PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

182 PROFESORUL
“Munca patrioticã“? Horribile dictu, nu-i aºa?
Iatã cum îþi puteai petrece, tu, profesor ºi tu, elev, o frumoasã
duminicã de primãvarã… De pildã, bãieþii, la Râpa
Albastrã, „fãrã unelte“, supravegheaþi de profesori bãrbaþi
(Craus Alexandru, Curelea Neculai), iar fetele, la ºcoalã, la
liziera de salcâmi ºi în parcul din vale. Sarcini concrete?
Aveau grijã partidul ºi utc-ul „local“ sã le traseze: curãþat bordura
trotuarului, mãturat strada, curãþat parcul de frunze, hârtii,
uscãturi. „Îndrumã ºi supravegheazã: tovarãºii profesori
diriginþi Cârcotã Georgeta, Chiriac Florin, Dumitricã Emilian,
Balan Tatiana, Giurcãneanu Gabriela. Controleazã: tovarãºii
Grigorescu Octavian ºi Ursu Aurelia.“
***
Cum ºi-a apãrat directorul ºcoala? Dupã episodul dureros
cu „Nodul gordian“ din „Vremea nouã“, au urmat mereu alte
ºicane, întreþinute sau provocate de un grup de presiune
intern ºi preluate, consecvent pânã la obsesie, de „organele“
de partid ºi de inspectorat de la judeþ. Se face vorbire în
unele mãrturii despre „tovarãºii“ cu pricina, nu meritã sã
insistãm. Domnul Dumitrache îºi nota în stilul sãu aproape
exhaustiv toate „producþiile“ de acest gen, toate criticile,
deloc constructive, care, þintindu-l pe director, atingeau
ºcoala în ansamblul ei.
Spicuim din perlele ºi rãutãþile de partid:
“La practica productivã sã se insiste mai mult asupra
teoriei…“
“Voi nu faceþi nimic în ºcoala asta!“
“Nu faceþi muncã patrioticã… nu lucraþi la cultura tehnicoproductivã…
Nu v-am gãsit la Prodana, când am venit noi...“
(N.n. Prodana era un tradiþional loc de ºantier pentru tineretul
ºcolar bârlãdean).
“Sunt membru C.C., este obraznicã Daniela“ (interpelatã
Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 183
era o elevã, altfel fãrã reproº, din activul utc al ºcolii).
Cum se apãra ºi, mai ales, cum îºi apãra directorul ºcoala?
Prin luãri de atitudine ºi de cuvânt, scrisori ºi memorii, toate
argumentate:
Notele Directorului
Cã alianþa anti-dumitrachianã nu obosea deloc, o spun alte
multe pagini doveditoare. Inspecþiile, vizitele de lucru în ºcoalã
erau tendenþios pregãtite ºi desfãºurate, iar formulele de
„apreciere“ cele mai puþin corozive erau de genul : „informarea
[directorului] nu a fost suficient de criticã ºi autocriticã“.
Un lung rãzboi de uzurã, cu atacuri permanente la adresa
domnului Dumitrache ºi a echipei sale, atacuri lovind, dacã
nu direct, atunci prin ricoºeu.
Cel mai bun rãspuns al profesorului ºi directorului Vasile
Dumitrache a fost ºi a rãmas, pânã la capãt, concentrarea pe
rezolvarea problemelor ºcolii, cu toate, atât de numeroasele,
„felii de viaþã“, în care nici mãcar detaliul înlocuirii unui geam
spart nu era neglijat. Viaþa ºcolii urmãritã orã de orã, cel mai
adesea în direct: