PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

178 PROFESORUL
personalul cantinei, cu personalul de îngrijire, cu personalul
tehnic, cu maiºtrii-instructori, cu membrii comisiei culturalartistice,
întâlniri cu elevii pe ani de studiu, lectorate cu
pãrinþii, ºedinþe de „instruire cu activul“ (la nivel local ºi
judeþean), multe, multe consilii pedagogice. Dar, mai ales,
consemnãri minuþioase de la asistenþele la ore ale directorului,
câte 6–8 pe sãptãmânã, între 1965–1978, de ordinul
sutelor, practic la toate specialitãþile: matematicã, fizicã,
chimie, limba românã, limbi strãine, istorie, ºtiinþe sociale, ore
de instruire tehnicã, educaþie fizicã.
Note de inspecþie la o orã de limba ºi literatura românã
Atunci când nu era în clasã sau pe „teren“, adicã oriunde în
ºcoalã, în reuniunile de lucru (consilii, comisii metodice,
ºedinþe de partid) sau în cabinetul de lucru al directorilor, îl
vedeai mereu aplecat ºi concentrat asupra unui registru ori
caiet, scriind…
Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 179
Am înþeles acum, parcurgând cu emoþie aceste pagini,
emoþia de a-i recunoaºte scrisul, emoþia de a ne regãsi
numele – de elev ori de profesor – înscris fie la o asistenþã la
ore, fie la vreo întâlnire de analizã, cã directorul nostru îºi
nota tot ce observa în timp ce cerceta atent sectoarele ºcolii,
tot ce urma sã prezinte la întâlnirile cu personalul, ca ºi
observaþiile, propunerile, nemulþumirile elevilor sau colegilor.
Între zecile, toate demne de atenþie ºi adesea uimitoare texte,
multe cu valoare de documente de epocã, dificultatea e a
alegerii.
***
Sã ne oprim asupra unui consiliu pedagogic, sã zicem cel
din 14 ianuarie 1970, la sfârºitul trimestrului I: un consiliu de
analizã, numit pe atunci de „dare de seamã asupra muncii“.
Note consemnate la un consiliu pedagogic