speciale. Invers, nu. ªi e abstractã. E clar? 

Erau expresii consacrate, însã pentru noi, elevii, noutãþi 


indubitabile. Nu se gãseau în manualele sovietice traduse din 

ruseºte, dupã care învãþam obligatoriu în ºcoalã. 

În timp ce ne preda, se foia prin clasã, urmãrindu-ne cum ºi 

ce scriam în maculatoare. Se urca pe estrada de la catedrã, 

scria pe tablã cine ºtie ce formulã care i se pãrea mai 

greoaie, ºi comenta: 

– Vezi, Costicã, i se adresa câte unui elev, n-ai scris 

esenþialul. Matematica este o ºtiinþã care se cere sã fie scrisã 

exact. Bãieþi, repet doar pentru Costicã... 

De parcã noi ceºtilalþi eram mai breji! Cãci ne venea la 

fiecare rândul. Aºa nu ne obijduia, nici noi nu ne simþeam 

jenaþi, ci ne dãdãcea ca pe niºte fraþi mai mici. De aceea, 

bãnuiesc, ni se adresa dupã numele mic, nu dupã cel de 

familie: micºora distanþa dintre profesor ºi elev. 

Când te scotea la lecþie, în vreme ce fãcea corecturile de 

rigoare pe caietul de curat, era atent cum te descurci la tablã. 

– Îþi urmãresc, Luciene, raþionamentul deductiv. Cu acest 

„instrument“ mintal, Matematica studiazã proprietãþile, relaþiile 

ºi entitãþile de naturã abstractã. Poþi sã-mi enumeri una, 

douã, trei? 

– Pãi, începeai ºi spuneai: punctul ã-ã-ã, numãrul ã-ã-ã, 

mulþimea. 

– Da, da. Însã rosteºte-le la plural: punctele, numerele, 

mulþimile. De ce? 

– Pãi, cã spuneþi dumneavoastrã. Ce, nu-i acelaºi lucru? 

– Nu! Cã ºi ele la rândul lor, sunt de mai multe feluri. Veþi 

învãþa altã datã. 

Pentru mine, cea mai importantã lecþie a fost cea despre 

ecuaþie. Atunci s-a despãrþit cerul în douã ºi am vãzut 

izvorul Luminii. Nu se poate uita o asemenea zi. Parcã-l aud 

ºi-acum, la atâþia ani: 

– Ecuaþia, luatã în sine, e o chestie greu de rezolvat. În 

Matematicã, e o relaþie între mai multe mãrimi cunoscute ºi 

necunoscute. În Chimie, e scriere prescurtatã a reacþiilor


chimice. În Astronomie, se vorbeºte despre ecuaþia timpului, 

respectiv diferenþa dintre timpul solar mediu ºi cel solar adevãrat. 

Cuvântul vine din latinã, aequatio ºi înseamnã 

potrivire, egalitate. E o întreagã simbologie. Nimic gratuit. 

Nimic inutil. 

S-a oprit din dictare ºi, dupã cum proceda de fiecare datã 

când începea o lecþie nouã, numea pe câte unul dintre elevi 

sã citeascã rândurile scrise dupa dictare. 

– Georgicã, ia citeºte tu! 

– Aþi scris la fel? Bine, continuãm. Dar deºi cuvântul vine 

din latinã, nu latinii/romanii au folosit termenul de ecuaþie în 

Matematicã, ci italianul Leonardo Fibonacci, în Liber 

abaci/Cartea socotitului, în anul 1202 e.n., acelaºi care a 

introdus primul în circulaþie intelectualã europeanã scrierea 

ºi folosirea cifrelor arabe. Ceea ce trebuie voi sã reþineþi, pe 

lânga aceste date istorice, este faptul cã rezolvarea unei 

ecuaþii înseamnã a determina mulþimea soluþiilor, fie cã e 

vorba de o ecuaþie algebricã, iraþionalã, logaritmicã, transcendentã 

(nealgebricã), trigonometricã ºi câte altele. Aºadar, 

egalitatea dintre cele douã expresii având entitãþi cunoscute 

ºi necunoscute, adevãratã e numai pentru valori ale 

elementelor/entitãþilor necunoscute, numite soluþii sau 

rãdãcini. Vreme de o lunã am fãcut ecuaþii. ºi numai ecuaþii. 

Într-o zi vorbea de la catedrã, uitându-se undeva într-un punct 

fix, de parcã din locul acela îi venea inspiraþia. Apoi, privindu-ºi 

ceasul, aºa cum îºi fãcuse obiceiul, se adresã clasei: 

– Mai e un sfert de orã pânã la sfârºitul lecþiei. Vã rog, o 

foaie de hârtie pe bancã, introduceþi totul dedesubt ºi scrieþi: 

extemporal. 

Ne-a dictat o ecuaþie, în vreme ce o scria pe tablã. 

– Nu vreau decât soluþii. Calculaþia, altcândva. De altfel, 

Calculaþia nici nu înseamnã Matematicã. Reþineþi: cât mai 

multe soluþii. 

Liniºtea sfertului de orã pentru extemporal fusese spartã de 

sunetul clopoþelului. Lecþia de matematicã se terminase. 

Profesorul a plecat cu catalogul ºi bietele noastre lucrãri. 


În recreaþie, ieºit în curtea ºcolii, am fugit prin ger spre imobilul 

vecin aflat în degradare, ascuns printre tufe sãlbatice 

troienite ºi ele. Era fosta închisoare (burghezo-moºiereascã) a 

Bârladului. Clãdirea în care învãþam fusese ridicatã, la roºu, 

pentru a o înlocui, fiind amenajatã în grabã ca închisoare 

(comunist-bolºevicã), dar cãreia i s-a schimbat destinaþia în unitate 

medie/secundarã/post-universitarã de învãþãmânt; sus, 

sãlile de curs, dormitoarele internatului, iar la demisol, atelierele 

mecanice. Aici a fost transferatã ªcoala Medie Tehnicã 

Metalurgicã de la Brãila, în 1952, ca sã pregãteascã tehnicieni 

pentru Fabrica de Rulmenþi, atunci în construcþie în Bârlad. 

Între 1952–1954, am urmat cursurile anilor I– II, dupã care 

ºcoala a fost transferatã la Iaºi doar cu elevii din ultimul an 

de studii (IV), ceilalþi au fost transferaþi din oficiu, dar cu un 

an de studiu înapoi, la liceu. Nu ºtiu ce mã trãsnise în ziua 

aceea geroasã de iarnã sã vãd o casã sinistrã, pãrãsitã sub 

nãmeþi, cu pereþii plini de igrasie, cu ferestre desprinse din 

canaturi, iar vântul pãrea încãrcat de vaiete ºi gemete. În 

primãvarã, imediat dupã dezgheþ, cãsoiul acesta inform a 

fost demolat, doar un nuc bãtrân, de la fosta intrare, mai pãstra 

amintirea (ulterior, în clãdirea în care a funcþionat ºcoala, 

a fost înfiinþat Sanatoriul de tuberculozã, lângã Pompierie ºi 

faþã în faþã cu Colegiul Naþional Gheorghe Roºca Codreanu, 

al cãrui elev ºi profesor am fost). 

Ceea ce trãiam erau ecuaþii cu soluþii/rãdãcini total diferite de 

spaþiile matematice de la lecþiile profesorului Vasile Dumitrache. 

II. 

Atunci, cu mine, din cele patru clase de anul II, câte eram 

la „Metalurgicã“, în seria 1953–1954, doar o pãtrime dintre 

colegi ne-am regãsit liceeni. 

Ne pãrãsise ºi profesorul Vasile Dumitrache. Noul profesor 

preda o matematicã închistatã ca ºi el, îndepãrtându-mã de 

Regina ªtiinþelor, dar nu pentru multã vreme. Totuºi...


La absolvirea cursurilor liceale, cu diplomã de maturitate (!), 

în 1956, trei dintre colegi, Gheorghe Luca, Constantin 

Scânteie ºi Milicã Timofticiuc, au devenit studenþi ai Institutului 

Politehnic din Galaþi, Facultatea de chimie alimentarã. 

În acelaºi an, profesorul Vasile Dumitrache a fost numit 

Inspector-ºef al Secþiei de învãþãmânt Bârlad. 

Cei trei studenþi o duceau foarte greu cu viaþa de toate 

zilele. Nu reuºiserã la examenul de admitere cu media cerutã 

pentru bursã. Mai mult, unul era fiu de deþinut politic, altul fiu 

de chiabur, celãlalt nu-ºi cunoºtea pãrinþii ºi, crescut la orfelinat, 

îl pãrãsise pentru „libertate“. 

De situaþia lor precarã a aflat profesotul Gheorghe Gâlcã, 

care a intuit un plan de ajutorare a celor trei. A luat legãtura 

cu alþi doi profesori ai studenþilor din Galaþi, respectiv cu 

Nicolae Pavel ºi Petre Coloºenco (taicã-meu de la care ºtiu 

povestea), propunându-le sã se lase premiaþi pentru activitate 

didacticã fruntaºã, cã a vorbit în acest sens cu prietenul 

sãu, Vasile Dumitrache, ºeful de la Învãþãmânt, ºi banii 

respectivi sã-i trimitã celor trei aflaþi la ananghie, gata sã-ºi 

pãrãseascã studiile abia începute. Era o misie riscantã. Totul 

s-a petrecut într-o înþelegere tacitã. 

Peste ani, cei trei au venit la Bârlad sã le returneze binefãcãtorilor 

ajutorul în bani primit. Gheorghe Luca fusese oprit 

asistent la facultate (ulterior profesor universitar doctor, autor 

de lucrãri ºtiinþifice), iar ceilalþi doi – ingineri. 

- Mai bine, le-a spus profesorul Vasile Dumitrache, gãsiþi ºi 

voi pe alþi oropsiþi de soartã ºi ajutaþi-i! Dar din dar se face rai. 

III. 

Ecuaþia timpului social-politic a trecut peste noi ca o ninsoare 

siberianã, iar vântoasele destinului m-au apropiat pentru 

o vreme de profesorul Vasile Dumitrache, pe când 

gazetãream la Vaslui, iar dumnealui era directorul 

Complexului ªcolar din Dealul Morilor, în Bârlad. 


Era pe la începutul anului 1971. Cineva dintre colegii de 

redacþie, unealtã a Diavolului, a unui pizmos al profesoruluidirector 

Vasile Dumitrache, pe informaþii false ºi tendenþioase, 

l-a caricaturizat într-o diatribã cât se poate de murdarã ºi 

nefastã. 

Profesorul ºi cei din preajmã-i au protestat pe bunã dreptate. 

Rãspunsul nu a venit direct. Procedeul regimului era sã 

nu se cearã scuze de cãtre cel vinovat, pentru cã Partidul nu 

greºeºte! Dacã, totuºi, s-a fãcut o greºealã, aceasta sã fie 

„îndreptatã“ cu un material de presã „pozitiv“. Cel care a fost 

trimis sã ostoiascã situaþia am fost eu. 

Dar sufletul Profesorului sângera, ºi cu greu ºi-a revenit. 

Atunci l-am întrebat cu o oarecare temere: 

– ªi ºtiþi pe miºelul, individul care l-a contrainformat pe 

redactor, de „v-a fãcut-o“? 

– Ce conteazã? Miºelia rãmâne miºelie. Nu eu voi avea de 

suferit, ci ºcoala, elevii, oamenii ºcolii ca entitãþi ale aceleiaºi 

ecuaþii. Eu sunt trecãtor prin viaþã. Totdeauna mã aºtept ca 

Binele sã-mi fie întors cu Rãul. Dupã cum vezi, face parte din 

ecuaþiile Vieþii, nu ale Matematicii. Þine bine minte! 

IV. 

Alþi ani au trecut. Profesorul se pensionase. Eu ajunsesem 

sã mã stabilesc cu domiciliul în Bucureºti, iar cu serviciul la 

Ministerul Culturii, consilier la Direcþia Colecþii ºi Muzee. L-am 

vizitat acasã, în particular. Mã aºtepta în apartamentul sãu din 

bulevardul Epureanu. Era îmbrãcat la patru ace, cum i-a plãcut 

întotdeauna sã se poarte. Pe masã, pe lângã alte cele 

aºezate de Doamna Domniei Sale, se aflau ºi douã pãhãrele 

cu þuicã. Dupã ce am schimbat cuvintele de politeþuri specifice, 

mi s-a adresat cu aer ºugubãþ, turnând în pãhãrele: 

– Ciocnim, dar de bãut le vei bea doar dumneata, nu pentru 

cã eu m-am oprit de demult, ci pentru cã noi doi nu am


tãifãsuit împreunã la un pahar de tãrie, cum fac românii. ºi 

cine ºtie de vom mai avea ocazie! 

Am depãnat amintiri de ecuaþii rezolvate de Viaþã. ªi nerezolvate. 

Venise ºi timpul sã mã despart de gazde. 

Afarã, vântoasa nu se oprise. Toate intrãrile erau troienite. 

Am aflat, mult mai târziu, cã numai uºa glisantã ca o ghilotinã 

care duce spre cele veºnice (unica ecuaþie cu o singurã 

soluþie) nu fusese troienitã pentru fostul meu profesor Vasile 

Dumitrache. 

Ce pãcat! 

Post Scriptum 

Devenisem student la Filologie în Iaºi (1960–1965). Mi-a 

fost trezitã curiozitatea pentru poezia ermeticã de profunzime 

esteticã a lui Ion Barbu – matematicianul Dan Barbilian. 

Charisma acestuia era bivalentã: arta cuvântului ºi, 

deopotrivã, ºtiinþa numãrului. Cu timpul, le-am aprofundat pe 

amândouã; pe prima, prin intuiþie ºi studiu intens, iar pe a 

doua, pornind de la soluþiile/rãdãcinile ecuaþiilor magistral 

insuflate de profesorul Vasile Dumitrache, continuate prin 

aplicaþii axiomatice. Astfel, am ajuns sã realizez biografia 

poetului-savant Ion Barbu – Dan Barbilian (Editura Minerva, 

1989) ºi sã alcãtuiesc ediþia criticã a operei poetului Ion Barbu 

(Editura Univers Enciclopedic, 2000), sub egida Academiei 

Române care mi-a acordat Premiul Bogdan Petriceicu Haºdeu 

ca editolog. 

Ce noroc pe mine sã fiu hãrãzit sã am aºa profesor numit 

Vasile Dumitrache! 


Promoþiile 1959; 1967 

Stela Blãnaru 

Discipolii îºi urmeazã magistrul. 

Constantin Ibãnescu (1959) ºi Rãzvan Ionescu (1967) 

Doi cunoscuþi profesori de matematicã bârlãdeni, 

Constantin Ibãnescu ºi Rãzvan Ionescu, ambii foºti elevi ai 

domnului profesor Vasile Dumitrache, au fost descoperiþi ºi 

îndrumaþi de bagheta magicã a magistrului. 

Amândoi minþi sclipitoare, matematicieni pãtimaºi, iubind 

copiii ºi iubindu-ºi profesia, joviali, buni colegi, au ºtiut, în 

pofida unor slãbiciuni omeneºti, sã-ºi punã în valoare 

cunoºtinþele de matematicã ºi de viaþã dobândite de la profesorul 

lor, justificând astfel, chiar ºi numai în parte, investiþia 

de încredere ºi dragoste pe care domnul profesor le-o destinase 

ani la rând. 

Amândoi evocau cu recunoºtinþã ºi reverenþã chipul dascãlului, 

strãduindu-se sã ducã mai departe mãiestria pedagogicã, 

devotamentul ºi pasiunea pentru matematicã. 

Amândoi au ales prea devreme sã-ºi urmeze magistrul în 

lumea cãreia nu-i pot afla tainele minþile omeneºti. 

În universul matematic ºi uman al colegilor mei Constantin 

Ibãnescu ºi Rãzvan Ionescu a existat o soluþie; ea s-a numit: 

Vasile Dumitrache. 

Acum, trei matematicieni bârlãdeni dezleagã împreunã 

problemele ºi ecuaþiile nerezolvate pe pãmânt…



Domnului profesor Dumitrache, cu drag 

Dinu Bãdescu 

Aºa cum spune Nicolae Iorga în unul din aforismele sale 

Soarele nu rãsare ca sã apunã, ci sã lumineze pânã când 

apune, aºa mã gândesc la profesorul Dumitrache care, de la 

începutul carierei de dascãl, a rãsãrit ºi nu a încetat sã 

lumineze minþile noastre pânã când a apus. 

În Bârladul care se ridicã semeþ dincolo de soare ºi care 

pãstreazã intact pamântul moºtenit cu mormintele strãbunilor 

noºtri, acolo sus pe deal în cimitir odihneºte profesorul 

Dumitrache, cel care a ºtiut tot timpul cã Dumnezeu l-a înzestrat 

cu harul de a deschide minþile tinerilor, de a-i învãþa sã 

viseze frumos spre viaþa ce li se deschide la orizont. 

Dintre profesorii care s-au perindat la catedrã ºi ne-au 

învãþat aºa cum ºtiau ei mai bine ce trebuie sã facem în micul 

nostru univers ºcolar, unii puteau fi plictisiþi sau nepãsãtori, 

dar el era ca o fãclie, stimula vocaþiile, reuºind totodatã sã 

trezeascã în noi gustul pentru artã. 

Cu toatã severitatea a urât prostia, servilismul ºi incapacitatea 

unora care în acele timpuri se încãpãþânau sã nu 

recunoascã adevãratele valori. 

Am simþit, alãturi de profesorul Dumitrache, cã ºcoala e un 

cuib în care înveþi sã te înalþi în vãzduh, aºa cum citeam în 

Cireºarii. ºi câþi dintre cei care au trecut prin mâna-i mãiastrã 

nu s-au înãlþat la altitudini de multe ori chiar ameþitoare! 


ªtia întotdeauna cã elevul are nevoie de încurajare din 

partea dascãlului, ºtia cã elevul are momente de iubire, iar 

când te simþea cã ai nevoie de un sfat, acesta venea imediat, 

dãruit cu blândeþe, din inimã, exact aºa cum aºtepta un adolescent. 

Au trecut destui ani de când profesorul Dumitrache nu mai 

este printre cei vii, însã noi, foºtii lui elevi ne vom aminti cu 

drag de orele în care aveam în faþa noastrã acea personalitate 

a învãþãmântului bârlãdean (ºi nu numai) care ºtia ca 

nimeni altul sã îmbine severitatea cu destinderea, ambele 

dublate de o pasiune de neegalat. 

Mã simt bine ºi mã simt onorat cã am putut scrie aceste 

câteva rânduri despre o personalitate care nu a fost ºi nu va 

fi vreodatã contestatã de nimeni. 

Promoþia 1962 dupã 20 de ani


Promoþia1963 

Un om între oameni 

Marta Burcã 

Sunt una dintre fostele eleve ale domnului profesor Vasile 

Dumitrache, ºi am avut privilegiul sã-mi fie diriginte în toþi anii 

de liceu. 

Îmi amintesc cum, la prima orã de matematicã (în clasa 

a VIII-a), mi s-a pãrut un profesor extrem de sever ºi autoritar, 

pentru cã imediat ce a intrat în clasã ne-a dat extemporal. 

Mai târziu am realizat cã a vrut sã vadã care era nivelul de 

pregãtire al fiecãrui elev, având în vedere faptul cã proveneam 

de la diverse ºcoli din oraº ºi de la sate. 

Avea atâta har ºi dãruire în predare, încât ºi cei mai puþin 

înclinaþi spre matematicã au reuºit sã-i înþeleagã frumuseþea. 

A muncit cu multã perseverenþã cu noi ca sã ne aducã pe toþi 

aproape la nivelul cerut de programa ºcolarã, astfel încât, la 

sfârºitul clasei a IX-a, majoritatea clasei a optat pentru secþia 

realã. 

Cu fiecare an de liceu, am devenit din ce în ce mai apropiaþi 

de domnul Diriginte pe care-l consideram nu numai un 

dascãl deosebit, dar ºi un prieten apropiat, un pãrinte. Orele 

de dirigenþie erau o mare bucurie pentru noi, date fiind sfaturile 

ºi dragostea cu care ne înconjura permanent. 

În ultimul an de liceu, nu a existat zi sau spaþiu liber în orar în 

care sã nu fi fãcut meditaþii la matematicã, astfel încât nici un 

elev al clasei nu a mai avut nevoie de pregãtire suplimentarã în 


vederea admiterii la facultate. De aceea, 85% din elevii clasei 

noastre au reuºit la facultate din prima sesiune. 

Naivi cum eram pe atunci, probabil cã nici nu realizam ce 

mare însemnãtate aveau cunoºtinþele solide pe care le acumulaserãm 

ºi cât de mult ne vor ajuta în viitor. Or, dacã am 

ajuns la o clasã de realã ºi cu o carierã politehnicã, aceasta 

o datorez, o datorãm în exclusivitate muncii ºi dãruirii domniei 

sale, care a intuit potenþialul fiecãrui copil ºi l-a îndrumat 

cãtre un nivel superior. 

Fãrã aceastã încredere în forþele noastre pe care domnul 

Diriginte ne-a insuflat-o, probabil cã mulþi am fi abandonat 

ideea cã avem înclinaþii spre matematicã, dar talentul ºi 

dãruirea cu care ne-a cãlãuzit au transformat temutele ore de 

matematicã într-un joc, într-un concurs în care fiecare dorea 

sã fie cât mai competitiv, ºi pentru a rãsplãti efortul domnului 

profesor. 

Promoþia 1963


Singurele recompense pe care i le-am putut dãrui au fost 

diplomele noastre de absolvire a unor institute de învãþãmânt 

superior. ºi cât de mult se bucura domnul Diriginte când, la rândul 

nostru, deveniþi profesori, ingineri, mergeam sã-l vizitãm la 

ºcoala al cãrei director devenise, bucuroºi sã-l regãsim ºi 

cerându-i în continuare sfaturi în noul nostru drum în viaþã. 

Pentru mine, domnul profesor Dumitrache a fost cel mai 

iubit dascãl, un om cu alese calitãþi morale, pe care l-am stimat 

în mod deosebit pentru tot ceea ce a fãcut pentru 

realizarea mea ca om. 

Pentru generaþia noastrã, numele domniei sale va rãmâne 

mereu înscris cu majuscule în sufletul ºi mintea fiecãruia dintre 

noi. 



In memoriam 

Elena Moiºanu 

Problema alegerii carierei a constituit dintotdeauna o 

preocupare pentru tineri la absolvirea liceului. 

Retrãind în minte epoca în care aceastã problemã mi s-a 

pus ºi mie, îmi dau seama de importanþa ei, ºi îmi reamintesc 

emoþiile încercate când am ales sã mã îndrept spre cariera 

de profesor de matematicã. 

Aceastã decizie ºi aceastã chemare s-au datorat în primul 

rând profesorului meu de matematicã Vasile Dumitrache, un 

dascãl conºtiincios, foarte bun pedagog, plin de viaþã ºi de un 

permanent elan tineresc. 

Orele de matematicã erau o plãcere pentru noi, pentru cã 

profesorul nostru iubea copiii ºi matematica în egalã 

mãsurã. În afarã de lecþiile programate la clasã, domnul profesor 

a efectuat ºi alte activitãþi, i-a pregãtit pe elevi, prin 

zeci de ore suplimentare, pentru bacalaureat ºi admitere, 

pentru Olimpiadele de matematicã, având ca recunoaºteri 

ale eforturilor ºi dãruirii de zi cu zi, realizãrile ºi succesele 

elevilor sãi. 

Rãmâne în amintirea noastrã un om remarcabil, care ne-a 

îndrumat spre tainele matematicii, aceastã lume a minunilor, 

a unor minuni pe care le-am putut înfãptui numai cu ajutorul 

inegalabilului profesor Vasile Dumitrache.



Magia orelor de matematicã… 

Rodica Cazacu (Tãvãlicã) 

Cu 46 de ani în urmã, în timpul unei excursii ºcolare din 

vacanþa de varã, l-am cunoscut pe domnul profesor Vasile 

Dumitrache, ºi pot spune cã, de atunci, matematica s-a 

transformat pentru mine într-un obiect prin care am învãþat sã 

navighez spre infinit… În grupul de excursioniºti porniþi sã 

atace munþii Fãgãraº, eram ºase „Rodici“, iar eu eram cea 

mai micã: terminasem a doua clasã de liceu, în toamnã urma 

sã trec într-a X-a, ºi intenþia mea era sã aleg secþia umanã, 

cãci voiam sã dau la medicinã. 

„Cum, la umanã? La „balet“? Ba ai sã vii la realã, sã te învãþ 

matematicã“, mi-a spus atunci domnul profesor; era clar cã, 

în opinia dumnealui, toatã lumea trebuia sã facã secþia realã. 

M-am înscris totuºi la umanã, dar n-am rãmas acolo: am 

aflat ulterior cã domnul profesor mã trecuse în clasa a X-a G, 

clasã de profil real, pe care a preluat-o la matematicã. 

Din noianul amintirilor adunate în anii de liceu, cele mai frumoase 

pentru mine sunt cele legate de domnul profesor 

Dumitrache, de magia orelor sale de matematicã, de dorinþa sa 

de a ne determina sã iubim adevãrurile ºi logica matematicã, 

de prezenþa sa alãturi de noi în toate situaþiile importante, 

legate de ºcoalã ºi de viaþã. 

Îmi amintesc cum ne-a ajutat sã trecem peste servituþile ºi 

absurditãþile activitãþilor uteciste, solicitante mai ales pentru 


cei condamnaþi sã facã parte din „activul“ organizaþiei; eram 

secretara clasei ºi trebuia sã fiu prezentã la interminabile 

ºedinþe, care îmi rãpeau din timpul pregãtirii ºcolare, mai ales 

din lucrul la problemele din Gazeta matematicã. Ne 

plângeam mereu de acest lucru, iar domnul profesor ne sfãtuia 

amuzat: 

-“ La ºedinþã, sã aveþi la voi un caiet, pe care sã lucraþi la 

matematicã…Mai faceþi o problemã, mai desenaþi o 

mâþã…iar o problemã, iar o mâþã…“ 

Cred cã „mâþa“ era pe post de sarcini UTC! 

Pentru promoþia 1964, pentru clasa a X-a , apoi a XI-a G, 

domnul Vasile Dumitrache nu a reprezentat numai matematicianul, 

ci a fost „ºeful sectorului suflete“, omul de la care am 

învãþat, pe lângã adevãrurile ºtiinþifice, ce înseamnã corectitudine, 

profesionalism, generozitate. 

În afara ajutorului didactic ºi moral pe care l-a primit fiecare 

dintre noi, unii din colegi au fost sprijiniþi ºi material de domnul 

profesor. 

ªase dintre colegii mei de clasã, Vasile Popescu, matematicianul 

nostru devenit cadru universitar, Lidia Borza, Adrian 

Cartas, Dumitra Maxim, Toader Mihoci ºi Constantin 

Tãmãºanu au studiat matematica dupã terminarea liceului. 

În ce mã priveºte, eu am ales fizica… 

În primii mei ani de apostolat, am revenit în liceul meu, la conducerea 

cãruia se afla acum profesorul nostru de matematicã. 

Nu pot uita emoþiile pe care le-am avut la prima orã la care 

domnul director a venit în inspecþie, la laboratorul de fizicã. 

Atunci, pentru prima datã, dupã terminarea facultãþii, mi-am dat 

seama cã mi-am ales profesia pe care mi-o doream. 

Îmi amintesc de o discuþie avutã cu domnul director, în timpul 

unei „ferestre“ comune, cu prietena ºi colega Elena 

Popoiu, ºi ea reîntoarsã la matcã. Eram amândouã la început 

de drum, copleºite de faptul cã eram înconjurate (e adevãrat, 

tot cald, pãrinteºte) de foºtii noºtri dascãli, a cãror staturã


profesionalã era pentru noi imposibil de atins. Ne-am încumetat 

atunci – ºi nu ne-a fost deloc uºor – sã-i mãrturisim îndoielile ºi 

temerile. Ne-a ascultat atent ºi cu rãbdare, fãrã sã comenteze. 

În final, ne-a spus doar atât: 

– Mai vorbim peste zece ani! 

Au trecut mulþi ani de atunci, dar încã mai aud acele 

cuvinte… 

De la profesorul meu de matematicã ºi directorul Vasile 

Dumitrache, am învãþat sã-mi iubesc profesia de dascãl, sã 

iubesc ºcoala ºi copiii. 



ªi Bazil ºi-a urmat magistrul! 

Antoaneta Mustaþã (Baloºiu) 

Ne gândim adesea, noi absolvenþii promoþiei 1964 a liceului, 

la regretatul nostru coleg, Vasile Popescu, cãruia domnul 

profesor Dumitrache i-a descoperit calitãþile deosebite ºi pe 

care apoi l-a îndrumat spre performanþã în matematicã. 

Venise la liceu dintr-o familie sãracã de la þarã, iar domnul 

Dumitrache l-a luat sub ocrotirea sa, aºa cum a fãcut cu 

atâþia copii buni, proveniþi din familii cu situaþie materialã 

modestã. ªtiu cã l-a convins sã renunþe la Liceul Pedagogic, 

spre a-l canaliza cãtre pregãtirea intensivã în matematicã. 

Aºa a ajuns în clasa noastrã, a X-a G, bãiatul timid, dar care 

ºi-a fãcut foarte repede impuse calitãþile. Intuiþia profesorului 

nu a dat greº nici de aceastã datã: „Bazil“ al nostru a rãspuns 

aºteptãrilor sale, a muncit exemplar, s-a remarcat la 

olimpiade, ajungând chiar la faza pe þarã. 

Dar colegul nostru nu era doar talentat, harnic ºi bun camarad. 

Evocându-l, într-o întâlnire recentã cu colega mea de clasã, 

Rodica Tãvãlicã (Cazacu, pe atunci), ne-am reamintit cu 

emoþie ºi strângere de inimã un amãnunt grãitor: Bazil era 

atât de bine crescut încât, atunci când vorbea cu o colegã, se 

ridica în picioare! Îl respectau toþi colegii, mulþi apelau la ajutorul 

lui pentru temele la matematicã: era „instanþa supremã“ 

în rezolvarea problemelor de mare dificultate ºi nu refuza 

niciodatã pe nimeni.


Student la Facultatea de matematicã din Iaºi, sprijinit 

pãrinteºte în continuare de domnul Dumitrache, Vasile 

Popescu a ajuns cadru universitar ºi a urmat, promiþãtor ºi 

serios, treptele ierarhiei academice. L-am revãzut cu bucurie 

la întâlnirile de promoþie, la 10 ºi 20 de ani de la absolvire. 

Apoi, brutal ºi de necrezut, s-a produs accidentul de maºinã 

fatal... 

Nici acum nu ne putem consola de dispariþia lui, la vârsta 

de doar 40 de ani! 

Domnul profesor, mereu atât de mândru de elevul sãu, a 

fost profund marcat de aceastã pierdere. 

Clasa noastrã, întreaga promoþie 1964 a liceului, îºi vor 

aduce mereu aminte de numele ºi renumele lui Vasile 

Popescu... 

Promoþia 1964 dupã 10 ani 



Numãrul de telefon 

Lori Badea 

De câteva sãptãmâni, de când am promis cã voi scrie 

aceastã evocare, mã tot gândesc la ce avea Domnul 

Profesor Dumitrache în plus de a putut influenþa, uneori 

hotãrâtor, viitorul atâtor generaþii de elevi. Am avut norocul sã 

am profesori foarte buni, atât în liceu cât ºi în facultate, dar 

Domnul Dumitrache a ºtiut sã mã facã sã-mi placã sã lucrez 

la matematicã. Evident, nu numai pe mine. Nu am fost bun la 

toate materiile, dar mi-am permis sã fac o apreciere asupra 

profesorilor pe care i-am avut fiindcã un elev, oricât de slab 

ar fi, simte când un profesor este pregãtit sau nu. Cred cã, în 

plus, þine de personalitatea fiecãruia, ºi nu atât de metodicã, 

ca sã atragã elevii. 

Evocarea mea este una particularã, aºa cum mi-l amintesc 

eu, ºi poate cã nu va corespunde cu imaginea pe care a 

lãsat-o altor colegi, dar aº vrea sã fiu cât se poate de obiectiv 

ºi sã rãspund la întrebarea pe care am pus-o la început, 

ce avea deosebit Domnul Dumitrache. Este greu de spus, 

dacã nu vrei sã spui lucruri de circumstanþã. 

Ca elev, nu mi-am pus niciodatã întrebarea câþi ani avea. 

Oricum, mi se pãrea mult mai în vârstã decât noi. Acum, dacã 

fac socoteala, avea 42–43 de ani ºi aº zice cã nu prea mulþi. 

Avea pãrul încãrunþit ºi foarte rar în partea din faþã. Nu mi-l 

amintesc niciodatã râzând. La clasã, era sobru, dar nu distant.


Zâmbea numai, un zâmbet, aº zice, oarecum neîncrezãtor. 

Mi-l amintesc cã avea un costum gris. Ceea ce este curios, 

nu-mi amintesc cum sau când ne-a predat un subiect anume 

(sã zicem, continuitatea sau derivabilitatea funcþiilor, de exemplu). 

Asta înseamnã cã o fãcea cu totul natural, fãcându-ne sã 

înþelegem esenþa lucrurilor, fãrã sperietoarea cã ar fi vreo 

mare filozofie. In afarã de modul ãsta de a privi matematica, 

am întâlnit alte douã categorii de oameni: atunci când le spui 

cã eºti student sau ai o meserie legatã de matematicã, unii te 

privesc cu un anumit respect, iar alþii þin neapãrat sã-þi spunã 

cã în clasele primare le-a plãcut ºi lor matematica, dar din 

diverse motive, n-au mai fãcut exerciþii. Ambele reacþii denotã 

un anumit obstacol psihologic. 

Aprecia elevii mai ales la modul global, nu prin scos la tablã 

ca sã le punã notã. N-au fost niciodatã obiecþii. In schimb, ne 

punea de fiecare datã câte un zece când eram menþionaþi în 

Gazeta Matematicã cã am trimis probleme rezolvate. Nu ne 

pregãtea în mod special pentru olimpiadele de matematicã. 

Probabil nu credea în copiii supradotaþi. Nu ne lãuda, orice 

am fi fãcut, ne lãsa sã înþelegem cã nu suntem noi cei mai 

buni elevi pe care i-a avut. Totdeauna gãsea un nume de fost 

elev, acum student, care a fost excepþional. Aceasta a fost 

metoda prin care ne fãcea sã lucrãm. Cred cã se simþea bine 

cu noi, îl simþeam apropiat; numai prin acel zâmbet neîncrezãtor 

pãstra distanþa dintre el ºi elevi. 

Diplomele de bacalaureat s-au dat în timpul vacanþei, mult 

dupã terminarea ºcolii. Nefiind din Bârlad, m-am dus sã dorm 

la Liceul nr. 1 care avea internat ºi unde am fost elev în clasele 

a IX-a ºi a X-a. Faptul cã aº fi putut rãmâne la un hotel cred 

cã nu mi-a trecut prin cap, poate ºi din cauza banilor. Am 

gãsit la poarta liceului mulþi alþi foºti elevi care gândiserã ca 

mine. Portarul nu voia sã ne primeascã fãrã aprobarea directorului, 

iar directorul, Domnul Profesor Dumitrache, nu era 

acolo. Mi s-a pãrut foarte natural atunci sã-i cer portarului 


numãrul de telefon de acasã al directorului ca sã ne dea aprobarea… 

Am un respect deosebit pentru toþi oamenii care-ºi fac 

meseria bine ºi cu onestitate. În cea de profesor, recompensele 

sunt puþine, te bucuri cã ai contribuit la reuºita unor 

copii. De obicei, mulþumirile, dacã sunt, ca ºi în cazul de faþã, 

vin prea târziu. 




Notaþii pe marginea unei sfere 

Gheorghe Ghiur 

Axiomã: Numai un infinit poate satisface un alt infinit 

Pare ciudatã încercarea de înºiruire a unor cuvinte pe marginea 

unei sfere? Sfera nu oferã o imagine în finit. Dar în 

infinit? 

Alunec într-o sferã, pe o spiralã. Deodatã, mã aflu într-o 

pãdure de spirale ºi sfere. Caut. Mã opresc o clipã, umblu 

atent pe spirala mea, prin sfera mea. Ce caut? O altã sferã? 

O altã spiralã? 

Toþi cãutãm. Mulþime amorfã de cãutãtori, plutind pe marginea 

sferelor ºi spiralelor noastre, ne ciocnim, inevitabil, cu 

alte particule ºi ne contopim, cu sau fãrã voie, în marea sferã 

care poate fi Universul. 

Umblãm prin sfera infinitã ºi, deodatã, ne ciocnim de alte 

corpuri geometrice: piramide, poliedre, conuri. Mã tem de 

ele. Au colþuri, le evit cu atenþie. 

Mã întorc în spaþiile sfero-spiralate, la liniºtea primarã. În 

jur, totul e cenuºiu-violet, lumina nu are consistenþã, deºi 

soarele strãluceºte intens. Legile par ciudate, sau nu sunt 

legi, sunt doar pãreri. 

Planul spaþiu-timp lunecã printre sfere ºi spirale. Se confundã 

cu ele ºi nu se individualizeazã decât atunci când 

începem sã gândim. Miracol! Materia gândeºte! 

ªi totuºi, cum am ajuns aici? Cine sau ce ne-a împins pânã 

în acest tragic punct? Orice am face, nu putem înlãtura tragicul. 


Încercãm sã-l evitãm. Facem tot felul de lucruri, mai bune sau 

mai rele. 

Am inventat zei, dumnezei, sfinþi, îngeri, monºtri, ºi ne-am 

minþit mereu. Ce ne îndeamnã sã trãim? 

Întrebarea pare fãrã rãspuns. Existã ceva misterios care ne 

þine în viaþã. ªtim sfârºitul. Pe orice cale am merge, tot acolo 

ajungem. 

Atunci? Explozia primordialã sã fie cauza ? Dorinþa noastrã 

de viaþã sã-ºi aibã acolo izvorul? Sã avem, oare, întipãritã în 

codul nostru genetic, aceastã expansiune cãtre infinit ºi sã ne 

împãcãm cu gândul cã perfecþiunea se atinge cu o infinitate 

de segmente spaþio-temporale, care suntem noi, ºi care, în 

final, ating sfera absolutã a Universului? 

În ziua în care sfera aceasta îºi va atinge marginile, vom 

atinge ºi noi, oamenii, nemurirea. 

Cred în nemurire, este printre noi, dar nu am atins-o încã 

pentru cã, probabil nu o meritãm. 

Dialog cu mine însumi 

“Doamne, ce este omul, ca sã iei cunoºtinþã de el, fiul omului, 

ca sã iei seama de el? Omul este o suflare, zilele lui sunt 

ca umbra care trece“ 

(Psalmii 144/3,4) 

Uneori, dimineaþa, când începe o nouã zi, am puþin timp 

pentru a reflecta. O nouã zi cu gesturi vechi, omul-zeu cu 

stânca pe umãr îmi apare în oglindã, la poalele muntelui. Îl 

privesc atent. Pentru o clipã, seamãnã cu mine. E o iluzie. 

Stânca lui Sisif este destinul tragic al omului-zeu. Stânca 

mea este destinul tragic al omului-om. Viaþa în sine, cu toate 

ale ei, este o stâncã mai grea sau mai uºoarã. 

Pentru Sisif, nu existã sfârºit în munca sa. Totul la el este o 

repetiþie perfectã ºi monotonã, fãrã nicio speranþã de mai bine,


totul este destin. Pentru mine, stânca creºte mereu. Sunt 

copleºit de greutatea ei. Cu anii, urcuºul devine mai anevoios. 

Sisif se aflã mereu într-un du-te-vino, de la poalele muntelui 

cãtre pisc ºi înapoi. Pentru noi, nu existã întoarcere. Nimic 

sau aproape nimic nu este perfect repetabil. Urcuºul are un 

singur început. Stânca se aflã mereu, de la început pânã la 

sfârºit, pe umerii noºtri. Nu avem timp de odihnã, nu avem 

timp de gândire. Timpul nostru de gândire este dincolo de 

pisc, în neant. 

Poate fi moartea. Nu ne oprim nicio clipã din drumul spre 

pisc, spre sfârºit. Chiar dacã, la prima vedere, pentru o scurtã 

perioadã, suntem în ipostaza lui Sisif, existã mari diferenþe 

între noi ºi el. 

