PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

More documents

Recommendations

Info

234 PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 235 de mulþi, care l-au cunoscut pe profesor. Toate aceste imagini, gânduri, secvenþe de viaþã meritã o carte, un „edificiu al amintirii“, ca nobilã restituire a memoriei, dar ºi necesarã consemnare a istoriei ºcolii bârlãdene. Fundaþia Vasile Dumitrache i-a adunat ºi va continua, sperãm, sã-i adune în jurul programului ei pe mulþi din cei pe care liceul, numit la începuturile sale Complexul ªcolar din Bârlad, i-a reunit timp de patru ani în bãncile sale, cei care înþeleg cã legãtura aceasta nu se desface niciodatã. Am ales în viaþã ºi în profesie umanioarele, dar domnul Vasile Dumitrache a fost profesorul promoþiei mele, ºi recunosc cã, deºi nu am avut niciodatã dubii asupra alegerii mele, îi priveam atunci cu un soi de invidie admirativã pe colegii de la „real“, care uceniceau într-ale matematicii sub sceptre de prim rang ºi beneficiau de haloul acesta special, deºi nu venise încã vremea „claselor speciale“… Domnul Vasile Dumitrache a fost, însã, pentru mine model ºi sprijin mai ales din momentul întoarcerii mele la liceu: mi-a fost director, coleg, mentor în înþelegerea locului meu în ºcoalã, în depãºirea atâtor momente de îndoialã ºi cumpãnã prin care a trecut ºcoala ºi fiecare din noi, oamenii ei, în ani de încercãri. Sã mã vãd, mai apoi, „cooptatã“ în cercul de apropiaþi, în familie aproape, a fost o evoluþie care a curs firesc în istoria raporturilor mele cu ºcoala ºi oamenii ei de temelie. Iatã de ce mi s-a pãrut de la sine înþeles sã mã alãtur iniþiativelor Fundaþiei ºi catedrei de specialitate a ºcolii care a pregãtit Concursul intrajudeþean de matematicã Vasile Dumitrache ediþia I. Urez iniþiatorilor ºi organizatorilor: La cât mai multe ediþii! Cuvânt de închidere ºi de deschidere sau Lecþia de iubire Expunerea este, de cele mai multe ori, riscantã. ªi, dacã eºti obiºnuit sã fii în centrul atenþiei – poate mai ales atunci –, dorinþa de a ieºi onorabil din cadru e obositoare, cheltuitoare de mari rezerve. De rãbdare, de inspiraþie, de tragere de inimã. ªi expunerea e o „tragere de inimã“, mai cãtre stânga, probabil, care se resimte dupã ieºirea din cadru. Sau, cel mai adesea, nu e timp de resimþit, lãsãm pe altãdatã mãsuratoarea lui „cãtre stânga“, pentru cã acum încã trebuie sã mergem înainte. A devenit un automatism întrebarea „îmi foloseºte?“ sau „cui foloseºte?“, când se iveºte de fãcut un efort, indiferent de ce naturã. La orice nivel ºi aproape în orice împrejurare se comparã aproximarea eforturilor cu aproximarea rezultatelor acestora. ªi, de multe ori, rãspunsul e „nu“. Gestul pe care nu þi-l pretinde nimeni nu va mai fi fãcut, eforturile la care nu eºti obligat devin rare. Expunerea e riscantã ºi o scriere pentru public deschide cortina ºi cãtre tine în partea unde n-ai vrut sã te spui. Calificaþii sã înþeleagã psihicul nu vor fi consultaþi, simþim singuri când un gând nepovestit a fost cumva descoperit celorlalþi, poate ochii, poate fruntea, sunt toate o aceeaºi alcãtuire, guvernate dimpreunã de la acelaºi centru de comandã ca ºi gândul. Expunerea e riscantã.
