PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

114 PROFESORUL
Promoþia 1982
Puncte, puncte…
Aurel Ghidoveanu
Am urmat cursurile Liceului (numit atunci) Pedagogic
Alexandru Vlahuþã între anii 1978–1982. Ministerul
Învãþãmântului se „reformase“ aºa de spectaculos încât, în
cadrul unui astfel de liceu, noi am urmat profilul matematicã
– fizicã, în primii doi ani, ºi profilul mecanicã, în ultimii doi ani.
De câte ori vin în Bârlad, din pãcate nu suficient de des,
simt nevoia sã trec mereu sã revãd Liceul. Clãdirea impunãtoare,
cazonã ºi austerã are o anumitã încãrcãturã care îmi
reaminteºte starea de spirit frumoasã a acelor ani.
Domnul Dumitrache, „Trache“ cum îi spuneam cu toþii, de la
elevi la profesori, cu o anumitã familiaritate, era o figurã
aparte a acelor ani.
Testul de Admitere
Colegii mei de clasã îºi amintesc, cu siguranþã, „admiterea“
organizatã de cãtre domnul profesor, ca într-o lume paralelã
care nu avea nici o legãturã cu regulile obiºnuite. Totul se
întâmpla într-o dupã-amiazã, cu o sãptãmânã – douã înainte
de începerea ºcolii.
Bobocii se prezentau la aºa zis-ul examen de admitere,
ocazie cu care domnul profesor Dumitrache ne prezenta
ºcoala ºi ne supunea unui test care avea rostul selectãrii
celor mai buni într-o clasã.
Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 115
În felul sãu seniorial dar pãrintesc totodatã, profesorul
instaurase o disciplinã de selecþie a unor elite, în plinã
perioadã a „revoluþiei culturale“.
Mulþimea vidã
În acea perioadã, se inaugurase cu mare tam-tam predarea
mulþimilor la gimnaziu. Domnul profesor Dumitrache ne explica
nouã, elevilor sãi de liceu, cu calm, cum „devine“ cu
predarea lecþiei introductive despre mulþimi într-un sat din
Moldova acelor ani. Întâmplare adevãratã, banc, sau poveste
imaginatã de însuºi domnul profesor, iatã mai departe:
Profesorul de matematicã prezintã elevilor definiþiile. În
lipsa altor exemple, merge în dreptul geamului larg deschis ºi
le aratã cireada de vaci care pasc liniºtite pe islazul comunal.
„Iatã, dragi copii, mulþimea vacilor!“ Copiii înþeleg ºi privesc
spre profesor, avizi sã afle mai mult. Profesorul, încurcat,
ºtiind ce urmeazã, cautã o inspiraþie de ultim moment pentru
a explica noþiunea de mulþime vidã. Realizând lipsa vacilor
albe în mulþimea de vaci negre ºi roºcate, rãsuflã uºurat:
„Mulþimea vacilor albe este mulþimea vidã!“
Gheorghe pleacã acasã, unde, odatã ajuns, e luat în primire
de tatãl sãu, puþin afumat.“ ªi... ce-ai învãþat la ºcoalã,
Gheorghe?“ „Despre mulþimi... vide…“, rãspunde acesta puþin
speriat, amintindu-ºi cu greu doar ultima secvenþã a orei de
matematicã. „ªi ce este mulþimea… vidã?“ întreabã pãrintele
uºor confuz. „Aaa… mulþimea vidã este o vacã albã!“, rãspunde
Gheorghe mulþumit… cã de data asta a nimerit-o…
Umorul fin al domnului Dumitrache. Vi-l amintiþi?!
Inspecþia de la Minister
Cu câteva zile înainte, am fost anunþaþi de cãtre una dintre
doamnele profesoare care preda la clasa noastrã cã domnul