În lungul sãu drum, Sisif are clipe de rãgaz. Are timp sã se 

gândeascã la soarta lui. Întoarcerea lui fãrã stâncã este un 

astfel de timp, crede Camus. Cred cã acesta este un timp plin 

de semnificaþii, un timp de împãcare cu sine, cu destinul sãu. 

Este totuºi o ºansã. 

Noi nu avem timp de acceptare a destinului: pânã sã ne 

înþelegem rosturile, stânca ne striveºte. Stânca lui Sisif 

rãmâne aceeaºi, a noastrã creºte mereu. Pentru noi, timpul 

se contractã, pentru Sisif îºi pãstreazã aceeaºi dimensiune. 

El atinge veºnicia ºi o acceptã cu bunã ºtiinþã, în deplinã 

cunoºtinþã de cauzã. 

Sisif ne ajutã pe noi, care nici nu ºtim ce sã facem cu veºnicia. 

Nu facem nimic – sau aproape nimic – pentru a o atinge. 

Construim piramide de visuri, îngrãmãdiri de speranþe care se 

prãbuºesc în neant odatã cu noi. Uneori chiar mai devreme. 

Sisif nu are speranþe, el a atins veºnicia. 

Avem noi, oare, speranþã, pentru a atinge veºnicia? 

Nota autorului: „Rânduri închinate Domnului Vasile 

Dumitrache, minunat OM ºi PROFESOR care mi-a transmis 

dorul de absolut“. 



Au trecut 44 de ani… 

Maria Ulinic 

În perioada anilor 1963–1967, am fost elevã la Complexul 

ªcolar ºi am fost eleva domnului profesor Vasile Dumitrache. 

Îmi amintesc ºi acum prima mea mare bucurie de licean de 

clasa a VIII-a : nota 9, prima notã obþinutã la matematicã. În 

clasa a IX-a, eu ºi colegii mei dintr-a VIII-a G, 40 la numãr,13 

fete ºi 27 de bãieþi, ne-am mutat la Liceul nr.3. Toþi am fãcut 

studii superioare, mulþi colegi ai mei sunt oameni de vazã în 

societate: inginer doctor în matematicã Gheorghe Ghiur 

(Bucureºti), profesor de fizicã Victor Cristea (cu douã mandate 

de primar al Vasluiului), inginer Victor Cânepã ºi economist 

Lidia Cucoº (Întreprinderea de Rulmenþi, Bârlad), inginer 

Dan Bucevschi (Iaºi). Dintre noi, destui au fãcut carierã în 

domeniul matematicii. 

Cu trudã ºi rãbdare, domnul profesor, care ne-a fost diriginte 

ºi în afara orelor de clasã, fãcea pregãtire suplimentarã cu noi 

de douã ori pe sãptãmânã, deºi trebuia sã facã faþã ºi rãspunderilor 

de director al Complexului ªcolar. Noi nu am acceptat 

sã ne fie altcineva diriginte, îl ascultam pe domnul profesor 

Dumitrache, îi admiram modul de predare, felul în care se 

dãruia cu toatã fiinþa pentru a ne face sã înþelegem matematica: 

nu bãtându-ne cu caietul în cap dacã nu ne fãceam temele, 

ci explicând pe înþelesul tuturor.


Ne promitea – ºi se þinea de cuvânt – un 10 dacã îi prezentam 

caietul cu exerciþii ºi probleme sau dacã îi arãtam recipisa ca 

dovadã cã am expediat probleme rezolvate la Gazeta 

matematicã; dacã ne apãrea numele la rubrica rezolvitori, 

mai luam un 10. 

Nu cobora din faþa tablei, nu stãtea un minut fãrã sã ne 

explice ceva, ne cunoºtea pe fiecare, ºtia ce facem în ºcoalã, 

în familie, ce condiþii de viaþã avem. 

Dacã eu am venit sã studiez la liceul din Bârlad din satul 

Izlaz, comuna Zorleni, dintr-o familie de pãlmaºi la C.A.P. 

care nu aveau în casã ca sursã de luminat decât o lampã cu 

gaz, este pentru cã am primit ajutor de la domnul diriginte, care 

a obþinut pentru mine o bursã socialã. De multe ori m-am aflat 

în primejdie sã nu-mi vãd visul cu ochii, acela de a fi profesor 

de matematicã. Am reuºit ºi m-a ajutat întotdeauna felul în 

care m-a format profesorul meu, sã studiez cu rãbdare, sã 

lucrez mult, sã scriu matematicã în „tone“. 

Acum, când scriu aceste rânduri, mã aflu la încheierea carierei 

mele de profesor de matematicã. Am slujit ca profesor 35 

de ani, ºi pot spune cu bucurie cã am folosit, în formarea 

elevilor mei pentru viaþã, din înþelepciunea, calmul, rãbdarea, 

blândeþea ºi integritatea, calitãþi pe care le-am moºtenit sau mi 

le-am format învãþând de la profesorul meu, care a ºtiut sã se 

adreseze ºi elevilor cu cunoºtinþe sumare, însuºite într-o 

ºcoalã de þarã. Pe toþi ne-a încurajat sã pãtrundem în lumea 

cunoaºterii pe cãile oferite de matematica superioarã, pe toþi 

ne-a îndemnat sã facem performanþã. Sub îndrumarea acestui 

virtuoz al catedrei, studiul matematicii era o bucurie de fiecare 

zi ºi de fiecare noapte, pentru cã, spre a reuºi sã fii mulþumit 

de tine însuþi, trebuie sã-þi petreci nopþi întregi lucrând. 

Profesorul Vasile Dumitrache a fost ºi rãmâne cel mai 

cunoscut profesor de matematicã din Bârlad. Cine n-a auzit 

de domnia-sa? 

Au trecut, de când l-am cunoscut, 44 de ani, o viaþã de om… 



Cel mai apropiat dintre profesori… 

Mircea Agache 

Profesorul nostru de matematicã, Vasile Dumitrache (“Trache", 

cum ne plãcea nouã sã-i spunem, ºi aº fi înclinat sã cred cã ºi lui 

îi plãcea) a fost o prezenþã cu totul aparte, o autenticã personalitate, 

cu o concepþie de viaþã ºi de muncã ºi o structurã moralã nu 

numai inconfundabilã, dar ºi uºor de recunoscut, ºi care s-a 

impus puternic prin tot ceea ce a fãcut ca profesor, ca director de 

ºcoalã ºi în primul rând ca om, ca pãrinte al tuturor celor care 

i-au fost elevi, pentru care el era deopotrivã ca un tatã (poate 

ºi pentru faptul cã bunul Dumnezeu nu i-a dat în viaþa de 

familie copii). A lãsat o amprentã puternicã asupra tuturor celor 

cãrora le-a fost profesor, colaborator sau prieten, chinuindu-se 

sã-i convingã pe aceºtia cã numai munca asiduã ºi perfecþiunea 

reprezintã cheia rezolvãrii tuturor problemelor în viaþã, 

cheia succesului. 

Am învãþat enorm de la el, nu numai în domeniul matematicii, 

dar ºi elemente ale vieþii cotidiene. Era cultivat ºi intransigent, 

iar sub solicitudinea ºi amabilitatea pe care le arãta tuturor celor 

cu care lucra, se ascundea un critic aspru al atitudinii momentului 

respectiv, fiind în acelaºi timp neiertãtor cu diletantismul ºi 

superficialitatea în muncã, cu semidocþii ºi cu surogatul de culturã 

ºi ºtiinþã. S-a dedicat muncii de profesor, acumulând o 

impresionantã zestre de deprinderi extrem de precis însuºite, 

cu o consecvenþã neabãtutã de la normele profesionale.


Era serios, dar avea un simþ dezvoltat al umorului. Era 

foarte ocupat tot timpul, cãci muncea foarte mult dar avea 

timp pentru oricine. Sunt foarte sigur cã e greu sã explic sau 

sã evoc în câteva cuvinte numeroasele ocazii în care l-am 

vãzut reacþionând sau l-am auzit dând diverse replici spirituale. 

Cert e cã a fost cel mai apropiat de noi toþi dintre profesori, 

mult mai apropiat decât dirigintele, iar pentru mulþi mai 

apropiat decât pãrinþii. 

Deºi trecerea timpului ºterge, din pãcate, încetul cu încetul 

imaginea omului care a fost, faptele sale rãmân, ori ar trebui sã 

rãmânã, în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut ºi a 

viitorimii. Am sã încerc în acest moment comemorativ sã fiu mai 

puþin protocolar, aºa cum sunt convins cã i-ar fi plãcut ºi lui. Nu 

pot uita cum i se umezeau ochii de fericire pentru orice reuºitã 

cât de micã sau neînsemnatã din partea noastrã, sau freamãtul 

inconfundabil al buzelor pentru ceva ce noi nu reuºeam. 

Promoþia 1974 – bãieþii ºi Profesorul 


Ne ºtia la toþi atât calitãþile cât ºi defectele, ºtia sã evalueze. 

Ne-a corectat, dar niciodatã nu ne-a pedepsit. Era de ajuns 

sã-i vezi expresia feþei ºi pedeapsã mai mare nici cã era. Îi ºtia 

pe toþi cei care fumau dintre noi, dar era bucuros (ºi mirat în 

acelaºi timp!) cã nu fumãm în closet precum ceilalþi din 

ºcoalã. Ne sfãtuia sã ne lãsãm de fumat, cã se poate, spunea 

el, cã „Alexandru ºi Mãrgeluº s-au lãsat... prima datã... într-a 

ºaptea...". Când întârziai din pauzã, nu era de mirare dacã te 

întreba: „Ai fumat douã þigãri ? Nu!? Aaa,… era superlong!“. 

Când în sfârºit a aflat de locul nostru secret de fumat, am surprins 

acea licãrire ºãgalnicã în ochii umezi ºi am înþeles cã, în 

mod tacit, va tolera viciul acesta pe care îl înþelegea foarte 

bine: „Bine, dar aici puteþi scrie: REZERVAT pentru clasa ...“ 

ºi atunci simþeai dragostea lui. 

Dragostea de oameni pe care o poate afiºa numai un om 

bun, cu suflet mare, dragoste fãrã de care nu poþi înfãptui 

lucruri remarcabile...



Prima amintire 

Dana Beke (Vãduva) 

E greu sã stai în faþa calculatorului (ºi nu a paginii albe de 

hârtie, cum era pe atunci) ºi sã-þi aminteºti… 

Au trecut atâþia ani, atâtea alte întâmplãri. Viaþa, cu bune, 

cu rele, a mers înainte, dar s-ar pãrea cã a venit ºi vremea 

sã ne uitãm puþin înapoi, sã rememorãm clipe plãcute (sau 

nu?) – dar acum toate par plãcute! 

Am mai fãcut asta în ultimii ani, dar în grup; era mai uºor. 

Mai zicea unul una, unul alta... unii completau, alþii pãreau a 

nu fi fost pe acolo... 

Ce-mi amintesc… În primul rând, începutul. 

A trecut întâi o boare pe deasupra viilor... Era toamnã, deci, 

ºi un zvon a început sã circule în micul nostru orãºel: la 

Complex se face o clasã specialã de matematicã. 

Veniþi cu toþii, cei care simþiþi cã acolo vã e locul! 

Locul în clasã mi se pãrea cã-l am, în ºcoalã – mai puþin. 

Era departe, drum zilnic cu autobuzul. Nu ºtiam câþi vom fi 

pânã la urmã din vechii colegi, cum vor fi profesorii, cum vor 

fi noii colegi. Veneam dintr-un loc „sigur“ – Liceul Nr. 3, unde 

învãþasem dintr-a V-a: ºcoalã nouã, bunã, cunoscutã. ªtiam 

ºi ºcoala din deal, mai ales sala de sport, unde mergeam la 

baschet, pânã s-a construit sala din oraº, dar era altceva. 

Nu mai ºtiu motivele care m-au convins sã vin „sus“, dar ºtiu, 

cu siguranþã, cã n-am regretat niciun moment pasul fãcut. 


Prima amintire e cea în care vreo 9–10 dintre noi, cei veniþi 

de la „3“, am fost invitaþi în Cabinetul Domnului Dumitrache 

unde, surprizã! ne aºteptau directorul ºi directorul-adjunct de 

la liceul pe care tocmai îl pãrãsiserãm. Ne-am aliniat cu toþii 

ºi am început sã ascultãm argumente, îndemnuri, rugãminþi: 

sã revenim! Cei doi musafiri aveau mult aplomb ºi insistenþã. 

Domnul Dumitrache stãtea în spatele biroului sãu, tãcea, 

se uita la noi, iar mai tãcea ºi aºtepta sã vadã ce o sã 

facem. Nu a intervenit nici mãcar o singurã datã, lãsândune 

liberul arbitru sã funcþioneze. Îmi amintesc cã mi-a fost 

destul de greu sã-i refuz pe unii, sã rãmân cu ceilalþi: argumentele 

îmi pãreau la fel de solide de ambele pãrþi, dar a 

primat matematica. 

Aºa cã, am rãmas la acea clasã. 

Nu-mi amintesc ce ne-a spus Domnul Dumitrache dupã ce 

a trecut momentul, dar, sigur, era mulþumit cã reuºise, în cele 

numai câteva zile de când ne adusese împreunã, sã ne 

convingã cã am fãcut ce e mai bine pentru noi. 

Promoþia 1974 – fetele ºi Profesorul


Jucam pe vremea aceea baschet – vorba vine!... nu eram 

eu grozavã, nu nimeream prea des mingea în coº, dar speriam 

lumea cu înãlþimea mea. Echipa liceului era înscrisã în 

aºa numita „Divizie ºcolarã“ – un grup de echipe – vreo 6 pentru 

zona noastrã, care aveau meciuri între ele. 

Aveam o duminicã meciuri acasã, a doua duminicã, în 

deplasare. Sâmbãta, dupã cum vã amintiþi, era zi lucrãtoare 

– cã doar nu eram ca exploatatorii de capitaliºti care lucrau 

numai pânã vineri, storcând de vlagã poporul... (Homo homini 

lupus, homo homini amicus, dacã vã amintiþi – asta era din 

alt profesor!). 

În deplasare plecam de sâmbãtã, ca sã ajungem la meci 

duminicã dimineaþa, la 9. 

Antrenorul nostru, D-l Cuþui, învoia toate fetele din echipã 

de la diriginþii lor, mai puþin pe mine, pe care mã trimitea singurã 

la „Domnu' Dumitrache“ – mã gândesc acum cã, în plinã 

epocã „tovãrãºeascã“, toatã lumea ii spunea „Domnu'“ ºi nu 

„Tovarãºu'“ Dumitrache! 

Intram în cabinet – el era in spatele biroului acela de lemn 

greu, mahoniu la culoare, pe care l-am vazut ºi acum câþiva 

ani, cand ne-am întâlnit de 3 decenii. Începeam, sfioasã, sã-i 

povestesc cã trebuie sã plecãm: la Botoºani, Bacãu, 

Bucureºti, Suceava – pe unde erau echipele competitoare – 

ºi aº avea nevoie de învoire pentru sâmbatã. 

Mã întreba (cel puþin în primul an, presupun): 

– Câþi ani ai tu, Dana (sau Daniela – dacã îºi aminteºte cineva 

cum îmi spunea îl/o rog sã mã ajute!). 

– Pãi… 16… 

–16!... pânã la vârsta asta se face performanþã! Dacã pânã 

acum nu ai ajuns sã faci performanþã în sport, ar trebui sã te 

laºi, nu mai pierde timpul. Rãmâi la matematicã, sã ºtii cã 

ãsta e viitorul pentru tine, nu baschetul… Bine, poþi sã te 

duci, dar mai gândeºte-te la ce þi-am spus. 


ªi dialogul se relua, cu modificãri în formã dar constant în 

fond, la fiecare douã sãptãmâni. 

Mã gândesc acum câtã dreptate avea sã-mi spunã cã 

matematica e pentru mine, dar mã ºi mir cã nu avea deloc 

înþelegere pentru sportivi. O fi fost din pricina unei prejudecãþi 

cã matematica ºi sportul nu se pot lipi de acelaºi om, sau 

poate cã avusese note mici la sport în tinereþe? 

Cine poate ºti!?



ªcoala lui Pitagora 

Mãrgeluº Burgã 

Când am luat parte la înfiinþarea Fundaþiei Domnului 

Dumitrache am realizat atunci cã noi trebuie sã continuãm 

ideea lui. Gândiþi-vã! Noi cu certitudine nu am fi fost ce suntem 

astãzi dacã Domnul Dumitrache nu ne-ar fi cules ºi 

selectat în clasa lui specialã de matematicã, ideea lui numai 

(uitaþi pãrinþii care nu ºtiau nimic). 

Promoþia 1974 dupã 20 de ani. 

Alexandru Burgã, fratele lui Mãrgeluº, împreunã cu Profesorul 


Omul ãsta ne-a format pe toþi ºi nimeni nu era aici fãrã el. 

Eu nu-i înþeleg pe unii care nu realizeazã asta. Chiar dacã 

unii n-au realizat nimic spectacular pânã acum, cu siguranþã 

cã, fãrã Domnul Dumitrache, ar fi fost ºi mai rãu pentru ei 

(dacã se poate aºa ceva). 

Pitagora, cel mai mare filosof al tuturor timpurilor, a avut ºi 

el ºcoala lui, dar a fost omorât de politicienii locali. El a fãcut 

acelaºi lucru pe care ºi Domnul Dumitrache l-a vrut: sã ajute 

copii selectaþi de el. ªi Pitagora ºi Domnul Dumitrache au 

avut acelaºi destin, sã nu îºi realizeze visul. Pitagora din 

cauza ignoranþei vremii lui, iar Domnul Dumitrache, poate, 

din cauza comunismului.



Pantofii de banchet 

Iulia Dosoftei (Vartic) 

Am sã încerc sã-mi amintesc câte ceva – nu ºtiu ce valoare 

mai au amintirile mele în aceastã lume atât de diversã din 

toate punctele de vedere – din anii de liceu trãiþi în internat 

sub oblãduirea distinsului profesor Vasile Dumitrache. Fac 

acest lucru pentru cã nu pot fi indiferentã la demersul iniþiat 

de dragii mei colegi. 

Sper sã pot þine cont de „sfaturi“ ºi sã nu „rãnesc“ pe nimeni, nici 

acum, nici altã datã, iar ceea ce spun, poate sã nu fie inclus în 

carte, dacã se considerã asta. Nu mã supãr, rãmân aceeaºi 

Dosoftei pe care voi o ºtiþi, cu mai puþin talent în ale scrisului (acesta 

a fost motivul real pentru care „m-am eschivat“ pânã acum). 

Pentru cã sunt foarte multe, pentru cã au trecut aproape 35 

de ani de atunci, unele s-au estompat, poate multe întâmplãri 

le-am uitat, cronologia nu cred cã are vreo importanþã. Am 

trecut, dupã atâta vreme, prin reºedinþa lui Gigel Bãdãnac, 

Zorleni, ºi, cu dor de tinereþe, mi-am amintit cum domnul 

Dumitache, ca un adevãrat pãrinte sensibil la doleanþele 

copiilor, auzind cã avem (e vorba ºi de colegele de internat) 

nevoie de pantofi pentru banchetul de la terminarea liceului, 

ne-a urcat în maºina dumnealui cu cunoscutul numãr... 25 2 

ºi ne-a dus la magazinul din Zorleni (acolo cunoºtea pe ºeful 

de magazin) de unde, cel puþin eu, mi-am cumpãrat pantofii 

de care am fost foarte mândrã la petrecere. 


În cei patru ani de liceu „internatul d-lui Dumitrache“ a fost pentru 

mine ca o a doua casã: acolo am învãþat, am mâncat, am 

dormit, acolo am trãit o frumoasã parte din existenþa mea. A fost 

cel cu adevãrat rãspunzãtor pentru sutele (peste mie?) de copii 

lãsaþi de pãrinþi în grijã. ªi nu cred cã i-a dezamãgit! 


Neobosit ºi preocupat sã ne asigure masa de zi cu zi, sã 

avem curãþenie în dormitoare, cantinã ºi tot ce însemna incinta 

Complexului ªcolar, aproape cã era tot timpul printre noi, 

fie în sala de mese, fie prin clase dupã amiaza, dupã ce 

dimineaþa era profesorul de matematicã ce-ºi fãcea meseria 

cum ºtia mai bine. Când intra în sala de mese, aveam impresia 

cã ne cautã cu privirea pe fiecare, sã vadã în ochii noºtri 

nemulþumirea pentru ceva anume sau, de ce nu?, bucuria de 

a servi masa intr-un loc potrivit din toate punctele de vedere. 

Dar þinta era interiorul cantinei, acolo unde se pregãtea mâncarea, 

vesela pe care o verifica de parcã fãcea reclamã la 

detergent de vase. Iatã pânã unde îºi asuma responsabilitãþi!


Nu ºtiu dacã noi am avut noroc pentru cã l-am avut profesor 

sau dumnealui cã a ºtiut sã ne „aleagã“ de am fost o clasã 

(cam rebelã pentru vremurile acelea) cum mulþi alþii ºi-ar fi 

dorit-o! Cred cã II S a fost dorinþa dar ºi ºtiinþa profesorului 

Dumitrache de a o forma. Mulþi au avut ºi privilegii, de diverse 

naturi, dar le-au folosit pentru „sufleþelul“ lor, nu pentru a 

munci mai mult sau pentru a avea mai multã responsabilitate. 

Oare cine sau ce l-a fãcut pe domnul Dumitrache sã ne þinã pe 

„interniºti“ ºi în vacanþã la liceu, fãrã sã ne cearã sã plãtim, sã 

mai învãþãm puþinã „mate“, sã nu rãmânem cu mai puþinã 

ºtiinþã faþã de colegii noºtri „externi“?! Doar dragostea faþã de 

niºte copii pe care-i considera poate mai puþin norocoºi ºi 

care-i aduceau aminte de viaþa trãitã într-un sat al timpurilor 

trecute. Nu ºtiu prea multe despre viaþa domnului profesor din 

afara liceului, dar o altã întâmplare mi-a rãmas în minte, care 

m-a fãcut atunci sã-l vãd ºi mai apropiat de noi, cei de la þarã: 

lipsise vreo douã zile din ºcoalã ºi când a revenit… 

– Ce v-a dat de mâncare la cantinã? 

– Fasole verde! 

– ªtiam eu cã profitã de faptul cã sunt plecat ºi-or sã vã dea 

fasole! Le-am zis sã nu vãd fasole verde la cantinã cât sunt 

eu aici, cã am mâncat în copilãrie de când ieºea din floare ºi 

pânã se usca pe arac! 

Chiar ºi prin aceste lucruri mãrunte pe care ni le spunea, 

banalitãþi pentru alþii, cãuta sã ne mai îndulceascã viaþa, sã 

mai uitãm de grijile de acasã, de unde am plecat spre liceu, sã 

trãim mai mult prezentul ºi sã ne putem gândi la viitor; avea 

dorinþa de a ne ajuta sã ne desprindem din noroiul satelor 

(cred cã mai erau copii la internat din sate „uitate de lume“). 

Sunt convinsã cã de acolo, dintre stele, încã ne priveºte, 

dovadã ºi faptul cã, dupã atâta timp, spiritul sãu este printre 

noi, face parte din legãtura de peste ani care ne face sã ne 

gândim unii la alþii (deºi avem o vârstã) ºi sã ne vedem 

aproape ca atunci când eram adolescenþi (unii în devenire). 


N-au dispãrut micile „înþepãturi“ între noi, micile orgolii s-au 

pãstrat, iar domnului Dumitrache îi plãcea acest permanent 

„bâzâit“. 

Era un OM de o sensibilitate mai rar întâlnitã ºi poate ºi mai 

greu de sesizat la semenii noºtri din acele vremuri. Când a fost 

vorba despre dispariþia fizicã a unui pãrinte din clasa noastrã, 

n-a stat pe gânduri ºi imediat ne-a urcat în autobuzul liceului ºi 

am plecat sã fim alãturi de colega ce suferise pierderea. Fãrã 

prea multe vorbe, ne-a arãtat ce înseamnã adevãrata compasiune, 

sã ºtii sã fii alãturi de cei apropiaþi în momente grele. 

ªi dacã mi-a trecut prin minte întâmplarea tristã, la care am 

folosit autobuzul ºcolii, altã datã, cu bucurie, cu acelaºi autobuz, 

ne-a trimis la Iaºi sã vedem cu ochii noºtri ce înseamnã un 

centru universitar (nu erau atunci la tot pasul), o facultate, sã 

participãm la cursuri þinute de profesori universitari; altfel spus, 

prin alte mijloace decât cele clasice, ne-a „orientat“, ne-a arãtat 

calea pe care fiecare dintre noi puteam pãºi sau nu. 

ªi oriunde m-au purtat paºii, l-am purtat mereu în inimã.



Miracolul 

Mariana Isac (ªiºman) 

În viaþã ni se întâmplã lucruri miraculoase, despre care nu 

ºtim cã sunt aºa în momentul în care se produc. 

Întelegem asta la un moment dat, în cazul fericit ºi ºtim cã 

exact acel miracol a fãcut diferenþa în viaþa noastrã, cã a fost 

punctul de plecare alãturi de camarazi, prieteni, dascãli, 

oameni deosebiþi în experienþa numitã Viaþã/ªcoalã. 

Promoþia 1974 dupã 30 de ani 


Miracolul care mi s-a întâmplat mie este cã am fost aleasã 

sã fac parte din clasa specialã de matematicã înfiinþatã de 

domnul profesor Dumitrache. El ne-a ales unul câte unul, pe 

fiecare din noi, aºa cum cred cã se fac de obicei grupurile de 

elitã. Eram elevã la Complex. Cu un an înainte intrasem 

acolo cu cea mai mare medie 9,72. Fãcusem clasa a IX-a A, 

dirigintã era profesoara de latinã ºi îndrãgisem aºa de mult 

materia cã aº fi vrut sã fac Uman în continuare. 

Domnul Dumitrache era directorul liceului. Un bãrbat înalt, 

frumos, sobru, care impunea mult respect, dar fãrã teamã. ªi 

chiar dacã simþeai aºa un sentiment, era suficient sã 

zâmbeascã... m-am oprit din scris... zâmbesc ºi eu 

amintindu-mi zâmbetul lui. Am figura lui în faþa ochilor. Se uitã 

la mine, zâmbetul lui este ºugubãþ, puþin neobiºnuit pentru un 

om aºa de impozant. 

Era deci directorul liceului ºi fãcea o treabã tare bunã. Avea 

o echipã de profesori de cea mai bunã formaþie ºi calitate. 

Poate nu ne-au plãcut toþi cei care ne-au învãþat, dar pot sã 

spun cã ºi cei care mi-au plãcut mai puþin m-au marcat. Profa 

de germanã de la care n-am reuºit sã învãþ prea bine limba, 

m-a fãcut sã învãþ o poezie pe care o ºtiu ºi acum, Im Walde 

de Goethe. Am fãcut uneori impresie recitând-o pe asta sau 

L’albatros de Baudelaire. De la doamna profesoarã Balan am 

învãþat bine franceza, iar felul ei de a se purta ºi vorbi era aºa 

elegant, cã-mi aduc ºi acum aminte ce mult o admiram. 

Ce sã mai spun de doamna Mãrgineanu ºi de domnul 

Daraban care mi-au dezlegat misterul limbii române ºi m-au 

fãcut sã iubesc pe viaþã cititul ºi scrisul 

Domnul profesor Dumitrache m-a învãþat matematicã ºi sã 

gândesc limpede. Sã fac alegerile potrivite, sã nu-mi fie fricã 

sã încerc, chiar dacã nu reuºesc. Sã mai încerc o datã, ºi 

încã o datã. Cã soluþia este poate unicã, dar cãile de 

rezolvare nenumãrate. Sã am rãbdare ºi înþelegere cu copiii 

mei atunci când îi ajut la lecþii. Cã dacã mie mi se pare foarte


clar ºi simplu, pentru ei poate e un mister de nepãtruns. Am 

încercat de multe ori satisfacþia rezolvãrii problemelor. Copiii 

mei se mirã de plãcerea asta a mea. O problemã este o 

provocare, un exerciþiu pentru minte. 

Domnul profesor Dumitrache mi-a dat ªansa sã fac parte 

dintr-o clasã de elitã. Elevi talentaþi la matematicã ºi la multe 

alte discipline, inteligenþi, ambiþioºi, veseli, cu simþul 

umorului. Ne-am împrietenit ºi am continuat prietenia ºi peste 

ani. Nu este un miracol cã, dupã trezeci ºi cinci de ani, þinem 

legãtura, ne scriem, ne vedem, deºi suntem rãspândiþi în 

lume? 

Anii de liceu au fost miracolul care m-a format ºi m-a 

pregãtit pentru tot ce a urmat. 

Vã mulþumesc, domnule profesor, dumneavoastrã ºi 

echipei deosebite de profesori care ne-au învãþat! 



Catalog 

Gabriela Juverdeanu (Aevoae) 

Sã inventãm un catalog în care sã înscriem, în ordine alfabeticã 

ºi pe clase, toþi elevii pe care îi primim – începând cu 

primul an de învãþãmânt, pânã la pensie. Înscriem note ºi 

absenþe pentru o singurã rubricã – matematica – dar nu completãm 

ultimul elev decât la sfârºit de carierã. Catalogul nu 

poate fi copiat sau înstrãinat pentru cã oricum nu intereseazã 

pe nimeni. Ca o carte de muncã a profesorului, ceva mai 

detaliatã. 

Dacã îþi închipui cã te vei plictisi la pensie, sfatul gratuit 

„scrie-þi memoriile“ e mai curând o inerþie decât o rãutate. 

Poþi face o „recapitulare finalã“ rãsfoind, oridecâteori þi-e dor, 

cartea ta, ca pe un album de poze. 

Iar într-o zi, când þi-e foarte-foarte dor de toþi, de tot ºi de toate, 

le propui o întâlnire de… 10 ani pentru unii, 4 ani pentru alþii… ºi 

toate astea la un loc – pentru tine. Ar trebui sã fie posibil sã nu 

lipseascã nimeni ºi, de undeva de sus, ar trebui sã-i poþi vedea 

pe toþi dintr-o datã. O mare de oameni, poate populaþia unui 

oraº, în jurul unei ºcoli, de dragul unui profesor. Nu este important 

care dintre ei pretinde cã e x din clasa y, din anul… din 

banca…, astea-s amintirile lor, ale tale sunt ºi astea ºi altele, de 

acest fel ºi de alt fel. Sã ai amintiri de ambele modele – fost elev 

de profesor ºi fost profesor de elevi – e particular, pare cã te distanþeazã. 

Dar „fost“ e comun. Ne împrieteneºte.


De-acolo, de sus – orice va fi însemnând acel „sus“: în 

ceruri sau în condiþia de fost profesorul acestor toþi! – 

redescoperi cã o perioadã lungã de timp te-ai împletit cu 

ceilalþi, ºi poate cã modelul ales de tine a fãcut þesãtura mai 

rezistentã sau mai plãcutã vederii. 

Îmi amintesc despre profesorul Dumitrache ceea ce toþi 

foºtii sãi elevi revãd în minte, plus o ciudãþenie a mâinilor 

sale: degete parcã prea subþiri pentru cât de înalt pãrea, 

degete alcãtuind o palmã absolut dreaptã, planã – cel mai 

adesea; degete subþiri arcuite ca un cuib atunci când cuvintele 

pãreau cã-ºi mai pierd puterea sau sonoritatea, ori când 

textele albe ale tablei negre erau doar semne albe pe un fond 

negru. Vorbea adesea ºi cu mâinile, ºi amintirile mele au vorbele 

cu mâini. Degetele-cuib se înãlþau într-un gest pe jumãtate, 

într-o sugestie de mângâiere, pentru atunci când ai înþeles 

teorema dar nu poþi formula complet un rãspuns… 

Bucuria muzicii din cabinetul directorului Dumitrache? 

Directorul ºtia sã cânte la un magnetofon, pe fotoliul dinspre 

geam, cânta zi-luminã ºi pânã seara, târziu (oare directorul 

avea ºi altã treabã decât sã fie director la el în cabinet, în cantinã, 

pe culoare, în sãlile de meditaþii, pe platoul cu gimnastica 

de la 7,30 zilnic, pe platoul de plecat la cules, toamna… 

da, mai era ºi profesor peste zi,12 ore pe sãptãmânã la 10 

sm, 4 ore de trigonometrie – joi; ciudat e cã mai aveam ºi 

desen în acele joi). 

ªi acolo, în cabinetul directorului, nu doar eu, ci mulþi dintre 

cei care intrau, auzeau întâia oarã Mozart, Liszt. 

Bucuria muzicii a traversat holul de la etajul 1 ºi a mobilat 

curând cabinetul Speranþei – lângã cel al utc, al dnei Ursu. 

Speranþa, pedagoga, cabinetul ei a devenit „sala de concerte“ 

a elevilor din internat… Speranþa devenitã speranþã, din ordin 

directorial, presupun, un fel de preoteasã a lui Beethoven. Era 

la modã dezvoltarea multilateralã, spaþiul multidimensional(!) al 

minþii ºi sufletului, nu ºtiu care sau toate la un loc… 


degeaba sunã ciudat, se aºteptau chiar sã învãþãm sã ne distrãm, 

acolo l-am vãzut pe Julio Iglesias la prima ediþie a 

Cerbului de aur, acolo, în cantina ºcolii. 

ªi – mai ales – împãrtãºirea bucuriei, eventual ca odã, da, 

magnetofonul directorial, speranþa-pedagoga. Josephina 

avea vreun soi de abonament ? 

Un alt eveniment, particular ºi el, ca o epifanie – al meu 

eveniment deci – ca o imagine ciudatã, 

sau poate dlD era în sine un eveniment…o sã reflectez la 

asta... 

la întalnirea de 10 ani, organizatã la un motel din Bârlad, 

târziu seara am ieºit în curte, cu „fetele de la internat“, cele 4, 

ºi dlD era acolo, era acolo ºi un copac, le stãtea bine împreunã, 

am avut imaginea unui om cu coroana de crengi, 

rãsãrindu-i de pe umeri; 

în semn de glorie, sau de împlinire… 

sau poate adãpostind, de prea cãldurã ori prea ploaie, pe cei 

ce s-ar fi apropiat; 

era copacul… 

Revenind la copacii pe care-i aºtept sã creascã din dorul 

vostru peste regula naturii: 

ar trebui chiar sã fie posibil sã mergem toþi odatã la întâlnire, 

ºi sã se poatã vedea din cer mulþimea de oameni, 

sau... 

alãturi pãdurii de lângã complex sau livezii dinspre parc, am 

putea planta, în loc sã semnãm de primirea diplomei de 

bacalaureat, un copac. 

Pãdurea ar fi vie, asemenea oraºului de foºti ºcolari, poate 

mai sigurã, mai uºor de „adus“ la ºcoalã decât oamenii – 

chiar ºi peste 10 ani: 

copacii n-au altã treabã decât sã fie! 

copacii primesc, ºi ei, îmbrãþiºãri, le poþi spune orice, sunt 

chiar mai rezistenþi la cuvinte decât oamenii, sunt chiar mai 

sensibili la cuvinte decât oamenii…


Ca manager al lumii de dincolo, aº face un regulament prin 

care sosiþii de pedepsit ca ºi cei de rãsplãtit sã adaste pe 

acelaºi tãrâm; ca aici. 

Dupã modelul gândirii noastre, cei buni îºi vor primi rãsplata, 

cei rãi îºi vor primi pedeapsa, doar cã în lumi despãrþite 

mãcar de nume ca „iad“ ºi „rai“, poate ºi de nivel, „sus“ sau 

„jos“, 

ar trebui sã repete – mã mai gândesc dacã vreme de o 

veºnicie, sau doar de câteva ori – ceea ce îºi amintesc viii 

despre ei. Dumitrache sã facã ce-ºi amintesc încã viii despre 

el… aºa s-o fi inventat veºnicia? 

Promoþia 1974 dupã 30 de ani 

Nu cred cã mi-aº dori sã scrie despre mine cei ce mi-au fost 

elevi, mai ales prea târziu; nu sunt sigurã cã percepþia gestului 

unuia cãtre celãlalt e aceeaºi, sau mãcar comparabilã. 

Sã lãsãm întâmplarea sã se întâmple, fãrã ancheta sau 

sentinþa amatorilor, a urmaºilor, sau a ambelor pãrþi… 


nu doar drumul cãtre iad e pavat cu bune intenþii ci chiar 

lumea din mintea noastrã. Fiþi deci, oricât de „de folos“ vã dã 

mâna, daþi mai departe! ªi când iubiþi un om, îl admiraþi sau 

îi ceva, orice, spuneþi-i chiar lui, în secunda urmãtoare, nu 

altora – chiar dacã ºi aceia au nutrit acelaºi tip de sentimente, 

nu peste 80 de ani! 

Profesorul 

Mi s-a dat un Profesor, ºi eu l-am ales. În timp am mai opus 

rezistenþã, nu pãrea – de fiecare datã – cã trebuie fãcut, cu 

atâta insistenþã ºi cu atâta migalã, urmãtorul pas, ºi iar urmãtorul… 

cum credea , sau ºtia , sau avea dreptate el mereu… 

Mi s-a dat un Profesor, ºtiam la ce foloseºte ºi cã toatã 

lumea are. Despre cum ºi cât de des sã-i recunosc utilitatea, 

nu pãrea sã fi fost treaba lui sã mã înveþe, aveam sã aflu singurã, 

sau aveam sã nu aflu niciodatã . Aºa opuneam – din 

nou – rezistenþã, doar neºtiind dimineaþa despre picioare cât 

de grele ar putea fi cãtre searã. 

Ce bine sã nu fi fost uitat pe câmp, pentru cã eºti mic, sfrijit, 

pari uscat dinainte sã fi fost vreodatã cu adevãrat verde… 

obsesia copacului încolþea, cineva venise, era, aºtepta sã, 

voia sã sprijine ºi acest copãcel ca sã creascã vertical, cineva 

era, netezea þãrâna peste rãdãcinile sale. Cineva planta 

încã un copac. Fãrã grabã, doar cu prietenie sau cu gândul 

la cât de înalt se poate cã va fi încã un copac, sau cu gândul 

la multã vreme cât acest încã un copac va primeni rãsuflarea 

împrejurimilor – 

copacul ºi simplul sãu motiv cã existã, fãrã sã-ºi doreascã 

expres primenirea vãzduhului, poate chiar fãrã sã ºtie cã mai 

ºi primeneºte, 

unii aflaserã cã trebuia doar sãdit, cineva însã îl ºi ajuta sã 

creascã drept…


Era bine sã te laºi în grija cuiva, 

sã facã din tine încã ceva decât ceea ce credeai cã poþi fi, 

sã-þi arate cât de multã luminã existã ºi cã þi-o poþi oferi, sã-þi 

spunã cã lumina e destulã pentru toþi, poþi lua oricâtã pentru 

tine, nu va fi nici mai puþinã, nici mai rarã pentru ceilalþi; copãcel, 

luminã e destulã, ajunge ºi de scãldat… 

În grija cuiva despre care fãcuþii ºtiau ce vrea sã facã. 

Mi s-a dat, ºi eu l-am ales, un Profesor, ba nu, nu era un 

Profesor, era Profesorul, cu articol hotãrât, foarte hotãrât! 

– Ce vrei tu sã te faci, când vei fi mare? 

– Eu… eu aº vrea sã mã fac profesoarã de francezã… 

– Da?... bine, învaþã matematicã! 

– La admiterea la care vrei tu sã te duci – ºi ºtii cã dai o tezã 

de limba francezã – 

într-o zi când crezi tu cã trebuie sã ajungi acolo, e posibil sã 

nu poþi deschide uºa, uºa este încuiatã în acel an, este sigilatã 

cu un anunþ care zice „La aceastã facultate se concureazã 

pe cele 20 de locuri în anul universitar urmãtor. Vã 

aºteptãm!;“ 

iar tu nu ai vrea sã aºtepþi pânã anul viitor. Sau poþi sã 

aºtepþi, citind vienne la nuit, sonne l'heure, les jours s'en 

vont, je demeure… dar promovând în acelaºi timp în anul doi 

la facultatea de matematicã, 

sau la facultatea de construcþii, sau de mecanicã… la toate 

aceste facultãþi se dã admitere în fiecare an, ºi în fiecare an 

sunt 120 de locuri pentru fiecare… se dã examen în fiecare 

an, la fiecare facultate de inginerie, dar nu e la francezã examenul 

ci la… matematicã. Dai un examen de matematicã… 

în limba românã. Vii? 

