05.04.2013 Views

PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

58 <strong>PROFESORUL</strong><br />

Era serios, dar avea un simþ <strong>de</strong>zvoltat al umorului. Era<br />

foarte ocupat tot timpul, cãci muncea foarte mult dar avea<br />

timp pentru oricine. Sunt foarte sigur cã e greu sã explic <strong>sau</strong><br />

sã evoc în câteva cuvinte numeroasele ocazii în care l-am<br />

vãzut reacþionând <strong>sau</strong> l-am auzit dând diverse replici spirituale.<br />

Cert e cã a fost cel mai apropiat <strong>de</strong> noi toþi dintre profesori,<br />

mult mai apropiat <strong>de</strong>cât dirigintele, iar pentru mulþi mai<br />

apropiat <strong>de</strong>cât pãrinþii.<br />

Deºi trecerea timpului ºterge, din pãcate, încetul cu încetul<br />

imaginea omului care a fost, faptele sale rãmân, ori ar trebui sã<br />

rãmânã, în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut ºi a<br />

viitorimii. Am sã încerc în acest moment comemorativ sã fiu mai<br />

puþin protocolar, aºa cum sunt convins cã i-ar fi plãcut ºi lui. Nu<br />

pot uita cum i se umezeau ochii <strong>de</strong> fericire pentru orice reuºitã<br />

cât <strong>de</strong> micã <strong>sau</strong> neînsemnatã din partea noastrã, <strong>sau</strong> freamãtul<br />

inconfundabil al buzelor pentru ceva ce noi nu reuºeam.<br />

Promoþia 1974 – bãieþii ºi Profesorul<br />

<strong>Vasile</strong> <strong>Dumitrache</strong> <strong>sau</strong> Lecþia <strong>iubirii</strong> <strong>de</strong> scoalã 59<br />

Ne ºtia la toþi atât calitãþile cât ºi <strong>de</strong>fectele, ºtia sã evalueze.<br />

Ne-a corectat, dar niciodatã nu ne-a pe<strong>de</strong>psit. Era <strong>de</strong> ajuns<br />

sã-i vezi expresia feþei ºi pe<strong>de</strong>apsã mai mare nici cã era. Îi ºtia<br />

pe toþi cei care fumau dintre noi, dar era bucuros (ºi mirat în<br />

acelaºi timp!) cã nu fumãm în closet precum ceilalþi din<br />

ºcoalã. Ne sfãtuia sã ne lãsãm <strong>de</strong> fumat, cã se poate, spunea<br />

el, cã „Alexandru ºi Mãrgeluº s-au lãsat... prima datã... într-a<br />

ºaptea...". Când întârziai din pauzã, nu era <strong>de</strong> mirare dacã te<br />

întreba: „Ai fumat douã þigãri ? Nu!? Aaa,… era superlong!“.<br />

Când în sfârºit a aflat <strong>de</strong> locul nostru secret <strong>de</strong> fumat, am surprins<br />

acea licãrire ºãgalnicã în ochii umezi ºi am înþeles cã, în<br />

mod tacit, va tolera viciul acesta pe care îl înþelegea foarte<br />

bine: „Bine, dar aici puteþi scrie: REZERVAT pentru clasa ...“<br />

ºi atunci simþeai dragostea lui.<br />

Dragostea <strong>de</strong> oameni pe care o poate afiºa numai un om<br />

bun, cu suflet mare, dragoste fãrã <strong>de</strong> care nu poþi înfãptui<br />

lucruri remarcabile...

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!