PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

56 PROFESORUL
Ne promitea – ºi se þinea de cuvânt – un 10 dacã îi prezentam
caietul cu exerciþii ºi probleme sau dacã îi arãtam recipisa ca
dovadã cã am expediat probleme rezolvate la Gazeta
matematicã; dacã ne apãrea numele la rubrica rezolvitori,
mai luam un 10.
Nu cobora din faþa tablei, nu stãtea un minut fãrã sã ne
explice ceva, ne cunoºtea pe fiecare, ºtia ce facem în ºcoalã,
în familie, ce condiþii de viaþã avem.
Dacã eu am venit sã studiez la liceul din Bârlad din satul
Izlaz, comuna Zorleni, dintr-o familie de pãlmaºi la C.A.P.
care nu aveau în casã ca sursã de luminat decât o lampã cu
gaz, este pentru cã am primit ajutor de la domnul diriginte, care
a obþinut pentru mine o bursã socialã. De multe ori m-am aflat
în primejdie sã nu-mi vãd visul cu ochii, acela de a fi profesor
de matematicã. Am reuºit ºi m-a ajutat întotdeauna felul în
care m-a format profesorul meu, sã studiez cu rãbdare, sã
lucrez mult, sã scriu matematicã în „tone“.
Acum, când scriu aceste rânduri, mã aflu la încheierea carierei
mele de profesor de matematicã. Am slujit ca profesor 35
de ani, ºi pot spune cu bucurie cã am folosit, în formarea
elevilor mei pentru viaþã, din înþelepciunea, calmul, rãbdarea,
blândeþea ºi integritatea, calitãþi pe care le-am moºtenit sau mi
le-am format învãþând de la profesorul meu, care a ºtiut sã se
adreseze ºi elevilor cu cunoºtinþe sumare, însuºite într-o
ºcoalã de þarã. Pe toþi ne-a încurajat sã pãtrundem în lumea
cunoaºterii pe cãile oferite de matematica superioarã, pe toþi
ne-a îndemnat sã facem performanþã. Sub îndrumarea acestui
virtuoz al catedrei, studiul matematicii era o bucurie de fiecare
zi ºi de fiecare noapte, pentru cã, spre a reuºi sã fii mulþumit
de tine însuþi, trebuie sã-þi petreci nopþi întregi lucrând.
Profesorul Vasile Dumitrache a fost ºi rãmâne cel mai
cunoscut profesor de matematicã din Bârlad. Cine n-a auzit
de domnia-sa?
Au trecut, de când l-am cunoscut, 44 de ani, o viaþã de om…
Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 57
Promoþia 1974
Cel mai apropiat dintre profesori…
Mircea Agache
Profesorul nostru de matematicã, Vasile Dumitrache (“Trache",
cum ne plãcea nouã sã-i spunem, ºi aº fi înclinat sã cred cã ºi lui
îi plãcea) a fost o prezenþã cu totul aparte, o autenticã personalitate,
cu o concepþie de viaþã ºi de muncã ºi o structurã moralã nu
numai inconfundabilã, dar ºi uºor de recunoscut, ºi care s-a
impus puternic prin tot ceea ce a fãcut ca profesor, ca director de
ºcoalã ºi în primul rând ca om, ca pãrinte al tuturor celor care
i-au fost elevi, pentru care el era deopotrivã ca un tatã (poate
ºi pentru faptul cã bunul Dumnezeu nu i-a dat în viaþa de
familie copii). A lãsat o amprentã puternicã asupra tuturor celor
cãrora le-a fost profesor, colaborator sau prieten, chinuindu-se
sã-i convingã pe aceºtia cã numai munca asiduã ºi perfecþiunea
reprezintã cheia rezolvãrii tuturor problemelor în viaþã,
cheia succesului.
Am învãþat enorm de la el, nu numai în domeniul matematicii,
dar ºi elemente ale vieþii cotidiene. Era cultivat ºi intransigent,
iar sub solicitudinea ºi amabilitatea pe care le arãta tuturor celor
cu care lucra, se ascundea un critic aspru al atitudinii momentului
respectiv, fiind în acelaºi timp neiertãtor cu diletantismul ºi
superficialitatea în muncã, cu semidocþii ºi cu surogatul de culturã
ºi ºtiinþã. S-a dedicat muncii de profesor, acumulând o
impresionantã zestre de deprinderi extrem de precis însuºite,
cu o consecvenþã neabãtutã de la normele profesionale.