Limba francezã va ramâne oricum cu tine… 

Poate ºi de aceea limba francezã chiar a rãmas cu mine, 

cumpãram – mai adesea decât de matematicã – niºte cursuri 


în limba francezã, unul e chiar de istorie modernã a 

României, urma sã aflu cã se poate scrie ºi istorie, nu doar 

poezie în limba francezã! 

Bineînþeles cã – atunci când m-am fãcut mare – am fãcut 

rost de culegerea de analizã matematicã a lui Demidovici, 

scrisã în limba francezã; urma sã-mi atragã atenþia cã limba 

francezã rãmãsese cu mine ºi putea sã aibã a face cu 

matematica. 

– Ce vrei tu sã te faci, când eºti mare? 

– Eu… când sunt mare, vreau sã pot gândi ºi în limba 

francezã o teoremã, sã rezolv un exerciþiu de matematicã ºi 

în limba francezã. 

Eu, cât sunt mare, aº vrea sã pot fi – pentru o zi – ºi 

inginerul de construcþii sau de mecanicã – despre care 

Profesorul spunea cã începe a fi inginer dacã scrie la 

admiterea în facultate ºi o tezã de matematicã. 

ªi aº mai vrea (sã fac) sã fie o bibliotecã – mare – cu cãrþi 

numai în limbi strãine… un fel de Europã unitã a gândurilor, 

a ideilor, a sentimentelor despre care meritã sã scriem. O 

bibliotecã rotundã, sã nu poatã exista tendinþe de separare: 

acolo e „peretele limbii franceze“… 

Un edificiu de gânduri ºi de sentimente, cum se poate cã e 

aceastã carte…



Privilegiul 

Henri Luchian 

Sunt dintre cei care au privilegiul de a-ºi trãi mare parte din 

viaþã, începând de la vârsta preºcolarã ºi pânã – se prefigureazã 

– la pensie, în Educaþie. Am scris Educaþie cu majusculã ºi nu 

Sistem de învãþãmânt pentru a pãstra ceea ce este fundamental 

ºi a ignora tare ce pot þine de obiective vremelnice, de structurã, 

de funcþionare, de statut social artificial menþinut scãzut. 

Scriu aici doar despre bucuria de a te afla mereu la punctul 

nodal ºi efervescent al trecerii valorilor de la o generaþie la alta, 

al creãrii, astfel, de continuitate ºi de valoare nouã. 

Acest privilegiu oferã, între altele, o perspectivã proaspãtã, 

uneori surprinzãtoare, asupra a ceea ce ai invãþat ºi cum ai 

învãþat tu însuþi – pe mãsurã ce înveþi pe alþii ºi înveþi ºi de la 

aceºtia din urmã. 

Comuniunea în efort memorialistic a colegilor de clasã de 

liceu îmi focalizeazã aceste câteva gânduri asupra anilor clasei 

speciale de matematicã ºi asupra amintirii profesorului 

nostru de matematicã, Vasile Dumitrache. 

Cum se întâmplã cu profesorii respectaþi în comunitate, 

prima întâlnire am avut-o nu cu omul, ci cu faima sa. Colegii 

mai mari vorbeau despre profesorul Vasile Dumitrache ca 

niºte cunoscãtori ºi cu verdicte absolute: e foarte sever, dã 

foarte mult de lucru elevilor ºi nu iartã pe cei care nu lucreazã 

destul. 


ªeful promoþiei 1974, Henri Luchian, ºi Profesorul 

Când am aflat despre clasa specialã de matematicã, apetenþa 

pentru matematicã – potenþatã acasã, apoi de învãþãtor ºi 

de alþi profesori cu har, despre care sper sã vorbesc altundeva 

– m-a hotãrât sã mã înscriu, schimbând nu doar clasa, colegii, 

ci ºi ºcoala. Nu am putut veni la începutul anului ºcolar, ci din 

trimestrul al doilea. Am gãsit aºadar noii colegi – pe câþiva, i-am 

regãsit – formând deja un colectiv. Atunci am cunoscut ºi omul 

Vasile Dumitrache. Nu mi-a dat mai mult de lucru pentru a recupera 

trimestrul anterior, cum ar fi prezis verdictele celor din 

clase mai mari. M-a chemat deoparte pentru o discuþie ca între 

doi coechipieri care au de îndeplinit împreunã o misiune. Cu 

prestanþã, dar ºi cu o cãldurã de pãrinte, calm ºi precis, vorbea 

despre ce ar trebui sã fac eu ºi înscria asta în cadrul mai larg a 

ce urma sã facã dânsul ºi ce fãceau colegii mei. Îmi spunea ce 

am de fãcut, nu în termenii numãrului de exerciþii, probleme sau 

teoreme de lucrat, ci vorbindu-mi de viziune asupra geometriei, 

fãcându-mi elegante ºi neaºteptate confidenþe despre cum ºi-a 

format dânsul, în timp, propria viziune.


În urmãtorii trei ani am înþeles mai bine ce îmi spusese 

atunci, am vãzut cum luau chip de lecþii la clasã proiectele 

ºi viziunea sa. Mai cu seamã, am vãzut cã acel inefabil 

spirit de echipã (ºi nu complicitate) între profesor ºi elev 

se adresa fiecãruia dintre noi, profesorul respectând 

gingãºia personalitãþilor în formare ºi impunând doar 

modul superior de a învãþa ºi de la profesor, ºi singur, ºi în 

echipã cu ceilalþi. 

Rãmâne de neuitat pentru toþi colegii joia dimineaþa de clasa 

a zecea, în care orarul înghesuise patru ore consecutive de 

geometrie. Pentru mulþi (elevi sau profesori) asta ar fi fost un 

chin. Pentru noi a fost – o spunem de câte ori ne reîntâlnim – o 

beneficã provocare. Într-una din acele dimineþi de joi, cele patru 

ore s-au consumat cu rezolvarea unei singure probleme de 

geometrie în spaþiu: fusese enunþatã la începutul primei ore ºi 

timp de trei ore ºi jumãtate s-a petrecut un pelerinaj spontan la 

tablã, viziuni diferite asupra problemei ºi soluþii diferite fiind 

aduse de mereu alt coleg. Profesorul se delecta cu aceastã 

lecþie, ca ºi noi. Am învãþat în acei ani, în astfel de lecþii, sã 

ne pãstrãm vie ºi activã curiozitatea, impulsul de a gãsi noi 

puncte de vedere, lipsa de inhibiþie în a întreba ºi lãmuri ceea 

ce pare reþetã, conservã de gândire sau de rezolvare. 



Gânduri despre un mentor 

Gicu Macare 

Cum au trecut anii… 

Parcã ar fi fost ieri… În toamna anului 1971, un zvon strãbate 

culoarele liceului nostru – se creeazã ceva absolut nou 

– clasa specialã de matematicã! 

Sincer vorbind, nu prea ºtiam ce se ascunde în spatele 

acestei noutãþi, iar faptul cã fusesem ales, iar alãturi mai erau 

câþiva buni prieteni din clasa a 9-a, îmi dãdea un sentiment 

de încredere ºi siguranþã… 

Timpul a trecut repede; amestecul de început, de 30 de adolescenþi, 

fiecare cu propria personalitate, propriile gânduri ºi o 

mare porþie de „încãpãþânare“, s-a topit ºi s-a format, dupã numai 

3 ani, într-un team nemaipomenit, cu individualitatea sa colectivã. 

Mai târziu, fiecare dintre noi ºi-a creat propriul drum, dar prin 

aceasta a contribuit la imaginea de neuitat a clasei IV SM. 

ªi acum, dupã ani, la fiecare întâlnire, „oficialã“ sau „neoficialã“ 

ne recunoaºtem imediat, iar comunicarea dintre noi 

funcþioneazã, ca ºi cum ne-am fi despãrþtit de câteva ore, ca 

odinioarã în IV SM… 

Toate astea nu ar fi fost posibile, fãrã acel mentor care ne-a 

însoþit ºi îndrumat dezvoltarea. 

Totul nu ar fi fost posibil fãrã domnul Profesor Vasile 

Dumitrache (pentru noi ºi „Trache“). Ca nimeni altul a înþeles cã 

evoluþia unor tineri talentaþi ºi înzestraþi, numai în anumite


împrejurãri ºi cu sprijinul unor oameni pricepuþi poate da roade. 

ªi dacã drumul pe care ne-a condus a avut la bazã matematica, 

cu atât mai bine. 

Viziunea pe care a avut-o, cã matematica este începutul de 

drum pentru multe profesii ºi cã viitorul aparþine ºtiinþelor 

matematice, s-a adeverit ºi se confirmã prin generaþia computer 

ºi internet cu atât mai mult. 

Munca, atitudinea domniei sale faþã de noi ºi modul cum a 

ºtiut pe fiecare sã-l îndrume, sã-l înþeleagã, sã-l susþinã au 

fost factorii care ne-au marcat evoluþia ca tineri ºi au contribuit 

ca astãzi sã fim ceea ce suntem. 

Mã întreb ce s-ar fi ales din noi, dacã n-am fi avut aceastã 

ºansã? Care ar fi fost drumul fiecãruia? Cum am fi evoluat 

noi dacã nu am fi avut condiþiile deosebite create de domnia 

sa, dacã nu am fi avut dascãlii deosebiþi pe care ni i-a dãruit, 

care ne-au întregit evoluþia cu tot ce era mai bun în ºcoalã? 

Uneori nu ajunge numai talentul propriu, dacã nu are cine 

sã-l ºlefuiascã ! 

Pentru mine, Domnul Profesor a fost omul potrivit care, la 

timpul potrivit, ne-a încruciºat drumul, ne-a dus de mânã în 

anii cei mai frumoºi, dar ºi cei mai grei ani ai tinereþii noastre, 

ºi ne-a dat ºansa sã facem ceva deosebit din viaþa noastrã! 

Sã nu uitãm! Domnul Profesor Vasile Dumitrache ne-a 

crescut în cuib ºi ne-a învãþat sã zburãm, unde fiecare a zburat 

ºi cum ºi-a continuat zborul a decis mai târziu fiecare! 

Pentru fiecare dintre noi domnia sa a fost tot timpul prezent, 

când am avut probleme sau întrebãri, iar la fiecare reuºitã a 

noastrã s-a bucurat cu noi! 

Cum cei mai frumoºi ani nu se pot uita nicicând, tot aºa ºi 

pe oamenii care ne-au însoþit ºi care ne-au marcat drumul 

nu-i putem uita! Iar dupã atâþia ani nu pot spune decât: 

Mulþumesc, Domnule Profesor Dumitrache! 



Discipolul 

Adrian Mititelu 

Nu m-a dat niciodatã afarã din casã talentul la scris, dar 

Dana m-a mobilizat sã aºtern pe aceastã coalã de hârtie 

ceea ce eu am învãþat de la Domnul Dumitrache. 

M-a mobilizat pentru cã am regãsit în scrisul ei ceea ce eu 

am simþit încã din primul contact cu Trache. Avea un dar sau 

mult mai bine spus… avea har. 

El te fãcea sã acþionezi într-o anumitã direcþie fãrã sã 

spunã un cuvânt. Nu am putut sã înþeleg foarte mulþi ani cum 

este posibil aºa ceva. Cum este posibil ca simpla prezenþã a 

unui om sã fie transformatoare pentru toþi cei care sunt în 

preajma lui. 

În momentul când m-am aplecat mai profund asupra studiului 

ºtiinþelor spirituale, am aflat ºi rãspunsul la întrebarea care 

mã chinuia de ani de zile. 

Aceastã calitate de a transforma tot ce este în prezenþa ta, 

fãrã ca tu sã faci ceva deosebit în exterior, este o calitate pe 

care o dobândeºti dupã multe, multe existenþe în care practica 

spiritualã a avut un loc deosebit de important în viaþa ta. 

O altã calitate a unei astfel de persoane este cã, dupã ce 

pãrãseºte aceastã lume, continuã sã exercite o influenþã mare 

asupra tuturor celor care i-au fost in preajmã. Lucreazã în continuare 

pentru transformarea lor cu aceeaºi liniºte ºi pace lãuntricã 

pe care a avut-o ºi atunci când s-a manifestat în lume.


Din nou aceasta forþã spiritualã îºi spune cuvântul. 

Un alt aspect pe care mi-l amintesc cu mult drag ºi pe care nu 

am sã-l uit cât timp voi mai trãi este iubirea pe care o manifesta 

asupra noastrã (chiar dacã uneori era mai dur), iubirea cu 

care acþiona când greºeam ºi ne corecta, iubirea pe care o 

manifesta ºi bucuria pe care o puteai citi în sufletul sãu atunci 

când noi aveam succese. Se bucura ca un pãrinte dar, în 

acelaºi timp, avea ºi candoarea unui copil care descoperã 

lumea în care trãieºte. 

Avea o calitate foarte rar întâlnitã la o fiinþã umanã, în ziua 

de azi. 

Manifesta, în simultaneitate, forþã ºi tandreþe, aspecte pe care 

nu le poate manifesta decât un învãþãtor spiritual. 

Da! Atunci nu am înþeles, dar acum pot spune cu multã 

bucurie cã Domnul Dumitrache a fost pentru mine un învãþãtor 

spiritual. 

Matematica era numai suportul prin care el se manifesta. El 

ne-a ajutat sã pãtrundem în interiorul nostru ºi sã ne 

cunoaºtem mai bine. Ne-a ajutat ca, odatã ajunºi în interior, 

sã vedem cã de acolo nu mai sunt limite în acþiunea noastrã 

de a ne autodepãºi. 

Daþi filmul înapoi ºi vedeþi cum a acþionat pentru fiecare dintre 

noi într-un mod specific fiecãruia ºi ne-a dat la fiecare, 

ceea ce noi eram capabili sã primim la acel moment. 

Urmãriþi cum acum face acelaºi lucru, dã fiecãruia atât cât el 

este capabil sã primeascã la acest moment. Acesta este modul 

de acþiune al unui învãþãtor spiritual. Cu multã iubire dãruieºte 

tuturor, dar nu încalcã niciodatã liberul arbitru al fiecãruia. 

Credeþi cã faptul cã la acest moment existã o Fundaþie, 

care îi poartã numele ºi care ºi-a propus sã dezvolte 

dragostea pentru matematicã la generaþiile actuale de copii, 

nu este oare o continuare a ceea ce el a fãcut cu noi? 

El nu mai poate acum acþiona în aceastã lume, dar ne-a 

rugat pe noi cu o profundã stare de umilinþã sã împlinim 


aceastã vrere, sã-i oferim ºansa ca el sã mai poatã acþiona. 

Cãci ce poate sã fie o Fundaþie care poartã numele unei persoane, 

decât un mijloc prin care acea persoanã sã poatã sã 

se manifeste în lume ºi dupã ce a pãrãsit lumea. Se pare cã 

din acest punct de vedere, cel care a primit inspiraþia ºi apoi 

a purces la treabã a avut o legãturã foarte strânsã cu Trache. 

Dar domnul Dumitrache nu s-a mulþumit numai sã ne roage 

sã-l ajutãm pentru a putea sã lucreze în continuare asupra 

oamenilor. De acolo de unde este ne-a dat ºi forþa necesarã 

pentru a materializa rugãmintea sa pornitã dintr-o profundã 

iubire faþã de oameni. 

Apropo de umilinþã. Aceasta este o altã mare calitate a unui 

învãþãtor spiritual. 

Din nou fac apel la film. 

Haideþi sã ne amintim ce stare avea Trache când greºeam 

ºi urma sã ne îndrepte. Uitaþi-vã pe chipul lui. Uitaþi-vã în 

sufletul lui ºi veþi simþi cu toþii iubirea ºi umilinþa. 



El era unul dintre noi (pentru cã numai astfel putea sã ne 

înþeleagã teribilismele specifice vârstei), dar în acelaºi timp 

era deasupra noastrã (pentru cã numai astfel putea sã ne 

facã sã ne înþelegem greºeala ºi apoi sã ne ajute sã ne 

putem ridica deasupra ei, transformându-ne fiinþa interioarã). 

Mã bucur mult cã, în aceastã viaþã, am avut ºansa sã te 

cunosc ºi sã fiu discipolul tãu. 

Mulþumesc, Trache! 



Cireaºa de pe tort 

Costel Postolache 

Am povestit de multe ori aventura primei clase speciale de 

matematicã, înfiinþatã în anul 1971 la Liceul nr.1 numit pe 

atunci Gh. Gheorghiu-Dej. 

ªi de fiecare datã, au urmat întrebãrile interlocutorilor mei: 

„cum era posibil sã faceþi 16 ori 12 ori 10 ore de matematicã 

pe sãptãmânã?“, „cum rezistaþi la o asemenea presiune?“, 

„ce metodã folosea profesorul vostru pentru a menþine viu 

interesul pentru fiecare subiect ºi pentru matematicã în 

ansamblu?“. 

De fiecare datã rãspunsul meu a fost acelaºi: „nu ºtiu“. ªi 

acesta este adevãrul meu. 

Pentru cã Profesorul a ºtiut sã facã sã se întâmple totul în 

mod natural. Nu ne-am întrebat de ce suntem acolo, treizeci 

de oameni venind din ºcoli ºi clase diferite; ni se pãrea natural 

sã fim acolo. 

Cum natural mi se pãrea sã lucrez în primul an de „specialã“ 

16 ore de matematicã la ºcoalã ºi probabil încã o datã 

pe atât acasã. Când am intrat în clasa a XI-a ºi am aflat cã 

vom avea numai 12 ore de matematicã, am avut un sentiment 

de frustrare, ca ºi cum mi se luase cireaºa însiropatã 

din moþul prãjiturii preferate. 

În clasa a X-a Profesorul, pe atunci ºi Directorul ºcolii, 

reuºise sã converteascã – pentru elevii claselor speciale –


orele prevãzute în programã pentru practica în producþie în 

ore de specialitate, matematicã în cazul nostru. Pierderea 

acestui privilegiu la începutul clasei a XI-a a fost resimþitã de 

toþi, chiar dacã domnul director a încercat sã o îndulceascã 

oferindu-ne în locul celor 4 ore de matematicã posibilitatea 

de a face practicã productivã la cursuri de conducere auto. 

Deºi pentru mulþi dintre colegi ºansa de a obþine carnetul de 

conducere auto la sfârºitul liceului era foarte atractivã, am 

simþit lipsa celor 4 ore de matematicã de joi, ziua în care ne 

puteam rãsfãþa cu probleme care solicitau rezolvãri elaborate. 

ªi dacã prima rezolvare a problemei venea repede, 

lucrurile nu se opreau aici. Urma o altã soluþie, ºi încã una, 

una mai simplã, alta mai elegantã, mai sofisticatã ori mai 

inventivã. Rezolvarea în sine nu constituia o provocare, pentru 

cã oricum nu rãmânea problemã fãrã soluþie, provocarea 

o constituiau modul de rezolvare, inventivitatea ºi creativitatea 

soluþiei. Joia era ziua în care puteam sã ajungem liniºtiþi 

la a zecea variantã de rezolvare a unei probleme, dar 

Profesorul nu se oprea decât atunci când era sigur cã nu a 

mai rãmas nici o cale neexploratã. 

Imaginea pe care o pãstrez cel mai viu este cea a 

Profesorului aºezat într-o bancã, undeva pe rândul de la 

geam, cred cã în banca a patra. Atunci când socotea cã o 

problemã ºi-a epuizat toate posibilitãþile de a fi abordatã, 

începea sã caute prin buzunare. Apãreau tot felul de bileþele, 

hârtiuþe ºi fiecare dintre ele era umplutã de scrisul sãu 

mãrunt. Fiecare conþinea câte o problemã culeasã de dânsul 

în seara dinainte din cine ºtie ce culegere, revistã. Uneori 

bileþelele nu erau de ajuns ºi câte o problemã îºi gãsea locul 

pe pachetul de Carpaþi fãrã filtru, de care era nedespãrþit. 

Odatã ce alegerea noii probleme era fãcutã, începea jocul. 

Nu era vorba de relaþia dintre cel ce ºtie ºi cei ce învaþã, era 

relaþia unui grup de profesioniºti care au de rezolvat un 

proiect. Fiecare ieºea la tablã atunci când simþea cã are ceva 


de spus. Erau momente lungi în care Profesorul nu intervenea, 

lãsa liberã prezentarea soluþiilor, a demonstraþiilor, a 

argumentelor ºi a contraargumentelor. Uneori era uimit de 

inventivitatea unor soluþii ºi nu îºi ascundea bucuria. Acestea 

erau momentele de maximã satisfacþie atât pentru rezolvitorul 

inspirat, cât ºi pentru Profesor. Dar bucuria, satisfacþia 

de a fi participat la un moment de performanþã era a tuturor. 

Aºa cã în momentul în care Profesorul anunþa cã trebuie sã 

mai luãm o pauzã sau cã s-a terminat programul, de obicei 

urma un moment de nedumerire, de genul: „de ce, ce rãu am 

fãcut?”. Uneori Profesorul intra în jocul nostru ºi ne propunea 

sã mergem la masã împreunã cu elevii de la internat, sã ne 

relaxãm puþin ºi apoi sã revenim în clasã. Deºi participarea 

la orele de dupã amiazã era voluntarã, nu îmi amintesc sã fi 

lipsit cineva vreodatã. 

Fãceam matematicã în mod natural ºi creºteam în spiritul 

lui se poate. Am învãþat foarte mult în multe discipline ale 

matematicii. Cele mai multe cunoºtinþe acumulate în acei ani 

au rãmas nefolosite, cel puþin în cazul meu. Importantã îmi 

pare cã a fost nu suma cunoºtinþelor transmise ci sinergia lor, 

crearea unui sistem de gândire, a unei atitudini de câºtigãtor. 

Parafrazând o zicere cunoscutã, important a fost nu þinta 

cãlãtoriei, ci drumul. Profesorul ne-a cãlãuzit, ne-a arãtat 

opþiunile ºi ne-a pregãtit sã fim în stare sã facem alegerile. 

Opþiunile ne-au aparþinut ºi fiecare a pornit la drum cu bastonul 

de mareºal în raniþã. Unii l-au folosit, alþii nu, asta þine 

însã de altã poveste. 

Matematica era un mod de a trãi. Nu îmi imaginam cã 

Profesorul mai are o altã viaþã dincolo de sala de clasã. Nu 

realizam atunci munca imensã pe care o presupunea conducerea 

ºcolii. Eram foarte mândru sã fiu elev al Liceului nr.1, 

de ºcoalã, de toate facilitãþile, de parc, de livadã, de pãdure, 

de cantinã, de baza sportivã, de librãrie ºi de bibliotecã, dar 

nu ºtiam câtã muncã ºi câtã pasiune punea domnul


Dumitrache pentru ca toate acestea sã fie aºa cum le 

vedeam noi. La vremea aceea, pentru mine, imaginea 

Profesorului o eclipsa pe cea a Directorului. ªi asta pentru cã 

Liceul funcþiona atât de bine încât pãrea cã o face de la sine, 

nu lãsa sã se vadã efortul ºi dãruirea Directorului ºi a echipei 

sale. 

Mult mai târziu am înþeles cât de greu e sã faci ca evenimentele 

sã se desfãºoare în mod firesc, ca ºi cum ar curge 

natural. 

Domnul Dumitrache a avut acest dar, atât ca Profesor, cât 

ºi ca Director. 

Unii îl numesc har. 



Un om al tuturor timpurilor 

Ioana Vasilache (Galan) 

Am fost elevã la Liceul (pe atunci) Gh. Gheorghiu-Dej din 

oraºul Bârlad, la clasa specialã de matematicã, între anii 

1970–1974. L-am avut ca profesor de matematicã ºi diriginte 

pe domnul Vasile Dumitrache ºi mã simt norocoasã, bogatã 

spiritual pentru cã am avut ºansa de a-l cunoaºte. În prezent, 

locuiesc în municipiul Vaslui ºi lucrez ca profesor de aproape 

30 de ani. 

De câte ori am ocazia, trec prin Bârlad, unde mã întâlnesc 

cu foºtii colegi de liceu ºi chiar cu elevi din alte generaþii ale 

domnului profesor. De fiecare datã, mergem la cimitir, la mormântul 

profesorului nostru cu flori ºi lumânãri, însoþiþi de 

doamna Natalia Dumitrache care întotdeauna ne invitã cu 

multã dragoste acasã, dând dovadã de o ospitalitate fãrã 

margini. Ne bucurãm de fiecare revedere ºi depãnãm amintiri 

din cei mai frumoºi ani ai vieþii, anii de liceu, ºi fiecare îºi face 

„un raport“ asupra activitãþilor de la ultimele întâlniri. 

Timp de patru ani, acest mare OM mi-a cãlãuzit paºii spre 

viitor, spre a deveni exemplu generaþiilor de copii, pe care 

caut sã-i educ cu aceeaºi dãruire cu care am fost educatã 

de profesorul ºi dirigintele meu. Rãmâne pentru mine cel 

mai reprezentativ model de profesor ºi cetãþean al 

Bârladului, ce a condus Complexul ªcolar timp de un deceniu 

ºi jumãtate.


Domnul Vasile Dumitrache a fost unul dintre cei mai apreciaþi 

ºi îndrãgiþi profesori, pentru comportamentul ºi orele de 

un înalt conþinut pe care le þinea. Activitãþile susþinute în cercurile 

elevilor întregesc portretul dascãlului care a ºtiut sã se 

facã iubit ºi respectat atât de elevi cât ºi de colegi. Ne-a crescut 

în spiritul dorinþei de a învãþa carte ºi ne-a transmis 

nevoia de cunoaºtere, de învãþãturã disciplinatã, pentru a ne 

împlini ca oameni. Avea puterea de a transmite tinerilor ceea ce 

ºtie ºi ce poate, iatã de ce l-au apreciat ºi respectat generaþii 

întregi de liceeni. 

La orele de matematicã, fiecare elev ieºea de bunãvoie la 

tablã, într-o atmosferã în care nu se simþea nici urmã de constrângere. 

Ne urmãrea fiecare pas cu atenþie, atât la orele de 

curs cât ºi la meditaþii, de unde nu îmi amintesc sã fi lipsit 

vreodatã cineva. Se bucura pentru reuºita fiecãruia dintre 

noi, mulþumit cã ºi-a atins scopul. A muncit pentru copii, 

lãsând pe ultimul loc viaþa personalã, dar a avut satisfacþia ca 

sacrificiile fãcute sã fie utile oamenilor, societãþii. 

L-am vãzut de atâtea ori preocupat, frãmântându-se, ca 

director, sã asigure condiþii de viaþã ºi de studiu elevilor 

interni, ca ºi cum toþi copiii ar fi fãcut parte din familia sa. A 

menþinut în internatul Complexului ªcolar o curãþenie exemplarã, 

cãldurã ºi apã caldã, iar cantina era foarte bine 

aprovizionatã ºi gospodãritã. 

Cum nu toþi copiii aveau posibilitãþi pentru a plãti taxa de 

internat, cei proveniþi din familii modeste ºi care aveau rezultate 

bune primeau burse sau cazare gratuitã. Prezenþa însãºi 

a domnului profesor impunea disciplinã ºi bunã-cuviinþã, lucru 

pe care l-am învãþat tot de la domnia sa ºi care m-a ajutat în 

aceºti ani sã fac faþã la catedrã. 

Prin felul de a fi, prin munca la catedrã ºi în orele suplimentare, 

domnul profesor a cultivat gustul ºi dorinþa elevilor 

de a învãþa matematica ºi a reuºit sã formeze valori umane, 

tineri care au ajuns la catedre universitare ºi liceale, ca ºi în 


multe alte domenii de activitate, ducând cu ei în lume acest 

model de prestanþã, integritate ºi demnitate. 

A transmis atât elevilor cât ºi cadrelor didactice cultul muncii 

ºi a determinat o disciplinã liber consimþitã a elevilor, într-un 

climat de muncã intensã, de dorinþã de autoperfecþionare, 

ducând de multe ori la performanþã. Comportamentul sãu 

nonconformist, adesea incomod pentru politicienii vremurilor, 

a stârnit nu o datã animozitãþi ºi adversitãþi. A luptat fãrã 

teamã pentru a apãra prestigiul ºcolii, în interesul profesorilor 

ºi, în primul rând, al elevilor. 

Mi-a fost profesor ºi diriginte timp de patru ani de zile. L-am 

respectat, l-am preþuit ºi i-am ascultat toate îndrumãrile, 

pãstrând ºi astãzi o vie ºi recunoscãtoare amintire celui care 

ºi-a închinat viaþa ºcolii ºi elevilor. 

Personalitatea complexã a acestui mare om încape greu în 

cuvinte, oricât ar fi ele de meºteºugite. Doar cei care l-au 

cunoscut ºtiu de ce meritã omagiul ºi consideraþia posteritãþii. 

Un gând de aleasã preþuire ºi doamnei Natalia Dumitrache, 

care l-a înþeles ºi sprijinit în munca sa de o viaþã. 

Promoþia 1974



Când se apropia 15 septembrie... 

Dan Ovidiu Saulea 

Tatiana Vascan (Saulea) 

Ne amintim uneori de anii copilãriei sau de cei ai tinereþii, dar ne 

este teamã sã deschidem prea mult cutia amintirilor, o teamã 

instinctiva de a nu suferi, deoarece amintirile provoacã nostalgie, 

regrete, pentru cã… a fost odatã! Pânã la urmã, toate etapele vieþii 

noastre, ºi îndeosebi cele legate de vârsta ºcolarã, au fost frumoase. 

Când se apropia 15 septembrie, toatã fiinþa noastrã fremãta 

ºi vibra de emoþie, în clasa I-a la fel ca într-a XII-a. Anii de liceu 

au avut o strãlucire aparte. Au fost anii cu primele iubiri, când afecþiunea, 

compasiunea ºi prietenia acþionau ca un veritabil regulator al 

emoþiilor ºi stãrilor sufleteºti; au fost anii în care personalitatea se 

contura într-un mod pe care nu-l inþelegeam, dar simþeam ºi credeam, 

fiecare dintre noi, cã suntem “cel mai iubit dintre pãmânteni”. 

Descopeream atunci cine suntem ºi ni se pãrea incitant sã ne 

întâlnim cu noi înºine, dar sã ne rãzboim cu alþii! La sculptarea personalitãþii, 

dar ºi la formarea ºi pregãtirea noastrã, au contribuit toþi 

profesorii, dar sentimental suntem legaþi doar de unii… Profesorul 

Vasile Dumitrache este cel care a rãmas definitiv în mintea ºi sufletul 

nostru, pentru cã ne-a fost nu numai profesor, ci ºi diriginte ºi 

pãrinte în egalã mãsurã. Nu ºtiu dacã ne-a iubit – asta nu ne-a 

spus-o niciodatã –, dar ºtiu cã ne-a supravegheat ca pe copiii lui ºi 

ne-a învãþat cu rãbdare ºi tact, ca ºi cum avea toatã rãspunderea 

pentru viitorul nostru. A fost o mare ºansã întâlnirea cu profesorul 

Vasile Dumitrache ºi-i purtãm recunoºtinþa, respect, preþuire ºi 

dragoste! 

Mulþumim frumos, pentru tot, domnule profesor Vasile Dumitrache! 



Nici acum n-am uitat cuvântul „mantisã“… 

Liviu Zugravu 

Era o zi întunecatã... evident, primãvara sau toamna. Pãrea 

o zi banalã, rutinã curatã...când, ecuaþia asta, pe care n-o 

alesese nimeni, a apãrut din senin pe tablã. 

La început a fost un pic de rumoare, pe urmã, cu fiecare 

secundã, tãcere din ce în ce mai groasã. La un moment dat, 

înþepenise totul – mã rog, percepþie personalã. 

Domnul Dumitrache stãtea în picioare, îmi amintesc precis, 

cu mâna dreaptã în buzunar, adânc în buzunar, ºi se tot uita, 

se tot uita, fãrã sã zicã nimic. 

Dupã un timp – ºtiu, în realitate, sã fi fost 1–2 minute – dar 

tãcerea ºi nemiºcarea lungiserã timpul de mã luase 

ameþeala, profesorul începe sã vorbeascã ºi zice: 

“Asta e o ecuaþie dintr-un tip cãrora le zice „reciproce“, a 

cãror caracteristicã e cã valorile numerice au valori simetrice 

ºi care se rezolvã prin substituþia (x + 1/x) = y.“ 

Evident, citatul e numai 90 % corect. 

Nu ºtiu de ce, dar cred cã la tablã era o fatã. 

A fost o rãsuflare colectivã, o uºurare generalã, eram din 

nou pe terra ferma, parcã aºa-i zice? 

Interesant, n-am perceput nici mãcar pentru o milionime de 

secundã vreo urmã de satisfacþie în glasul lui în timpul sau 

dupã expunerea soluþiei. 

Evident, dupã aia am rezolvat vreo mie de ecuaþii, numai în clasã. 

Mai þineþi minte, în clasa a X-a, cum fãceam mii ºi mii de calcule 

cu logaritmi, cã nici acum n-am uitat cuvântul „mantisã“?



Adrian Doniga 

Nu ºtiu alþii cum sunt, dar eu... când mã gândesc la anii 

de liceu ... 

Pentru mine au fost cei mai frumoºi ani de ºcoalã! 

În 1974, pe data de 15 septembrie intram „boboc“ la liceul 

Gh. Gheorghiu-Dej (sau, cum mai era numit, Complexul 

ªcolar) ºi pot sã spun cã dimensiunile liceului ce fusese destinat 

sã fie liceu militar m-au fãcut sã am emoþii cu mult mai 

mari decât mã aºteptam, dupã pregãtirea la care fusesem 

supus în prealabil : „generala a fost cum a fost, dar sã vezi tu 

ce te aºteaptã la liceu!“. 

A mai fost ºi careul acela format de o mare de elevi ºi de 

pãrinþi (la urma urmei erau prezenþi elevii de la douã licee: 

pedagogic ºi teoretic), erau întrebãrile puse pe ºoptite : „în 

ce clasã suntem?“, „pe cine avem diriginte?“, „care-i directorul 

?“... 

Prima persoanã pe care mi-au arãtat-o prietenii mai mari a 

fost: „uite, ãla-i dirul Trache“! Abia dupã douã zile am înþeles 

cã era vorba despre „directorul Dumitrache“! 

La vremea aceea, intrasem, teoretic, în viaþa de liceu, dupã 

ce citisem „Ciºmigiu & Co“, dar astãzi pot sã spun cã liceenii 

Complexului bârlãdean din anii '70 pot concura liniºtiþi cu 

„lãzãriºtii“ lui Grigore Bejenaru. Fãrã falsã modestie, am avut 

profesori de elitã care au vrut ºi au reuºit sã ne înveþe mai mult 

decât cerea programa ºcolarã, ne-au învãþat sã fim oameni ! 


Iar dirul Trache... 

Ce vreau eu sã spun tuturor despre domnul profesor Vasile 

Dumitrache nu se leagã în primul rând de matematica pe care 

ne-a bãgat-o în sânge (pentru cei care nu ºtiu, în ultimul an de 

liceu fãceam – cu orele suplimentare cu tot – 14–16 ore de 

matematicã pe sãptãmânã!). Eu vreau sã vã povestesc 

despre omul ºi pedagogul Vasile Dumitrache. 

În anii de liceu, am fost implicat într-o mãsurã destul de 

mare în activitãþile extraºcolare numite pe atunci activitãþi 

„cultural – sportive“ ºi, de foarte multe ori, rãmâneam pânã 

noaptea târziu în ºcoalã. 

ªi tot de atâtea ori, indiferent de orã, prin preajmã era ºi 

domnul Dumitrache. Ba verifica activitatea celor de la internat, 

ba cum era mâncarea la cantinã sau cine era pe terenul 

de sport ºi dacã nu cumva ar fi trebuit sã fie la sala de clasã. 

Înalt, brunet, cu chelie ºi cu ochii uºor mijiþi, reuºea sã facã 

liniºte prin simpla prezenþã, fãrã sã scoatã un cuvânt. 

Am sã vã povestesc o întâmplare din clasa a XI-a, care pentru 

mine a însemnat foarte mult. În acea zi, eram elev de serviciu 

pe liceu, adicã eram scutit de prezenþa la ore ºi verificam, 

ca un fel de santinelã, tot ce se întâmpla în ºi pe lângã 

clãdirea liceului. ªi ce primãvarã frumoasã era! Soare ca 

vara, parcul ºi pãdurea din jurul liceului – numai verdeaþã. 

ªi mai aveam un motiv de bucurie: în acea zi, clasa mea 

avea de dat o lucrare de control la psihologie ºi eu eram scutit, 

fiind de serviciu! 

Înaintea orei de psihologie, aveam orã de chimie cu domnul 

profesor Minteanschi, dirigintele nostru. Mi-am fãcut datoria, 

am sunat clopoþelul pentru începerea orei ºi, dupã vreo 

10 minute, vãzând cã practic nu am ce face, am plecat în 

parc sau, mai bine zis, în pãdurea de lângã liceu. 

ªi acolo... surprizã! Am dat peste… 18 colegi de clasã care 

chiuliserã de la chimie ca sã mai înveþe la psihologie (eram 

32 de elevi in clasã). Bineînþeles cã „nu am vãzut“ pe nimeni.


Dar peste 5 minute, a apãrut în pãdure încã un coleg, 

Costicã Grecea, unul dintre cei mai silitori ºi mai corecþi colegi 

de clasã. 

Costicã „nu ne-a vãzut“, dar nici nu a mai ajuns la ora de 

chimie, pentru cã el fusese trimis special de domnul diriginte 

sã ne caute ºi sã ne aducã în clasã pentru a da extemporal! 

A trecut ora de chimie, a trecut lucrarea la psihologie ºi ne-am 

trezit chemaþi la cabinetul domnului director Dumitrache toþi cei 

care lipsiserãm de la ora de chimie. Primul întrebat am fost eu 

dar, în calitatea mea de elev de serviciu pe liceu, am scãpat 

repede spunând cã nu am vãzut niciun elev pe holurile ºcolii! 

Domnul Dumitrache, aºezat în spatele biroului roºu, s-a 

încruntat puþin ºi, la insistenþa domnului diriginte, l-a luat la 

întrebãri pe „cazul reprobabil“ Costicã Grecea (Costicã era 

intern, ºef de clasã etc.) 

– Costicã, te-a trimis domnul diriginte sã-þi cauþi colegii? 

– Da, domnule director! 

– ªi, i-ai cãutat ? 

– Da, domnule director! 

– Bine, bine? 

– Bine, domnule director! 

– ªi? 

– Nu i-am gãsit! 

– ªi? 

– Pãi, nu mi-a zis sã mã întorc înapoi! 

Domnul Dumitrache a lãsat capul în jos, l-am vãzut cã a 

fãcut un efort sã nu râdã, ºi ne-a trimis la clasã pentru cã 

aveam orã de matematicã. 

Când a intrat în clasã, chiar nu se auzea nici musca! A predat 

ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat dar, când a sunat de 

recreaþie, a aºezat creta uºor pe marginea tablei de parcã ar 

fi fost cel mai preþios obiect din lume ºi ne-a spus ºoptit, 

încruntat: 

– Sã nu mai faceþi niciodatã ceea ce aþi fãcut astãzi! 


Asta a fost tot! 

ªi dupã ziua aceea am mai tras chiulul la câte o orã, ba de 

biologie, ba de chimie, dar liniºtea ºi febrilitatea care au 

urmat la orele de matematicã, nu vi le pot povesti... 

Când am terminat liceul ºi, printre altele, am rememorat 

pãþania, domnul Dumitrache mi-a spus surâzând: 

– ªi eu am fost ca voi! 

Dacã cineva, dintre foºtii sãi elevi, îºi va descoperi harul de 

scriitor, cu dragã inimã voi readuce la viaþã o mulþime de 

întâmplãri de pe vremea anilor mei de liceu, 1974–1978. 


Mã bucur cã Bârladul îºi aduce aminte de dascãlii sãi de 

suflet ºi mã bucur cã ºi eu sunt o pãrticicã din munca depusã 

de domniile-lor.



Un semn... 

Beatrice Daniº (ªtefãnescu) 

Masivitatea zidurilor liceului era în deplin acord cu aceea a 

directorului sãu. 

