05.04.2013 Views

PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

146 <strong>PROFESORUL</strong><br />

sunt nebun, <strong>sau</strong> neserios, ceva în genul ãsta, ºi cã a fost<br />

obligat sã <strong>de</strong>a postul altcuiva; n-am ºtiut cui, dar nici nu mã<br />

interesa. Nu i-am þinut picã ºi l-am respectat ca ºi pânã atunci.<br />

Am fost încã doi ani profesor la Bârlad, pânã când, din nou<br />

soarta, m-a dus pe meleaguri elveþiene un<strong>de</strong> am fost, vreme<br />

<strong>de</strong> 33 <strong>de</strong> ani (vârsta Mântuitorului nostru), ce cre<strong>de</strong>þi?<br />

Profesor <strong>de</strong> francezã, germanã, istorie ºi geografie...<br />

Destul, nu? Pentru cineva care nu voia sã audã <strong>de</strong><br />

învãþãmânt!<br />

<strong>Vasile</strong> <strong>Dumitrache</strong> <strong>sau</strong> Lecþia <strong>iubirii</strong> <strong>de</strong> scoalã 147<br />

1960<br />

Amintirile vin când le chemi...<br />

Stela Blãnaru<br />

A fost odatã un tãrâm fermecat, aºezat la capãtul urbei…<br />

Rãsãrise acolo o cetate a culturii, impunãtoare ºi greu <strong>de</strong><br />

cucerit: Complexul ªcolar. Era în toamna anului 1958. Pentru<br />

noi, ºcolarii, era lãcaºul mult visat: clase spaþioase, culoare<br />

largi, coloane ºi scarã <strong>de</strong> marmurã la intrare, parchet lucios<br />

pe care cãlcam cu papuci, cabinete, laboratoare, o imensã<br />

salã <strong>de</strong> sport, teren <strong>de</strong> sport, un platou vast, parc, livadã…<br />

Am învãþat patru ani în acest liceu, dar niciodatã n-am visat<br />

cã voi reveni aici ca profesoarã. ªi totuºi, miracolul s-a produs.<br />

Dupã terminarea Facultãþii <strong>de</strong> Limba ºi Literatura<br />

Românã, am fost repartizatã la Gohor, un sat din ju<strong>de</strong>þul<br />

Galaþi, în care ploile, glodul, gerul, naveta au spulberat<br />

repe<strong>de</strong> fanteziile romantice ale tinerei dãscãliþe. Am venit la<br />

Bârlad ºi i-am povestit domnului profesor <strong>Vasile</strong> <strong>Dumitrache</strong>,<br />

pe atunci directorul liceului, peripeþiile primului meu an <strong>de</strong><br />

învãþãmânt. Graþie sprijinului primit din partea domniei sale,<br />

minunea s-a sãvârºit: am <strong>de</strong>venit profesoarã în fosta mea<br />

ºcoalã.<br />

Ca în orice poveste a vieþii, obstacolele au survenit pe parcurs.<br />

În al treilea an <strong>de</strong> profesorat, cererea mea <strong>de</strong> încadrare<br />

a fost respinsã ºi am rãmas fãrã catedrã. Domnul<br />

<strong>Dumitrache</strong> m-a chemat ºi, cu tonul sãu patern dar autoritar,<br />

mi-a spus sã am rãbdare, cãci voi rãmâne pe catedrã. Dupã

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!