PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

128 PROFESORUL
dar a trebuit sã gãsim ºi cadrul în care sã aibã loc concertul.
Locul cel mai potrivit a fost podul ºcolii.
Concertul a fost presãrat cu aplauze, fapt ce l-a ajutat pe
domnul director, care ne cãutase peste tot, ca, în ultima clipã,
sã ne gãseascã tocmai cînd eram mai cuceriþi de farmecul
melodiilor. Am tresãrit cu toþii la vederea lui. Ne aºteptam la
observaþii dure, dar nu a fost aºa. „ªi tu, Dumitrache, eºti
aici?“ asta a fost singura lui întrebare.
Directorul s-a aºezat pe o grãmadã de scânduri ºi a participat
ºi el la spectacol.
S-a glumit mult pe seama acestei întâmplãri. Toatã vacanþa
ne-am amintit de spectacolul la care asistasem cu toþii, în frunte
cu domnul Dumitrache, care pe atunci era ºi responsabilul
Comitetului Sindical al cadrelor didactice din ºcoalã.
Cu prilejul Anului Nou 1953, am participat la revelionul
organizat de familia Dumitrache, invitat împreunã cu câþiva
colegi mai în vârstã. De data aceasta, vioara întâi a fost
directorul Grãdinaru, care ne-a desfãtat cu vocea lui, interpretând
cu neaºteptat talent multe cântece populare la modã
în epocã. „M-am jurat cã n-oi mai be“ ºi altele de acest gen,
cântate de solist ºi acompaniate de corul participanþilor,
glumele ºi momentele vesele, fãrã a mai pomeni de delicatesele
pregãtite de doamna Lia Dumitrache, ne-au oferit o
searã de neuitat. Am avut parte atunci de momente în care
omul foarte serios care era domnul Dumitrache se deschidea
cãtre cei apropiaþi ºi îºi arãta fãrã rezerve bucuria de a trãi.
A trecut iarna, a trecut primãvara, a venit vara, dar a venit ºi
desfiinþarea ºcolii. Fiecare ºi-a urmat calea. Cei mai mulþi s-au
cãsãtorit, au avut copii. Domnul Dumitrache, profesorul de
matematicã ºi spectatorul la concertul de vioarã din pod, a
ajuns directorul Complexului ªcolar Bârlad. Copiii noºtri au
ajuns elevi ai liceului. La fel ºi bãiatul meu, iar eu am ajuns
preºedinte al comitetului de pãrinþi. Am încercat sã fiu alãturi
de directorul Dumitrache în toate acþiunile la care comitetul
Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 129
de pãrinþi a fost solicitat. În aceastã perioadã am putut sã
înþeleg complexitatea activitãþii sale, multiplele probleme de
învãþãmânt, sociale ºi culturale ce le avea de rezolvat la
nivelul liceului ºi al oraºului, precum ºi enormul capital de
stimã ºi de respect de care se bucura atât din partea elevilor,
cât ºi din partea colegilor-profesori ºi a personalitãþilor vremii.
Deschiderea anului ºcolar 1972
Au trecut ani buni de când domnul Vasile Dumitrache a trecut
în lumea umbrelor, dar pentru noi – elevi, pãrinþi, profesori
– ºi pentru întreaga comunitate bârlãdeanã rãmâne mereu în
fiinþã flacãra vie a unui om care a marcat destinele mai multor
generaþii.
Mã închin cu respect pentru tot ceea a fãcut pentru fiecare
din noi, cu pioasã aducere aminte.