Înalt, cu umeri laþi, puternici, privea umbros, uneori zâmbind 

pe jumãtate de chip, la generaþiile de liceeni care fãceau 

sã pulseze ºcoala. 

Poate pentru el aceasta era deplina esenþã a vieþii: sã-ºi 

pãstoreascã ºi sã-ºi vadã copiii pe care-i aduna în jur. 

Îl gãseai în ºcoalã de dimineaþã pânã seara. Luni, pregãtire 

la matematicã cu clasa a IX-a, marþi cu a X-a, miercuri cu a 

XI-a, joi cu a XII-a: câte 4 ore în fiecare dupã-amiazã a 

fiecãrui anotimp. Promoþii de-a rândul au învãþat matematicã 

dupã aceeaºi formulã: a generozitãþii, a consecvenþei ºi a 

rigorii profesorului lor. 

Dãruia matematicã tuturor, firesc, fãrã stridenþe, ca ºi cum 

ar fi propovãduit-o. ºi când era vorba de ºcoalã, rãspândea 

un fel de sobrã tandreþe care impunea un respect solar. 

Încetul cu încetul, matematica a devenit nucleul formãrii 

noastre. Se cuvenea respectatã. Asta ne învãþa profesorul 

nostru: dacã vrei sã îmblânzeºti un lucru, trebuie sã-i dai din 

timpul tãu. Aºa cã avea pretenþia sã lucrãm mult ºi serios. Nu 

ne dãdea senzaþia cã truda noastrã trebuie rãsplãtitã 

neapãrat prin note, ci prin însãºi bucuria descoperirii 

matematicii. 


Mai târziu am conºtientizat un alt tip de rãsplatã, una profundã 

ºi de duratã: rãbdarea, rigoarea ºi consecvenþa dobândite, 

care ne-au fãcut capabili sã le putem transmite mai 

departe. 

Iatã miracolul permanenþei profesorului nostru de matematicã. 

Iatã de ce se cuvine ca, în heraldica liceului, chipul domnului 

profesor Dumitrache sã fie un semn. 

Promoþia 1980



Decupãri în memorie 

Lidia-Gabi Ghidoveanu 

Când aveam ºase ani, am descoperit împreunã cu fratele 

meu, el avea vreo patru ani, cã maºina noastrã, Volga cu 

care duminica plecam în afara oraºului, în timpul sãptãmânii 

stãtea nefolositã în parcare. Nu ºtiu care dintre noi a avut 

ideea cã e bunã ºi de tobogan. Euforia noastrã n-a durat prea 

mult fiindcã tata, întors într-o zi de la serviciu mai devreme, 

nu a pãrut cã apreciazã inventivitatea noastrã ºi ne-a 

interzis accesul la „parcul de distracþii“. Nu dupã mult timp, 

am realizat cã uneori apare în parcare o maºinã mai micã pe 

care puteam chiar sã urcãm mai uºor, aºa cã jocul nostru 

s-a reluat. Îmi amintesc cã de data asta tata chiar s-a 

supãrat, tot el ne-a gãsit, ºi ne-a certat. De la un geam cu 

perdeaua trasã uºor într-o parte, ne urmãrea zâmbind domnul 

Dumitrache, vecinul de la apartamentul de vis-a-vis. Era 

maºina dumnealui. Tata s-a dus în mare vitezã sã-ºi cearã 

scuze pentru noi. 

“Lãsaþi-i, domnu' Ghidoveanu, sunt copii!“. 

Am renunþat, totuºi, ºi la al doilea tobogan… 

În clasa a V-a, eram elevã la ºcoala de muzicã ºi studiam 

deja de cinci ani vioara, când profesorul de matematicã, 

domnul Ichim, m-a trimis la olimpiadã. Chestiunea aceasta a 

devenit dintr-o datã o mare problemã pentru cã nici exerciþiile 

din Geantã-Manoliu, nici Caietele lui Klenck ºi nici mãcar 


Concertul în la minor de Vivaldi nu puteau sã-mi fie de folos 

la concurs. Mama a avut ideea sã-l roage pe vecinul nostru, 

domnul Dumitrache, sã-mi împrumute niºte numere din 

Gazeta Matematicã. 

“Lasã, sã vinã mai bine sã discut eu cu ea.“ – a zis domnul 

profesor. 

ªi m-am ales cu o „ºedinþã“ de matematicã. Îmi amintesc 

foarte clar cã eram cam speriatã, fiindcã dumnealui era profesor 

„de elevi mari“. ªtiam, pentru cã îi vedeam în fiecare an 

la urat; erau foarte mulþi ºi foarte mari… La sfârºitul celor 

douã ore de exerciþii, mi-a zis cã va trebui sã vin la Complex 

când am sã mã fac ºi eu mare... 

Când am terminat clasa a VIII-a, m-am hotãrât sã mã fac 

arhitect… dar despre asta am mai scris… 

Elevã la liceu, dimineaþa, înainte de a pleca la ºcoalã, 

ascultam atent zgomotele de pe scara blocului, nu cumva sã 

ies o datã cu domnul profesor – nu voiam sã mã ia cu maºina 

la ºcoalã, voiam sã merg ca toþi colegii mei cu autobuzul. ªi 

într-o zi, pe platoul ºcolii, la înviorarea de dimineaþã, am auzit 

în spatele meu pe un elev de clasa a XIII-a de la „pedagogic“: 

“Uite mã, iar vine ºefu' cu ºoferul personal!“ 

M-am uitat ºi eu sã vãd despre cine vorbea. ªi am vãzut 

maºina domnului Dumitrache, directorul ºcolii, înconjurând 

încet platoul imens, plin de elevi în curs de înviorare ºi 

oprindu-se în faþa intrãrii elevilor; pe fratele meu – elev în 

clasa a IX-a – coborând din maºinã ºi urcând imperturbabil 

scãrile, îndreptându-se liniºtit cãtre clasã, ºi iar maºina domnului 

Dumitrache, continuindu-ºi drumul cãtre locul de parcare… 

Într-o zi, în clasa a XI-a, aveam tezã, nu îmi amintesc la ce 

obiect, lucrare de control anunþatã, nici despre asta nu mai 

ºtiu mare lucru, ºi o temã la matematicã – vreo 6 exerciþii cu


subpuncte de la „a“ la „p“, la „r“, sau „v“ (cã exersam ºi alfabetul!), 

cu calculul derivatelor. De obicei, în situaþiile „dramatice“, 

Aniela, ºefa clasei era cea care trebuia sã „ne scuze“ la unele 

obiecte, niciodatã însã la matematicã. Aºa cã a venit domnul 

profesor Dumitrache, s-a aºezat la catedrã, ºi a început 

ascultarea; mai întâi un coleg mai puþin studios, gãsit fãrã 

temã, apoi un altul, tot puþin cunoscãtor ºi tot fãrã temã. Cu 

ochii din ce în ce mai mari, semn cã nu-i venea a crede, a 

început sã chestioneze, în legãtura cu tema , „artileria grea“ 

a clasei. Nu a gãsit la nimeni tema completã. A urmat un 

moment lung, lung de tot, de liniºte, dupã care l-am auzit: 

“Gãbiþa, tu þi-ai fãcut toatã tema?“ 

Nu mi-o fãcusem pe toatã, ziceam cã ºtiu sã o fac, erau 

doar câteva reguli de derivare care se tot aplicau, ºi iar se 

aplicau… M-a scos la tablã ºi, pânã la sfârºitul orei, am rezolvat 

din temã, fãrã greºealã, tot ce mi-a cerut. Înainte sã sune 

clopoþelul, întristat ºi farã sã se uite la mine, a zis: 

“ Nu þi-ai fãcut tema, ºtii?“ 

S-a ridicat, a luat catalogul ºi s-a îndreptat spre uºã: 

“Nu þi-ai fãcut tema!“… 

Mai bine îmi punea o notã micã… 

Eram studentã în anul III la Facultatea de matematicã la 

Iaºi ºi într-o zi, în semestrul I, m-a anunþat un coleg cã mã 

aºteaptã domnul prof. Radu Anton la Catedra de Mecanicã. 

Mã ºi vãd, expresia vie a unui mare semn de întrebare, când 

am intrat în cabinetul dumnealui. M-a întrebat: 

“Ce notã ai mata la mine, tovarãºa studentã?“ 

Avusesem examen în sesiunea din varã. Zic: 

“10, tovarãºu' profesor!“ 

“Bine, poþi sã pleci!“ 

Eu, tot semn de întrebare. Când am ajuns la uºã, mi-a spus: 

“A fost profesorul mata din liceu pe aici!“ 

Am aflat mai târziu cã se cunoºtea cu domnul Dumitrache, 


care, trecând prin Iaºi, s-a oprit sã vadã ce mai fac foºtii elevi. 

Eram vreo 3 studenþi la matematicã… 

E iarnã ºi e vremea colindelor. Sunt profesoarã la 

Codreanu ºi, ca altã datã la apartamentul de vis-a-vis, 

primesc clase de elevi ºi cete de studenþi la colindat. Sunt 

veseli ºi cântã cu bucurie, cu chitãri ºi tamburine, colinde frumoase 

de Crãciun. Se umple toatã scara cu cântecul lor. 

Seara târziu, sun la uºa domnului profesor, sã le urez, lui ºi 

doamnei, „Sãrbãtori fericite!“ Îmi spune zâmbind domol: 

“ Frumos au cântat copiii tãi, Gãbiþa!“ 

Într-o toamnã târzie, mã pregãteam pentru inspecþia specialã 

de gradul I de a doua zi. Târziu, a sunat cineva la uºã. 

Era doamna Dumitrache; mã chema domnul profesor. M-am 

dus realizând imediat cã, luatã de val, nu mai trecusem pe la 

dumnealui de ceva vreme. Mã aºtepta la masa de lucru din 

sufragerie, îmbrãcat ca de obicei: pantaloni de stofã fãrã nici 

o cutã, camaºa ca scoasã din cutie… M-a întrebat despre 

lecþiile pe care urma sã le þin a doua zi. Aveam tema fãcutã, 

completã! 

“Bine!“, mi-a zis. 

Atât. 

E iar iarnã ºi e vremea colindelor... sunt profesoarã... 

primesc colindãtori... cântã colinde frumoase de Crãciun… 

seara târziu, sun la uºa de vis-a-vis… e numai doamna 

Dumitrache… ºi plânge de fiecare datã.

108 PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 109 


Dinspre umbrã cãtre luminã... 

Aniella Bãbuþã (Juverdeanu) 

Au trecut 28 de ani de când am absolvit liceul. Uitându-mã 

în urmã, realizez cã pot derula trecutul fãrã sã mã opresc, 

pentru mari perioade de timp. Odatã ajunsã însã la perioada 

liceului, viteza încetineºte automat, fãrã sã pot defini de ce. 

Mã gândesc cã motivul încetinirii derulãrii se datoreazã 

atmosferei din liceu, colegilor ºi, mai ales, profesorilor ale 

cãror imagini vor rãmâne alãturi de mine toatã viaþa. Sunt 

profesorii care ne-au cãlãuzit dinspre umbrã cãtre lumina 

independenþei în gândire. 

Între aceºtia, se distinge clar imaginea domnului profesor 

Vasile Dumitrache ce apare ca un cãlãuzitor blând, dar care 

devenea un zid de netrecut pentru fiecare elev care pãrea 

cã-ºi pune viitorul în pericol, când avea toate posibilitãþile sã 

urmeze drumul drept. Întotdeauna voi asocia amintirea domnului 

Dumitrache cu imensa bucurie ce i se citea în ochi, 

când un elev îi întrecea aºteptãrile ºi cu întristarea ce i se 

aºternea pe faþã când un elev nu era pregãtit. Era convins cã, 

prin munca perseverentã, oricine poate obþine rezultate. 

Valeriu Juverdeanu, soþul meu, a fost elevul domnului 

Dumitrache, în promoþia 1978. Nu are sã uite niciodatã 

impresia profundã pe care i-a lãsat-o când, în drum cãtre 

terenul de sport pentru antrenament la handbal, a fost oprit 

de domnul profesor (ca de obicei, „Trache“ îºi fãcea rondul 

prin ºcoalã ºi în jurul ºcolii) ºi care, cu durere în voce, i-a 

spus: 

– Mãi, Valeriu, în loc sã te pregãteºti pentru admitere, tu baþi 

mingea. Ai sã ajungi la Begonia! 

Pentru cei care nu ºtiu, „Begonia“ era numele, voit modificat 

de cãtre domnul profesor, al fabricii „Vigonia“, vãzutã ca 

arhetipul locului de muncã fãrã cerinþe, dar ºi fãrã viitor. 

Am simþit întotdeauna cã toþi profesorii colegi aveau un 

mare respect pentru omul care-ºi dedica o mare parte din 

timpul liber ca sã-ºi pregãteascã elevii pentru admitere în 

învãþãmântul superior, ca ºi cum toþi ar fi fost proprii lui copii. 

Trecând prin acele ore lungi de pregãtire, nu realizam ce fundament 

solid îmi construiam pentru viitor: capacitatea de a 

rezolva probleme, obiºnuinþa de a persevera în a gãsi o 

soluþie pentru cele care par imposibile la prima vedere. 

Avem un fiu, Mircea, în vârstã de 21 de ani. Este o fire artisticã 

ºi îºi continuã studiile superioare în Design Industrial. Nu 

ar fi putut ajunge aici fãrã cãlãuzire. ªcoala canadianã lasã 

la latitudinea elevului ce ºi cât vrea sã studieze, dar nu toþi 

copiii realizeazã importanþa studiului la timpul potrivit; ºi 

Mircea a fost – încã mai e câteodatã – în aceastã categorie. 

Din fericire, nu a fost totul pierdut, cãci ºtafeta preluatã de la 

domnul Dumitrache am dus-o mai departe noi, pãrinþii, ºi am 

ridicat acelaºi zid de nepãtruns când am vãzut cã fiul nostru 

s-ar fi putut abate de la drumul drept, drumul cãtre independenþa 

gândirii. 

Sperãm cã el va duce ºtafeta mai departe…



Mã uit în urmã cu drag… 

Dorina Sava (Livadaru) 

M-am trezit întrebându-mã dacã este potrivit ca eu, de pe 

poziþia mea de fostã elevã care nu a performat la matematicã, 

sã scriu câteva rânduri despre domnul profesor Vasile 


ªi am simþit cã trebuie sã o fac, mãcar ºi pentru cã am avut 

privilegiul de a-l fi avut profesor ºi de a fi beneficiat de 

dãruirea ºi talentul domniei-sale. 

Mã consider o norocoasã ºi sunt fericitã cã l-am întâlnit. 

Domnul profesor Dumitrache rãmâne un reper important în 

educaþia ºi în viaþa mea, ºi nu puþine sunt momentele în care 

îmi amintesc de domnia-sa cu drag ºi recunoºtinþã. Pot pãrea 

demonetizate cuvintele acestea, dar sunt convinsã cã mulþi 

dintre cei care i-au fost elevi simt la fel. 

Pentru mine, au fost importante ºi motivante chiar ºi ironiile 

dumnealui, sau tristeþea pe care o afiºa atunci când îi 

înºelam aºteptãrile, fireºti, de altfel, având în vedere cã toþi 

puteam obþine performanþa. Trebuia doar sã facem eforturi 

pentru asta ! 

Mã uit în urmã cu drag ºi îmi amintesc cu afecþiune de orele 

de matematicã, chiar ºi de cât de tare se supãra dacã mai 

lipseam de la meditaþiile de dupã-amiazã. Meditaþiile acestea 

au devenit una dintre cele mai puternice amintiri, care a crescut 

în valoare pe mãsurã ce au trecut anii ºi au fost ºi copiii 


mei elevi, din pãcate fãrã a fi avut totdeauna ºansa unor profesori 

atât de dedicaþi. 

ªi tot cu drag mã gândesc la fiecare dintre foºtii mei colegi 

de liceu, despre care ºtiu cã sunt un pic mai valoroºi ºi 

datoritã întâlnirii cu domnul profesor Dumitrache. Poate cã 

unii nu-ºi spun acest lucru prea des, dar toþi ºtiu cu siguranþã 

cã aºa este, doar orgoliul i-ar putea opri sã recunoascã. 

Faptul cã nu am fãcut performanþã m-a împiedicat sã 

descopãr poezia matematicii, dar nu m-a împiedicat sã-mi 

ordonez gândirea ºi acest lucru m-a ajutat nu numai în profesie, 

ci ºi în viaþa personalã. 

Scriu aceste rânduri într-un moment de bucurie: iatã cã mai 

sunt foºti elevi care au aceleaºi frumoase amintiri despre 

domnul profesor Dumitrache ºi care, drept urmare, au avut 

fericita iniþiativã a înfiinþãrii Fundaþiei. ªtiu cã toate ideile frumoase 

rãmân vii doar cu mult efort, timp ºi multã implicare. 

De aceea, mã gândesc cu deosebit respect la cei care au 

avut aceastã minunatã idee. 

Domnului Profesor Vasile Dumitrache, îi voi pãstra întotdeauna 

un gând plin de afecþiune.



Gabriela Petruþ (Roºu) 

Domnului Profesor Vasile Dumitrache, cu dragoste! 

Am primit, în urmã cu puþine zile, invitaþia de a scrie câteva 

rânduri despre Domnul Profesor Vasile Dumitrache. 

A fost o surprizã frumoasã pentru mine ºi, în acelaºi timp, o 

mare onoare! 

Înainte de a începe sã scriu, am vizitat site-ul 

vasiledumitrache.org, despre care nu ºtiam cã existã. În acea clipã, 

cuvintele s-au topit iar gândurile m-au dus într-o secundã în 

urmã cu… O, Doamne!... treizeci de ani… ce mulþi! 

ªi am intrat cu sfialã ºi cu teamã în acelaºi timp în atmosfera 

inegalabilã ºi unicã a acelor ani de liceu! Ce am simþit? 

Nu se poate descrie în cuvinte simple, emoþiile sunt prea 

puternice… ºi îmi închipui cã e mult mai potrivit sã vã las pe 

voi, dragi colegi, cu amintirile, cu trãirile, cu gândurile ºi 

speranþele acelor ani … 

Despre domnul profesor Vasile Dumitrache? 

Aº vrea ca rândurile de mai jos… cât mai puþine… sã vorbeascã 

despre domnul profesor, despre ce a însemnat ca om, ca 

dascãl, pentru elevi, pentru pãrinþi, pentru colegi, pentru Bârlad! 

Era într-o zi rece de octombrie târziu, cu vânt tãios, cu nori 

ºi cu stropi pãtrunzãtori de burniþã mãruntã. Nimic mai 

„potrivit“ pentru o zi de „practicã agricolã“ la cules de struguri 

copþi, dulci ºi parfumaþi care, însã, se încãpãþânau sã nu se 

lase culeºi! ªi am fi rãspuns cu înþelegere acestor activitãþi 


extraºcolare obligatorii, cum am fãcut-o de atâtea ori pânã 

atunci. Problema, însã, era cã, în dupã-amiaza aceleiaºi zile, 

la orele patru fix, aveam întâlnire în sala de clasã cu domnul 

profesor, noi, cei patruzeci de elevi ai clasei a XII-a E, pentru 

patru ore sublime de ecuaþii, derivate ºi integrale, ºi gândul 

cã nu am fi reuºit sã ajungem la întâlnire ne cam încurca… 

Ce spun eu cã ne încurca? Ne îngrozea de-a binelea ºi ne 

revolta! 

ªi ne-am „revoltat“ în felul nostru. Nu voiam sub nici o 

formã sã pierdem acel dar de suflet al domnului profesor, 

oferit dezinteresat, din toatã inima lui mare, în care au 

încãput sute ºi mii de elevi . 

Astfel, am format ad-hoc o „delegaþie“ de ºase-ºapte colegi, 

îmbrãcaþi frumos ºi corect în uniforme ºi ne-am prezentat 

hotãrâþi, plini de speranþe ºi temãtori în acelaºi timp la forurile 

municipale de conducere ale tineretului comunist pentru a 

gãsi înþelegere, sã fim scutiþi de a merge în acea zi la muncã 

patrioticã. Cred cã am fost puþin inconºtienþi sau naivi dar 

dorinþa de a nu pierde cele patru ore de lecþii de matematicã, 

dar ºi de viaþã a fost mult, mult mai mare! 

Ei bine, înþelegere nu am gãsit, iar orele de matematicã le-am 

pierdut în acea zi! 

Ce a urmat… ºi asta poate spune ceva… pentru cã de fapt 

nu au fost consecinþe grave de o parte sau alta… Dar ar fi 

putut fi… mai ales în acele timpuri comuniste… 

Dragostea pentru învãþãturã, pentru ºcoalã, pentru matematicã 

ºi mai ales pentru viaþã pe care ne-a dãruit-o domnul profesor 

Dumitrache a rãmas pentru totdeauna. 

Îi mulþumim domnului profesor pentru comorile pe care ni 

le-a încredinþat, îi suntem recunoscãtori ºi îl rugãm sã ne 

ierte, de acolo de unde este, de i-am greºit cu ceva! 

ªi îi mai mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a oferit ºansa 

binecuvântatã de a-l avea ca dascãl pe Domnul Vasile 

Dumitrache!



Puncte, puncte… 

Aurel Ghidoveanu 

Am urmat cursurile Liceului (numit atunci) Pedagogic 

Alexandru Vlahuþã între anii 1978–1982. Ministerul 

Învãþãmântului se „reformase“ aºa de spectaculos încât, în 

cadrul unui astfel de liceu, noi am urmat profilul matematicã 

– fizicã, în primii doi ani, ºi profilul mecanicã, în ultimii doi ani. 

De câte ori vin în Bârlad, din pãcate nu suficient de des, 

simt nevoia sã trec mereu sã revãd Liceul. Clãdirea impunãtoare, 

cazonã ºi austerã are o anumitã încãrcãturã care îmi 

reaminteºte starea de spirit frumoasã a acelor ani. 

Domnul Dumitrache, „Trache“ cum îi spuneam cu toþii, de la 

elevi la profesori, cu o anumitã familiaritate, era o figurã 

aparte a acelor ani. 

Testul de Admitere 

Colegii mei de clasã îºi amintesc, cu siguranþã, „admiterea“ 

organizatã de cãtre domnul profesor, ca într-o lume paralelã 

care nu avea nici o legãturã cu regulile obiºnuite. Totul se 

întâmpla într-o dupã-amiazã, cu o sãptãmânã – douã înainte 

de începerea ºcolii. 

Bobocii se prezentau la aºa zis-ul examen de admitere, 

ocazie cu care domnul profesor Dumitrache ne prezenta 

ºcoala ºi ne supunea unui test care avea rostul selectãrii 

celor mai buni într-o clasã. 


În felul sãu seniorial dar pãrintesc totodatã, profesorul 

instaurase o disciplinã de selecþie a unor elite, în plinã 

perioadã a „revoluþiei culturale“. 

Mulþimea vidã 

În acea perioadã, se inaugurase cu mare tam-tam predarea 

mulþimilor la gimnaziu. Domnul profesor Dumitrache ne explica 

nouã, elevilor sãi de liceu, cu calm, cum „devine“ cu 

predarea lecþiei introductive despre mulþimi într-un sat din 

Moldova acelor ani. Întâmplare adevãratã, banc, sau poveste 

imaginatã de însuºi domnul profesor, iatã mai departe: 

Profesorul de matematicã prezintã elevilor definiþiile. În 

lipsa altor exemple, merge în dreptul geamului larg deschis ºi 

le aratã cireada de vaci care pasc liniºtite pe islazul comunal. 

„Iatã, dragi copii, mulþimea vacilor!“ Copiii înþeleg ºi privesc 

spre profesor, avizi sã afle mai mult. Profesorul, încurcat, 

ºtiind ce urmeazã, cautã o inspiraþie de ultim moment pentru 

a explica noþiunea de mulþime vidã. Realizând lipsa vacilor 

albe în mulþimea de vaci negre ºi roºcate, rãsuflã uºurat: 

„Mulþimea vacilor albe este mulþimea vidã!“ 

Gheorghe pleacã acasã, unde, odatã ajuns, e luat în primire 

de tatãl sãu, puþin afumat.“ ªi... ce-ai învãþat la ºcoalã, 

Gheorghe?“ „Despre mulþimi... vide…“, rãspunde acesta puþin 

speriat, amintindu-ºi cu greu doar ultima secvenþã a orei de 

matematicã. „ªi ce este mulþimea… vidã?“ întreabã pãrintele 

uºor confuz. „Aaa… mulþimea vidã este o vacã albã!“, rãspunde 

Gheorghe mulþumit… cã de data asta a nimerit-o… 

Umorul fin al domnului Dumitrache. Vi-l amintiþi?! 

Inspecþia de la Minister 

Cu câteva zile înainte, am fost anunþaþi de cãtre una dintre 

doamnele profesoare care preda la clasa noastrã cã domnul


profesor Dumitrache urma sã fie inspectat la o orã de cãtre 

cineva de la Minister. În mod obiºnuit, în asemenea situaþii, 

profesorii pregãteau ora de inspecþie din timp 

discutând/repetând cu clasa subiectele care urmau sã fie 

abordate „live“ în ora cu pricina. 

În acest fel, lecþia se desfãºura de fiecare datã conform 

repetiþiei generale, fãrã surprize dar ºi fãrã emoþii. 

Doar cã, la domnul profesor Dumitrache, nu a fost aºa. 

Chiar în pauza dinaintea inspecþiei, o listã a exerciþiilor 

posibil a fi discutate pe timpul orei ne-a fost înmânatã chiar 

de cãtre domnul profesor, în trecerea sa spre cancelarie. 

Ce a urmat pânã la sosirea domnului inspector ºi a domnului 

Dumitrache e greu de povestit, ºi mult mai greu de 

crezut. Sã spunem cã, în cele câteva minute, clasa ºi-a 

însuºit, într-o manierã proprie, metodele generale care s-ar fi 

aplicat la rezolvarea exerciþiilor menþionate pe hârtiile primite 

cu foarte puþin timp în urmã. 

Spre surprinderea noastrã, inspecþia a mers ºnur. Cei 

care ºtiau au ieºit la tablã, cei care, întrebaþi fiind, nu ºtiau, 

au fost rugaþi grijuliu de cãtre domnul profesor sã ia loc… 

dupã scurtele ridicãri din umeri… exact ca la orice orã de 

matematicã. 

Inspectorul, la care ne uitam mai mult noi decât profesorul, 

pãrea foarte mulþumit de ceea ce vedea. La un moment dat, 

vrând sã participe ºi el la lecþia noastrã, îi propune ceremonios 

profesorului sã nu mai punã pe tablã mai mult de trei 

puncte – eram la ºiruri ºi erau multe succesiuni de termeni. 

Elevul aflat la tablã, dornic sã dea dovadã de iniþiativã, ºterge 

douã dintre cele cinci puncte pe care Trache le scrisese pe 

tablã în timpul unei rezolvãri anterioare. 

Domnul profesor nu zice nimic, dar îºi ridicã mâinile într-un 

gest devenit clasic, pe care cu siguranþã mulþi ºi-l amintesc. 

Cu degetele lungi ºi ferme, începe sã-ºi frece fruntea înaltã 

cu miºcãri circulare, simetrice, care coboarã încet ºi metodic 


spre ochi. „Masajul“ dura de fiecare datã secunde lungi ºi, 

dupã ce ajungea în zona ochilor, unde zãbovea mult, se termina 

la fel de brusc precum începuse. 

Cu pomeþii înroºiþi ºi ochi poznaºi de copil, domnul profesor 

ia creta ºi adaugã... încã trei puncte la cele trei „academice“ 

pe care le propusese domnul inspector. 

Aºa, ca sã fie mai clar... 

Promoþia 1982



Portret în conºtiinþe 

Daniela Moldovanu (Pricope) 

Aducerile-aminte privind anii de liceu îmi împânzesc mintea 

asemeni bobiþelor argintii de rouã ce scaldã în zori fruntea 

florilor. Este imposibil sã uiþi prima interpretare literarã a unui 

text, prima experienþã la chimie sau prima problemã de 

geometrie. Sã fie, oare, profesorii vinovaþi cã te-au atras 

spre lumea lor? Cu siguranþã, DA! 

Îmi amintesc cã am frecventat cursurile Liceului Al. Vlahuþã 

din cadrul Complexului ªcolar Bârlad (astãzi Liceul Teoretic 

Mihai Eminescu), situat în marginea de sud a oraºului, 

departe de locuinþa mea aflatã exact la extremitatea opusã, 

pentru unicul motiv cã la acest liceu preda matematica unul 

dintre cei mai prestigioºi profesori, Domnul Vasile 

Dumitrache, nume de referinþã în „plutonul“ cadrelor didactice 

bârlãdene. 

Am avut privilegiul sã fiu una dintre elevele acestui mare 

profesor înzestrat de la naturã cu darul de a instrui. Harul sãu 

însemna mai întâi iubirea faþã de copii ºi dorinþa de a-i învãþa 

matematicã dar, mai presus de toate, de a-i învãþa sã devinã 

oameni. 

Avea o personalitate accentuatã. Figura lui impunea 

respect; respect ce se datora acelui plus de generozitate ce 

ºtia sã-l rãsfrângã asupra elevilor sãi prin dragostea ºi pasiunea 

cu care muncea. Lucra cu imensã tragere de inimã ºi 


avea rãbdarea de a relua ºi explica o teoremã, o problemã 

mai dificilã sau o ecuaþie pânã avea convingerea cã s-a fãcut 

înþeles. Nu se supãra, nu ridica tonul, folosea din când în 

când câte o ironie finã ºi zâmbea cu subînþeles. 

Dascãlul nostru fãcea multe ore suplimentare. Nu primea 

pentru acestea nicio retribuþie; le fãcea din conºtiinþã, din 

acea ardere interioarã ºi dragoste pentru copii. De trei ori pe 

sãptãmânã, dupã orele de curs, ne adunam în clasã ºi 

rezolvam probleme selectate cu grijã de domnul profesor, cu 

scopul de a aborda tehnici variate de lucru, pentru a ne dezvolta 

deprinderi, aptitudini, strategii rezolutive, atitudini ºi 

convingeri – trãsãturi de caracter. 

Având ca mentor un asemenea profesor, matematica, disciplinã 

rigidã ºi dificilã pentru unii elevi, pentru noi a devenit 

interesantã ºi plãcutã. Cred cã aºa se explicã de ce majoritatea 

absolvenþilor clasei noastre au ales sã urmeze facultãþi 

cu profil real. Dascãlul de suflet ne-a influenþat viitorul. 

Cum spuneam mai sus, un bun profesor te poate atrage 

spre „lumea“ sa. 

Domnul profesor Dumitrache nu ºi-a dezminþit niciodatã 

profesiunea de credinþã, dimpotrivã, a slujit-o pânã la limita 

pe care i-a îngãduit-o viaþa. 

Pãstrez un deosebit respect ºi o mare recunoºtinþã acestui 

nepreþuit profesor care a ºtiut sã lase urme în sufletele ºi 

conºtiinþele noastre.

CAPITOLUL III 

MÃRTURII ALE CELOR 

CARE L-AU CUNOSCUT


1952 

Cine decât el… 

Traian Nicola 

Încerc sã scriu un mic fragment dintr-un volum de memorii 

pe care nu-l voi scrie niciodatã! 

O zicalã româneascã spune: Sã porneºti la drum cu dreptul 

(ºi, dacã se poate ºi cu dreapta – mâna!). Eu, care sunt 

anti-superstiþios, am pornit, fãrã sã-mi dau seama, cu dreptul. 

Dupã doi ani de dãscãlie stingherã, mã aflam în cancelaria 

actualului Colegiu Naþional, Gheorghe Roºca Codreanu din 

Bârlad, singurul profesor tânãr. Ceilalþi erau foºtii mei profesori, 

faþã de care era firesc sã mã simt mereu jenat, poate chiar umilit! 

Dar, spre norocul meu, dupã doi ani de „stingherealã“, au 

fost încadraþi doi profesori tineri, de matematicã: Vasile 

Dumitrache ºi Vasile Þugulea, de care m-am legat cu o distilatã 

prietenie serioasã ºi responsabilã, de unul, pânã la 

incredibila lui dispariþie, de altul, pânã astãzi. 

Ambii noi colegi, transformaþi ad-hoc în prieteni, avuseserã 

un comun crâmpei de viaþã: au fost studenþi în aceeaºi 

perioadã ºi au avut profesori de matematicã everestici. 

Þugulea îmi amintea de Onicescu, Grigore Moisil, Vâlcovici ºi 

Stoilow. Erau somitãþile lor în ale matematicii. 

Ambii erau studenþi lipsiþi de un trai normal, aºa cum s-ar 

cuveni oricãrui student, fiind nevoiþi sã munceascã nopþile, în 

locul viselor ºi acþiunilor tinereºti, la descãrcarea vagoanelor 

de cale feratã, ca sã-ºi poatã asigura hrana ºi odihna.


Soarta i-a adus pe amândoi în Bârlad, ºi la acelaºi prestigios 

liceu. 

Pânã am început sã-i cunosc mai bine, i-am crezut ca florile 

care-ºi închid petalele, ziua (gen „regina nopþilor“). Era 

normal: erau tineri, inteligenþi - se afirmaserã deja ca viitori 

excelenþi profesori – ºi aveau interesul sã-ºi deschidã 

petalele, noaptea! În recreaþii, þigãrile, discuþiile sau glumele 

derizorii îi stinghereau în cancelarie ºi-i amuþeau. Fãceau 

parte dintr-o altã categorie a „noului“(nu „noilor“)! 

Cu timpul, au intrat în hora noastrã, a tinerilor codreniºti, 

care deveniserãm mai numeroºi. În ce mã priveºte, le 

pãstrez stimã (postumã, într-un caz) ºi amintiri renãscãtoare 

de viaþã amândorura dar, în special lui Vasile Dumitrache 

care, între timp, se cãsãtorise ºi era, deci, „om aranjat“. 

Vasile Dumitrache, taciturn 

aparent, dar în care ardeau 

focurile glumei ºi ironiei, s-a 

apropiat de noi, cei „mondeni“, 

participând la mesele frecvente 

pe care familia mea le oferea. 

Vasile Dumitrache (al doilea 

din dreapta) împreunã cu 

ceilalþi “cavaleri” 

Vasile Dumitrache (al doilea 

din dreapta) la unul dintre 

“cenaclurile” vremii 

Din searã în zori, transformam 

camera mea din casa pãrinþilor 

(eram tot cavaler!) într-un fel de 

cenaclu ºtiinþifico-bachico-cultural, 

care ne transforma într-o 

unitate profesionalã ºi manieristicã, 

selectã. Plecam în fiecare 

varã (eram organizator) în 

excursii de douã-trei sãptãmâni, 

în care Vasile Dumitrache era 

dezlãnþuitorul de glume, ironii, 

giumbuºlucuri, de nu-l mai 

cunoºteai pe Dumitrache cel din 

1954. Fãcea ascensiunile 


munþilor mari cu voie bunã, glume, era distribuitor de hranã 

la elevii excursioniºti (ºi profesori) iar, în pauze, se „îmbãlsãma“, 

împreunã cu Þugulea, de amintiri din activitatea oamenilor 

mari pe care-i cunoscuserã. 

Acele mese fraternale s-au perpetuat pânã aproape de 

1980. Numirea lui Dumitrache ca director al Complexului 

ªcolar Bârlad (1965–1978) l-a dus la rãdãcinile vieþii lui de 

þarã: a reorganizat dormitul ºi mesele copiilor de þãrani 

(majoritatea elevilor), a creat un teren de pomiculturã ºi o 

fermã de creºtere de porci, asigurând elevilor interni cele mai 

bune condiþii de viaþã. Copiii îl iubeau, profesorii îl stimau, 

noi, cei din grup, îl certam cã s-a „retras“. Dar de unde!? El 

nu-ºi vedea capul de treburi. Ne mai întâlneam ºi dupã 

aceea, mai rar, însã cu aceeaºi prietenie. 

Personal, am o amintire care va fi neºtearsã din neuronii 

mei: în vara anului 1955, eram profesor ºi la Liceul de fete 

Iorgu Radu (actuala ªcoalã generalã Iorgu Radu). O profesoarã 

a liceului, trecutã de vârsta supãrãrilor hormonale feminine, 

m-a acuzat cã am modificat nota unei eleve premiante ºi 

enorm de sãrace, pentru a putea primi diplomã de onoare ca sã 

poatã intra la facultate fãrã examen. Am fost transferat înapoi 

la Liceul Codreanu, pe care-l pãrãsisem, la ordine, cu toþii. 

Profesorul Vasile Dumitrache, ca inspector raional al 

învãþãmântului de atunci, a fãcut tot posibilul sã aplaneze 

conflictul ºi sã mã scoatã din „lucrãturã“. Am avut câºtig de 

cauzã, dar am preferat sã aduc pe elevii mei (care funcþionau 

acum la Complex) în localul din care plecaserã, refãcând astfel 

Liceul Codreanu care a mers pe o scarã ascendentã, 

devenind Colegiul Naþional Gheorghe Roºca Codreanu. 

Dupã moartea stupefiantã a lui Dumitrache, ºcoala bârlãdeanã 

a rãmas mai tãcutã, distantã, uneori vrãjmaºã. 

Cine decât el putea crea amabilitãþi între conflictuanþi, cine 

decât el putea ajuta ºi material pe cei în diverse situaþii 

extreme, cine decât el ºtia sã-þi râdã când te vedea supãrat,


cine altul decât el putea refuza vreo solicitare a profesorilor 

sau elevilor? El, Vasile Dumitrache! 

Acum, la moment memorial, ce pot sã-i zic bunului ºi intimului 

meu prieten decât: „Aºteaptã, Vasile! Pe curând!“ 


1953 

O jumãtate de secol cu domnul Dumitrache 

Alexandru Postolache 

La angajarea mea în calitate de maistru la ªcoala Medie 

Tehnicã de Mecanicã în decembrie 1953, am cunoscut personalul 

ºcolii în care urma sã lucrez în perioada urmãtoare. 

Dintre cadrele ºcolii mi-a plãcut în mod deosebit profesorul 

de matematicã Vasile Dumitrache, tânãr pe atunci. De la 

început am simþit cã voi avea de învãþat de la el, mai ales 

având în vedere ca eram în primul an al activitãþii mele. Cu timpul 

m-am ataºat de el, devenind chiar prieteni, iar în activitatea 

mea mi-a devenit model. Absolvise facultatea de matematicã 

ºi îl consideram un om demn de urmat. 

Îmi amintesc cu plãcere de multe clipe, unele sobre, altele 

chiar hazlii ºi voi cãuta în puþine cuvinte sã descriu o micã 

întâmplare care ºi acum, dupa 53 de ani, îmi aduce zâmbetul 

pe buze. 

Eram în perioada vacanþei de iarnã. Copiii erau plecaþi. Noi, 

cei mai tineri angajaþi, nu puteam primi concediu ºi eram 

nevoiþi sã stãm în ºcoalã pentru activitãþi la dispoziþia directorului 

Nicolae Grãdinaru. Directorul ne-a spus sã facem câte 

ceva în sala de clasã sau activitãþi în atelier pentru a putea fi 

gãsiþi uºor. Dupã câteva ore, un cadru didactic – profesor de 

muzicã – s-a oferit sã ne mai descreþeascã frunþile cu 

farmecul viorii sale. Am fost cu toþii de acord sã-l ascultãm,


dar a trebuit sã gãsim ºi cadrul în care sã aibã loc concertul. 

Locul cel mai potrivit a fost podul ºcolii. 

Concertul a fost presãrat cu aplauze, fapt ce l-a ajutat pe 

domnul director, care ne cãutase peste tot, ca, în ultima clipã, 

sã ne gãseascã tocmai cînd eram mai cuceriþi de farmecul 

melodiilor. Am tresãrit cu toþii la vederea lui. Ne aºteptam la 

observaþii dure, dar nu a fost aºa. „ªi tu, Dumitrache, eºti 

aici?“ asta a fost singura lui întrebare. 

Directorul s-a aºezat pe o grãmadã de scânduri ºi a participat 

ºi el la spectacol. 

S-a glumit mult pe seama acestei întâmplãri. Toatã vacanþa 

ne-am amintit de spectacolul la care asistasem cu toþii, în frunte 

cu domnul Dumitrache, care pe atunci era ºi responsabilul 

Comitetului Sindical al cadrelor didactice din ºcoalã. 