236 PROFESORUL Deci scrierea sortitã publicului ar trebui sã fie doar de informare, de exemplu, cã suntem fiinþe superioare, o suprapunere de înveliºuri materiale, energetice, etc. Într-adevãr… Am la picioare 21 de ghivece pline de frunze verzi, care ar putea produce flori roºii. E bine pentru horticultori sã le punã muzicã. Oare-ar trebui sã le cânt? Am la picioare 7 sau 20 de vrãbii grabite, unele rãmân sã se sature – n-au aflat cã pâinea ar putea conþine E-uri ºi s-ar putea sã le doarã burta – altele zboarã cu prima fãrâmiþã prinsã în cioc, zboarã acasã, acasã au caº, au caº la o gurã care þipã… Mã uit la ele, mã bucur de ele cât le trebuie felia de pâine, una a venit foarte aproape, mã priveºte în ochi. Ce-o fi gândind despre mine, de ce a þopãit mai aproape, ce simt vrãbiile despre oameni, oare-aº putea întreba ce „gândesc“ vrãbiile despre oameni… ºi ce sã fac cu ce o sã aflu, oare chiar vreau sã aflu? Trãim împreunã, fiecare în timpul sãu, în lumea sa, deºi timpul meu este in this very moment cu al lor ºi suntem pe acelaºi metru pãtrat de beton. ªi totuºi… eu sunt un om dupã o mulþime de ani, ea este o vrãbiuþã tânãrã, poate la prima promoþie de pui; ºi ne vom duce acasã, eu mai ales pe pãmânt, ea mai ales în vãzduh… trãim în timpuri diferite, deºi cheltuim din rezerva generalã o aceeaºi secundã, în lumi diferite, deºi e aceeaºi lume, poate a aceloraºi 5 simþuri? Vrãbiuþa tânãrã, simt, brusc, nevoia s-o îmbraþiºez, înþeleg în aceeaºi clipã cã nu este posibil, nu e posibil nici mãcar sã o mângâi. Îmbraþiºarea rãmâne necheltuitã, n-o pot oferi. Existã fiinþe care iubesc ºi ele ºi se manifestã, cumva, când iubesc, dar se iubesc doar unele pe altele, eu nu le pot iubi decât cu o iubire de om, de care ele nu se pot bucura… Existã fenomene care te lasã fãrã cuvinte, fãrã respiraþie chiar, fenomene cu care nu poþi interacþiona; iatã, un apus de Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 237 soare te inundã, smulge din tine un strigãt, ºi nu te poþi înveli cu frumuseþea lui, nici nu-l poþi atinge. N-are logicã sã-i spui apusului cã te încântã, ºi, iatã, nici pe el nu-l poþi îmbrãþiºa… Apusul s-a inventat pe sine ca sã-þi smulgã un sunet. Ceva din ceea ce sunt, gândesc sau aºez cu mâinile smulge un þipãt cuiva, într-o lume cu care nu pot comunica. Poate cã apusul ºi-a dorit sã mã îmbraþiºeze ºi n-a reuºit, aºa cum eu privesc în ochi aceastã vrãbiuþã ºi nu pot nici mãcar sã o mângâi, nu pot nici sã respir, ca nu cumva o vibraþie suplimentarã a aerului sã o alunge… Oare apusul ºi-a dorit sã mã mângâie, ºi-a încremenit respiraþia pentru o clipã, ca sã mai rãmân cu el?... Noi nu putem iubi decât cu o iubire de om ºi totuºi mai avem îmbrãþiºãri necheltuite. Poate pentru cã, la vremea când îmbrãþiºãrile rãsãreau, pãrea a fi deja aglomerat la depuneri, sau pãrea cã îmbrãþiºarea n-ar putea cuprinde… trebuia gãsitã altã formulã de manifestare a iubirii de om; nu, nici mângâierea nu se potriveºte, sã mai aºteptãm… ªi iatã aºteptarea a depãºit limita admisã, iubirea de om a devenit iubire de apus, ºi pentru apus n-am gãsit încã un model de îmbrãþiºare… Gabriela Juverdeanu (Aevoae)
