PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

46 PROFESORUL
profesionalã era pentru noi imposibil de atins. Ne-am încumetat
atunci – ºi nu ne-a fost deloc uºor – sã-i mãrturisim îndoielile ºi
temerile. Ne-a ascultat atent ºi cu rãbdare, fãrã sã comenteze.
În final, ne-a spus doar atât:
– Mai vorbim peste zece ani!
Au trecut mulþi ani de atunci, dar încã mai aud acele
cuvinte…
De la profesorul meu de matematicã ºi directorul Vasile
Dumitrache, am învãþat sã-mi iubesc profesia de dascãl, sã
iubesc ºcoala ºi copiii.
Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 47
Promoþia 1964
ªi Bazil ºi-a urmat magistrul!
Antoaneta Mustaþã (Baloºiu)
Ne gândim adesea, noi absolvenþii promoþiei 1964 a liceului,
la regretatul nostru coleg, Vasile Popescu, cãruia domnul
profesor Dumitrache i-a descoperit calitãþile deosebite ºi pe
care apoi l-a îndrumat spre performanþã în matematicã.
Venise la liceu dintr-o familie sãracã de la þarã, iar domnul
Dumitrache l-a luat sub ocrotirea sa, aºa cum a fãcut cu
atâþia copii buni, proveniþi din familii cu situaþie materialã
modestã. ªtiu cã l-a convins sã renunþe la Liceul Pedagogic,
spre a-l canaliza cãtre pregãtirea intensivã în matematicã.
Aºa a ajuns în clasa noastrã, a X-a G, bãiatul timid, dar care
ºi-a fãcut foarte repede impuse calitãþile. Intuiþia profesorului
nu a dat greº nici de aceastã datã: „Bazil“ al nostru a rãspuns
aºteptãrilor sale, a muncit exemplar, s-a remarcat la
olimpiade, ajungând chiar la faza pe þarã.
Dar colegul nostru nu era doar talentat, harnic ºi bun camarad.
Evocându-l, într-o întâlnire recentã cu colega mea de clasã,
Rodica Tãvãlicã (Cazacu, pe atunci), ne-am reamintit cu
emoþie ºi strângere de inimã un amãnunt grãitor: Bazil era
atât de bine crescut încât, atunci când vorbea cu o colegã, se
ridica în picioare! Îl respectau toþi colegii, mulþi apelau la ajutorul
lui pentru temele la matematicã: era „instanþa supremã“
în rezolvarea problemelor de mare dificultate ºi nu refuza
niciodatã pe nimeni.