PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

60 PROFESORUL
Promoþia 1974
Prima amintire
Dana Beke (Vãduva)
E greu sã stai în faþa calculatorului (ºi nu a paginii albe de
hârtie, cum era pe atunci) ºi sã-þi aminteºti…
Au trecut atâþia ani, atâtea alte întâmplãri. Viaþa, cu bune,
cu rele, a mers înainte, dar s-ar pãrea cã a venit ºi vremea
sã ne uitãm puþin înapoi, sã rememorãm clipe plãcute (sau
nu?) – dar acum toate par plãcute!
Am mai fãcut asta în ultimii ani, dar în grup; era mai uºor.
Mai zicea unul una, unul alta... unii completau, alþii pãreau a
nu fi fost pe acolo...
Ce-mi amintesc… În primul rând, începutul.
A trecut întâi o boare pe deasupra viilor... Era toamnã, deci,
ºi un zvon a început sã circule în micul nostru orãºel: la
Complex se face o clasã specialã de matematicã.
Veniþi cu toþii, cei care simþiþi cã acolo vã e locul!
Locul în clasã mi se pãrea cã-l am, în ºcoalã – mai puþin.
Era departe, drum zilnic cu autobuzul. Nu ºtiam câþi vom fi
pânã la urmã din vechii colegi, cum vor fi profesorii, cum vor
fi noii colegi. Veneam dintr-un loc „sigur“ – Liceul Nr. 3, unde
învãþasem dintr-a V-a: ºcoalã nouã, bunã, cunoscutã. ªtiam
ºi ºcoala din deal, mai ales sala de sport, unde mergeam la
baschet, pânã s-a construit sala din oraº, dar era altceva.
Nu mai ºtiu motivele care m-au convins sã vin „sus“, dar ºtiu,
cu siguranþã, cã n-am regretat niciun moment pasul fãcut.
Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 61
Prima amintire e cea în care vreo 9–10 dintre noi, cei veniþi
de la „3“, am fost invitaþi în Cabinetul Domnului Dumitrache
unde, surprizã! ne aºteptau directorul ºi directorul-adjunct de
la liceul pe care tocmai îl pãrãsiserãm. Ne-am aliniat cu toþii
ºi am început sã ascultãm argumente, îndemnuri, rugãminþi:
sã revenim! Cei doi musafiri aveau mult aplomb ºi insistenþã.
Domnul Dumitrache stãtea în spatele biroului sãu, tãcea,
se uita la noi, iar mai tãcea ºi aºtepta sã vadã ce o sã
facem. Nu a intervenit nici mãcar o singurã datã, lãsândune
liberul arbitru sã funcþioneze. Îmi amintesc cã mi-a fost
destul de greu sã-i refuz pe unii, sã rãmân cu ceilalþi: argumentele
îmi pãreau la fel de solide de ambele pãrþi, dar a
primat matematica.
Aºa cã, am rãmas la acea clasã.
Nu-mi amintesc ce ne-a spus Domnul Dumitrache dupã ce
a trecut momentul, dar, sigur, era mulþumit cã reuºise, în cele
numai câteva zile de când ne adusese împreunã, sã ne
convingã cã am fãcut ce e mai bine pentru noi.
Promoþia 1974 – fetele ºi Profesorul