Cu prilejul Anului Nou 1953, am participat la revelionul 

organizat de familia Dumitrache, invitat împreunã cu câþiva 

colegi mai în vârstã. De data aceasta, vioara întâi a fost 

directorul Grãdinaru, care ne-a desfãtat cu vocea lui, interpretând 

cu neaºteptat talent multe cântece populare la modã 

în epocã. „M-am jurat cã n-oi mai be“ ºi altele de acest gen, 

cântate de solist ºi acompaniate de corul participanþilor, 

glumele ºi momentele vesele, fãrã a mai pomeni de delicatesele 

pregãtite de doamna Lia Dumitrache, ne-au oferit o 

searã de neuitat. Am avut parte atunci de momente în care 

omul foarte serios care era domnul Dumitrache se deschidea 

cãtre cei apropiaþi ºi îºi arãta fãrã rezerve bucuria de a trãi. 

A trecut iarna, a trecut primãvara, a venit vara, dar a venit ºi 

desfiinþarea ºcolii. Fiecare ºi-a urmat calea. Cei mai mulþi s-au 

cãsãtorit, au avut copii. Domnul Dumitrache, profesorul de 

matematicã ºi spectatorul la concertul de vioarã din pod, a 

ajuns directorul Complexului ªcolar Bârlad. Copiii noºtri au 

ajuns elevi ai liceului. La fel ºi bãiatul meu, iar eu am ajuns 

preºedinte al comitetului de pãrinþi. Am încercat sã fiu alãturi 

de directorul Dumitrache în toate acþiunile la care comitetul 


de pãrinþi a fost solicitat. În aceastã perioadã am putut sã 

înþeleg complexitatea activitãþii sale, multiplele probleme de 

învãþãmânt, sociale ºi culturale ce le avea de rezolvat la 

nivelul liceului ºi al oraºului, precum ºi enormul capital de 

stimã ºi de respect de care se bucura atât din partea elevilor, 

cât ºi din partea colegilor-profesori ºi a personalitãþilor vremii. 

Deschiderea anului ºcolar 1972 

Au trecut ani buni de când domnul Vasile Dumitrache a trecut 

în lumea umbrelor, dar pentru noi – elevi, pãrinþi, profesori 

– ºi pentru întreaga comunitate bârlãdeanã rãmâne mereu în 

fiinþã flacãra vie a unui om care a marcat destinele mai multor 

generaþii. 

Mã închin cu respect pentru tot ceea a fãcut pentru fiecare 

din noi, cu pioasã aducere aminte.


1954 

Bacalaureatul de sub plapumã 

Constantina Postolache 

L-am cunoscut pe domnul profesor Vasile Dumitrache în 

anul 1954 ºi am rãmas în contact pânã la prematura sa dispariþie. 

L-am cunoscut ca profesor ºi ca director al 

Complexului ªcolar Bârlad, ca dascãl devotat, permanent 

preocupat de rezolvarea problemelor privind munca de 

instruire ºi educare a elevilor. 

Ca personalitate a ºcolii bârlãdene, era aºteptat cu bucurie 

ºi respect sã îºi prezinte gândurile în expunerile la consfãtuirile 

cadrelor didactice, la ºedinþele de informare privind 

ºtiinþa ºi metodologia predãrii matematicii, munca în laboratoare 

ºi cabinete, predarea eficientã ºi concretã. 

Neavând copii, îºi considera elevii proprii sãi copii. La clasa 

la care preda era profesor, pedagog ºi pãrinte. 

Stima ºi respectul ºi le-a cãpãtat permanent nu prin 

impunere, ci prin participare efectivã, cu o modestie exemplarã, 

printr-o personalitate de talent ºi dãruire de excepþie. 

Prin inteligenþa sa naturalã îmbinatã cu o vastã culturã, prin 

viziunea sa în perspectivã, a îmbinat în mod armonios trãsãturile 

fundamentale ale profesorului desãvârºit. 

Dacã o boalã nemiloasã nu l-ar fi doborât ºi dacã ºi urmaºii 

i-ar fi continuat exemplul, alta ar fi fost situaþia în învãþãmântul 

bârlãdean în prezent ºi în viitor. 


Fie ca realizãrile sale în învãþãmânt, în activitãþile 

extraºcolare, în întreaga viaþã spiritualã sã fie pentru noi ºi 

pentru urmaºii noºtri exemple vii de dãruire, participare ºi 

acþiune. 

În 1974, bolnav fiind de o suferinþã trecãtoare, dar severã, care 

nu îi dãdea voie sã facã nici un fel de efort, inclusiv intelectual, 

în ajunul examenului de bacalaureat stãtea ascuns sub plapumã 

ºi formula subiectele biletelor pentru examen pentru 

elevii sãi. Nu îi putea lãsa singuri pe copiii lui, cu care 

muncise ºi pe care îi iubea atât de mult, tocmai atunci când 

trebuiau sã dea mãsura muncii lor. Boala nu l-a lãsat sã participe 

la examen, dar i-a prilejuit totuºi o satisfacþie: elevii lui 

au dat examenul cu profesori independenþi ºi au confirmat 

nivelul de cunoºtinþe, cu mult deasupra standardelor, chiar ºi 

pentru clasele speciale de matematicã. Profesorul de 

matematicã Dumitrache avea de ce sã fie mândru. 

Aºa cum noi suntem mândri cã l-am cunoscut, cã am fost 

în preajma unei personalitãþi remarcabile a Bârladului, a unui 

om pe care numai modestia ºi dragostea de ºcoalã ºi de 

acest oraº l-au þinut departe de o carierã ºtiinþificã, universitarã, 

la care ar fi fost pe deplin îndreptãþit. Îi suntem 

recunoscãtori pentru viaþa dãruitã ºcolii bârlãdene, pe care a 

înnobilat-o prin activitatea sa.


1957 

Petruþa Chiriac 

Meditând asupra „Generaþiei X“ ºi a modelelor ei 

Am parcurs rezultatele unui studiu efectuat de Agenþia 

Graffiti BBDO, pe un eºantion de 5000 de respondenþi din 18 

þãri, între care se regãseºte ºi România, pentru a vedea cine 

sau ce anume îi transformã pe tinerii între 30–44 de ani în 

generaþia „Alfa“, respectiv cea care preia ºtafeta de la baby 

boomers ºi devine cea mai puternicã generaþie a planetei. 

Am cãutat în minte modele de dascãli ai acestei generaþii, 

ºi asta nu numai pentru cã este vorba de tineri pentru care 

cariera ºi familia sunt centru personal de gravitaþie ºi simboluri 

tradiþionale, tineri caracterizaþi de obsesia muncii, însetaþi 

de succes într-o lume în continuã schimbare. Ei au prins 

revoluþia la o vârstã când încã puteau sã-ºi schimbe uºor 

mentalitatea ºi obiceiurile, ºi au devenit repede „o generaþie 

bogatã ºi influentã în lumea afacerilor pe cont 

propriu“(aprecierea aparþine lui ªtefan Chiriþescu). 

Putem cãuta un model de profesor al acestei generaþii în 

amplul volum „Oameni care ne lipsesc“, publicat anul acesta 

sub egida Fundaþiei „Dr. Constantin Teodorescu“ ºi alcãtuit 

de domnul profesor Mihai Luca. 

La pagina 102 a volumului, sub titlul „Primus inter pares“, îl 

gãsim pe dascãlul ºi omul de rarã fineþe ºi generozitate, domnul 

Vasile Dumitrache. În numele foºtilor elevi, de bunã 

seamã mulþi plecaþi în chiar þara de origine a studiului 

menþionat, ºi reprezentându-ºi þara ca matematicieni remar- 


cabili, pot vorbi vieþile ºi faptele lor de astãzi, înrâurite, ieri, 

atât de hotãrâtor de cãtre profesorul lor. 

Amintirile colegilor care pãºeau alãturi de profesor, orã de 

orã, pe holurile Liceului (astãzi) Mihai Eminescu sunt atât de 

multe încât le-au fost ºi sursã de inspiraþie în cãrþile lor. 

L-am cunoscut, când eram încã studentã, prin soþul meu, 

profesorul Florin Chiriac. Domnul Dumitrache, pe atunci 

inspector la Secþia de Învãþãmânt Bârlad, l-a luat sub aripa sa 

încã de la încadrarea în învãþãmânt, în 1957, zicând, de la 

început, ca un profet, cã soþul meu va fi un bun profesor. 

Schimbãrile produse sub ochii unor asemenea mari dascãli 

s-au putut transpune tinerilor, formând o astfel de puternicã 

generaþie. 

Ochii albaºtri ai profesorului Dumitrache, care puteau sã 

aparã uneori negri ca pãcura, intenºi ca o sursã de energie, 

spuneau: „Voi sunteþi!“ Fãrã seamãn, devreme ce nu i-au 

dezamãgit, în credinþa lor, pe aceºti tineri puternici de azi. 

Restul e istorie: cum conducea consiliile, cum ni se 

adresa, cât farmec avea în relaþia profesor-director. Noi, 

colegii lui de atunci, nu ne simþim copleºiþi, pentru cã o 

generaþie bine construitã dã senzaþia de rezistenþã la timp, 

sparge ziduri ori triste ºabloane de tipul: „Nu sunt vremurile 

sub om, ci omul sub vremi“.


1957 

În amintirea profesorului Vasile Dumitrache 

Aniºoara Cârjã 

L-am cunoscut pe domnul profesor Vasile Dumitrache în 

vara anului 1957, când era în funcþia de ªef al Secþiei 

învãþãmânt Bârlad. În acel an, eu absolvisem Facultatea de 

ªtiinþe Naturale–Geografie din cadrul Universitãþii ieºene, 

susþinusem examenul de stat ºi, în septembrie, urma sã-mi 

încep cariera didacticã. 

Problema mea era însã catedra la care fusesem repartizatã, 

în comuna Bãcani, judeþul Vaslui. Desigur cã mulþi intelectuali 

ºi-au început cariera la þarã, iar unii au avut chiar cariere 

strãlucite, dar eu eram cãsãtoritã de curând, iar soþul meu 

lucra ca inginer silvic în comuna Griviþa. Naveta care mã 

ameninþa îmi tãia tot elanul cu care voiam sã pornesc la drum, 

mai cu seamã cã mijloacele de transport pe atunci erau cu 

totul precare. 

ªi iatã cã „salvarea“ mea a venit de la domnul inspector 

Dumitrache care, fãrã sã mã cunoascã mãcar ºi fãrã sã 

doreascã a vedea documentele mele ºcolare din facultate, 

mi-a gãsit ore de chimie disponibile la trei ºcoli generale, suficiente 

sã-mi formeze catedra. 

A fost cel mai facil an din cariera mea, mai ales cã ºcolile 

generale funcþionau atunci în orele dimineþii. Nici nu-mi 

venea sã cred cã am avut o asemenea ºansã, deºi, în ultimii 


ani de facultate, gândeam cã, datoritã calificativelor „Foarte 

bine“ la toate disciplinele, voi putea funcþiona de la început în 

oraºul meu natal, Bârlad. 

An de an, m-am gândit cu stimã ºi imensã recunoºtinþã la 

domnul inspector Vasile Dumitrache. Mi-am jurat mie însãmi 

cã-mi voi folosi întreaga capacitate pentru a realiza un 

învãþãmânt de calitate. 

Am aflat apoi de la colegii mai vechi în învãþãmânt cât de 

corect, competent ºi în acelaºi timp binevoitor era domnul 

profesor Dumitrache. Între timp, domnia-sa fusese numit 

director la Complexul ªcolar, de curând înfiinþat. Era una dintre 

cele mai mari ºi prestigioase unitãþi de învãþãmânt din 

þarã. Eu am funcþionat un timp la ªcoala generalã nr.1, apoi 

am trecut la Liceul Gh. Roºca Codreanu, unde am rãmas 

pânã la sfârºitul carierei. 

Acum îl vedeam foarte rar pe domnul profesor Dumitrache, 

dar, la un moment dat, a fost necesar sã suplinesc o colegã 

bolnavã care preda la Complex. Eram în cancelaria liceului, 

gata sã plec la clasã, când a apãrut domnul director ºi ºi-a 

exprimat dorinþa de a mã asista la orã. Se pare cã i-a plãcut 

lecþia, deoarece comentariile au fost foarte favorabile ºi iarãºi 

m-a ajutat îndemnându-mã sincer sã mã înscriu pentru 

susþinerea examenului de gradul I. 

ªtiam deja ce bun pedagog ºi îndrumãtor era pentru profesorii 

ºi elevii domniei-sale, mai cu seamã pentru cei cãrora le 

era diriginte. 

ªi iatã cã au trecut anii, parcã din ce în ce mai repede, ºi 

domnul profesor Dumitrache s-a pensionat, iar în iarna anului 

1996, am aflat cu surprindere ºi cu durere cã s-a stins din 

viaþã. Cred cã toþi cei care l-au cunoscut au suferit, cãci puþini 

oameni au avut calitãþile domniei-sale. 

M-am bucurat însã, acum, aflând cã oameni încã tineri, 

care nu-ºi uitã dascãlii, au înfiinþat Fundaþia cultural-ºtiinþificã 

Vasile Dumitrache.


ªtiam cã foºtii dumnealui elevi, chiar dacã nu locuiesc în 

Bârlad, când vin în localitate, trec pe la doamna Dumitrache 

ºi merg împreunã la cimitir sã depunã o floare ºi sã aprindã 

o lumânare la mormântul stimatului ºi dragului lor profesor. 

Acum nici eu nu pot sã fac altceva în memoria unui om adevãrat. 


1957 

Un prieten de nãdejde: profesorul ªtefan Cucoº 

Mihai Luca 

Ne-am adresat cu câteva întrebãri domnului profesor ªtefan 

Cucoº, sã ne transmitã din zestrea de memorie a domniei 

sale, întrucât, în cea mai mare parte a vieþii sale de profesor 

de matematicã de elitã, a fost ºi prietenul de nãdejde al directorului 

de excepþie Vasile Dumitrache. Ne-a rãspuns, marcat 

vizibil de amintirea pãrintelui adoptiv al tuturor liceenilor care au 

trecut, decenii de-a rândul, prin bãncile Liceului Teoretic Mihai 

Eminescu. Îi mulþumim cu recunoºtinþã ºi îndatorare domnului 

profesor ªtefan Cucoº. 

Domnule profesor ªtefan Cucoº, vã cunosc relativ bine ºi 

v-am preþuit din anii ºcolii pedagogice de bãieþi Bârlad, când, 

în 1951, aþi absolvit ca ºef de promoþie. Vã amintiþi în ce 

împrejurãri ºi cam în ce perioadã l-aþi întâlnit ºi l-aþi cunoscut 

pe profesorul Vasile Dumitrache? 

Pe domnul profesor Vasile Dumitrache l-am cunoscut în 

anul 1957, când era inspector ºcolar-ºef la oraºul Bârlad, 

regiunea Iaºi. Am fost în audienþã ºi am cerut sã fiu transferat 

de la Casa Pionierilor pe o catedrã de matematicã de la 

una din ºcolile din Bârlad. M-a întrebat ce am absolvit. I-am 

rãspuns cã ªcoala Pedagogicã. „Atunci ai sã te duci pe o catedrã 

la aceastã ºcoalã“. Pe urmã, ne-am împrietenit, am fost 

împreunã cu prof. Vasile Þugulea doi ani la rând în Deltã… În


Cu prietenii, 

la pescuit în Deltã 


al doilea an, ne-a însoþit ºi regretatul profesor de matematicã 

Sava Petru, în anii '64–'65. 

Aþi fost o perioadã de timp inspector ºcolar pentru, pe 

atunci, oraºul de subordonare regionalã Bârlad. În ce relaþii 

vã aflaþi cu profesorul Vasile Dumitrache, ºtiind cã ºi el 

fusese ºeful învãþãmântului bârlãdean în anii precedenþi? 

În perioada când am fost inspector ºcolar, ºi fiind plecat în 

Deltã, viitoarea mea soþie, la propunerea doamnei Lia 

Dumitrache, a hotãrât sã ne cunune ºi, astfel, profesorul 

Dumitrache a devenit naºul meu de cununie. În perioada 

1962-1966, cât am fost inspector metodist, am insistat 

tenace pentru ridicarea calitãþii învãþãmântului bârlãdean ºi 

am propus încadrarea ca directori, la majoritatea liceelor din 

Bârlad, a unor profesori de matematicã: la Liceul nr.1 – Vasile 

Dumitrache, recunoscut în Bârlad ca profesor exigent, foarte 

bine pregãtit ºi cu rezultate deosebite la clasã; la Liceul nr. 3 

– Vasile Þugulea, un alt distins profesor de matematicã, avându-l 

ca adjunct pe profesorul Dinu Ciurea; la Liceul nr. 2 – 

profesor Sava Petre, fost elev al acelui liceu. 

În perioada 1966–1978, am fost director la Liceul 

Pedagogic, iar profesorul Vasile Dumitrache, în perioada 

1965–1978, directorul Liceului Teoretic. Era un conducãtor de 

liceu deosebit, conducea un internat de 1200 de elevi ºi cu 

un numãr impresionant de clase. Era prezent în liceu de 

dimineaþã pânã seara, se îngrijea de calitatea mesei ºi 

servea adeseori masa la cantinã împreunã cu elevii. 

A creat condiþii de studiu, masã ºi cazare deosebite pentru 

elevii interni. 

Era foarte omenos ºi þinea la toþi copiii ºcolii, le vorbea frumos, 

îi încuraja ºi îi ajuta material. Dintre elevii interni, mulþi 

erau ajutaþi cu bonuri de masã. 

Se preocupa de meditaþiile elevilor, organizând serviciul la 

internat ºi þinând ºedinþe de analizã sãptãmânale cu cei 12 

pedagogi.


Cu directorul Vasile Dumitrache, ºi dumneavoastrã ca 

director al Liceului Pedagogic, aþi guvernat o importantã 

perioadã de vreme cea mai mare instituþie de învþãþmânt din 

Bârlad, ºi chiar din Moldova sau din þarã. Evidenþiaþi câteva 

aspecte luminoase sau cenuºii din aceºti ani. 

Aveam amândoi acelaºi fel de autoturism, maºini 

cumpãrate de noi la km. zero, nou-nouþe. În deceniile 6– 7 nu 

erau maºini ca acum, erau încã o raritate. Profesorul Vasile 

Dumitrache avea un 

Renault Gordini înmatriculat 

cu nr.1-VS-625, de 

culoare albã, iar eu unul 

de culoare roºie. Într-una 

din zile, înainte de a lua 

carnetul de conducere, 

profesorul a fãcut o cursã 

cu mini-turismul sãu în 

jurul Complexului ªcolar. 

Un miliþian vigilent l-a 

reperat ºi l-a urmãrit, dar 

Celebrul Renault Gordini 

1- VS - 625 

terminase cursa cu bine în 

curtea instituþiei. Miliþianul, 

exigent, a insistat ºi a vrut 

sã constate care maºinã este caldã, cã sigur aceea a fost în 

cursã; participasem ºi eu cu maºina mea… 

Dar vãzându-l pe profesor, miliþianul a renunþat repede la 

investigaþie… 

Ca profesor de matematicã de prestigiu, ce ne-aþi putea 

confesa din preocupãrile pe care le aveaþi împreunã în perfecþionarea 

profesionalã? 

Ca profesor de matematicã era foarte bine pregãtit profesional 

ºi metodic. 

La o inspecþie ºcolarã organizatã de M.Î. în judeþul Vaslui, 

a fost asistat la ore de inspectorul ºcolar conf. dr. Ion 


Mitrache care a spus „Este un profesor deosebit, apreciat ºi 

iubit de elevi. Este nãscut sã fie profesor“. 

La un sfârºit de an ºcolar, la o clasã a XII-a, elevii de la clasa 

unde a predat matematicã i-au fãcut urmãtoarea caracterizare: 

„Sever, dar drept, va rãmâne un model pentru noi, 

indiferent ce vom deveni în viaþã“. 

Datoritã rezultatelor ºcolare deosebite, a fost distins cu 

Ordinul muncii. 

A avut foarte mulþi elevi participanþi la olimpiadele de 

matematicã la diferite faze. În toatã perioada cât a fost director, 

deºi era degrevat de ore, în fiecare an ºi-a repartizat o 

catedrã de matematicã la care a predat fãrã sã fie plãtit 

(directorii nu aveau voie sã aibã ore suplimentare). 

În anul ºcolar 1974, s-a îmbolnãvit ºi nu a putut sã facã 

parte din comisia de examinare pentru bacalaureat. 

Atunci am fost repartizat de Inspectoratul ªcolar Vaslui sã 

examinez clasa d-lui Dumitrache. Era o plãcere sã vezi cât 

de bine erau pregãtiþi aceºti elevi. Preºedintele comisiei de 

bacalaureat a spus: „Numai la Negruzzi la Iaºi am vãzut 

copii aºa bine pregãtiþi“. 

Vã rog sã-mi spuneþi ce v-a impresionat în mod deosebit în 

întreaga activitate a profesorului ºi directorului Vasile 

Dumitrache ºi, mai ales, ca prieten de nãdejde al lui, ce v-a 

unit sau prin ce v-aþi deosebit în opiniile despre viaþã în 

general ºi despre ºcoalã în special? 

Ne-a unit idealul comun de a sluji cu pasiune ºi cu dragoste 

învãþãmântul, sã scoatem de pe bãncile ºcolii elevi foarte 

bine pregãtiþi care, înainte de toate, sã devinã oameni ai societãþii 

româneºti. 

I-am apreciat sinceritatea, pregãtirea ireproºabilã, 

dragostea ºi respectul ce îl manifesta faþã de elevi ºi colegi. 

ªtia sã cearã ºi sã rãsplãteascã. 

Fiecare sfârºit de an ºcolar era o sãrbãtoare pentru ambele 

ºcoli ºi participam efectiv la banchetele absolvenþilor…


Clipele petrecute împreunã cu profesorii Vasile Dumitrache, 

Vasile Þugulea, Sava Petre în Deltã ºi cu alte ocazii sunt 

pentru mine de neuitat. 

Amintiri, amintiri plãcute de viaþã. 


1959 

Întoarcerea fiului rãtãcitor… 

Ion M. Enache 

“Cine o fi, dom'le, tâmpitul ãsta de Enache, repartizat de 

Minister ºi care nu dã niciun semn de viaþã?“, s-ar fi adresat 

Directorul Dumitrache secretarei, doamna Florica Popovici ( care 

mi-a relatat întâmplarea). „Cui putem da astea 18 ore de 

francezã?“, mai întrebã directorul. „Pãi, s-o întrebãm pe 

domniºoara Petrea (zisã, cu tandreþe „ªoºonel“), cã tot e 

pensionarã…“ Zis ºi fãcut. 

“Tâmpitul“ eram eu, absolvent al liceului în 1959, prima 

promoþie, dar fãcând parte din „pãtura de mijloc“, nimeni nu 

îºi amintea de mine; profesorii reþin pe elevii buni sau pe cei 

proºti, ceilalþi… 

Atunci, la absolvire, ar fi trebuit sã dau admiterea la 

Politehnicã la Iaºi, dar soarta m-a dus pe alte drumuri : am 

ratat maturitatea în iunie, am luat-o în septembrie, prea târziu 

pentru admitere ºi, ca sã nu fac doi ani de armatã, norocul m-a 

dus la Institutul Pedagogic de 2 ani, tot în incinta nou înfiinþatului 

Complex ªcolar, unde am avut colegi iluºtri, Mihãiþã 

Daraban, Nuºa Cãpãþânã, Gabi Dragu etc. Am uitat sã 

menþionez cã, în ultimul an de liceu, am fost coleg de clasã 

ºi cu Cezar Ivãnescu, D-zeu sã-l ierte ! Doream sã fac orice 

meserie, numai învãþãmânt nu, ºi totuºi, veþi vedea… 

Dupã cei doi ani, am fost „învãþãtor calificat“ în satul meu, 

Bogdãneºti–Fãlciu, însã doar pentru o lunã, cãci soarta m-a


trimis la Bucureºti, student la Facultatea de Limbi Romanice, 

secþia francezã, cu opþiuni italiana ºi spaniola, dar foarte 

important, la secþia specialã de traducãtori, de care aveau 

nevoie unii „tovarãºi“, pe vremea aceea! 

Pãrãsisem Bârladul (pentru prima oarã) la începutul lui 

octombrie '61, într-o zi însoritã, plinã de culorile toamnei, 

bucuros dar ºi îngrijorat, întrebându-mã cum voi reuºi, „calic 

ºi necunoscut“, într-un oraº mare ºi zgomotos. 

Dupã un an greu… greu…, soldat, de altfel, cu un ulcer 

duodenal deschis, Ministerul decide desfiinþarea secþiei de 

traducãtori ºi trecerea, celor care voiau, la secþia învãþãmânt, 

cu materii specifice, pedagogie, psihologie ºi, ca specializãri, 

limbile francezã/românã. 

Am mers mai departe, vrând-nevrând, mai ales cã norocul 

mi-a pus în cale o persoanã minunatã, Doamna Profesor 

Theodora Cristea, care m-a îndrumat spre ONT… ºi uite-aºa 

am devenit ghid interpret la Mamaia, unde mi-am „sacrificat“ 

vacanþele mari, dar am câºtigat bani (1800 lei pe lunã, bani 

gheaþã, masã ºi casã, care mi-au permis sã mã descurc un 

an de zile) ºi, în special, am învãþat franceza ºi ceva despre 

lumea occidentalã. 

Speranþele mele de a scãpa de învãþãmânt erau mari, mulþi 

îmi promiseserã un post în turism… ce vis frumos! 

La terminarea studiilor, nu m-am dus la repartizare, cum 

era obiceiul, sperând sã scap de învãþãmânt. Mi-am petrecut 

vara tot la Mamaia, apoi în Bucureºti, cãutând un post în 

turism… dar în zadar! 

Aºa cã, din nou calic ºi fãrã rost, m-am întors la Bârlad, de 

data aceasta la începutul lui noiembrie, pe o vreme mohorâtã 

ºi ceþoasã, aºa cum îmi era ºi sufletul. 

Pãrinþii nu mai ºtiau nimic de câteva luni, dar m-au primit cu 

bucurie în seara aceea: se întorsese „fiul risipitor“(mai mult 

rãtãcitor!) plecat de cinci ani. Dupã masã ºi mai multe discuþii, 

le-am cerut plicul de la Minister cu repartizarea mea ca 


profesor titular la catedra de limba francezã la Liceul Gh. 

Gheorghiu-Dej din Bârlad. Deºi nu mã prezentasem la repartizare, 

Domnul prodecan Cicerone Poghirc, de pe la Perieni, 

cum îmi spusese, membru în comisie, m-a trimis la Bârlad, 

bineînþeles în învãþãmânt! 

A doua zi, m-am prezentat la post, cu douã luni ºi mai bine 

întârziere. O cunoºteam puþin pe secretara-ºefã, doamna 

Popovici, care a rãmas uimitã sã vadã cã eu eram acel 

„tâmpit de Enache!“ M-a introdus în cabinetul directorului. 

Îl cunoºteam pe Domnul Director Dumitrache, deºi nu mi-a 

fost profesor; m-a primit cu un aer de „luat la miºto“, cu 

humor, aºa cum îi era obiceiul. M-a muºtruluit, dar mi-a 

ascultat explicaþiile, rãmânând cam surprins când i-am mãrturisit 

cã nu-mi place învãþãmântul ºi cã voi pleca pe litoral la 

începutul lui mai deja, când ONT-ul avea nevoie de ghizi ºi 

puteam fi angajat fãrã „pile“. Nu m-a prea crezut, dar s-a convins 

în primãvarã când am plecat, lãsând locul Domniºoarei 

Petrea. 

Emoþia mi-a fost mare când am fost prezentat, în Consiliul 

Pedagogic, celorlalþi profesori... Devenisem coleg de breaslã 

cu foºtii mei profesori, Domnii Zupperman, Nicola, Ionescu, ºi 

mai ales Doamna Tatiana Balan, fosta mea profesoarã de 

francezã, dar ºi cu tineri absolvenþi, precum surorile Diaconu, 

Mihaela Grama-Tudor, Stela Blãnaru ºi alþii. 

Ce e soarta omului! 

Domnul Dumitrache era un foarte bun profesor de 

matematicã, un om de treabã, molcom ºi cu tâlc; îi plãcea 

viaþa, nu refuza un pãhãrel ºi ºtia de glumã; m-a vizitat de 

mai multe ori la clasã, cum era obiceiul atunci; mi-a fãcut 

observaþii prieteneºti ºi m-a încurajat. 

În primul an, a mers treaba cât de cât, deºi plecasem în 

mai, ºi am revenit la sfârºitul lui octombrie. Anul urmãtor, am 

repetat sistemul, dar când m-am întors, nu mai aveam ore la 

liceul meu, ci la Codreanu. Domnul Dumitrache mi-a spus cã


sunt nebun, sau neserios, ceva în genul ãsta, ºi cã a fost 

obligat sã dea postul altcuiva; n-am ºtiut cui, dar nici nu mã 

interesa. Nu i-am þinut picã ºi l-am respectat ca ºi pânã atunci. 

Am fost încã doi ani profesor la Bârlad, pânã când, din nou 

soarta, m-a dus pe meleaguri elveþiene unde am fost, vreme 

de 33 de ani (vârsta Mântuitorului nostru), ce credeþi? 

Profesor de francezã, germanã, istorie ºi geografie... 

Destul, nu? Pentru cineva care nu voia sã audã de 

învãþãmânt! 


1960 

Amintirile vin când le chemi... 

Stela Blãnaru 

A fost odatã un tãrâm fermecat, aºezat la capãtul urbei… 

Rãsãrise acolo o cetate a culturii, impunãtoare ºi greu de 

cucerit: Complexul ªcolar. Era în toamna anului 1958. Pentru 

noi, ºcolarii, era lãcaºul mult visat: clase spaþioase, culoare 

largi, coloane ºi scarã de marmurã la intrare, parchet lucios 

pe care cãlcam cu papuci, cabinete, laboratoare, o imensã 

salã de sport, teren de sport, un platou vast, parc, livadã… 

Am învãþat patru ani în acest liceu, dar niciodatã n-am visat 

cã voi reveni aici ca profesoarã. ªi totuºi, miracolul s-a produs. 

Dupã terminarea Facultãþii de Limba ºi Literatura 

Românã, am fost repartizatã la Gohor, un sat din judeþul 

Galaþi, în care ploile, glodul, gerul, naveta au spulberat 

repede fanteziile romantice ale tinerei dãscãliþe. Am venit la 

Bârlad ºi i-am povestit domnului profesor Vasile Dumitrache, 

pe atunci directorul liceului, peripeþiile primului meu an de 

învãþãmânt. Graþie sprijinului primit din partea domniei sale, 

minunea s-a sãvârºit: am devenit profesoarã în fosta mea 

ºcoalã. 

Ca în orice poveste a vieþii, obstacolele au survenit pe parcurs. 

În al treilea an de profesorat, cererea mea de încadrare 

a fost respinsã ºi am rãmas fãrã catedrã. Domnul 

Dumitrache m-a chemat ºi, cu tonul sãu patern dar autoritar, 

mi-a spus sã am rãbdare, cãci voi rãmâne pe catedrã. Dupã


o lunã de aºteptãri ºi speranþe, am fost anunþatã cã va veni 

d-l inspector care trebuia sã aprobe cererea. N-am sã uit 

niciodatã acea zi de coºmar când, flãmândã ºi speriatã, mâncam 

din strugurii aduºi de domnul director, din via ºcolii: 

boabe amestecate cu lacrimi, mâna caldã pe creºtet ºi apoi 

vocea blândã: „Am reuºit, rãmâi la noi!“ 

Pentru domnul director Vasile Dumitrache, casa era ºcoala, 

familia – elevii ºi profesorii. Vestit pentru generozitatea ºi 

bunãtatea sa, avea o intuiþie fãrã greº în a recunoaºte 

valoarea ºi avea bucuria de a-i ocroti pe foºtii elevi ai ºcolii, 

iar când promitea un lucru, îl ducea la bun sfârºit; nu fãcea 

„mult zgomot“ pentru „faptele mari“. În anul urmãtor, am fost 

mutatã la Liceul Gh. Roºca Codreanu; mai târziu, am aflat cã 

tot domnul Dumitrache mã propusese pentru suplinirea catedrei 

doamnei directoare Elena Rânceanu. 

N-am reuºit niciodatã sã-i mulþumesc îndeajuns acestui 

mare OM, pentru ajutorul necondiþionat pe care mi l-a dat. 

Dar ºtiu cã sunt mulþi cei al cãror destin a fost influenþat de 

domnul Vasile Dumitrache, cu discreþie ºi colegialitate, dintr-o 

pornire caldã, umanã. 

Fie ca acolo sus, în universul nemuririi, sufletul sãu sã 

primeascã recunoºtinþa târzie dar nedezminþitã a unei muritoare. 


1960 

În amintirea „zãpezilor de odinioarã“ 

Mihaela Tudor 

Cu greu ºi uºor, anul 2008 se îndreaptã spre sfârºit, spre 

decembrie, luna care consfinþeºte cea mai mare Minune a 

lumii – naºterea Mântuitorului. 

În aceeaºi lunã binecuvântatã a anului, în iarna lui 1958 s-a 

nãscut o ºcoalã. S-a numit iniþial Complexul ªcolar pentru cã 

aduna în incinta ei liceu teoretic, liceu pedagogic, ciclu gimnazial, 

ºcoalã de menaj ºi croitorie, clase superioare de 

Institut pedagogic. 

De ierni ca aceea ºi de multe altele, cu ger nãpraznic ºi nea 

imaculatã, cu bucurie, speranþe ºi cãutãri ale adolescenþei ºi 

primei tinereþi, toþi cei care suntem absolvenþi ai acestui liceu 

ne aducem aminte cu drag, spunând cu mândrie: „ºi eu am 

fost elev la Complex“, ca o parafrazã la formula anticã „Et in 

Arcadia ego!“. 

De numele acestei instituþii ºcolare, Liceul Gh. 

Gheorghiu-Dej, azi Mihai Eminescu, devenitã în scurt timp 

cetatea de culturã de pe Dealul Morilor, se leagã o mare personalitate 

a învãþãmântului bârlãdean, Profesorul Vasile 

Dumitrache. ºi pentru cã memoria este singura cale ce se 

opune uitãrii, pornesc în cãutarea timpului trecut, dar nu 

„pierdut“ ºi las amintirea sã-mi reînvie imaginea profesorului 

cu har, preferat de elevii harnici, talentaþi ºi creativi, dascãl 

pentru care catedra era amvon, iar funcþia de director – o 

mare responsabilitate; o responsabilitate care, în anii de


cumpãnã pe care i-a cunoscut învãþãmântul românesc, îl 

transforma uneori într-un Don Quijote modern. A fost omul 

venit la timp ºi loc potrivit ºi, în cei 13 ani de directorat, a 

investit în ºcoalã toate resursele sale profesionale ºi morale. 

A fãcut din munca la catedrã mai mult decât o profesie, o 

misiune, slujitã cu pasiune, demnitate, corectitudine, înþelepciune 

ºi respect, dragoste faþã de oameni, ºi astfel ºi-a 

câºtigat admiraþia ºi respectul elevilor, al colegilor ºi al 

pãrinþilor. 

Preluând ºtafeta de director de la predecesori de marcã, 

pentru care þinuta academicã, disciplina muncii, cultul valorilor 

naþionale ºi universale primau, directorul Vasile 

Dumitrache ºi echipa sa au fãcut din liceul nostru o instituþie 

de învãþãmânt renumitã în judeþ ºi în þarã. 

Într-o perioadã de restricþii, sub un regim politic pus pe 

economii exagerate ºi impunând mãsuri absurde, aplicate 

zelos de persoane obediente, interesate doar de propria 

funcþie, profesorul-director Vasile Dumitrache era mereu 

frãmântat de griji ºi nemulþumiri. ºi totuºi, cu tenacitate, spirit 

de sacrificiu ºi verticalitate, a demonstrat tuturor cã forþa 

brutã ºi incompetenþa nu pot infrânge spiritul. În felul acesta, 

directoratul sãu a fost epoca de glorie a liceului nostru. 

Adesea, obosit, matematicianul iubitor de poezie se 

retrãgea, seara târziu, în cabinetul sãu, ascultând cu amãrãciune 

ºi revoltã ditirambii rostiþi de vocea gravã a actorului 

recitând versurile acuzatoare din Scrisoarea a III-a. 

ªcoala a fost familia ºi cãminul cãrora directorul le dedica 

cea mai mare parte din zi, ºtiind cã acasã îl aºteaptã o soþie 

iubitoare ºi înþelegãtoare, doamna Natalia Dumitrache, 

devotatã, cu aceeaºi abnegaþie, idealului sãu. 

Elevii domnului profesor le-au fost mereu copiii pe care nu 

i-au avut. Oamenii de încredere ai ºcolii le-au fost ºi le-au 

rãmas prieteni ºi dupã plecarea profesorului în lumea din 

care venise spre a-ºi împlini misiunea. 


Foste eleve, acum colege 

Dupã pensionare, a urmãrit cu atenþie, nostalgie ºi, poate, 

îngrijorare mersul ºcolii noastre, pentru cã tot ce crease cu 

rãbdare, muncã asiduã ºi obstinatã stãruinþã, profesorul a 

apãrat pânã la capãt, punând de atâtea ori problemele ºcolii 

înaintea celor personale. Energia sa vulcanicã, identificarea 

cu viaþa liceului au rezonat cu ale directorului adjunct, profesorul 

Octavian Grigorescu: legãturile sufleteºti dintre cei doi 

directori ºi colectivul didactic, ideile ºi crezul lor comun au 

creat terenul propice pentru formarea spre cunoaºtere ºi 

împlinire a multor promoþii de elevi din Bârlad ºi satele învecinate. 

Prin trecerea într-o altã lume, dupã împlinirea menirii sale 

în cea de aici, aripa de vultur mândru nu s-a frânt, atâta 

vreme cât foºtii elevi, colegii ºi soþia Profesorului Vasile 

Dumitrache continuã sã-i cinsteascã memoria. 

Fundaþia care-i poartã numele este o admirabilã dovadã a 

acestei preþuiri.


1962 

Nu am mai avut aºa un director în Bârlad! 

Gheorghe Mocanu 

Norma lui: de dimineaþã pânã seara! Dimineaþa devreme, 

îºi oprea maºina imediat ce intra pe poarta liceului: de acolo 

îºi începea ziua de lucru. Nu avea nevoie de „informatori“, 

vedea singur ce se petrece, intra peste tot, nu uita ºi nu neglija 

nimic. Începea cu vizita matinalã în internat, apoi în cantinã, 

verificând tot ce se pregãtea, de la calitatea legumelor la 

cea a meniurilor. Gusta preparatele, apoi vorbea cu copiii, în 

sala de mese, ca sã se convingã dacã sunt mulþumiþi de ce 

ºi cât mânâncã. Bucãtari, achizitori, administratori ºtiau toþi 

cã directorul este atent la fiecare detaliu, de la varietatea 

meniurilor, la gustul preparatelor ºi mãrimea porþiilor. 

Nu intra în cabinet decât dupã ce se considera complet 

informat în legãturã cu fiecare sector din ºcoalã. Îºi nota tot 

ce observa, tot ce nu i se pãrea în regulã, apoi îi chema pe 

cei responsabili: „De ce-s aºa morcovii? De unde i-aþi luat 

aºa, ºi scumpi ºi proºti?“ Buna aprovizionare a cantinei era 

una din prioritãþile sale: internatul gãzduia peste 1000 de 

elevi ºi marea grijã era pentru ei. Pentru Vasile Dumitrache, 

elevul era sfânt! Sã-i facã pe copii sã se simtã bine la ºcoalã, 

sã aibã condiþii bune la clasã ºi în internat, acestea erau þintele 

sale principale. 

