PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

More documents

Recommendations

Info

154 PROFESORUL Orgolios? Da, sigur, mai ales în ciocnirea cu alte orgolii! E de notorietate conflictul mocnit, dar, din pãcate, rãmas nestins, cu un alt reputat profesor de matematicã bârlãdean. Au fost zadarnice toate încercãrile de mediere din partea prietenilor ºi a rudelor… M-am numãrat, ani la rând, printre colaboratorii sãi apropiaþi... La câtva timp dupã retragerea sa din activitate, ne-am reîntâlnit într-o împrejurare tristã. Mi-a spus, abãtut ºi apãsat de gânduri, dar cu umorul de totdeauna: “Mãi, Gheorghiþã, eu cred cã ãºtia au pus ceva în pensie, cã tare mã simt rãu!“… Ce-mi rãmâne, în primul rând, din relaþia mea personalã cu profesorul ºi directorul Vasile Dumitrache? Seriozitatea. Devotamentul pentru ºcoalã. O meticulozitate de fiecare clipã. Puterea ºi hotãrârea de a nu renunþa la nimic din ce-þi planifici pentru o zi. ªi, înainte de toate, o devizã: Sã pui suflet! Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 155 1965 A fost odatã un om... Speranþa Maxim Când evoci o personalitate localã, cum profesorul Vasile Dumitrache a fost, peste scrisul tãu „pândeºte“ sã se aºeze un uºor aer nostalgic, cuvintele se îndulcesc de la sine, fiindcã „patina“ timpului are menirea de a netezi asperitãþile inerente realitãþii imediate. Poate de aceea nu voi insista în evocarea mea decât asupra a douã aspecte ale personalitãþii profesorului Dumitrache, anume, atitudinea ºi comportamentul profesorului ºi directorului Vasile Dumitrache aºa cum le-am simþit, prima datã, ca elevã, a doua oarã, în situaþia de proaspãt absolvent de studii superioare. Va trebui, pentru o mai bunã înþelegere a momentelor, sã le aºez, vrând-nevrând, în contextul epocii de atunci. ... Era timpul „ferestrei“ comuniste. Aflasem, ca ºi alþi elevi, cã liceul avea o nouã conducere. Profesorul Vasile Dumitrache era noul director. Dar, pentru o vreme, noul director a fost o persoanã aflatã acolo, sus, undeva în spatele uºilor masive, care se deschideau rar pentru elevi. Construcþie menitã a fi liceu militar, aidoma celei de la Câmpulung Moldovenesc, devenise clãdirea unui liceu teoretic ºi a unuia pedagogic. Liceul fusese „botezat“ dupã numele conducãtorului þãrii, iar de cãtre elevi „Bastilia“, cãci liceul avea într-adevãr aspectul unei fortãreþe. Învãþãmântul
156 PROFESORUL era experimental (8 clase, 4 clase de liceu, 4 ani de facultate), manualele experimentale, (am fost cei dintâi, dupã rãzboi, care am studiat Arghezi, Barbu, Blaga, Eliade º.a.), dar mã rog, „adia“ un oarecare „vânt de libertate“(cel puþin, aºa simþeam noi ºi profesorii noºtri mai tineri). Liceul avea o cancelarie mare, cu numeroºi profesori, dar în care un elev intra foarte rar ºi greu, numai dupã ce câºtigase încrederea profesorilor sãi. La unul din capetele cancelariei se afla biroul directorial. O uºã cu douã pãrþi, masivã, din lemn. Bat ºi aºtept sã mi se permitã sã intru. Momentul întâlnirii e legat de apariþia celei dintâi reviste a liceului, „Aripi tinere“. – Intrã! Deschid cu sfialã uºa masivã. Mai multe birouri mari, grele, din lemn, fotolii