Page 1 and 2:
Fundaþia VASILE DUMITRACHE PROFESO
Page 3 and 4:
Cuvântul editorului O carte despre
Page 5 and 6:
8 PROFESORUL un individ a fost deja
Page 7 and 8:
12 PROFESORUL ºi Mihai Daraban, El
Page 9 and 10:
16 PROFESORUL Doi ani mai târziu,
Page 11 and 12:
20 PROFESORUL L-am ajutat în toate
Page 13 and 14:
24 PROFESORUL Vasilicã mi-a apãru
Page 15 and 16:
28 PROFESORUL mie din minte nici p
Page 17 and 18:
32 PROFESORUL chimice. În Astronom
Page 19 and 20:
36 PROFESORUL tãifãsuit împreun
Page 21 and 22:
40 PROFESORUL Promoþia1963 Un om
Page 23 and 24:
44 PROFESORUL Promoþia 1964 Magia
Page 25 and 26:
48 PROFESORUL Student la Facultatea
Page 27 and 28:
52 PROFESORUL Promoþia 1967 Notaþ
Page 29 and 30:
56 PROFESORUL Ne promitea - ºi se
Page 31 and 32:
60 PROFESORUL Promoþia 1974 Prima
Page 33 and 34:
64 PROFESORUL Promoþia 1974 ªcoal
Page 35 and 36:
68 PROFESORUL Nu ºtiu dacã noi am
Page 37 and 38:
72 PROFESORUL clar ºi simplu, pent
Page 39 and 40:
76 PROFESORUL Ca manager al lumii d
Page 41 and 42:
80 PROFESORUL Promoþia 1974 Privil
Page 43 and 44:
84 PROFESORUL împrejurãri ºi cu
Page 45 and 46:
88 PROFESORUL El era unul dintre no
Page 47 and 48:
92 PROFESORUL Dumitrache pentru ca
Page 49 and 50:
96 PROFESORUL Promoþia 1974 Când
Page 51 and 52:
100 PROFESORUL Dar peste 5 minute,
Page 53 and 54:
104 PROFESORUL Promoþia 1980 Decup
Page 55 and 56:
108 PROFESORUL Vasile Dumitrache sa
Page 57 and 58:
112 PROFESORUL Promoþia 1980 Gabri
Page 59 and 60:
116 PROFESORUL profesor Dumitrache
Page 61 and 62:
CAPITOLUL III MÃRTURII ALE CELOR C
Page 63 and 64:
124 PROFESORUL Soarta i-a adus pe a
Page 65 and 66:
128 PROFESORUL dar a trebuit sã g
Page 67 and 68: 132 PROFESORUL 1957 Petruþa Chiria
Page 69 and 70: 136 PROFESORUL ªtiam cã foºtii d
Page 71 and 72: 140 PROFESORUL Cu directorul Vasile
Page 73 and 74: 144 PROFESORUL trimis la Bucureºti
Page 75 and 76: 148 PROFESORUL o lunã de aºteptã
Page 77 and 78: 152 PROFESORUL 1962 Nu am mai avut
Page 79 and 80: 156 PROFESORUL era experimental (8
Page 81 and 82: 160 PROFESORUL Am avut astfel feric
Page 83 and 84: 164 PROFESORUL Morilor“… Îºi
Page 85 and 86: 168 PROFESORUL referitoare la rela
Page 87 and 88: 172 PROFESORUL Se contura o atmosfe
Page 89 and 90: Vasile Dumitrache sau Lecþia iubir
Page 91 and 92: 180 PROFESORUL Putem afla de aici c
Page 93 and 94: 184 PROFESORUL Vasile Dumitrache sa
Page 95 and 96: 188 PROFESORUL Iatã ºi situaþii
Page 97 and 98: 192 PROFESORUL fiþi de acord cu de
Page 99 and 100: 196 PROFESORUL mod de îmbãrbãtar
Page 101 and 102: 200 PROFESORUL În toamna anului 19
Page 103 and 104: 204 PROFESORUL Considerãm cã apar
Page 105 and 106: 208 PROFESORUL Colectivul didactic
Page 107 and 108: 212 PROFESORUL lucreazã în liceel
Page 109 and 110: 216 PROFESORUL Elena Popoiu Vasile
Page 111 and 112: 220 PROFESORUL 2008 La orizont semi
Page 113 and 114: Vasile Dumitrache sau Lecþia iubir
Page 115 and 116: 228 PROFESORUL Concursul Intrajude
Page 117: 232 PROFESORUL Premianþii concursu
Page 121 and 122: 240 PROFESORUL permis, necondiþion
show all

PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?