La fiecare început de an ºcolar, chiar ºi dupã desfiinþarea 

claselor speciale, avea grijã ca mãcar douã clase sã fie atent 


selecþionate ºi apoi bine încadrate. Efectivul lor era fluctuant, 

cãci nu toþi cei admiºi rezistau, ºi atunci erau cooptaþi, pe parcursul 

anului, alþi copii merituoºi. Sigur cã nu toatã lumea era 

de acord, dar era unicul mod de a crea copiilor dotaþi condiþii 

de performanþã. Avea mare grijã de copiii de la þarã, foarte 

mulþi bine pregãtiþi ºi cu gând serios de carte. Îi depista cu un 

fler fãrã greº pe cei buni ºi îi avea în atenþie: nu avea mulþumire 

mai mare decât sã-ºi vadã confirmate aºteptãrile! În 

cancelarie, se ºtia cã nu oricine avea acces la o clasã bunã, 

ca diriginte ºi chiar ca profesor: nu vechimea ºi nu gradul 

contau, ci efortul, dãruirea de fiecare zi. 

Aprecia omul, nu titlul, nu funcþia, nu suferea carierismul ºi 

oportunismul. De aceea a avut de înfruntat, în atâtea rânduri, 

animozitãþi ºi adversitãþi din partea unor colegi, dar, mai ales, 

din partea unor inspectori ºcolari ºi activiºti de partid care îl 

ºtiau netemãtor ºi bãtãios. 

Directorul ºi colegii lui


Orgolios? Da, sigur, mai ales în ciocnirea cu alte orgolii! E 

de notorietate conflictul mocnit, dar, din pãcate, rãmas 

nestins, cu un alt reputat profesor de matematicã bârlãdean. 

Au fost zadarnice toate încercãrile de mediere din partea prietenilor 

ºi a rudelor… 

M-am numãrat, ani la rând, printre colaboratorii sãi apropiaþi... 

La câtva timp dupã retragerea sa din activitate, ne-am 

reîntâlnit într-o împrejurare tristã. Mi-a spus, abãtut ºi apãsat 

de gânduri, dar cu umorul de totdeauna: 

“Mãi, Gheorghiþã, eu cred cã ãºtia au pus ceva în pensie, 

cã tare mã simt rãu!“… 

Ce-mi rãmâne, în primul rând, din relaþia mea personalã cu 

profesorul ºi directorul Vasile Dumitrache? 

Seriozitatea. Devotamentul pentru ºcoalã. O meticulozitate 

de fiecare clipã. Puterea ºi hotãrârea de a nu renunþa la nimic 

din ce-þi planifici pentru o zi. 

ªi, înainte de toate, o devizã: Sã pui suflet! 


1965 

A fost odatã un om... 

Speranþa Maxim 

Când evoci o personalitate localã, cum profesorul Vasile 

Dumitrache a fost, peste scrisul tãu „pândeºte“ sã se aºeze 

un uºor aer nostalgic, cuvintele se îndulcesc de la sine, 

fiindcã „patina“ timpului are menirea de a netezi asperitãþile 

inerente realitãþii imediate. 

Poate de aceea nu voi insista în evocarea mea decât 

asupra a douã aspecte ale personalitãþii profesorului 

Dumitrache, anume, atitudinea ºi comportamentul profesorului 

ºi directorului Vasile Dumitrache aºa cum le-am simþit, 

prima datã, ca elevã, a doua oarã, în situaþia de proaspãt 

absolvent de studii superioare. Va trebui, pentru o mai bunã 

înþelegere a momentelor, sã le aºez, vrând-nevrând, în contextul 

epocii de atunci. 

... Era timpul „ferestrei“ comuniste. Aflasem, ca ºi alþi elevi, 

cã liceul avea o nouã conducere. Profesorul Vasile 

Dumitrache era noul director. Dar, pentru o vreme, noul director 

a fost o persoanã aflatã acolo, sus, undeva în spatele 

uºilor masive, care se deschideau rar pentru elevi. 

Construcþie menitã a fi liceu militar, aidoma celei de la 

Câmpulung Moldovenesc, devenise clãdirea unui liceu teoretic 

ºi a unuia pedagogic. Liceul fusese „botezat“ dupã 

numele conducãtorului þãrii, iar de cãtre elevi „Bastilia“, cãci 

liceul avea într-adevãr aspectul unei fortãreþe. Învãþãmântul


era experimental (8 clase, 4 clase de liceu, 4 ani de facultate), 

manualele experimentale, (am fost cei dintâi, dupã 

rãzboi, care am studiat Arghezi, Barbu, Blaga, Eliade º.a.), 

dar mã rog, „adia“ un oarecare „vânt de libertate“(cel puþin, 

aºa simþeam noi ºi profesorii noºtri mai tineri). 

Liceul avea o cancelarie mare, cu numeroºi profesori, dar 

în care un elev intra foarte rar ºi greu, numai dupã ce 

câºtigase încrederea profesorilor sãi. La unul din capetele 

cancelariei se afla biroul directorial. O uºã cu douã pãrþi, 

masivã, din lemn. 

Bat ºi aºtept sã mi se permitã sã intru. Momentul întâlnirii e 

legat de apariþia celei dintâi reviste a liceului, „Aripi tinere“. 

– Intrã! 

Deschid cu sfialã uºa masivã. Mai multe birouri mari, grele, 

din lemn, fotolii cu pluº roºu, masive. Un uriaº covor persan 

pe mijloc, iar undeva, la capãtul acestei încãperi impresionante, 

un birou cu toate cele necesare scrisului. O mãsuþã cu câteva 

scaune, în faþa biroului. Domnul Director mã invitã sã iau 

loc pe unul dintre scaune. Deja mi-am pierdut cuvintele... 

Liceul înflorise în vremea lui. Grãdinã, livadã, auxiliare. Un 

internat curat ºi spaþios, o cantinã pentru elevi, ºi alta pentru 

cadre didactice. Un foarte bun organizator, gospodar, exigent, 

fãcând totul ca elevii sã aibã condiþii omeneºti. Asta era 

una dintre chestiunile despre care voiam sã discut: despre 

cum reuºeºte sã-ºi cunoascã tot personalul cu problemele 

lui, cum reuºeºte sã cunoascã aproape toþi elevii, sã ºtie ce 

probleme sunt în fiecare zi ºi sã le gãseascã cea mai bunã 

soluþie. Dar nu-mi gãsesc cuvintele, curajul. Domnul Director 

se uitã la mine, se uitã spre una din ferestre, larg deschisã 

spre grãdina liceului, mã întreabã el pe mine de una, de alta 

ºi brusc dialogul se înfiripã. 

Comunicarea cu elevii se realiza la el natural, firesc. Era un 

bãrbat înalt, cu o voce cu modulaþii, când puternicã, când 

aproape de ºoaptã. Dar cel mai tare impresionau 


sprâncenele. Stufoase, cãzute peste ochii de culoare 

deschisã. O ridicare în cãciula lui „â“ a sprâncenei aproba 

sau dezaproba. Acum descopeream cã era ºi meloman, nu 

numai un sever, dar bun profesor de matematicã. Acordurile 

destinului beethovenian veneau de pe discul pick-upului. 

Peste câteva luni, revista liceului a apãrut. Iar eu am primit, 

la recomandarea domniei-sale, o sumã importantã de bani, 

de la comitetul de pãrinþi, drept recompensã pentru toate 

activitãþile iniþiate ºi realizate de mine. Aºa am pus bazele 

bibliotecii personale, fiindcã din suma mare oferitã, mi-am 

cumpãrat cãrþi de literaturã. 

Acolo unde se manifesta dorinþa de a învãþa, de a se afirma 

a unui tânãr, a unui licean, domnul Dumitrache venea în 

întâmpinare. Oferea recompense, sub o formã sau alta, 

care-l stimulau ºi-l obligau pe tânãr sã fie în continuare competitiv. 

Cealaltã întâmplare pe care vreau sã o amintesc vorbeºte 

despre o „floare rarã“ astãzi, înþelegerea, omenia, dorinþa de 

a face bine, de a ajuta cât poþi pe cei tineri. În general, profesorul 

Dumitrache urmãrea, mai ales starea foºtilor elevi 

merituoºi, realizãrile sau neîmplinirile lor, fiindcã realitatea 

vieþii sociale era durã. Tinerii intelectuali care nu voiau sã se 

lase „legaþi de glie“ ºi sã accepte un post în învãþãmânt în 

cãtune îndepãrtate, la sute de mii de kilometri de casa lor, 

erau înregimentaþi ºi umiliþi în „clasa suplinitorilor“. 

Neputând sã gãsesc locuinþã ºi fiindcã familia (pãrinþii) ar fi 

rãmas fãrã nici un ajutor, am primit „negaþia“ de la judeþul 

unde fusesem repartizatã, dar trebuia sã prezint acceptarea 

judeþului nostru. Aici, un zid de netrecut. 

ªi nenorocirea nu a întârziat sã se arate. Dupã mai bine de o 

lunã, nu reuºisem sã mã încadrez nicãieri, ºi plicul sosise. 

Preciza suma pe care trebuia sã o achit universitãþii pentru 

ºcolarizare (avusesem bursã în cei patru ani de facultate). Suma 

era uriaºã (asta fiindcã nu aveam dovada cã sunt încadratã).


Zbucium. Mã hotãrãsc, la sfatul unui om de bine, sã mã 

adresez domnului Dumitrache. Mi-a spus cã nu-mi poate 

oferi altceva decât un post de pedagog (deci studii medii); 

nici acesta nu era prea sigur, dar însemna vechime în 

învãþãmânt ºi puteam sã scap de datoria cãtre universitate. 

Printr-o miºcare îndrãzneaþã ºi plinã de omenie, profesorul 

Vasile Dumitrache m-a salvat atunci de suma uriaºã pe care 

o aveam de plãtit universitãþii ieºene, fiindcã nu mã lãsasem 

„legatã de glie“ de cãtre regimul comunist. 

Douã momente importante pentru mine – începuturile bibliotecii 

personale ºi începuturile vieþii profesionale – le datorez profesorului 


În aceste locuri, odatã, a trãit un dascãl... 


1966 

S-a bãtut fãrã sã (se) cruþe 

Anghelina Goman 

Numele meu este Anghelina Goman, locuiesc în Bucureºti 

ºi la Azuga, unde avem o casã de vacanþã. Am locuit în 

Bârlad în perioada 1966–1974 ºi am lucrat ca inginer la 

Întreprinderea de Confecþii. 

Ori de câte ori drumurile vieþii îmi conduc paºii spre 

Moldova, îmi organizez timpul astfel încât sã pot face un 

popas ºi la Bârlad, oraºul în care mi-am început activitatea 

profesionalã în urmã cu peste 40 de ani. Anii aceia, cu 

bucuriile ºi necazurile lor, mi-au rãmas în adâncul sufletului ºi 

mã întorc mereu la Bârlad cu nostalgie dar ºi cu multã 

recunoºtinþã faþã de oamenii buni, generoºi ºi oneºti, care la 

vreme de nevoie mi-au fost alãturi cu o vorbã bunã, un sfat, 

o încurajare. 

Unii dintre aceºtia au plecat dintre noi; cei care au rãmas 

sunt însã tot aºa cum îi ºtiam: primitori ºi bucuroºi de oaspeþi. 

De fiecare datã, bucurându-ne de revedere, îi aducem printre 

noi, în discuþii, ºi pe cei dragi care au devenit amintiri... 

În septembrie 2007, întorcându-mã de la Iaºi, unde am 

aniversat 41 de ani de la absolvirea facultãþii, mi-am fãcut 

popasul de amintiri la Bârlad. Atunci am aflat cu mare bucurie 

despre iniþiativa redacþiei sãptãmânalului Bârladul de a omagia 

personalitãþi de odinioarã ale urbei, demne de a fi exemple 

de urmat.


Am avut astfel fericita ocazie de a citi cuvintele frumoase 

evocând viaþa ºi munca profesorului Vasile Dumitrache. L-am 

cunoscut, l-am respectat ºi l-am preþuit pe acest mare om ºi 

îi pãstrez ºi astãzi neîntinatã memoria, aducând un omagiu 

întregii sale vieþi închinatã ºcolii ºi elevilor. 

Poate fãrã mãiestrie artisticã (eu fiind un om al tehnicii), 

aºtern pe hârtie câteva mãrturii despre acest ilustru om al 

ºcolii bârlãdene: m-aº bucura dacã aceste rânduri ar constitui 

o contribuþie la realizarea proiectului privitor la aniversarea 

semicentenarului Liceului Mihai Eminescu. 

Personalitatea complexã a acestui mare dascãl nu încape 

în cuvinte, oricât de bine alese, pentru cã ele nu sunt destul 

de cuprinzãtoare ºi pentru cã numai noi, cei care i-am fost 

atunci aproape, ºtim cum trãia, muncea ºi se dãruia ºcolii, 

elevilor, urbei. Ca director, vãdit iritat de atitudinea mai marilor 

vremii faþã de ºcoalã, era adesea caustic în lupta cu indiferenþa 

ºi nepãsarea; era neînduplecat, nu se lãsa intimidat de 

ameninþãri ºi lua pe umerii sãi multiple rãspunderi ºi decizii 

care deranjau adesea pe ºefii de la partid ºi inspectorat. 

L-am vãzut mereu preocupat de asigurarea condiþiilor de 

viaþã ºi de studiu pentru elevii ºcolii, ca ºi cum toþi i-ar fi fost 

copii. Având cultul muncii, nu-ºi încheia ziua la ºcoalã – oricât 

de obositoare ar fi fost – pânã nu-ºi fãcea o minuþioasã 

pregãtire ºi analizã a programului zilei urmãtoare; fiecare zi 

începea de fapt din seara zilei precedente. 

Chematã fiind ºi eu la „raport“ în ºedinþe municipale ºi 

judeþene, alãturi de oameni din alte sectoare de activitate, 

l-am vãzut nu o datã intervenind ºi am înþeles cã pe umerii 

sãi apãsau probleme grele ce nu erau înþelese de cei în 

drept. Deºi nu era sprijinit ºi era adesea simþit ca un spin 

în coasta diriguitorilor acelor ani, profesorul ºi directorul 

Vasile Dumitrache s-a bãtut fãrã sã (se) cruþe, în numele 

unui þel ales din tinereþe, din primii ani de muncã la catedrã 

– pregãtirea elevilor. Îi încuraja pe cei cu vocaþie de 


matematicieni, îi ajuta dezinteresat, inclusiv material, îi sfãtuia 

ºi le urmãrea traiectoria. 

Acesta a fost ºi cazul unui copil dotat cu calitãþi de matematician 

ºi care ar fi putut sã se piardã în mulþimea atâtor copii 

din familii de la sate, fãrã mijloace materiale. Provenea dintr-o 

familie cu ºase copii. Rãmaºi, dupã colectivizare, fãrã bruma 

de pãmânt, pãrinþii nu-l puteau ajuta. Sora mai mare îl ajutase 

în perioada ºcolii primare, dar era ºi ea la limita 

resurselor financiare. Profesorul Vasile Dumitrache l-a tratat 

pe acest copil al anilor 1955–1959 ca pe un fiu, l-a ajutat cu 

cãrþi, i-a dat teme de lucru ºi l-a ajutat sã le rezolve, i-a 

adresat ºi mustrãri pãrinteºti, ºi toate acestea total dezinteresat, 

fãrã mãcar umbra unui gând de rãsplatã materialã 

din partea familiei. Recompensa moralã a existat totuºi: faptul 

cã tînãrul învãþãcel avea sã devinã profesorul de matematicã 

Constantin Ibãnescu. Din pãcate, a trecut ºi el la cele veºnice 

de multã vreme (din 1991), dar dacã ar fi mai fost printre noi, 

ar fi avut de povestit pagini întregi din viaþa sa, din cariera sa 

de matematician datoratã în exclusivitate unui mare om: profesorul 

Vasile Dumitrache. 

Despre spiritul gospodãresc al ilustrului dascãl se pot 

aºterne la fel de multe pagini… Las loc foºtilor elevi ai liceului 

sã vorbeascã despre ferma Complexului ªcolar, despre 

grija directorului Dumitrache de a asigura condiþii cât mai 

bune pentru viaþa ºi studiul elevilor interni, pentru hrana suficientã 

ºi de calitate pentru cei ce beneficiau de serviciile cantinei 

ºcolii. Sora mea, elevã în clasa profesorului Alexandru 

Craus, îºi aminteºte cã directorul liceului nu uita niciodatã sã 

supravegheze alimentaþia copiilor de la internat: mergea 

personal la cantinã ºi se asigura dacã produsele ce se 

foloseau pentru hrana elevilor erau proaspete, dacã erau 

pregãtite în condiþii de igienã ºi dietã adecvate, nu pleca din 

ºcoalã pânã nu era convins cã pentru ziua urmãtoare totul 

era pregãtit. La fel de interesat era ºi de producþia fermei,


utilizarea produselor din ferma ºcolii reducând simþitor costurile 

pentru aprovizionarea cantinei. 

M-am întrebat de multe ori cum reuºea sã le facã pe toate, 

ºtiind cã pe primul plan rãmânea activitatea la clasã, orele 

sale de matematicã fiind pe drept catalogate drept cele mai 

eficiente. La fiecare început de an ºcolar, pãrinþii erau în 

mare agitaþie la Secretariatul liceului pentru a putea sã-ºi 

înscrie copiii la una din clasele la care preda profesorul de 

matematicã Vasile Dumitrache. 

A fost un mare om ºi un pãrinte spiritual pentru sute, mii de 

elevi, adolescenþi ºi tineri ai acelor ani, printre care m-am 

numãrat ºi eu împreunã cu fostul meu soþ, profesorul de 

matematicã Constantin Ibãnescu. 

Materializarea ideii ca actualul Cabinet de matematicã al 

liceului sã poarte numele marelui dascãl Vasile Dumitrache 

ar fi nu doar un gest de înaltã recunoaºtere a meritelor sale, 

ci ºi un ales omagiu adus unui cadru didactic devotat ºcolii, 

pe care calitatea ºi rezultatele muncii îl aºeazã, fãrã îndoialã, 

în galeria oamenilor de seamã ai Bârladului. 

Nota editorului. Acest text a fost adresat domnului profesor 

Jenicã Durchi, directorul Liceului Mihai Eminescu, cu al cãrui 

acord a fost publicat. 


1967 

Ce vezi când ai ajuns în vârful muntelui... 

Cezarina Popa 

Dupã ce-ai urcat munþi ºi vãi de-a lungul unei vieþi, ajungi 

pe vârful cel mai înalt, priveºti spre cer, îi mulþumeºti lui 

Dumnezeu cã eºti atât de aproape de El. Îþi laºi sacul greoi 

al vieþii... te odihneºti puþin... priveºti în vale... parcã 

ameþeºti... Desfaci sacul plin de cãrþi scrise sau rãmase cu 

pagini imaculate... ºi, cu bucuria de a mai avea puterea de a 

te aventura în albul misterios, scrii... Cobori într-un timp al 

trãirii copilãriei, al adolescenþei ºi a ceea ce a urmat... 

Am întâlnit mulþi oameni în viaþa mea, dar unul singur era 

asemenea lui Moº Crãciun! Ce mamã, ce tatã a avut de au 

putut aduce pe lume un flãcãu înalt ca bradul, frumos la trup 

ºi cu un suflet mare cât o galaxie! Se mai numea ºi Vasile... 

nume de sfânt. La naºterea sa, ursitoarele au hotãrât sã 

devinã dascãl, sã-i înveþe pe copii jocul cu numerele… ce 

magician! 

Acest om a reuºit sã transmitã pasiunea sa multor generaþii 

de „socotitori“... dar ºi rãbdarea sa, eleganþa sobrã, discreþia… 

dar ºi puterea de a se opune unui sistem pe care nu 

l-a iubit niciodatã... 

Ce a iubit „Dumi“ al nostru? A iubit copiii ºi ºcoala... 

A fost Moº Crãciunul copiilor sãraci dar deºtepþi, al orfanilor 

pe care i-a considerat ai lui... Când a devenit ºi „cârmuitor“ al 

ºcolii noastre, casã îi devenise „Citadela“ de pe „Dealul


Morilor“… Îºi pãzea cu mare strãºnicie marea familie a ºcolii 

de frigul vremurilor, de „muncile patriotice“ impuse... 

Ce minune de om a fost „don Dumi“! A fost iubit de copii, de 

femei frumoase... dar, mai ales, de doamna sa, care i-a stat 

în umbrã o viaþã… 

Sunt atât de fericitã cã în „Cartea vieþii“ mele stã scris cu 

litere de aur numele marelui om care a fost Vasile 

Dumitrache! 

Calda mea recunoºtinþã ºi amintirea durabilã le împart cu 

fiul meu, Cristian, ºi el absolvent al liceului nostru… 


1972 

O faptã de neuitat 

Veta Munteanu 

Eram profesor ºi director la ªcoala generalã Griviþa din 

judeþul Vaslui, în anii 1972–1976. 

În aceastã perioadã de timp, am avut ocazia sã-l cunosc pe 

domnul director-profesor de matematicã Vasile Dumitrache. 

Ne întâlneam lunar la ºedinþele cu directorii, dar ºi la consfãtuirile 

anuale. Din luãrile de cuvânt ale domniei-sale am avut 

foarte multe de învãþat. Venea cu exemple practice din activitatea 

dumnealui de director ºi cadru didactic. Prin bogata sa 

experienþã, era foarte mult iubit ºi stimat de elevi ºi cadre 

didactice. 

Mult mai bine l-am cunoscut atunci când i-am cerut ajutorul. 

Era în luna aprilie a anului 1975 ºi nu aveam bani sã plãtim 

salariile cadrelor didactice. Am cerut ajutorul dumnealui ºi 

ne-a virat în cont suma de 80 000 lei, bani cu care am putut 

ieºi dintr-o mare încurcãturã financiarã. 

I-am apreciat gestul ºi generozitatea. 

Mi-a rãmas în minte ca un om deosebit de generos, cu 

suflet mare, plin de fapte bune, pentru care am toatã stima ºi 

respectul.


Elena Popoiu 

Interviu la puterea a treia... cu Elena Diaconu-Monu, 

Veronica ºi Mihai Daraban 

Puþini sunt bârlãdenii de „viþã veche“ care sã nu cunoascã 

casa impunãtoare cu etaj, verandã ºi balcon, de pe 

Bulevardul Epureanu nr. 3. O locuiesc, de o generaþie, o venerabilã 

doamnã, Ela Diaconu, împreunã cu cele douã fiice ºi 

ginerele, toþi trei profesori: Elena Diaconu-Monu, Veronica ºi 

Mihai Daraban. 

Toþi trei au absolvit liceul la Complexul ªcolar din Bârlad, 

unde au revenit ca profesori, e drept, pentru perioade diferite. 

Fireºte, toþi trei l-au cunoscut pe domnul profesor Vasile 


Au ales interviul, ca formã de mãrturie, însã întrebãrile 

pregãtite de prietena ºi colega „deghizatã“ în reporter, au fost 

fie completate, fie modificate, au fost sumedenie de divagaþii 

(care lipsesc, normal, din script) iar timpul n-a contat, aºa 

cum stã bine unei discuþii între prieteni. 

Care a fost prima voastrã imagine despre Vasile 


E.D.M.: Venitã la liceu în 1964, dupã absolvirea facultãþii, 

l-am cunoscut mai bine pe domnul Dumitrache începând din 

1965, când a devenit director. Inspecta pe toþi profesorii, 

indiferent de specialitate, aºa cã a venit destul de des ºi la 

orele mele de istorie. Mai mult, i-a însoþit ºi pe inspectorii de 

specialitate când mi-am dat gradele didactice. Am remarcat, 

de la prima orã la care m-a asistat, cã îºi nota atent într-un 


carneþel, parcã scria sub dictare. Nu voia sã intimideze, avea 

o atitudine de încurajare faþã de cel inspectat ºi faþã de copii. 

M. D.: Eram în ultimul an de liceu când s-a inaugurat 

Complexul… Nu-l cunoºteam pe domnul Dumitrache decât 

din vedere, dar îmi amintesc cã noi, elevii îi ziceam „Omul 

negru“, pentru cã nu avea un aer accesibil ºi pãrea foarte 

autoritar. 

E.D.M.: Da, aºa e ... Când apãrea pe holurile ºcolii, alãturi 

de cei doi adjuncþi, dumnealui înalt, impunãtor, în contrast cu 

aparenþa bonomã a însoþitorilor, formula elevilor era : „Uite-l 

pe Trache cu „bandiþii“ lui!“. 

Care era percepþia colegilor asupra directorului 


E.D.M.: Era privit de majoritatea colegilor cu respect, ca 

profesor, dar ºi ca director. Se ºtie cã programul sãu zilnic la 

ºcoalã, începea dimineaþa la 7–7,30 ºi se încheia, cel 

devreme, la ora 20–21. Mi-amintesc cã mi-am permis sã-i 

spun odatã, în glumã: „Domnule director, ar trebui sã vi se 

plãteascã ºi salariul de ... portar!“. 

Cunoºtea nu numai problemele ºcolii, dar ºi din problemele 

personale ale elevilor ºi ale profesorilor. Era directorul model 

din perioada clasicã, bunã a învãþãmântutui românesc. 

Învãþãmântul clasic de model francez, a dispãrut începând 

cu 1977, odatã cu desfiinþarea liceelor teoretice. 

A fost domnul Dumitrache „lucrat“ de detractori? 

E.D.M.: Da. Din ce am ºtiut noi, s-a cãutat un pretext pentru 

a fi înlãturat. Atunci, în 1977, a rãmas doar Liceul Pedagogic, 

motiv bun pentru a i se pregãti debarcarea. Ceea ce am ºtiut 

noi, profesorii, a fost cã s-a cãutat aceastã modalitate de înlãturare 

a sa din funcþia de director. 

Am auzit sau citit multe portretizãri de tip encomiastic ale 

domnului Dumitrache. Aveþi amintiri, secvenþe concrete, pentru 

un portret „pe viu“, mai ferit de cliºee? 

V. D.: Eu þin minte cã în toate discuþiile din cancelarie


referitoare la relaþiile dintre profesori ºi elevi, domnul 

Dumitrache îi asculta întotdeauna pe elevi. Îi înþelegea, chiar 

le þinea partea, le lua apãrarea. 

E.D.M.: Un episod cunoscut de toatã lumea este legat de 

maºina domnului Dumitrache. Era unul dintre puþinii „motorizaþi“ 

care nu ieºea pe poarta ºcolii fãrã sã-ºi încarce maºina, salvându-ne 

pe cei care îngheþam iarna în staþia de autobuz. Din 

pãcate, se întâmpla rar, pentru cã programul sãu se termina 

seara târziu. 

V.D.: Eu i-am fost elevã într-o clasã de profil umanist, eminamente 

femininã: eram 35 de fete ºi 5 bãieþi, între care ºi poetul 

Cezar Ivãnescu... Domnul Dumitrache a primit în încadrare 

clasa noastrã în împrejurãri de care nu-mi amintesc. Eram deja 

în clasa a XI-a ºi o aveam ca dirigintã pe doamna Olga 

Greifenberg, profesoarã de latinã. Eram disperaþi auzind cine 

vine la matematicã. La început, am încercat sã fim atenþi ºi concentraþi, 

dar curând ne-am dat seama cã nu putem þine pasul... 

Domnul profesor fãcea demonstraþii savante, umplea tablele, 

iar noi eram aºa de impresionaþi, cã nici nu reuºeam sã terminãm 

de transcris. De învãþat, învãþam, învãþam chiar mult, 

dar nu reuºeam sã ajungem la nivelul cerinþelor. Jalea mare era 

la probleme... La sfârºitul primului pãtrar, în decembrie, când 

ne-a încheiat mediile, domnul Dumitrache nu a tãiat totuºi în 

carne vie, poate pentru cã la tezã ne-a dat probleme ceva mai 

simple. Între timp, Ministerul a hotãrât ca la profilul uman sã nu 

se mai dea bacalaureat la matematicã. Aºa cã, în ultima orã, 

profesorul ne-a anunþat: „Din ianuarie, nu mai vin la clasa voastrã, 

pentru cã nu am cu cine lucra!“ 

Eram salvaþi! 

E.D.M.: Domnul Dumitrache îºi iubea mult elevii, dar ºi 

þinea sã i se rãspundã la fel. La întâlnirea de 10 ani a promoþiei 

mele din 1980, de care am fost foarte ataºatã, domnul 

profesor le-a spus, mai în glumã mai în serios: „Voi aþi fost 

foarte buni, dar v-a stricat diriginta...“ 


Îmi puteþi relata o situaþie în care v-a ajutat? 

V.D.: Da, sigur... Era în toamna anului 1966, când m-am 

dus sã-mi iau negaþie de la Raionul Bârlad, ca sã pot pleca 

din Tutova, unde primisem repartiþie. Cãutam disperatã ore. 

La Inspectorat, l-am întâlnit pe domnul Dumitrache, care m-a 

întrebat ce se întâmplã cu mine. M-a încurajat: „ Mai ai puþinã 

rãbdare... Dacã o sã fie ore, te ajut.“ Aºa a fãcut, ºi astfel am 

ajuns profesoarã de românã la Complex (aveam, ce-i drept, 

ºi douã ore de francezã). 

E.D.M: Amintirile mele se leagã de Georgiana, fiica mea, pe 

care o iubea de când era foarte micã, avea 2–3 ani. Când o 

aduceam la ºcoalã, o lua de fiecare datã în cabinet ºi stãtea 

de vorbã cu ea.Þin minte cã odatã am lãsat-o cu niºte prieteni 

în comuna Docani. Cum nu aveam la îndemânã niciun 

mijloc de transport pentru a o aduce înapoi, domnul 

Dumitrache s-a oferit sã meargã cu maºina sa, înfruntând un 

drum aproape impracticabil... 

Colegii Mihai Daraban, Victoria Pantalon, Gheorghe Mocanu ºi 

Elena Diaconu-Monu


Care ar fi cuvântul sau cuvintele care l-ar defini? 

E.D.M.: Profesorul ºi directorul model, într-o lume a modelelor 

false sau a lipsei de modele. 

V.D.: Un pãrinte pentru elevii sãi. 

Cum credeþi cã ar privi ºcoala de azi? 

V.D.: Ar fi trist, îndurerat chiar... 

E.D.M.: Ca profesor, cred cã ar fi fost la fel ºi astãzi, ºi-ar fi 

fãcut la fel profesia. Ca director, probabil, nu ar fi rezistat. 

Întâlnirea noastrã, începutã pe la ºapte seara, o lungã ºi 

zãpuºitoare searã de august, cu vipia înstãpânitã peste oraº, 

s-a încheiat când întunericul dãdea sã dovedeascã ultimele 

licãriri de asfinþit... Ocrotiþi de umbriºul din grãdina primitoarei 

case, am petrecut aceste ore cu sentimentul de caldã comuniune 

pe care-l dã privirea înspre oamenii care ne-au fost... 

Avea atâta dreptate Anatole France: E dulce amintirea! 


Un gentleman al matematicii 

Constantin Teodorescu 

De la venirea mea în Bârlad, numele domnului profesor 

Vasile Dumitrache apãrea destul de frecvent în discuþiile cu 

foºti elevi, colegi sau colaboratori ai domniei-sale. 

Dupã mai mulþi ani de existenþã în acelaºi spaþiu bârlãdean, 

o întâmplare mi-a oferit posibilitatea de a-l cunoaºte. 

Avea un fizic longilin ºi o figurã distinsã, dar frãmântatã de 

suferinþe fizice, decelabile doar de un spirit de observaþie 

exersat în aceste încercãri. 

Profesorul m-a primit cu o amabilitate reþinutã, dar plinã de 

condescendenþã. Dupã câteva momente, s-a instalat o 

atmosferã calmã ºi caldã, cu remarci generale despre 

problemele curente. Afirmaþiile netranºante, exprimate cu 

multã reþinere, fãrã intenþie decizionalã caracterizau o persoanã 

echilibratã ºi rafinatã în aprecieri. Cu toate cã avea 

numeroase situaþii de evocat, în care atât persoana sa cât ºi 

familia, împreunã cu cercul de prieteni ºi cu anturajul, au fost 

puse în situaþii dificile, discutabile ºi chiar indecente, profesorul 

nu folosea un ton acuzator, cu elemente de reproº sau 

atac vulgar la cei vizaþi. Cu un ton reþinut ºi o mimicã adecvatã, 

dar cu o voce molcomã, uneori chiar înceatã, faptele 

se derulau ca într-un film petrecut cu mult timp în urmã, în 

care fiecare persoanã sau situaþie implicatã avea mai multe 

elemente justificate favorabil decât ca implicaþie nedoritã.


Se contura o atmosferã în care întâmplãri dureroase erau trecute 

cu blândeþe în limitele omenescului, fãrã urã sau 

patimã. 

Profesorul nu era un resemnat sau un deprimat. Era 

conºtient cã tot ce este omenesc se poate petrece între indivizi 

ºi accepta, având ca motivaþie factori politici sau sociali. 

Cu o culturã bogatã, interlocutorul ataca diferite aspecte cu 

dezinvolturã, exprimând un interes deosebit pentru problemele 

medicale. 

Reþinut în ceea ce priveºte comunicarea, urmãrea cu mare 

atenþie cele spuse de mine, fãrã a interveni, decât doar pentru 

precizarea unor nuanþe sau sublinierea unor mici neclaritãþi. 

Asculta cu interes problemele cu care ne confruntam în ceea 

ce priveºte realizarea unui act medical de calitate, în condiþiile 

improprii ale sistemului. 

A urmat o lungã paralelã cu problemele grave ale 

învãþãmântului, legate de promovarea cadrelor didactice, 

condiþiile de învãþare ºi interesul copiilor pentru învãþãturã. 

Susþinea interesul pentru disciplinã ºi pentru promovarea fãrã 

discriminãri a celor cu capacitãþi la învãþãturã. Era reþinut în 

ceea ce priveºte mai ales gradul de aderare a profesorilor la 

promovarea unor elemente strãine de realitãþile româneºti, 

de cultura ºi tradiþiile zonei. Conºtientiza acut faptul cã se 

pierd ani extrem de importanþi din evoluþia unor generaþii care 

ar fi putut da un randament mult mai bun. 

Masa de lucru era ocupatã cu multe lucrãri din domeniul 

matematicii. Cu o ironie finã, mi-a invocat, într-o întâlnire, 

îndepãrtarea medicilor de matematicã, cu toate cã din lista 

primilor zece absolvenþi de liceu, o bunã parte promovau 

examenul de admitere la medicinã. S-a nãscut o discuþie 

extrem de profundã, cu multe nuanþe de diversificare, în legãturã 

cu învãþãmântul ºi profesia medicalã. În afarã de 

ataºament faþã de om ºi suferinþele lui, care se traduce prin 

vocaþie, profesia medicalã reprezintã o cursã de o viaþã, cu 


multe obstacole, mari satisfacþii ºi decepþii, în care orice rateu 

se transformã în amplificarea suferinþelor, complicaþii, infirmitãþi 

ºi chiar moarte. Medicina impune un comportament 

decent, o moralitate exemplarã, un studiu continuu ºi aprofundat 

ºi, mai ales, foarte multe renunþãri, atât pentru viaþa 

proprie cât ºi pentru familie. Vine, dupã aceea, momentul 

evaluãrii insuccesului ºi a eºecurilor, neputinþa în faþa suferinþei 

ºi, de multe ori, regretul cã, uneori, fãrâma de viaþã se strecoarã 

printre degete pentru a continua o altã existenþã, dincolo 

de moarte. 

A ascultat cu interes cele spuse, nu le-a comentat decât 

tangenþial. Mi-a fãcut impresia cã realiza în mod real 

neputinþa noastrã, a medicilor, faþã de unele boli agresive ºi 

infirmizante, care îl transformã pe om într-un dependent de 

medicamente ºi îngrijiri. 

Din puþinele întrevederi pe care le-am avut, pãstrez imaginea 

unui om deosebit, un veritabil gentleman al învãþãmântului ºi 

al matematicii.

CAPITOLUL IV 

CAIETELE PROFESORULUI


Un (altfel de) Jurnal al trãirii 

Elena Popoiu 


Nimic mai viu, mai autentic, mai „negru pe alb“, mai la adãpost 

de interpretãri, tentaþii subiective ori tonuri apãsat sentimentale 

decât caietele ºi carnetele profesorului-director 

Vasile Dumitrache, cu grijã pãstrate de soþie ºi încredinþate 

foºtilor elevi în aceastã varã comemorativã '85… 

Zeci de caiete, sute de pagini, mii de rânduri scrise de 

mâna profesorului… 

Un scris mãrunt, elegant, frumos, cel mai adesea îngrijit, 

regulat, alteori grãbit ori nervos, dar inteligibil, cu, pare-se, 

mereu acelaºi stilou ºi aceeaºi cernealã, pe acelaºi tip de 

foaie… 

Izvoare scrise ºi palpabilã istorie: a unei ºcoli, pe durata 

unui pãtrar din jumãtatea ei de centenar, dar mai presus de 

toate, istoria unei vieþi de om al ºcolii. 

Ne-am întrebat, desigur, parcurgând aceste manuscrise 

„închise“ în legãturi de caiet studenþesc ori de carneþel cu 

copertã în pãtrãþele, dacã ele pot fi de interes ºi pentru altã 

categorie de cititori în afara celor, e drept, numeroºi, care au 

învãþat sau au predat în liceul nostru. Îndrãznim sã credem 

cã da, sau ar fi bine sã fie aºa… 

Gãsim în acest jurnal sui-generis 13 ani din viaþa ºcolii, în 

amãnunþimile fiecãrei sãptãmâni ºi ale fiecãrui spaþiu: planuri 

sãptãmânale, analize(tot sãptãmânale) cu pegagogii, cu


personalul cantinei, cu personalul de îngrijire, cu personalul 

tehnic, cu maiºtrii-instructori, cu membrii comisiei culturalartistice, 

întâlniri cu elevii pe ani de studiu, lectorate cu 

pãrinþii, ºedinþe de „instruire cu activul“ (la nivel local ºi 

judeþean), multe, multe consilii pedagogice. Dar, mai ales, 

consemnãri minuþioase de la asistenþele la ore ale directorului, 

câte 6–8 pe sãptãmânã, între 1965–1978, de ordinul 

sutelor, practic la toate specialitãþile: matematicã, fizicã, 

chimie, limba românã, limbi strãine, istorie, ºtiinþe sociale, ore 

de instruire tehnicã, educaþie fizicã. 

Note de inspecþie la o orã de limba ºi literatura românã 

Atunci când nu era în clasã sau pe „teren“, adicã oriunde în 

ºcoalã, în reuniunile de lucru (consilii, comisii metodice, 

ºedinþe de partid) sau în cabinetul de lucru al directorilor, îl 

vedeai mereu aplecat ºi concentrat asupra unui registru ori 

caiet, scriind… 


Am înþeles acum, parcurgând cu emoþie aceste pagini, 

emoþia de a-i recunoaºte scrisul, emoþia de a ne regãsi 

numele – de elev ori de profesor – înscris fie la o asistenþã la 

ore, fie la vreo întâlnire de analizã, cã directorul nostru îºi 

nota tot ce observa în timp ce cerceta atent sectoarele ºcolii, 

tot ce urma sã prezinte la întâlnirile cu personalul, ca ºi 

observaþiile, propunerile, nemulþumirile elevilor sau colegilor. 

Între zecile, toate demne de atenþie ºi adesea uimitoare texte, 

multe cu valoare de documente de epocã, dificultatea e a 

alegerii. 

*** 

Sã ne oprim asupra unui consiliu pedagogic, sã zicem cel 

din 14 ianuarie 1970, la sfârºitul trimestrului I: un consiliu de 

analizã, numit pe atunci de „dare de seamã asupra muncii“. 

Note consemnate la un consiliu pedagogic


Putem afla de aici cã procentul de promovare era de 

47,55%! Putea fi, ce-i drept, ºi consecinþa unei recente decizii 

ministeriale de renunþare la încheierea mediilor prin rotunjire, 

dar nu era oare ºi un semn de exigenþã? Sunt menþionate 

critic o profesoarã de românã care avea 70 de corijenþi (adicã 

44% din numãrul elevilor sãi!) ºi o altã profesoarã cu 128 de 

corijenþi la chimie! Astronomic, nu? Ce vremuri! 

Sau poate vrem sã aflãm ce personal administrativ avea 

liceul nostru în anul ºcolar 1969–1970, când liceul teoretic ºi 

cel pedagogic erau în administraþie comunã: 4 secretare, 1 

contabil, o dactilografã, 1 casier, 34 îngrijitori (7 în corpul A, 6 

în corpul B, 12 în corpul C, 1 în D, 2 în E, 3 în F, 3 în G); la cantinã 

ºi internat (1000 de elevi) – 5 bucãtari, 16 ospãtari ºi ajutoare 

de ospãtari, 4 lenjerese, 12 lucrãtori la spãlãtorie, plus 1 

achizitor, 1 magazioner, 2 încãrcãtori, 1 vizitiu,1 administrator, 

11 muncitori de întreþinere, 3 ºoferi, 2 telefoniste. 