cu pluº roºu, masive. Un uriaº covor persan pe mijloc, iar undeva, la capãtul acestei încãperi impresionante, un birou cu toate cele necesare scrisului. O mãsuþã cu câteva scaune, în faþa biroului. Domnul Director mã invitã sã iau loc pe unul dintre scaune. Deja mi-am pierdut cuvintele... Liceul înflorise în vremea lui. Grãdinã, livadã, auxiliare. Un internat curat ºi spaþios, o cantinã pentru elevi, ºi alta pentru cadre didactice. Un foarte bun organizator, gospodar, exigent, fãcând totul ca elevii sã aibã condiþii omeneºti. Asta era una dintre chestiunile despre care voiam sã discut: despre cum reuºeºte sã-ºi cunoascã tot personalul cu problemele lui, cum reuºeºte sã cunoascã aproape toþi elevii, sã ºtie ce probleme sunt în fiecare zi ºi sã le gãseascã cea mai bunã soluþie. Dar nu-mi gãsesc cuvintele, curajul. Domnul Director se uitã la mine, se uitã spre una din ferestre, larg deschisã spre grãdina liceului, mã întreabã el pe mine de una, de alta ºi brusc dialogul se înfiripã. Comunicarea cu elevii se realiza la el natural, firesc. Era un bãrbat înalt, cu o voce cu modulaþii, când puternicã, când aproape de ºoaptã. Dar cel mai tare impresionau Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 157 sprâncenele. Stufoase, cãzute peste ochii de culoare deschisã. O ridicare în cãciula lui „â“ a sprâncenei aproba sau dezaproba. Acum descopeream cã era ºi meloman, nu numai un sever, dar bun profesor de matematicã. Acordurile destinului beethovenian veneau de pe discul pick-upului. Peste câteva luni, revista liceului a apãrut. Iar eu am primit, la recomandarea domniei-sale, o sumã importantã de bani, de la comitetul de pãrinþi, drept recompensã pentru toate activitãþile iniþiate ºi realizate de mine. Aºa am pus bazele bibliotecii personale, fiindcã din suma mare oferitã, mi-am cumpãrat cãrþi de literaturã. Acolo unde se manifesta dorinþa de a învãþa, de a se afirma a unui tânãr, a unui licean, domnul Dumitrache venea în întâmpinare. Oferea recompense, sub o formã sau alta, care-l stimulau ºi-l obligau pe tânãr sã fie în continuare competitiv. Cealaltã întâmplare pe care vreau sã o amintesc vorbeºte despre o „floare rarã“ astãzi, înþelegerea, omenia, dorinþa de a face bine, de a ajuta cât poþi pe cei tineri. În general, profesorul Dumitrache urmãrea, mai ales starea foºtilor elevi merituoºi, realizãrile sau neîmplinirile lor, fiindcã realitatea vieþii sociale era durã. Tinerii intelectuali care nu voiau sã se lase „legaþi de glie“ ºi sã accepte un post în învãþãmânt în cãtune îndepãrtate, la sute de mii de kilometri de casa lor, erau înregimentaþi ºi umiliþi în „clasa suplinitorilor“. Neputând sã gãsesc locuinþã ºi fiindcã familia (pãrinþii) ar fi rãmas fãrã nici un ajutor, am primit „negaþia“ de la judeþul unde fusesem repartizatã, dar trebuia sã prezint acceptarea judeþului nostru. Aici, un zid de netrecut. ªi nenorocirea nu a întârziat sã se arate. Dupã mai bine de o lunã, nu reuºisem sã mã încadrez nicãieri, ºi plicul sosise. Preciza suma pe care trebuia sã o achit universitãþii pentru ºcolarizare (avusesem bursã în cei patru ani de facultate). Suma era uriaºã (asta fiindcã nu aveam dovada cã sunt încadratã).
