PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

150 PROFESORUL
cumpãnã pe care i-a cunoscut învãþãmântul românesc, îl
transforma uneori într-un Don Quijote modern. A fost omul
venit la timp ºi loc potrivit ºi, în cei 13 ani de directorat, a
investit în ºcoalã toate resursele sale profesionale ºi morale.
A fãcut din munca la catedrã mai mult decât o profesie, o
misiune, slujitã cu pasiune, demnitate, corectitudine, înþelepciune
ºi respect, dragoste faþã de oameni, ºi astfel ºi-a
câºtigat admiraþia ºi respectul elevilor, al colegilor ºi al
pãrinþilor.
Preluând ºtafeta de director de la predecesori de marcã,
pentru care þinuta academicã, disciplina muncii, cultul valorilor
naþionale ºi universale primau, directorul Vasile
Dumitrache ºi echipa sa au fãcut din liceul nostru o instituþie
de învãþãmânt renumitã în judeþ ºi în þarã.
Într-o perioadã de restricþii, sub un regim politic pus pe
economii exagerate ºi impunând mãsuri absurde, aplicate
zelos de persoane obediente, interesate doar de propria
funcþie, profesorul-director Vasile Dumitrache era mereu
frãmântat de griji ºi nemulþumiri. ºi totuºi, cu tenacitate, spirit
de sacrificiu ºi verticalitate, a demonstrat tuturor cã forþa
brutã ºi incompetenþa nu pot infrânge spiritul. În felul acesta,
directoratul sãu a fost epoca de glorie a liceului nostru.
Adesea, obosit, matematicianul iubitor de poezie se
retrãgea, seara târziu, în cabinetul sãu, ascultând cu amãrãciune
ºi revoltã ditirambii rostiþi de vocea gravã a actorului
recitând versurile acuzatoare din Scrisoarea a III-a.
ªcoala a fost familia ºi cãminul cãrora directorul le dedica
cea mai mare parte din zi, ºtiind cã acasã îl aºteaptã o soþie
iubitoare ºi înþelegãtoare, doamna Natalia Dumitrache,
devotatã, cu aceeaºi abnegaþie, idealului sãu.
Elevii domnului profesor le-au fost mereu copiii pe care nu
i-au avut. Oamenii de încredere ai ºcolii le-au fost ºi le-au
rãmas prieteni ºi dupã plecarea profesorului în lumea din
care venise spre a-ºi împlini misiunea.
Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 151
Foste eleve, acum colege
Dupã pensionare, a urmãrit cu atenþie, nostalgie ºi, poate,
îngrijorare mersul ºcolii noastre, pentru cã tot ce crease cu
rãbdare, muncã asiduã ºi obstinatã stãruinþã, profesorul a
apãrat pânã la capãt, punând de atâtea ori problemele ºcolii
înaintea celor personale. Energia sa vulcanicã, identificarea
cu viaþa liceului au rezonat cu ale directorului adjunct, profesorul
Octavian Grigorescu: legãturile sufleteºti dintre cei doi
directori ºi colectivul didactic, ideile ºi crezul lor comun au
creat terenul propice pentru formarea spre cunoaºtere ºi
împlinire a multor promoþii de elevi din Bârlad ºi satele învecinate.
Prin trecerea într-o altã lume, dupã împlinirea menirii sale
în cea de aici, aripa de vultur mândru nu s-a frânt, atâta
vreme cât foºtii elevi, colegii ºi soþia Profesorului Vasile
Dumitrache continuã sã-i cinsteascã memoria.
Fundaþia care-i poartã numele este o admirabilã dovadã a
acestei preþuiri.