Lista de personal din evidenþa Directorului 


O mare armatã pentru care se cerea o strategie la fel de 

complexã ca ºi aceea didacticã, în care erau cuprinºi peste 

1800 de elevi ºi 120 de profesori ºi cadre auxiliare! 

*** 

V-ar interesa, poate, un examen de bacalaureat. Sã zicem 

cel din 1974. Au fost trei comisii, 2 de real, una de uman, cu 

echipe de câte 2 profesori la fiecare specialitate: românã, 

matematicã, fizicã, chimie, biologie (la real), românã, o limbã 

strãinã, istorie, filozofie, biologie (la uman). Subliniem, 

comisiile erau propuse de director ºi compuse exclusiv din 

profesorii liceului. 

Pregatirea examenului de bacalaureat – propunerea comisiilor 

***


“Munca patrioticã“? Horribile dictu, nu-i aºa? 

Iatã cum îþi puteai petrece, tu, profesor ºi tu, elev, o frumoasã 

duminicã de primãvarã… De pildã, bãieþii, la Râpa 

Albastrã, „fãrã unelte“, supravegheaþi de profesori bãrbaþi 

(Craus Alexandru, Curelea Neculai), iar fetele, la ºcoalã, la 

liziera de salcâmi ºi în parcul din vale. Sarcini concrete? 

Aveau grijã partidul ºi utc-ul „local“ sã le traseze: curãþat bordura 

trotuarului, mãturat strada, curãþat parcul de frunze, hârtii, 

uscãturi. „Îndrumã ºi supravegheazã: tovarãºii profesori 

diriginþi Cârcotã Georgeta, Chiriac Florin, Dumitricã Emilian, 

Balan Tatiana, Giurcãneanu Gabriela. Controleazã: tovarãºii 

Grigorescu Octavian ºi Ursu Aurelia.“ 

*** 

Cum ºi-a apãrat directorul ºcoala? Dupã episodul dureros 

cu „Nodul gordian“ din „Vremea nouã“, au urmat mereu alte 

ºicane, întreþinute sau provocate de un grup de presiune 

intern ºi preluate, consecvent pânã la obsesie, de „organele“ 

de partid ºi de inspectorat de la judeþ. Se face vorbire în 

unele mãrturii despre „tovarãºii“ cu pricina, nu meritã sã 

insistãm. Domnul Dumitrache îºi nota în stilul sãu aproape 

exhaustiv toate „producþiile“ de acest gen, toate criticile, 

deloc constructive, care, þintindu-l pe director, atingeau 

ºcoala în ansamblul ei. 

Spicuim din perlele ºi rãutãþile de partid: 

“La practica productivã sã se insiste mai mult asupra 

teoriei…“ 

“Voi nu faceþi nimic în ºcoala asta!“ 

“Nu faceþi muncã patrioticã… nu lucraþi la cultura tehnicoproductivã… 

Nu v-am gãsit la Prodana, când am venit noi...“ 

(N.n. Prodana era un tradiþional loc de ºantier pentru tineretul 

ºcolar bârlãdean). 

“Sunt membru C.C., este obraznicã Daniela“ (interpelatã 


era o elevã, altfel fãrã reproº, din activul utc al ºcolii). 

Cum se apãra ºi, mai ales, cum îºi apãra directorul ºcoala? 

Prin luãri de atitudine ºi de cuvânt, scrisori ºi memorii, toate 

argumentate: 

Notele Directorului 

Cã alianþa anti-dumitrachianã nu obosea deloc, o spun alte 

multe pagini doveditoare. Inspecþiile, vizitele de lucru în ºcoalã 

erau tendenþios pregãtite ºi desfãºurate, iar formulele de 

„apreciere“ cele mai puþin corozive erau de genul : „informarea 

[directorului] nu a fost suficient de criticã ºi autocriticã“. 

Un lung rãzboi de uzurã, cu atacuri permanente la adresa 

domnului Dumitrache ºi a echipei sale, atacuri lovind, dacã 

nu direct, atunci prin ricoºeu. 

Cel mai bun rãspuns al profesorului ºi directorului Vasile 

Dumitrache a fost ºi a rãmas, pânã la capãt, concentrarea pe 

rezolvarea problemelor ºcolii, cu toate, atât de numeroasele, 

„felii de viaþã“, în care nici mãcar detaliul înlocuirii unui geam 

spart nu era neglijat. Viaþa ºcolii urmãritã orã de orã, cel mai 

adesea în direct:


“Tov. Fântânaru nu a dat apã caldã vineri seara... aburul se 

iroseºte ºi nu se încãlzeºte apa caldã pentru baia copiilor.“ 

“Tov. Munteanu n-a reparat caloriferul din corpul A ºi 

vorbeºte urât faþã de eleve.“ 

“Tov. Mihalache semnaleazã cã 3 duºuri din corpul F la fete 

nu funcþioneazã.“ 

“Carii la borduri…“ 

“Spaþiile verzi, parc, stradã, vie, livadã... de sãpat via, de 

semãnat furaje...“ 

“Sala de mese-modificatã, înfrumuseþatã – plante, flori, 

peisaje, curãþirea meselor... Feþele de masã curãþate separat 

de cearceafuri...“ 

Listã de probleme administrative 

*** 

A venit ora H a cutremurului distrugãtor din martie '77... 

Mulþi mai avem încã în memorie huruitul, întunericul ºi 

zguduirea prelungã, de sfârºit de lume, din acea searã, ºi 

orele, nopþile ºi zilele terifiante de dupã… Prima grijã a directorului 

a fost sã vinã la ºcoalã pentru a-i vedea ºi a-i liniºti pe 

copiii interni, mulþi strânºi grãmadã pe platou ºi neîndrãznind 

sã reintre în ºcoalã. Apoi, triste, descurajante, inspecþiile pentru 

constatarea pagubelor... ºi, în continuarea aceleiaºi nopþi 

fãrã somn, primele mãsuri. Primele note din registrul 

momentului sunt datate din 5 martie ºi anunþã deja 

deschiderea ºantierului : „þigle (de comandat), sticlã geam, 

ciment, var, ipsos, cãrãmizi, control canal termic.“ Dar mai 

ales: „mâncare, pâine, carne, cãldurã...“ 

La ora 14, în aceeaºi zi: 

“Se suspendã orice ºedinþã. Luni încep ºcolile!“ 

Mai putem citi, pe aceeaºi temã, detalii despre gãzduirea 

claselor de la Liceul Gh. Roºca Codreanu, cu 5 clase 

dimineaþa, 10 clase dupã-amiaza... Ca ºi despre ajutorarea 

salariaþilor sinistraþi. O primã evaluare a costurilor pentru 

reparaþii e din 5 martie 1977: 

Note de lucru – evaluarea de dupã cutremur 

***


ªi acum, carnetele! Ore ale tuturor profesorilor, manuale ºi 

programe ale tuturor disciplinelor, lecþii, titluri care ne sunã 

familiar sau exotic (depinde în ce „erã“ am terminat liceul), 

nume de rezonanþã. Cu cine sã începem? 

Note de inspecþie la o orã de chimie 

Note de inspecþie la o orã de limba francezã 


Note de inspecþie la o orã de fizicã 

Note de inspecþie la o orã de istorie


Iatã ºi situaþii inedite: în 1966, o orã „fãrã profesor“, þinutã 

chiar de director... 

Note de la o lecþie... fãrã profesor 

*** 

Sã mai citim ºi aceste rânduri, unde gãsim un examen de 

auto-analizã pe care puþini îºi iau rãgazul (ºi curajul, cu 

ambele mâini) sã ºi-l facã, subliniem, cu onestitate ºi sã mai 

lase ºi dovezi scrise: 


Ce mi-am propus ºi ce am realizat? 

***


Sã mai vorbim puþin despre curaj! Cel de a spune ce 

gândeºti, bunãoarã. 

Nu avem probe scrise, dar e intrat în legenda ºcolii episodul 

cu vizita prieteneascã a unei delegaþii din Basarabia 

URSS-izatã. Chiar erau prietenoºi tovarãºii, dar se vedea cã 

aveau consemn de a nu vorbi decât apelând la ajutorul unui 

interpret… Ospitalier ºi deschis ca întotdeauna, domnul 

Dumitrache, amuzat de efortul vizibil al oaspeþilor de a se 

face cã nu pricep ce le spunea, în timp ce-i plimba prin 

ºcoalã, i-a taxat scurt: 

“Mda, vorbim limbi diferite, dar ne înþelegem perfect!“ 

ºi-a subliniat sentenþioasa ºi periculoasa zicere cu râsul 

acela din adânc ºi clipirea ºãgalnic-ironicã a ochilor… 

Povestitorii episodului nu menþioneazã ºi câþi dintre cei care au 

asistat la scenã au avut curajul sã însoþeascã râsul directorului… 

Sau, iatã ce relateazã inginerul Cezar Zugravu, fost coleg 

de liceu: „Când am ieºit din închisoare, directorul Dumitrache 

a avut curajul sã-mi ofere un post de profesor de mecanicã... 

Puþini oameni au fãcut un astfel de gest într-o epocã în care 

era de neconceput sã ai de a face cu foºti deþinuþi politici“. 

*** 

Din caietele de final de activitate ca director, cele din 

1977–1978, dar ºi alte documente ulterioare demisiei sale forþate, 

transpar tot mai evidente semne de amãrãciune. Totul a culminat 

cu momentul dureros din 1981. E nevoie sã amintim cã în anii 

'80, printr-o decizie criminalã, „detaºamente“ de elevi de liceu de 

clasa a XI-a au fost scoºi de la cursuri ºi trimiºi sã munceascã, 

cot la cot cu ostaºii ºi deþinuþii, pe „marele ºantier patriotic“ de la 

canalul Dunãre-Marea Neagrã. Pentru recuperarea materiei 

pierdute, li se asigurau, la întoarcere, cursuri de pregãtire. 

Pentru cã nu a încheiat situaþia ºcolarã a trei elevi, absenþi 

la aceste cursuri, profesorul a fost sancþionat cu avertisment 


ºi, ca urmare, a primit doar calificativul „Bine“. Evident cã 

situaþia era cu totul altfel decât o prezentau reprezentanþii 

Inspectoratului ºcolar veniþi cu mare grãbire în control. 

Profesorul protesteazã detaliat ºi argumentat: 

Conducerea liceului a greºit pentru cã, la 15 septembrie 

1981, putea cere Inspectoratului sau chiar Ministerului derogare 

de la structura anului ºcolar pentru elevii veniþi de pe 

ºantier. Cei 3 elevi au greºit ºi mai mult, pentru cã au aºteptat 

sã fie promovaþi numai pentru faptul cã au lucrat la Canal. 

Cerând reanalizarea cazului ºi acordarea dreptului cuvenit 

la gradaþia a VII-a de salarizare, aminteºte: 

Am lucrat constant ºi continuu, cu toatã fiinþa mea, pentru 

ºcoalã, pentru elevi. Am fost inspector-ºef la Secþia de 

Învãþãmânt ºi Culturã Bârlad, unde au rãmas multe lucruri 

bine fãcute. Am fost director al Liceului Gh. Gheorghiu-Dej 

ºi al Liceului Pedagogic Al. Vlahuþã din Bârlad ºi am organizat 

ºi îndrumat învãþãmântul multor promoþii de elevi. Am 

fost director 14 ani, însã în fiºa personalã de muncã aº 

putea spune cã sunt 28 de ani, pentru cã în toate zilele sãptãmânii, 

în toate vacanþele ºcolare, lucram cel puþin douã 

norme… Am fost solicitat sã lucrez în funcþii mai mari, însã 

pasiunea pentru ºcoalã ºi pentru elevi a învins… Fãrã platã, 

în tot timpul cât am fost director sau inspector, am acoperit 

peste o catedrã ºi m-am strãduit ca elevii mei sã înveþe 

lucruri durabile. 

Nu este obiºnuit cu lauda de sine, aºa cã þine sã 

menþioneze: 

Niciodatã nu am depãºit, ca acum, nivelul modestiei 

obiºnuite, însã trebuie sã mã apãr… 

Tonul amar cu care îºi încheie aceastã întâmpinare este, 

din pãcate, cel care defineºte atmosfera în care profesorul 

Vasile Dumitrache a fost nevoit sã-ºi încheie activitatea ºi 

lupta împotriva detractorilor: 

Pentru cã doresc sã fiu pensionat din învãþãmânt, vã rog sã


fiþi de acord cu detaºarea mea în alt judeþ, pentru ultimul meu 

an la catedrã, 1982–1983. Este prima reclamaþie personalã 

scrisã din viaþa mea. Aº dori sã fie ultima. 

Lor, detractorilor, li se potrivesc cuvintele profesorului, 

reamintite de un fost elev: „Lozincile se pot spune fãrã prea 

multã ºtiinþã de carte.“ 

*** 

Scrise sau spuse, gândurile ºi dragostea de ºcoalã ale profesorului 

au rãmas acolo unde le stã cel mai bine, în spiritul 

ºi sufletul foºtilor elevi ºi colegi. 

Înscrise pe pagini dictando ori de matematicã uºor patinate, 

munca, trãirile, luptele omului, matematicianului ºi pedagogului 

rãmân sã dea substanþã cronicii ºi credibilitate mitului 

care trebuie sã poarte un nume: Vasile Dumitrache. 

CAPITOLUL V 

OAMENI CARE NE LIPSESC 

În vara lui 2007, la iniþiativa ºi sub condeiul d-lui profesor 

Mihai Luca, încurajat ºi sprijinit de d-l dr. Constantin 

Teodorescu, sãptãmânalul Bârladul inaugura serialul 

„Oameni care ne lipsesc“, dedicat unor ilustre personalitãþi 

ale urbei, din varii domenii de activitate. 

În trei numere succesive, din 26 iulie–1august, 2–8 august ºi 

9–15 august, este evocat reputatul profesor Vasile Dumitrache. 

Cu permisiunea celor în drept, ºi aducându-le calde mulþumiri, 

reproducem pagini din aceste evocãri, precizând cã, din mai 

2008, serialul a devenit o emoþionantã carte.


Mihai Luca 

Primus inter pares: Profesorul director Vasile 

Dumitrache 

Ne consacrãm preocupãrile noastre întocmirii unei imagini 

corespunzãtoare dimensiunilor personalitãþii profesorului 

Vasile Dumitrache, fãrã de care istoria învãþãmântului din a 

doua jumãtate a secolului ar fi suferindã. 

Facem acest remember ºi pentru cã la Liceul Mihai 

Eminescu, ilustrul profesor a fost aproape un deceniu ºi 

jumãtate director, adicã aproape o treime din jumãtatea de 

veac pe care o va sãrbãtori prestigioasa instituþie în decembrie 

2008. ºi, poate, cu acest prilej se va atribui unui cabinet 

de matematicã-informaticã numele dascãlului atât de iubit de 

cei mai buni elevi ºi profesori. Pentru cã profesorul omagiat 

s-a contopit într-un fel organic, total cu aspiraþiile cele mai 

nobile ale elevilor ºi profesorilor acestui liceu, el îºi va statornici 

prezenþa cu un portret la loc de prioritate în incinta instituþiei 

. 

Sã lãsãm cititorilor noºtri posibilitatea ca, din documentele, 

mãrturiile pe care le oferim, sã-ºi contureze, în memorie, 

portretul unui dascãl cu adevãrat model. 

Preferãm sã lãsãm „glasul“ argumentelor scrise, întrucât, 

pentru profesorul Vasile Dumitrache am avut ºi vom rãmâne 

cu un fel de cult, mai ales cã, în momente delicate ale vieþii 

mele, aprecierile ºi asigurãrile sale, prin anul 1966, împreunã 

cu ale profesorului Harry Zupperman, au fost cel mai eficient


mod de îmbãrbãtare, pentru care le port, ºi astãzi, aceeaºi 

recunoºtinþã, dupã mai bine de patru decenii. 

Vom încerca sã pãstrãm, pe cât posibil mai fidel, forma primarã 

a surselor noastre, aºa cum au fost concepute de semnatarii 

lor. 

*** 

Regretatul profesor de fizicã, director al Liceului Mihai 

Eminescu ºi inspector ºcolar general, Emilian Dumitricã, 

într-un succint capitol intitulat „Istoria din mers“ din monografia 

liceului apãrutã în 1998, la patru decenii de aniversare, 

noteazã despre Vasile Dumitrache rândurile urmãtoare. 


Istoria din mers 

Emilian Dumitricã 

“În anul 1966 (mai precis decembrie 1965), a fost numit 

director al liceului profesorul care ºi-a pus amprenta pe toate 

activitãþile ºcolare ºi pe toate evenimentele petrecute în liceu 

timp de 12 ani (pânã în 1978). 

A fost una dintre cele mai frumoase ºi fructuoase perioade 

ale acestui liceu. Un director care a înþeles cã performanþele 

unei ºcoli nu pot fi asigurate decât printr-o prezenþã permanentã 

ºi activã a directorului. Un foarte bun profesor, un foarte 

bun pedagog, un foarte bun administrator, un prieten adevãrat 

al elevilor – acestea sunt activitãþile directorului Vasile 

Dumitrache, cel care, cu o putere de muncã rar întâlnitã, cu o 

voinþã de fier ºi cu un spirit gospodãresc deosebit, a reuºit sã 

urce ºi sã menþinã liceul la cel mai înalt nivel valoric. 

În perioada cât a funcþionat ca director, a insistat permanent 

ca ºcoala sã fie bine administratã (curãþenie exemplarã, 

cãldurã, internat bine gospodãrit, cantinã foarte bine 

aprovizionatã pentru o mie de elevi). A determinat o disciplinã 

liber consimþitã a elevilor dar ºi a profesorilor ºi a creat prin 

reglementãri interne, dar ºi prin exemplul personal, un climat 

de muncã intensã, de autoperfecþionare, care a condus în 

cele mai multe cazuri la performanþã. 

În acest sens, se poate menþiona iniþiativa studiului intensiv 

la anumite discipline. La insistenþele domniei sale, în perioada


1971–1978 au funcþionat în paralel cu clasele real-uman ºi 

clase speciale de matematicã, matematicã-fizicã, biologie, 

pentru elevii care dovedeau aptitudini deosebite pentru aceste 

discipline, la care predau profesorii cei mai buni din liceu, 

cei care acceptau benevol sã lucreze suplimentar cu elevii. 

Era de notorietate programul de pregãtire suplimentarã la 

nivel de liceu, care se derula aproape în fiecare dupã amiazã 

pentru toþi elevii ºcolii, dar atenþia era îndreptatã spre elevii 

de la clasele speciale, deoarece aici erau mai multe solicitãri. 

Interesul elevilor era atât de mare, încât nu-mi amintesc sã fi 

lipsit vreun elev de la aceste ore. 

Directorul liceului a fost ajutat în rezolvarea tuturor problemelor 

ºcolare de directorii adjuncþi, care în perioada 1966–1978 au 

fost, pe rând, profesorii Constantin Boicu, Ecaterina 

Mãrgineanu, Maria Catanã, Margareta Paicu, Victoria 

Pantalon, Octavian Grigorescu, ªtefan Cucoº. 

Cutremurul din 4 martie 1977 a zdruncinat din temelii 

clãdirile ºcolii, producând pagube serioase. Avariile produse, 

au fost, de bine de rãu, cu posibilitãþile de la acea vreme, 

remediate destul de repede (vara anului 1977), pentru a 

putea intra în anul ºcolar 1977–1978 cu tot spaþiul de 

ºcolarizare funcþionabil la parametrii anteriori seismului. Dar 

un rãu nu vine niciodatã singur. În primãvara anului 1977, din 

raþiuni de neînþeles, Ministerul Învãþãmântului a hotãrât desfiinþarea 

unor licee pedagogice. O mãsurã bizarã, dacã se 

þine cont de creºterea importantã a populaþiei ºcolare în acea 

vreme, pentru care trebuia sã rezulte logic ºi o creºtere a 

numãrului de învãþãtori ºi, implicit, impunerea staþionaritãþii 

numãrului liceelor pedagogice din þarã (atâtea câte erau) ºi 

nu lichidarea lor. 

La nivelul judeþului Vaslui, cu o creºtere considerabilã a 

populaþiei ºcolare, exista un singur liceu pedagogic – Liceul 

Pedagogic Al. Vlahuþã din cadrul Complexului ªcolar. 

Din motive care, din cele expuse, nu aveau nici un suport 


real, s-a hotãrât la nivel de Minister, dar cu o contribuþie 

serioasã a Inspectoratului ªcolar ºi a conducerii judeþene de 

partid, o lichidare mascatã a liceului. S-a decis fuzionarea 

Liceului Pedagogic Al. Vlahuþã cu Liceul Gh. Gheorghiu-Dej 

rezultând un singur liceu cu denumirea Liceul Pedagogic Al. 

Vlahuþã. 

În acest mod se rezolvau mai multe probleme spinoase: 

– dispãrea denumirea de Gh. Gheorghiu-Dej care nu era pe 

placul conducerii superioare de partid; 

– apãrea un liceu cu clase-umaniste (în prima fazã) majoritatea 

ºi cu clase cu profil pedagogic – profil în lichidare treptatã 

(din anul 1979, nu s-au mai aprobat în planul de 

ºcolarizare al liceului nou creat clase cu profil pedagogic); 

– schimbarea conducerii liceului, de fapt a directorului 

Vasile Dumitrache, cu o alta care sã fie mai docilã, sã 

accepte, fãrã manifestãri de „conservatorism“, noile modificãri 

care se vor face în structura învãþãmântului, în 

perioada urmãtoare. 

Cu toate eforturile conducerii liceului pentru a demonstra 

forurilor competente eroarea care se face prin fuzionarea 

liceelor (dispãrea practic o unitate ºcolarã) ºi prin transferul 

denumirii liceului pedagogic la liceul teoretic, nu s-a rezolvat 

nimic favorabil, totul rãmânând cum a stabilit conducerea 

partidului. 

De fapt, tragedia a fost cã nu s-au înþeles adevãratele 

efecte ale schimbãrii produse. Prin aceasta au pierdut chiar 

cei care, pe plan local, au manevrat pentru ca liceul rezultat 

sã se numeascã Liceu pedagogic, pentru cã în urmãtorii 

patru ani clasele de profil pedagogic au dispãrut ºi o datã cu 

ele ºi liceul pedagogic. 

Directorul liceului în noua formulã a fost numit tot profesorul 

Vasile Dumitrache, care a organizat ºi coordonat toate activitãþile 

ºcolare de la profilele teoretic ºi pedagogic, fiind secondat de 

directorul adjunct în persoana profesorului ªtefan Cucoº.


În toamna anului 1978, profesorul Vasile Dumitrache a fost 

destituit din funcþia de director al liceului, fãrã explicaþii plauzibile 

ºi fãrã mulþumiri. 

Trist, pentru un profesor care ºi-a pus în joc o mare parte 

din viaþa sa, toatã energia, chiar ºi sãnãtatea pentru bunul 

mers al ºcolii.“ 

Ziua ºcolii, 1993 


Un interval cenuºiu ºi nefast pentru conducerea instituþiei 

Mihai Luca 

La o jumãtate de deceniu dupã numirea sa în fruntea instituþiei 

cu numãrul cel mai mare de elevi din judeþul Vaslui, cu 

rezultate remarcabile, de excepþie uneori, prin anul 1971 

directorul Vasile Dumitrache se manifestã printr-o fermitate 

exemplarã, când îi sunt, absolut pe nedrept, imputate pãcate 

închipuite de cãtre unii rãuvoitori, într-un articol intitulat „Nod 

gordian? Nimic mai simplu: sã fie tãiat!“ ºi publicat în Vremea 

nouã din 10 februarie 1971. 

Iatã ce notãm din întâmpinarea pe care o face colegul domnului 

Dumitrache, model de probitate ºi onestitate profesionalã 

ºi civicã, director adjunct în aceastã perioadã, profesorul 

Octavian Grigorescu. Una dintre sesizãrile pe care le 

adreseazã presei vremii se numeºte „Fiat lux!“ are ca motto 

un citat din Anatole France: „Adevãrul are în el o forþã care îl 

face de neînvins ºi care-i chezãºuieºte odatã ºi odatã deplina 

biruinþã“ ºi demonstreazã convingãtor netemeinicia articolului 

din Vremea nouã.


Articolele defãimãtoare apãrute în ziarul Vremea nouã 


Fiat Lux! 

Octavian Grigorescu 

Acest articol tendenþios dezinformeazã total opinia publicã, 

în scopul de a calomnia bunele intenþii ale conducerii liceului 

ºi ale salariaþilor ºi, în acelaºi timp, de a masca incompetenþa 

crasã a acestui control financiar. 

Autorul acuzã pe nedrept, prin fraze ingenios ticluite, tocmai 

acele persoane care au vegheat la respectarea legalitãþii, 

folosind la adresa lor injurii ºi acuzaþii de genul „ilegalitãþi 

comise în vãzul tuturor“, „sute de elevi înºelaþi ºi pãrinþi traºi 

pe sfoarã“, „nepoliticoasa gazdã“ etc. – injurii care au adus 

grave prejudicii morale conducerii ºcolii ºi instituþiei. 

În schimb, articolul nu pomeneºte nimic despre acei oameni 

care, în loc sã vegheze la buna gospodãrire ºi economie a 

ºcolii, au frustrat ani de-a rândul avutul obºtesc, cu care ºi-au 

rotunjit veniturile personale“. 

*** 

Cãtre Redacþia ziarului „Scânteia“, Bucureºti 

În ziarul vasluian „Vremea nouã“ din 10 februarie 1971, a 

apãrut un articol calomnios la adresa direcþiei Liceului Gh. 

Gheorghiu-Dej din Bârlad ºi a salariaþilor acestui liceu intitulat: 

„Nod gordian? Nimic mai simplu: sã fie tãiat!“, pe care-l 

anexãm alãturat.


Considerãm cã apariþia acestui articol constituie o flagrantã 

încãlcare a legilor presei noastre, întrucât, în loc sã-i 

demaºte pe cei vinovaþi, care trebuie traºi la rãspundere, 

calomniazã oameni cinstiþi care nu sunt compatibili cu denigrãrile 

relatate în „Nodul gordian“. 

Vã informãm cã semnatarul articolului, V. Nanea, deºi 

subintituleazã articolul „Ancheta noastrã“, nici n-a cãlcat 

mãcar pe la Liceul Gh. Gheorghiu-Dej pentru a se documenta 

la faþa locului în scopul susþinerii afirmaþiilor pe care le-a 

fãcut. 

Noi suntem în mãsurã, pe baza actelor existente în arhiva 

ºcolii, sã demonstrãm oricând cã toate cele relatate în 

sus-numitul articol sunt absolut ireale ºi considerãm cã 

aceia care se fac vinovaþi de dezinformarea opiniei publice 

trebuie traºi la rãspundere. 

Ne asumãm întreaga rãspundere moralã ºi civicã asupra 

celor relatate de noi, rugându-vã sã ne sprijiniþi în 

depãºirea acestor situaþii anormale, în scopul de a elucida 

opiniei publice faptele absolut reale. 

În sensul acesta, rugãm Redacþia ziarului „Scânteia“ sã 

facã o anchetã competentã la faþa locului ºi, dupã ce 

anchetatorii se vor convinge asupra sinceritãþii faptelor 

relatate de noi, sã publice articolul „Fiat lux“, pe care vi-l 

expediem în scopul acesta, 

Cu deosebitã consideraþie, 

Prof. Octavian Grigorescu 

Director adjunct al Liceului Gh. Gheorghiu-Dej din Bârlad” 

*** 


Tovarãºe redactor-ºef, 

Cu recomandata nr. 3883, expediatã de oficiul poºtal Bârlad 

la data de 15 februarie 1971, am trimis redacþiei ziarului 

„Scânteia“ articolul intitulat „Fiat lux!“, cu rugãmintea de a-l 

publica, dupã ce, în prealabil, veþi face o anchetã la faþa locului. 

Întrucât pânã-n prezent nu am primit nici un rãspuns, vã rog 

sã-mi confirmaþi primirea articolului sus-menþionat ºi, în caz 

afirmativ, sã daþi curs cererii mele. 

Cu deosebitã stimã, 

Prof. Octavian Grigorescu 

Director adjunct al Liceului Gh. Gheorghiu-Dej din Bârlad 

15 martie, 1971“ 

*** 

ªi, sub aceeaºi panã, o poemã acidã la adresa celui care a 

semnat infama însemnare din publicaþia oficialã vasluianã: 

“Un x ca toþi icºii / De soart-ajutat / Ajunsese, cicã / Un om 

învãþat. / Se cãzni sã fie / Un gazetãraº / ºi primi comandã / 

Grabnicã sã scrie / Un articolaº. / Carte „multã“ are / ªi la 

cotidian / Porunci sã taie / „Nodul gordian“ / Are-n panoplie / 

Chiar ºi bumerang / Însã calomnia / Stã pe primul rang. / Se 

ºi vede icsul / Aureolat / Macedon se crede / Pe tron înãlþat. 

/ Ticlui cu slove / Fapt „senzaþional“ / Dar o parodie / Ieºi în 

final! / În loc sã deznoade / Se-ncurcã de tot / Îºi puse cãþelul 

/ Labele pe bot / Cei ce vreþi ca nenea / Sã vã afirmaþi / 

Învãþaþi morala / ªi o difuzaþi: / Pentru „meseria“ / De calomniator 

/ Sinonimul este / Coadã de topor!“


În apãrarea ºcolii 

Mihai Luca 

Cât de ataºat era profesorul Vasile Dumitrache de ºcoalã ºi 

de elevi ne-o dovedesc întreaga sa activitate, preocuparea sa 

permanentã de a face un învãþãmânt de calitate superioarã. 

In situaþia expusã mai sus, profesorul director apeleazã la 

cea mai mare autoritate a judeþului. 

Scrisorile Directorului, în apãrarea ºcolii 


1978 

Scrisori cãtre autoritãþi 

Tovarãºe prim-secretar, 

Vasile Dumitrache 

Liceul Gh. Gheorghiu-Dej din Bârlad, înfiinþat în anul 1958, 

a reuºit într-un timp relativ scurt sã-ºi creeze un bun renume 

prin rezultatele obþinute în activitatea instructiv-educativã. 

Beneficiind de o bazã materialã foarte bunã, liceul nostru are 

40 de sãli de clasã, 5 laboratoare, 5 cabinete ºcolare, biblioteca 

cu 45.000 de volume ºi salã de lecturã cu 120 de locuri, 8 ateliere 

bine dotate, 2 sãli de sport ºi baza sportivã în aer liber, etc. 

Avem un laborator de informaticã dotat cu 27 de maºini de 

calcul, maºini de perforat, maºini de controlat, sortatoare ºi 

tabulatoare diferite, toate în stare de funcþiune ºi care asigurã 

practica productivã a elevilor din clasele speciale de 

matematicã ºi din clasele cu program intensiv de matematicã 

ale liceului. În acest an avem 3 clase speciale unde sunt 

ºcolarizaþi 85 de elevi – fii de muncitori ºi þãrani – cu aptitudini 

pentru disciplinele de profil. 

Internatul ºcolii este foarte bine dotat ºi are o capacitate de 

1.200 de locuri iar cantina ºi sectoarele anexe sunt bine utilate 

ºi gospodãrite. 

În privinþa compoziþiei, menþionãm cã elevii noºtri sunt în 

proporþie de 95% fii de muncitori ºi þãrani; 65% dintre elevi 

locuiesc în internat.


Colectivul didactic al liceului, format din cadre calificate, 

este recunoscut pentru nivelul ridicat al pregãtirii profesionale 

ºi pentru experienþa pedagogicã. 

În fiecare an, absolvenþii noºtri obþin rezultate foarte bune 

la examenul de bacalaureat ºi rezultate bune la examenul de 

admitere în învãþãmântul superior: peste 95% dintre absolvenþi 

sunt declaraþi reuºiþi la examenul de bacalaureat ºi în 

medie 50% sunt admiºi în învãþãmântul superior. 

Începând cu anul ºcolar 1970–1971, clasele speciale de 

matematicã au atras ºi atrag în continuare un numãr mare de 

elevi buni ºi foarte buni. 

Faþã de cele arãtate mai sus, vã rugãm sã analizaþi propunerea 

noastrã de a ne transforma în liceu de specialitate ºi sã ne 

repartizaþi prin planul de ºcolarizare cel puþin o clasã de 

matematicã-fizicã, matematicã-mecanicã sau de matematicãinformaticã, 

întrucât sunt mai multe clase repartizate judeþului 

decât am fost informaþi iniþial de cãtre Inspectoratul ªcolar 

ºi avem cel puþin condiþiile celorlalte licee care au primit 

asemenea clase. 

Circumscripþia liceului nostru din acest judeþ este suficient 

de bogatã, cu o compoziþie socialã foarte bunã. 

Liceul nostru are o bunã bazã materialã pentru activitatea 

practicã. Avem un colectiv didactic ºi de elevi care se angajeazã 

sã intensifice eforturile pentru obþinerea unor rezultate 

ºi mai bune ºi pentru confirmarea prestigiului dobândit în cei 

20 de ani de existenþã 

Elevii, pãrinþii ºi colectivul didactic aºteaptã de la dv. o 

rezolvare corespunzãtoare cerinþelor dezvoltãrii actuale a 

învãþãmântului din judeþul nostru. 

În numele colectivului de conducere, 

DIRECTOR, 

Prof. Vasile Dumitrache 

*** 


Tovarãºe prim-secretar, 

Am aºteptat sã mai veniþi pe la ºcoala noastrã în urma 

scrisorii ºi a invitaþiilor pe care vi le-am fãcut. 

Înþeleg cã nu mai puteþi veni la o ºcoalã pe care tovarãºii 

A., B., C., au desfiinþat-o. Ei au câºtigat, însã ºi pe ei ºi pe 

noi, cei care i-am lãsat sã greºeascã, ne vor judeca cetãþenii 

ºi istoria. 

De altfel, nici nu ne aºteptam la altceva din partea tov. D ºi 

a colaboratorilor d-lui, care au adus învãþãmântul din judeþul 

Vaslui la pãmânt. Singura preocupare a fost sã-ºi promoveze 

elementele utile ºi sã-ºi consolideze poziþia, iar în rest s-au 

ocupat de propriile interese ºi de provocãri. Au impresia cã 

toþi cetãþenii au preocupãrile lor. Niºte demagogi, care nu pot 

vedea realitatea, alimentaþi numai de subiectivism tendenþios 

care le întregeºte falsele lor calitãþi. 

Eu am muncit cu copiii sau pentru copii, ani, zeci de ani ºi 

am satisfacþia cã sacrificiile pe care le-am fãcut au fost utile 

ºcolii ºi societãþii noastre. 

Rãu n-am fãcut, aºa cum fãrã pic de control îºi slobozesc 

imaginaþia lor bolnavã oamenii de nimic pe care i-am enumerat. 

Mare pacoste pentru judeþul nostru au fost ºi rãmân. 

Vã rog sã aprobaþi Inspectoratului ªcolar sã numeascã 

directorul cãruia sã-i predau ºi totodatã sã-mi avizeze plecarea 

din judeþ. 

Cu deosebitã stimã, 

Prof. Vasile Dumitrache


La marginea unui mormânt 

Mihai Luca 

Printre cei care, în tristul moment al despãrþirii de profesorul 

Vasile Dumitrache, au rostit necrologuri, citãm pe profesorul 

Vasile Þugulea, prof. Victor Cristea, primarul Vasluiului, prof. 

universitar Henri Luchian, prof. Elena Popoiu de la liceul 

îndoliat, prof. Rodica Popovici de la Colegiul Naþional Gh. Roºca 

Codreanu. 

Alese ºi îndatorate mulþumiri domnului profesor Vasile 

Þugulea pentru profundele cuvinte de omagiere pe care le-a 

scris ºi rostit în Biserica „Sfântul Ioan“, la 4 ianuarie 1996, ºi 

pentru gestul generos de a ne înmâna manuscrisul chiar de 

atunci. 


Prietenul pierdut 

Vasile Þugulea 

“În veci neconsolatã D-nã Lia Dumitrache, îndureratã familie, 

Triºti prieteni ºi elevi ai celui ce a fost prof. Vasile 

Dumitrache, 

Conducem pe ultimul drum o mare personalitate a ºcolii 

bârlãdene ºi nu numai, a învãþãmântului matematic din 

Bârlad. 

Foºtii elevi ºi-au lãsat treburile deoparte ºi din toatã þara 

asistã la aceastã tristã comemorare. 

Aceasta pentru cã prof. Dumitrache a fost nu numai profesor, 

dar ºi un cetãþean deosebit al Bârladului prin ceea ce a 

înfãptuit. A fost un exemplu de comportament civic ºi a încercat 

sã împlineascã ceea ce societatea nu asigura cadrelor 

didactice, elevilor cu care lucra ºi pãrinþilor acestora. 

ªi-a închinat ºi sacrificat sãnãtatea, viaþa ºi, uneori, prietenii 

pentru a face din Complexul ªcolar o unitate de elitã a 

învãþãmântului românesc, ºi a reuºit. Profesorul Dumitrache 

face parte din grupul profesorilor care prin exemplul lor 

demonstreazã multe lucruri. 

Ridicat dintr-o familie modestã de þãrani, a urmat Liceul 

Vasile Alecsandri din Galaþi, ºi apoi, cu încã doi colegi de 

liceu, îmi vor fi colegi de universitate la Bucureºti, în perioada 

1946–1949, la Facultatea de matematicã. Vremuri grele, 

asemãnãtoare celor de azi. Dupã absolvire, vine la Bârlad ºi


lucreazã în liceele oraºului ca profesor, director la Liceul sanitar 

dar ºi la Complexul ªcolar, ºef al secþiei de învãþãmânt 

Bârlad. 

Peste tot s-a dovedit a fi o personalitate puternicã, nonconformistã, 

cu o gândire liberalã ºi comportament de om liber, 

de aceea, poate, uneori, era ºi incomod. 

Realizãrile sale cele mai de preþ se reduc la pleiada de 

tineri cãrora le-a transmis propriile calitãþi. 

Sunt sigur cã prof. Gabi Ghidoveanu, ing. Valeriu Ionescu, 

primarul Vasluiului, Victor Cristea, au preluat multe din trãsãturile 

ºi comportamentul magistrului. 

Îndureratã adunare, 

Profesorul Dumitrache a fost unul din profesorii care, 

asemenea multor slujitori ai ºcolii, va rãmâne în memoria 

celor care vor veni, pentru cã ceea ce a înfãptuit, nu a fãcut-o 

decât din dragostea ce o purta copiilor pe care îi avea în faþã. 

Sã i se ierte pãcatele fãcute cu voie ºi fãrã de voie, cum 

zice Ecleziastul.“ 


Amintiri 


Aveam paisprezece ani când am hotãrât sã devin arhitect 

ºi m-am înscris la Liceul Gh. Roºca Codreanu, singurul din 

oraº în care se fãcea desen tehnic. Câteva zile mai târziu, în 

aceeaºi vacanþã de varã, vecina noastrã, doamna Natalia 

Dumitrache, mi-a spus cã domnul profesor mã aºteaptã în 

dimineaþa zilei urmãtoare la „Complex“. 

Aveam paisprezece ani când, asemeni unui personaj important, 

însoþitã de domnul profesor Vasile Dumitrache, pe atunci 

directorul liceului, am intrat în clase ºi în laboratoare, am vãzut 

biblioteca, sala de sport, cancelaria ºi m-am plimbat pe aleile 

din parc. Imi amintesc ºi acum cã aºteptam cu teamã sã mã 

întrebe la ce liceu m-am înscris. Nu m-a întrebat; ºtia . 

– ªi dacã vii la noi? – m-a întrebat, în cele din urmã, domnul 

profesor, de la biroul sãu din cabinetul directorului, ultimul 

„obiectiv“ al excursiei mele . 

– Uite, dacã vrei sã faci arhitecturã, învaþã matematicã ºi 

am sã-þi aduc eu toate cãrþile de desen tehnic de care ai 

nevoie! 