Page 1 and 2:
Fundaþia VASILE DUMITRACHE PROFESO
Page 3 and 4:
Cuvântul editorului O carte despre
Page 5 and 6:
8 PROFESORUL un individ a fost deja
Page 7 and 8:
12 PROFESORUL ºi Mihai Daraban, El
Page 9 and 10:
16 PROFESORUL Doi ani mai târziu,
Page 11 and 12:
20 PROFESORUL L-am ajutat în toate
Page 13 and 14:
24 PROFESORUL Vasilicã mi-a apãru
Page 15 and 16:
28 PROFESORUL mie din minte nici p
Page 17 and 18:
32 PROFESORUL chimice. În Astronom
Page 19 and 20:
36 PROFESORUL tãifãsuit împreun
Page 21 and 22:
40 PROFESORUL Promoþia1963 Un om
Page 23 and 24:
44 PROFESORUL Promoþia 1964 Magia
Page 25 and 26:
48 PROFESORUL Student la Facultatea
Page 27 and 28: 52 PROFESORUL Promoþia 1967 Notaþ
Page 29 and 30: 56 PROFESORUL Ne promitea - ºi se
Page 31 and 32: 60 PROFESORUL Promoþia 1974 Prima
Page 33 and 34: 64 PROFESORUL Promoþia 1974 ªcoal
Page 35 and 36: 68 PROFESORUL Nu ºtiu dacã noi am
Page 37 and 38: 72 PROFESORUL clar ºi simplu, pent
Page 39 and 40: 76 PROFESORUL Ca manager al lumii d
Page 41 and 42: 80 PROFESORUL Promoþia 1974 Privil
Page 43 and 44: 84 PROFESORUL împrejurãri ºi cu
Page 45 and 46: 88 PROFESORUL El era unul dintre no
Page 47 and 48: 92 PROFESORUL Dumitrache pentru ca
Page 49 and 50: 96 PROFESORUL Promoþia 1974 Când
Page 51 and 52: 100 PROFESORUL Dar peste 5 minute,
Page 53 and 54: 104 PROFESORUL Promoþia 1980 Decup
Page 55 and 56: 108 PROFESORUL Vasile Dumitrache sa
Page 57 and 58: 112 PROFESORUL Promoþia 1980 Gabri
Page 59 and 60: 116 PROFESORUL profesor Dumitrache
Page 61 and 62: CAPITOLUL III MÃRTURII ALE CELOR C
Page 63 and 64: 124 PROFESORUL Soarta i-a adus pe a
Page 65 and 66: 128 PROFESORUL dar a trebuit sã g
Page 67 and 68: 132 PROFESORUL 1957 Petruþa Chiria
Page 69 and 70: 136 PROFESORUL ªtiam cã foºtii d
Page 71 and 72: 140 PROFESORUL Cu directorul Vasile
Page 73 and 74: 144 PROFESORUL trimis la Bucureºti
Page 75 and 76: 148 PROFESORUL o lunã de aºteptã
Page 77: 152 PROFESORUL 1962 Nu am mai avut
Page 81 and 82: 160 PROFESORUL Am avut astfel feric
Page 83 and 84: 164 PROFESORUL Morilor“… Îºi
Page 85 and 86: 168 PROFESORUL referitoare la rela
Page 87 and 88: 172 PROFESORUL Se contura o atmosfe
Page 89 and 90: Vasile Dumitrache sau Lecþia iubir
Page 91 and 92: 180 PROFESORUL Putem afla de aici c
Page 93 and 94: 184 PROFESORUL Vasile Dumitrache sa
Page 95 and 96: 188 PROFESORUL Iatã ºi situaþii
Page 97 and 98: 192 PROFESORUL fiþi de acord cu de
Page 99 and 100: 196 PROFESORUL mod de îmbãrbãtar
Page 101 and 102: 200 PROFESORUL În toamna anului 19
Page 103 and 104: 204 PROFESORUL Considerãm cã apar
Page 105 and 106: 208 PROFESORUL Colectivul didactic
Page 107 and 108: 212 PROFESORUL lucreazã în liceel
Page 109 and 110: 216 PROFESORUL Elena Popoiu Vasile
Page 111 and 112: 220 PROFESORUL 2008 La orizont semi
Page 113 and 114: Vasile Dumitrache sau Lecþia iubir
Page 115 and 116: 228 PROFESORUL Concursul Intrajude
Page 117 and 118: 232 PROFESORUL Premianþii concursu
Page 119 and 120: 236 PROFESORUL Deci scrierea sortit
Page 121 and 122: 240 PROFESORUL permis, necondiþion
show all

PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?