PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

62 PROFESORUL
Jucam pe vremea aceea baschet – vorba vine!... nu eram
eu grozavã, nu nimeream prea des mingea în coº, dar speriam
lumea cu înãlþimea mea. Echipa liceului era înscrisã în
aºa numita „Divizie ºcolarã“ – un grup de echipe – vreo 6 pentru
zona noastrã, care aveau meciuri între ele.
Aveam o duminicã meciuri acasã, a doua duminicã, în
deplasare. Sâmbãta, dupã cum vã amintiþi, era zi lucrãtoare
– cã doar nu eram ca exploatatorii de capitaliºti care lucrau
numai pânã vineri, storcând de vlagã poporul... (Homo homini
lupus, homo homini amicus, dacã vã amintiþi – asta era din
alt profesor!).
În deplasare plecam de sâmbãtã, ca sã ajungem la meci
duminicã dimineaþa, la 9.
Antrenorul nostru, D-l Cuþui, învoia toate fetele din echipã
de la diriginþii lor, mai puþin pe mine, pe care mã trimitea singurã
la „Domnu' Dumitrache“ – mã gândesc acum cã, în plinã
epocã „tovãrãºeascã“, toatã lumea ii spunea „Domnu'“ ºi nu
„Tovarãºu'“ Dumitrache!
Intram în cabinet – el era in spatele biroului acela de lemn
greu, mahoniu la culoare, pe care l-am vazut ºi acum câþiva
ani, cand ne-am întâlnit de 3 decenii. Începeam, sfioasã, sã-i
povestesc cã trebuie sã plecãm: la Botoºani, Bacãu,
Bucureºti, Suceava – pe unde erau echipele competitoare –
ºi aº avea nevoie de învoire pentru sâmbatã.
Mã întreba (cel puþin în primul an, presupun):
– Câþi ani ai tu, Dana (sau Daniela – dacã îºi aminteºte cineva
cum îmi spunea îl/o rog sã mã ajute!).
– Pãi… 16…
–16!... pânã la vârsta asta se face performanþã! Dacã pânã
acum nu ai ajuns sã faci performanþã în sport, ar trebui sã te
laºi, nu mai pierde timpul. Rãmâi la matematicã, sã ºtii cã
ãsta e viitorul pentru tine, nu baschetul… Bine, poþi sã te
duci, dar mai gândeºte-te la ce þi-am spus.
Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 63
ªi dialogul se relua, cu modificãri în formã dar constant în
fond, la fiecare douã sãptãmâni.
Mã gândesc acum câtã dreptate avea sã-mi spunã cã
matematica e pentru mine, dar mã ºi mir cã nu avea deloc
înþelegere pentru sportivi. O fi fost din pricina unei prejudecãþi
cã matematica ºi sportul nu se pot lipi de acelaºi om, sau
poate cã avusese note mici la sport în tinereþe?
Cine poate ºti!?