PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

100 PROFESORUL
Dar peste 5 minute, a apãrut în pãdure încã un coleg,
Costicã Grecea, unul dintre cei mai silitori ºi mai corecþi colegi
de clasã.
Costicã „nu ne-a vãzut“, dar nici nu a mai ajuns la ora de
chimie, pentru cã el fusese trimis special de domnul diriginte
sã ne caute ºi sã ne aducã în clasã pentru a da extemporal!
A trecut ora de chimie, a trecut lucrarea la psihologie ºi ne-am
trezit chemaþi la cabinetul domnului director Dumitrache toþi cei
care lipsiserãm de la ora de chimie. Primul întrebat am fost eu
dar, în calitatea mea de elev de serviciu pe liceu, am scãpat
repede spunând cã nu am vãzut niciun elev pe holurile ºcolii!
Domnul Dumitrache, aºezat în spatele biroului roºu, s-a
încruntat puþin ºi, la insistenþa domnului diriginte, l-a luat la
întrebãri pe „cazul reprobabil“ Costicã Grecea (Costicã era
intern, ºef de clasã etc.)
– Costicã, te-a trimis domnul diriginte sã-þi cauþi colegii?
– Da, domnule director!
– ªi, i-ai cãutat ?
– Da, domnule director!
– Bine, bine?
– Bine, domnule director!
– ªi?
– Nu i-am gãsit!
– ªi?
– Pãi, nu mi-a zis sã mã întorc înapoi!
Domnul Dumitrache a lãsat capul în jos, l-am vãzut cã a
fãcut un efort sã nu râdã, ºi ne-a trimis la clasã pentru cã
aveam orã de matematicã.
Când a intrat în clasã, chiar nu se auzea nici musca! A predat
ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat dar, când a sunat de
recreaþie, a aºezat creta uºor pe marginea tablei de parcã ar
fi fost cel mai preþios obiect din lume ºi ne-a spus ºoptit,
încruntat:
– Sã nu mai faceþi niciodatã ceea ce aþi fãcut astãzi!
Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 101
Asta a fost tot!
ªi dupã ziua aceea am mai tras chiulul la câte o orã, ba de
biologie, ba de chimie, dar liniºtea ºi febrilitatea care au
urmat la orele de matematicã, nu vi le pot povesti...
Când am terminat liceul ºi, printre altele, am rememorat
pãþania, domnul Dumitrache mi-a spus surâzând:
– ªi eu am fost ca voi!
Dacã cineva, dintre foºtii sãi elevi, îºi va descoperi harul de
scriitor, cu dragã inimã voi readuce la viaþã o mulþime de
întâmplãri de pe vremea anilor mei de liceu, 1974–1978.
Promoþia 1978
Mã bucur cã Bârladul îºi aduce aminte de dascãlii sãi de
suflet ºi mã bucur cã ºi eu sunt o pãrticicã din munca depusã
de domniile-lor.