A fost prima lecþie dintre sutele care aveau sã urmeze în cei 

patru ani de liceu. 

ªi au venit orele de matematicã. Atmosferã optimistã, 

relaxatã, vie peste ani în amintirea atâtor generaþii de


profesori de matematicã, ingineri sau doar – ºi nu sunt puþini 

aceºtia – iubitori de matematicã. 

La profesorul nostru, aceeaºi prezenþã fireascã, care nu 

apela la artificii de magician sau la intonaþii oratorice, 

explicând limpede, învãþându-ne sã privim dincolo de latura 

abstractã a obiectului, convingând. ªtia sã ne apropie de 

adevãrul ºtiinþific ºi ne îndemna sã ne adâncim în studiul 

matematicii, în cãutarea unor bucurii nebãnuite. Era, în egalã 

mãsurã, exigent cu forma raþionamentelor ºi cu modul de 

exprimare a acestora. Ne urmãrea atent, cu o privire pãtrunzãtoare, 

seninã ºi plinã de înþelegere, pentru cã înainte de a 

fi elevi, eram pentru dumnealui niºte „copii teribili“. Îl ºtiam 

mereu alãturi de noi, trãind, cu aceeaºi intensitate, bucuria 

reuºitei sau tristeþea unui eºec. Îmi pãrea necãjit atunci când 

gãsea pe unul din colegi nepregãtit. 

Domnul profesor ne-a fãcut sã înþelegem cã, dacã citim ºi 

învãþãm, nu vom trece fluierând prin viaþã ºi nu ne vom simþi 

implicaþi în problemele esenþiale conform unei mãrginiri 

neonorante. 

Am înþeles de la domnia sa cã dreptatea nu se clatinã dacã 

dai din umeri ºi am învãþat sã nu spunem niciodatã „nu se 

poate“; sã începem întotdeauna cu „sã vedem !“. 

Sunt mulþi cei care, într-un fel sau în altul, au fost influenþaþi 

de întâlnirea cu domnul profesor Vasile Dumitrache. 

M-am întrebat nu o datã ce anume a determinat respectul 

ºi admiraþia lor? 

Poate, consecvenþa cu care îi învãþa pe elevi cã vârsta adolescenþei 

este frumoasã în mãsura în care spiritul este frumos. 

Sau, poate, generozitatea cu care îi fãcea conºtienþi de 

propria valoare, convingându-i cã în fiecare existã proverbiala 

piatrã preþioasã ascunsã, iar dacã vor trudi sã o scoatã 

la suprafaþã, viitorul va fi al lor ºi îl vor putea croi într-un destin 

împlinit. 


În ce mã priveºte, în cei patru ani de liceu am vãzut, vãzând 

am luat aminte ºi am comparat, comparând am judecat ºi, în 

cele din urmã, am înþeles cã lecþia pe care ne-a predat-o cel 

mai bine domnul profesor a fost iubirea de ºcoalã! 

Aveam optsprezece ani când am hotãrât sã nu mai devin 

arhitect… 

Sunt de 24 de ani profesor de matematicã. 

Profesorul ºi Lidia-Gabi Ghidoveanu 

la 10 ani de la absolvirea liceului


Elena Popoiu 

Vasile Dumitrache – „un om pentru toate anotimpurile“ 

Îmi e de ajuns sã trãiesc cu toatã fiinþa mea 

ºi sã aduc mãrturie cu toatã inima mea. 

Albert Camus 

În urmã cu un sfert de veac, profesorul Vasile Dumitrache 

îºi pãrãsea ºcoala, de un sfert de veac „familia“ sa. Fusese 

determinat sã demisioneze din funcþia de director ºi, dupã o 

nouã ºicanã dirijatã de mai marii de la Inspectorat, a plecat 

din ºcoalã neacceptând sã-ºi ia un rãmas bun convenþional 

ºi decizând, cu o tãrie de chirurg, ruptura definitivã. 

I-am adresat atunci, în numele colegilor, în semn de solidaritate, 

o scrisoare deschisã ºi recitind-o acum, îmi dau 

seama cã încãrcãtura acelor gânduri a rãmas intactã...De 

acolo pornesc rândurile de faþã... 

...Era pe vremea când cuvântul PROFESOR era rostit cu 

respect ºi scris cu majusculã... 

Era pe când ºcoala cultiva raportarea la modele ºi încuraja 

nevoia de mituri a adolescenþilor. 

A fost cândva, mai ieri, un om al ºcolii pe care meritã sã-l 

numim un „om pentru toate anotimpurile“. 

Se numea Vasile Dumitrache ºi era profesor de matematicã. 

Apoi, a devenit – ºi a rãmas pentru mulþi ani – directorul fostului 

Complex ªcolar (actualmente Liceul Mihai Eminescu) ºi 

aºa a intrat în legenda ºcolii ºi a urbei. 


Pentru cã a întruchipat un model mitizat în mentalul elevilor 

ºi al colegilor, cãrora le apãrea, deopotrivã, înalt, puternic ºi 

de neatins ca un Jupiter Tonans, apropiat ºi cald ca un 

pãrinte pe care-l simþi aproape prin prezenþa, cuvântul ºi gestul 

de fiecare zi. 

L-am gãsit aici în iarna întâiului descãlecat (decembrie '58), 

i-am fost elevi, ne-am despãrþit vremelnic (plecaþi în studenþie), 

ne-am reîntors (unii dintre noi) ºi tare ne-a fost bine 

sã-l regãsim, alãturi de atâþia foºti profesori, sã ne fie, pe mai 

departe, „învãþãtor într-ale dãscãliei“ ºi sã ne apere ºcoala... 

Cei care l-au vãzut ºi auzit oficiind la catedrã ºtiu, ceilalþi 

intuiesc, dar nici unii nici alþii nu au cum sã dezlege taina, sã 

exprime în vorbe magia orelor sale de matematicã. 

Pãºeai pe vârfuri când treceai prin faþa clasei unde avea 

orã domnul profesor Dumitrache: nu rãzbãteau voci în afarã, 

era o liniºte de spaþiu sacru ºi nimeni nu cuteza sã tulbure 

acel spaþiu. Simþindu-se privilegiaþi de statutul lor, elevii de 

la Specialã mate marca „Trache“ poartã ºi astãzi cu mândrie 

acest „brand“ ºi îºi venereazã fostul profesor. Un profesor 

pentru care matematica, ºcoala, copiii, profesia – imposibil 

de stabilit aici vreo ierarhie – au fost vocaþii cãrora li s-a 

devotat cu dragoste ºi pasiune, în deplinã probitate ºi rectitudine. 

Directorul Vasile Dumitrache s-a luptat neîmpãcat cu vremurile 

ºi cu ne-oamenii, apãrând aceastã ºcoalã de rãuvoitori 

ºi de neaveniþi. ªi-a condus marea familie din „Dealul 

Morilor“, având drept þinte prestigiul ºcolii ºi binele copiilor; a 

fãcut-o cu autoritate ºi uitare de sine. Era prezent în ºcoalã 

de dimineaþã pânã seara târziu: la ore, în cancelarie, pe coridoare, 

iar dupã-amiaza, în sãlile de meditaþie, cu elevii 

interni, sau la orele de pregãtire suplimentarã, apoi, în cantinã, 

în internat, în parcul ori livada ºcolii, pentru a fi aproape 

de copii, de viaþa lor zilnicã, ºi pentru cã nici un centimetru 

din spaþiul ºcolii nu-i era strãin.


ªtiindu-l „acasã“, vãzându-i pe platou maºinuþa cu nr. 

1-VS-625, ne simþeam toþi – profesori, elevi, angajaþi din 

administrativ – în deplinã siguranþã. Directorul nostru avea 

grijã ca totul sã meargã bine, ne pãzea de rãii de la partid ºi 

de la inspectorat, se rãzboia cu ei, îi þinea la respect, îi 

primea cu nu-uri ferme pe intruºii veniþi sã dea „indicaþii 

preþioase“: îi asculta, se încrunta deodatã ori izbucnea sarcastic, 

reluând apãsat sentinþa : „Asta e o idee… dar e o idee 

proastã, sã ºtii... da, da... poate fi o idee... dar e proastã!“ 

Seara târziu, se rãcorea de nãduful de peste zi, provocat de 

vreo „secãturã“; retras în cabinetul sãu, asculta ºi re-asculta, 

de pe discuri „clasice“, o nocturnã sau un vals de Chopin, 

ºi, mai ales, scanda, odatã cu recitatorul, invocaþia cãtre 

Tepeº din finalul „Scrisorii a III-a“... 

ªi prin câte încercãri a trecut, odatã cu ºcoala! De la reaua 

voinþã a diriguitorilor locali, la cutremur: cel natural, din martie 

'77( ce ºantier greu a fost de strãbãtut!), la cel iscat de 

politica ceauºistã de industrializare forþatã, care a însemnat 

ostracizarea învãþãmântului liceal teoretic. Am trãit preschimbarea 

claselor de real ºi uman în profil mecanic, industrie 

uºoarã sau chiar minerit (sic!) ca pe o desfiinþare... Dar 

voinþa ºi devotamentul oamenilor ºcolii au fãcut ca liceul sã 

renascã. În primele rânduri au fost oameni tari, precum profesorul 

Vasile Dumitrache: ei nu au lãsat ca prostia sã intre 

pe poarta ºcolii ºi sã-i atace iremediabil fibra. 

Puþini sunt oamenii despre care sã se poatã spune cã au 

fost, fie ºi vremelnic, asupra vremurilor: noi aºa l-am ºtiut ºi 

simþit pe profesorul ºi directorul Vasile Dumitrache: 

depãºindu-ºi timpul, rãzvrãtit împotriva îngheþului raþiunii, 

totul, în numele ºcolii ºi în respectul condiþiei de dascãl. 

Liceul din Dealul Morilor, Complexul ªcolar, C.ª.B-ul de 

altãdatã, va fi, din decembrie 2008, semicentenar! 

I-am aºtepta, ca la fiece aniversare, pe toþi martorii anului 

întemeietor, sã retrãim împreunã, în an jubiliar, tinereþea 


ºcolii, dar puþini ne vor fi, aievea, alãturi... Chipurile lor apar 

în pagini de reviste ºi monografii, pe panouri de promoþii ori 

în albume personale. 

De pe peretele alb, alãturi de cele ale altor doi iluºtri profesori 

ºi directori ai liceului, Grigore Ionescu ºi Constantin 

Parfene, chipul profesorului ºi directorului Vasile Dumitrache 

priveºte grav, din portret, cãtre amfitrionii actuali ºi vizitatorii 

celei mai vaste ºi somptuoase, poate, cancelarii ºcolare din 

þarã. 

Pentru profesorii actuali ai Liceului Mihai Eminescu, mulþi 

foarte tineri, ce nu i-au cunoscut pe întemeietori, acest 

memento al cãrui patetism meritã asumat: 

Magiºtrii noºtri de ieri rãmân martori ºi eroi ai unui greu 

încercat „timp al trãirii“. Ei nu mai rãspund prezent, dar 

SUNT! 

Sã credem cã, atâta timp cât ºcoala noastrã va trãi, „copiii“ 

ei ne-uitãtori se vor întoarce ºi vor depune mãrturie...


2008 

La orizont semicentenar, 

Liceul Mihai Eminescu îºi omagiazã întemeietorii 

Jenicã Durchi 

Avem o ºcoalã semicentenarã în decembrie 2008, deºi 

extrem de tânãrã prin vârsta marii majoritãþi a profesorilor ei 

actuali. În pregãtirea evenimentului, ne onoreazã prilejul de a 

trimite un gând de cald omagiu profesorilor din generaþia 

începuturilor, care vor putea rãspunde invitaþiei noastre la 

moment aniversar. Sunt personalitãþi de prestigiu ale ºcolii 

bârlãdene, precum doamnele ºi domnii profesori Antoaneta 

ºi Ioan Aursulesei, Tatiana Balan, Elena ºi Constantin Boicu, 

Georgeta ºi Vasile Cârcotã, Gheorghe Chicu, Petruþa Chiriac, 

Valeria ºi ªtefan Cucoº, Gabriela Giurcãneanu, Octavian 

Grigorescu, Petruþ Manolache, Dumitru Mâþã, Victoria 

Pantalon, Vasile Þugulea. 

În cadrul proiectului privitor la sãrbãtorirea celor 50 de ani 

ai liceului nostru, Consiliul de administraþie îi are în atenþie pe 

toþi martorii naºterii Complexului ªcolar din Bârlad, cum se 

numea atunci, pe primii profesori care au pãºit în somptuosul 

Hol de marmurã ducând spre impunãtoarea Cancelarie. Ei 

sunt întemeietorii! Ei ºi-au fãcut datoria ºi au construit cu rãbdare 

ºi probitate renumele ºcolii. Au fãcut-o, sã nu uitãm, fãrã 

sã se aºtepte la recompense, nici visând mãcar la salarii, 

gradaþii de merit sau diplome Lazãr. Iatã de ce ni se pare firesc 

ca numele sã le fie înscrise la vedere, spre ºtiinþa urmaºilor. 


Astfel, pentru omagierea fostului director al liceului, profesorul 

Vasile Dumitrache, cel mai longeviv ºi mai respectat 

dintre conducãtorii ºcolii, cel care s-a luptat pentru 

menþinerea statutului liceului, într-o perioadã de persecuþie a 

învãþãmântului liceal teoretic, Cabinetul de matematicã al 

liceului se va numi Vasile Dumitrache. Este împlinirea unei 

dorinþe mai vechi a multora dintre cei care l-au cunoscut pe 

cel omagiat. 

Este un prim pas, prin care înþelegem sã marcãm spaþiul 

ºcolii cu nume-jalon pentru parcursul unei istorii în curs de 

scriere. 

Le dorim de pe acum celor ce vor sãrbãtori centenarul 

Liceului Mihai Eminescu din Bârlad sã poatã începe citirea 

istoriei acestuia strãbãtându-i sãlile de curs, cabinetele ori 

laboratoarele, toate, purtând nume de profesori, suntem convinºi, 

mulþi foºti elevi ai unei ºcoli care nu-i va uita.

CAPITOLUL VI 

FUNDAÞIA VASILE DUMITRACHE



Mircea Agache 

Persoanã juridicã apoliticã, nonguvernamentalã ºi nonprofit, 

Fundaþia noastrã este o instituþie având drept scop principal 

organizarea unor activitãþi socio-educative, culturale ºi caritabile, 

în memoria profesorului Vasile Dumitrache. Înfiinþatã de 

un grup de foºti elevi ai profesorului, absolvenþi ai promoþiei 

1974, Fundaþia urmãreºte perpetuarea spiritului creator, a 

pasiunii pentru matematicã ºi a ataºamentului pentru copii, 

definitorii pentru personalitatea profesorului omagiat. Om cu o 

structurã moralã inconfundabilã, profesorul Vasile Dumitrache 

ºi-a învãþat elevii cã numai prin muncã asiduã pot descoperi 

cheia succesului ºi pot gasi soluþii pentru problemele de viaþã. 

Fundaþia îºi propune promovarea în rândul tinerilor a ideii de studiu 

metodic îmbinat cu efort susþinut, a spiritului de echipã îmbinat cu 

dragostea de ºcoalã, a interesului pentru ºtiinþã, culturã ºi artã. 

Dintre obiectivele imediate ale Fundaþiei menþionãm: instituirea 

concursului de matematicã Vasile Dumitrache, publicarea 

unui volum comemorativ la împlinirea a 85 de ani de la 

naºterea profesorului, amenajarea ºi dotarea tehnicã a 

Cabinetului de matematicã al Liceului Mihai Eminescu, 

comandarea, finanþarea ºi amplasarea unui bust al profesorului 

Vasile Dumitrache în incinta liceului. 

Þintele noastre prioritare sunt susþinerea tinerilor dotaþi 

intelectual, prin acordarea de burse, donaþii ºi alte moduri


legale de ajutorare, înfiinþarea unor cercuri de studii ºi chiar 

instituþii de educaþie la toate nivelele, precum ºi organizarea 

de conferinþe, colocvii, dezbateri ºi sesiuni ºtiinþifice. 

Ne propunem integrarea unora dintre acþiunile Fundaþiei în 

programe culturale locale (Zilele Culturale ale Bârladului), 

precum ºi colaborarea cu instituþiile de profil (Academia 

Bârlãdeanã, Fundaþia Dr.C.Teodorescu, Muzeul Vasile 

Pârvan), prin organizarea de conferinþe, simpozioane, lansãri 

de carte, editarea ºi publicarea de lucrãri, pliante, cãrþi 

poºtale si alte materiale informative ºi promoþionale. 

Preºedintele Fundaþiei Vasile Dumitrache, Mircea Agache ºi 

vicepreºedintele Mãrgeluº Burgã 

În programul nostru intrã ºi desfãºurarea de activitãþi cu 

caracter caritabil în sprijinul persoanelor care au nevoie de 

ajutor, precum ºi colaborarea cu organele administraþiei publice 

locale ºi centrale, cu alte organizaþii care ar putea sprijini 

tinerii ºi persoanele defavorizate. 

Vom dezvolta ºi susþine activitãþi de protecþie a mediului 

înconjurãtor ºi de educaþie a tinerilor în acest spirit. 


Avem în intenþie participarea, prin reprezentanþi, la activitãþi 

de colaborare cu terþi, în vederea materializãrii obiectivelor 

noastre, ca ºi procurarea materialelor-suport necesare 

desfãºurãrii activitãþilor menþionate mai sus. 

Fundaþia Vasile Dumitrache va colabora cu persoane 

juridice cu scop asemãnãtor, din þarã ºi strãinãtate, ºi îºi va 

face cunoscute programul ºi activitãþile prin participarea la 

manifestãri interne ºi internaþionale. 

Doamna Natalia Dumitrache încadratã de Vicepreºedinþii 

Fundaþiei Vasile Dumitrache, Mãrgeluº Burgã ºi Henri Luchian 

Concursul Intrajudeþean de Matematicã Vasile Dumitrache, 

din 31 mai 2008, organizat în colaborare cu Liceul Teoretic 

Mihai Eminescu din Bârlad ºi cu Inspectoratul ªcolar Judeþean 

Vaslui, a deschis seria activitãþilor care concretizeazã obiectivele 

Fundaþiei, toate pliate scopurilor stipulate în statut ºi 

avându-i, ca public þintã, pe elevii din Bârlad ºi din zonã. 

Totul a început în anul 2008. S-a nãscut mai întâi o idee, apoi 

un proiect, ºi iatã, astãzi, forma lor materializatã îndrãzneþ ºi 

generos. O Fundaþie a cãrei devizã-dedicaþie ar putea prelua 

un titlu bine cunoscut: Domnului Profesor, cu dragoste!


Concursul Intrajudeþean de Matematicã 

Vasile Dumitrache 

Dana Buzincu 

În ziua de 31 mai 2008, la Liceul Teoretic Mihai Eminescu 

din Bârlad, s-a desfãºurat ediþia I a Concursului Intrajudeþean 

de Matematicã Vasile Dumitrache. 

Concursul a fost organizat sub egida Fundaþiei Vasile 

Dumitrache, a Inspectoratului ªcolar Judeþean Vaslui, în 

colaborare cu Facultatea de Matematicã a Universitãþii 

Al. I. Cuza din Iaºi. 

Pentru catedra de matematicã a Liceului Teoretic Mihai 

Eminescu, ce a avut sprijinul total al conducerii ºcolii, ºi pentru 

ceilalþi organizatori, prima ediþie a acestui concurs a 

reprezentat un angajament moral ºi sentimental în memoria 

profesorului Vasile Dumitrache. 

În timpul relativ scurt destinat organizãrii ºi desfãºurãrii 

concursului, recunoºtinþa ºi respectul celor ce l-au cunoscut 

ºi colaborat cu profesorul Vasile Dumitrache au constituit un 

izvor de energie ºi de inspiraþie pentru organizatori. 

Cu acordul tuturor celor implicaþi, ºi dat fiind momentul ales, 

s-a decis, ca soluþie optimã de desfãþurare a concursului în 

aceastã primã ediþie, invitarea doar a liceelor din judeþ, cu loturi 

de maxim patru elevi pe fiecare din clasele a IX-a, a X-a ºi a 

XI-a din fiecare ºcoalã. Se are însã în vedere extinderea concursului 

în ediþiile viitoare. 

Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 229


Cu inerentele emoþii ºi stângãcii ale începutului, am ajuns în 

dimineaþa concursului: la ora 9, în careul ºcolii, apoi în Holul 

de marmurã al liceului, am întâmpinat echipajele ºcolilor participante: 

Colegiul Naþional Gh. Roºca Codreanu, Grupul 

ªcolar Al. I. Cuza din Bârlad, Liceul Teoretic Mihail 

Kogãlniceanu, Grupul ªcolar ªtefan Procopiu, Liceul Economic 

Anghel Ruginã ºi Liceul Teoretic Emil Racoviþã din Vaslui, 

Grupul ªcolar Industrial din Negreºti, Grupul ªcolar Agricol 

Marcel Guguianu din Zorleni ºi ºcoala gazdã, Liceul Teoretic 

Mihai Eminescu. În total, au participat 23 elevi de clasa a IX-a, 

28 elevi de clasa a X-a ºi 18 elevi de clasa a XI-a. 

Conform programului desfãºurãrii concursului, la ora 9 a avut 

loc festivitatea de deschidere; i-au salutat pe cei prezenþi, l-au 

omagiat pe profesorul Vasile Dumitrache ºi au urat succes concurenþilor 

domnul profesor universitar Aurel Rãºcanu de la 

Facultatea de Matematicã din Iaºi, domnul profesor Constantin 

Anton, inspector ºcolar, domnul profesor Jenicã Durchi, directorul 

ºcolii gazdã ºi domnul Mircea Agache, preºedintele 

Fundaþiei. La ora 10, a început concursul propriu-zis, la ora 14, 

Participanþii la concurs 


Juriul Concursului de Matematicã Vasile Dumitrache 

a început corectarea lucrãrilor, iar la ora 17, s-au prezentat 

rezultatele ºi s-au înmânat premiile. 

Fundaþia Vasile Dumitrache a acordat câºtigãtorilor recompense 

frumoase: pentru fiecare clasã, câte un premiu I, un 

premiu II, un premiu III, în valoare de 500 Ron, 300 Ron, 200 

Ron fiecare ºi, respectiv, câte douã menþiuni de câte 100 

Ron; toþi ceilalþi elevi au primit câte o diplomã de participare. 

La încheierea primei ediþii a acestui concurs, am simþit satisfacþia, 

bucuria participanþilor la concurs, precum ºi consideraþia 

tuturor faþã de cel ce a fost profesorul Vasile Dumitrache. 

Toate impresiile ºi ecourile favorabile, ca ºi sugestiile pe care 

le-am primit, reprezintã argumente mobilizatoare ce responsabilizeazã 

pe organizatorii acestui concurs la ediþiile 

viitoare, care, sperãm, vor avea un ºi mai mare succes. 

Menþionãm cã subiectele ediþiei I au fost create ºi selectate 

de membrii catedrei de matematicã a ºcolii organizatoare, în 

colaborare cu Inspectoratul ªcolar Judeþean Vaslui ºi cu 

Facultatea de Matematicã a Universitãþii Al. I. Cuza din Iaºi.


Premianþii concursului 

Clasa a IX-a 

Premiul I: Sofia Andrada (LTMK) 

Premiul II: Ginghinã Cristian (LTME) 

Premiul III: Buþucanu Andreea (CNGRC) 

Menþiune: Postu Iulia (LTMK) 

Menþiune: Niþã Roxana (LTME) 

Clasa a X-a 

Premiul I: Ilioaea Irina (CNGRC) 

Premiul II: Agachi Alina (LTME) 

Premiul III: Boicu Monica (LTMK) 

Menþiune: Mardare Daniela (GSI Negreºti) 

Menþiune: Blãnaru Adina (GSISP) 

Clasa a XI-a 

Premiul I: Barzu Mihai (LTMK) 

Premiul II: Condrea Andrei (LTMK) 

Premiul III: Ciortan Alexandra (GSI Negreºti) 

Menþiune: Luchian Diana (GSI Negreºti) 

Menþiune: Graur Liviu (CNGRC) 


Elena Popoiu 

O zi-eveniment… sau ce cautã un filolog la un Concurs 

de matematicã! 

Nu am cercetat arhive ori statistici în domeniu, dar sper sã 

nu comit un prea mare pãcat al orgoliului local afirmând cã 

evenimentul la care am participat este rezultatul unei iniþiative 

dacã nu unice, atunci rarisime. 

Iatã o Fundaþie întemeiatã de un grup de foºti colegi de 

liceu, la 35 de ani de la absolvire, în memoria unui profesor, 

o Fundaþie care-i poartã numele ºi care s-a nãscut din 

dragoste ºi recunoºtinþã! 

ªi iatã un Concurs de matematicã, un prim pas în 

realizarea unui program amplu ºi ambiþios, prin care iniþiatorii 

ºi conducãtorii Fundaþiei doresc sã-l omagieze pe profesorul 

Vasile Dumitrache, sã rãspundã cu dragoste ºi generozitate 

la dragostea ºi generozitatea investite, ani la rând, în ºcoalã 

ºi în tineri, de profesorul ºi directorul liceului nostru. 

Programul de „educaþie prin ºtiinþã ºi culturã“ al Fundaþiei 

Vasile Dumitrache a început pe 31 mai 2008, în ºcoala profesorului, 

sub privirea pe care o îndreaptã asupra noastrã 

dinspre portretul din Cancelarie. A început în prezenþa unora 

dintre foºtii elevi ºi colegi, ºi cu participarea emoþionatã ºi 

emoþionantã a soþiei celui omagiat. De luni ºi ani de zile, cu 

discreþie dar ºi cu determinare, distinsa doamnã Natalia 

Dumitrache îndeamnã, încurajeazã, aºteaptã ºi adunã gând 

cu gând, rând cu rând, mãrturie dupã mãrturie de la cei, atât


de mulþi, care l-au cunoscut pe profesor. Toate aceste imagini, 

gânduri, secvenþe de viaþã meritã o carte, un „edificiu al 

amintirii“, ca nobilã restituire a memoriei, dar ºi necesarã 

consemnare a istoriei ºcolii bârlãdene. 

Fundaþia Vasile Dumitrache i-a adunat ºi va continua, 

sperãm, sã-i adune în jurul programului ei pe mulþi din cei pe 

care liceul, numit la începuturile sale Complexul ªcolar din 

Bârlad, i-a reunit timp de patru ani în bãncile sale, cei care 

înþeleg cã legãtura aceasta nu se desface niciodatã. 

Am ales în viaþã ºi în profesie umanioarele, dar domnul 

Vasile Dumitrache a fost profesorul promoþiei mele, ºi 

recunosc cã, deºi nu am avut niciodatã dubii asupra alegerii 

mele, îi priveam atunci cu un soi de invidie admirativã pe 

colegii de la „real“, care uceniceau într-ale matematicii sub 

sceptre de prim rang ºi beneficiau de haloul acesta special, 

deºi nu venise încã vremea „claselor speciale“… 

Domnul Vasile Dumitrache a fost, însã, pentru mine model 

ºi sprijin mai ales din momentul întoarcerii mele la liceu: mi-a 

fost director, coleg, mentor în înþelegerea locului meu în 

ºcoalã, în depãºirea atâtor momente de îndoialã ºi cumpãnã 

prin care a trecut ºcoala ºi fiecare din noi, oamenii ei, în ani 

de încercãri. Sã mã vãd, mai apoi, „cooptatã“ în cercul de 

apropiaþi, în familie aproape, a fost o evoluþie care a curs 

firesc în istoria raporturilor mele cu ºcoala ºi oamenii ei de 

temelie. 

Iatã de ce mi s-a pãrut de la sine înþeles sã mã alãtur iniþiativelor 

Fundaþiei ºi catedrei de specialitate a ºcolii care a 

pregãtit Concursul intrajudeþean de matematicã Vasile 

Dumitrache ediþia I. 

Urez iniþiatorilor ºi organizatorilor: La cât mai multe ediþii! 

Cuvânt de închidere ºi de deschidere 

sau 

Lecþia de iubire 

Expunerea este, de cele mai multe ori, riscantã. ªi, dacã eºti 

obiºnuit sã fii în centrul atenþiei – poate mai ales atunci –, 

dorinþa de a ieºi onorabil din cadru e obositoare, cheltuitoare 

de mari rezerve. De rãbdare, de inspiraþie, de tragere de 

inimã. ªi expunerea e o „tragere de inimã“, mai cãtre stânga, 

probabil, care se resimte dupã ieºirea din cadru. Sau, cel mai 

adesea, nu e timp de resimþit, lãsãm pe altãdatã mãsuratoarea 

lui „cãtre stânga“, pentru cã acum încã trebuie sã mergem 

înainte. 

A devenit un automatism întrebarea „îmi foloseºte?“ sau 

„cui foloseºte?“, când se iveºte de fãcut un efort, indiferent 

de ce naturã. La orice nivel ºi aproape în orice împrejurare se 

comparã aproximarea eforturilor cu aproximarea rezultatelor 

acestora. ªi, de multe ori, rãspunsul e „nu“. Gestul pe care nu 

þi-l pretinde nimeni nu va mai fi fãcut, eforturile la care nu eºti 

obligat devin rare. 

Expunerea e riscantã ºi o scriere pentru public deschide 

cortina ºi cãtre tine în partea unde n-ai vrut sã te spui. 

Calificaþii sã înþeleagã psihicul nu vor fi consultaþi, simþim 

singuri când un gând nepovestit a fost cumva descoperit 

celorlalþi, poate ochii, poate fruntea, sunt toate o aceeaºi 

alcãtuire, guvernate dimpreunã de la acelaºi centru de 

comandã ca ºi gândul. Expunerea e riscantã.


Deci scrierea sortitã publicului ar trebui sã fie doar de informare, 

de exemplu, cã suntem fiinþe superioare, o suprapunere de 

înveliºuri materiale, energetice, etc. Într-adevãr… 

Am la picioare 21 de ghivece pline de frunze verzi, care ar 

putea produce flori roºii. E bine pentru horticultori sã le punã 

muzicã. Oare-ar trebui sã le cânt? 

Am la picioare 7 sau 20 de vrãbii grabite, unele rãmân sã 

se sature – n-au aflat cã pâinea ar putea conþine E-uri ºi s-ar 

putea sã le doarã burta – altele zboarã cu prima fãrâmiþã 

prinsã în cioc, zboarã acasã, acasã au caº, au caº la o gurã 

care þipã… 

Mã uit la ele, mã bucur de ele cât le trebuie felia de pâine, 

una a venit foarte aproape, mã priveºte în ochi. Ce-o fi 

gândind despre mine, de ce a þopãit mai aproape, ce simt 

vrãbiile despre oameni, oare-aº putea întreba ce „gândesc“ 

vrãbiile despre oameni… ºi ce sã fac cu ce o sã aflu, oare 

chiar vreau sã aflu? 

Trãim împreunã, fiecare în timpul sãu, în lumea sa, deºi 

timpul meu este in this very moment cu al lor ºi suntem pe 

acelaºi metru pãtrat de beton. 

ªi totuºi… eu sunt un om dupã o mulþime de ani, ea este o 

vrãbiuþã tânãrã, poate la prima promoþie de pui; ºi ne vom 

duce acasã, eu mai ales pe pãmânt, ea mai ales în vãzduh… 

trãim în timpuri diferite, deºi cheltuim din rezerva generalã o 

aceeaºi secundã, în lumi diferite, deºi e aceeaºi lume, 

poate a aceloraºi 5 simþuri? Vrãbiuþa tânãrã, simt, brusc, 

nevoia s-o îmbraþiºez, înþeleg în aceeaºi clipã cã nu este 

posibil, nu e posibil nici mãcar sã o mângâi. Îmbraþiºarea 

rãmâne necheltuitã, n-o pot oferi. Existã fiinþe care iubesc ºi 

ele ºi se manifestã, cumva, când iubesc, dar se iubesc doar 

unele pe altele, eu nu le pot iubi decât cu o iubire de om, de 

care ele nu se pot bucura… 

Existã fenomene care te lasã fãrã cuvinte, fãrã respiraþie 

chiar, fenomene cu care nu poþi interacþiona; iatã, un apus de 


soare te inundã, smulge din tine un strigãt, ºi nu te poþi înveli 

cu frumuseþea lui, nici nu-l poþi atinge. N-are logicã sã-i spui 

apusului cã te încântã, ºi, iatã, nici pe el nu-l poþi îmbrãþiºa… 

Apusul s-a inventat pe sine ca sã-þi smulgã un sunet. 

Ceva din ceea ce sunt, gândesc sau aºez cu mâinile smulge 

un þipãt cuiva, într-o lume cu care nu pot comunica. Poate cã 

apusul ºi-a dorit sã mã îmbraþiºeze ºi n-a reuºit, aºa cum eu 

privesc în ochi aceastã vrãbiuþã ºi nu pot nici mãcar sã o 

mângâi, nu pot nici sã respir, ca nu cumva o vibraþie 

suplimentarã a aerului sã o alunge… Oare apusul ºi-a dorit 

sã mã mângâie, ºi-a încremenit respiraþia pentru o clipã, ca 

sã mai rãmân cu el?... 

Noi nu putem iubi decât cu o iubire de om ºi totuºi mai 

avem îmbrãþiºãri necheltuite. Poate pentru cã, la vremea 

când îmbrãþiºãrile rãsãreau, pãrea a fi deja aglomerat la 

depuneri, sau pãrea cã îmbrãþiºarea n-ar putea cuprinde… 

trebuia gãsitã altã formulã de manifestare a iubirii de om; nu, 

nici mângâierea nu se potriveºte, sã mai aºteptãm… 

ªi iatã aºteptarea a depãºit limita admisã, iubirea de om a 

devenit iubire de apus, ºi pentru apus n-am gãsit încã un 

model de îmbrãþiºare… 

Gabriela Juverdeanu (Aevoae)


(În loc de) 

POSTFAÞÃ 

Aici sã fie loc pentru cuvântul „sãpãtorilor de serviciu“, 

rãtãcitori printre cotloane de minþi rar cercetate, adunãtori de 

bob cu bob se face o carte? Greu de spus… 

Cert e cã vacanþa ni s-a preschimbat în „sesiune academicã 

de varã“, proiect care ne-a prins pe nebãgate seamã, 

de-am ºi uitat cum ne treceau pânã anul acesta dimineþile de 

iunie-iulie-august… 

Credem, mai degrabã, cã e timpul ºi spaþiul mulþumirilor... 

ºi echipa desþelenitorilor de aduceri aminte are cui aduce 

mulþumiri. 

Mai presus de toate, celor care au þinut sã aparã aceastã 

carte, iar primul nume de menþionat aici nu poate fi decât al 

doamnei Natalia Dumitrache. 

Colaboratorilor – autori de mãrturii, cu semnãturã în carte 

– pânã la urmã, mult mai numeroºi decât ne lãsau sã sperãm 

ºovãitoarele începuturi. 

Societãþii Culturale Academia Bârlãdeanã – doamnei prof. 

dr. Elena Monu, preºedinte, ºi Liceului Teoretic Mihai 

Eminescu – domnului prof. Jenicã Durchi, director, pentru 

colaborarea la carte ºi pentru cã au fost gazde primitoare ale 

reuniunilor noastre de lucru. 

Domnului doctor Constantin Teodorescu ºi Fundaþiei pe 

care o conduce, precum ºi domnului profesor Mihai Luca, 

alcãtuitorul volumului „Oameni care ne lipsesc“, pentru cã ne-au


permis, necondiþionat, sã folosim materialele din volum referitoare 

la profesorul Vasile Dumitrache. 

Celor care ne-au sprijinit moral prin încurajãri, informaþii, 

evocãri (chiar nescrise) sau relaþii în legãturã cu persoanele 

de contact. 

Colaboratorilor tehnici (la scanãri, tehnoredactãri, 

„depanat“ laptop-uri capricioase, consiliere informaticã, 

º.a.m.d.), toþi cu prenume ºi nume: Otilia Vîrvorea, Corina 

Florescu Bãdãrãu, Andreea Ifrim, Nicoleta Zaharia, Alina 

Popoiu ºi Gabriel Popoiu. 

Fãcând aceastã enumerare, suntem conºtienþi cã ne-am 

expus riscului unor supãrãtoare omisiuni. Ne cerem scuze 

dacã s-a întâmplat aºa! 

Ce-ar mai fi de adãugat? 

Eventual faptul cã, la finalul unei asemenea cãrþi, constatãm 

cã niciunul din semnele consacrate de punctuaþie nu 

ne mulþumeºte. 

Mai ales nu un punct… 

Elena Popoiu 



Index de autori 

Agache Mircea, 57, 225 Promoþia 1974 

Bãbuþã (Juverdeanu) Aniella, 108 Promoþia 1980 

Badea Lori, 49 Promoþia 1966 

Bãdescu Dinu, 38 Promoþia 1962 

Beke (Vãduva) Dana, 60 Promoþia 1974 

Blãnaru Stela, 37, 147 1960 

Burcã Marta, 40 Promoþia 1963 

Burgã Mãrgeluº, 64 Promoþia 1974 

Buzincu Dana, 228 

Cârjã Aniºoara, 134 1957 

Cazacu (Tãvãlicã) Rodica, 44 Promoþia 1964 

Chiriac Petruþa, 132 1957 

Coloºenco Mircea, 30 Promoþia 1952 

Cucoº ªtefan, 137 1957 

Daniº (ªtefãnescu) Beatrice, 102 Promoþia 1980 

Daraban Mihai, 166 

Daraban Veronica, 166 

Diaconu-Monu Elena, 166 

Doniga Adrian, 98 Promoþia 1978 

Dosoftei (Vartic) Iulia, 66 Promoþia 1974 

Dumitrache Natalia, 18 1952 

Dumitrache Vasile, 207 

Dumitricã Emilian, 197 

Durchi Jenicã, 220 

Enache Ion M., 143 1959


Ghidoveanu Aurel, 114 Promoþia 1982 

Ghidoveanu Lidia-Gabi, 104, 177, 213, 239 Promoþia 1980 

Ghiur Gheorghe, 52 Promoþia 1967 

Goman Anghelina, 159 1966 

Grigorescu Octavian, 203 

Isac (ªiºman) Mariana, 70 Promoþia 1974 

Istrate (Untaru) Elena, 27 Promoþia 1950 

Juverdeanu (Aevoae) Gabriela, 7, 73, 77, 235 Promoþia 1974 

Luca Mihai, 137, 195, 201, 206, 210 

Luchian Henri, 80 Promoþia 1974 

Macare Gicu, 83 Promoþia 1974 

Maxim Speranþa, 155 1965 

Mititelu Adrian, 85 Promoþia 1974 

Mocanu Gheorghe, 152 1962 

Moiºanu Elena, 43 Promoþia 1963 

Moldovanu (Pricope) Daniela, 118 Promoþia 1982 

Munteanu Veta, 165 

Mustaþã (Baloºiu) Antoaneta, 47 Promoþia 1964 

Nicola Traian, 123 1952 

Petruþ (Roºu) Gabriela, 112 Promoþia 1980 

Popa Cezarina, 163 1967 

Popoiu Elena, 18, 167, 177, 216, 233, 239 Promoþia 1964 

Postolache Alexandru, 127 1953 

Postolache Constantina,130 1954 

Postolache Costel, 5, 89 Promoþia 1974 

Sava (Livadaru) Dorina, 110 Promoþia 1980 

Saulea Dan Ovidiu, 96 Promoþia 1974 

Teodorescu Constantin, 171 

Tudor Mihaela, 149 1960 

Þugulea Vasile, 211 

Ulinic Maria, 55 Promoþia 1967 

Vasilache (Galan) Ioana, 93 Promoþia 1974 

Vascan (Saulea) Tatiana Promoþia 1974 

Zugravu Liviu, 96 Promoþia 1974 

Redactori de carte: 

Elena Popoiu 


Colegiu de redacþie: 

Gabriela Aevoae 

Daniela Elena Vãduva 

Iulia Vartic 

Mircea Agache 


Liceul Mihai Eminescu Bârlad 

Str. Mihai Eminescu Nr.1 

731199 Bârlad 

www.vasiledumitrache.org 

Editura Integral 

Bd. G-ral Gh. Magheru 32-36 

Sc. D, Et. 6, Ap. 28 

Sector 1, 010337 Bucureºti 

office@integral-rdmc.ro

PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?