PROFESORUL Vasile Dumitrache sau Lecţia iubirii de şcoală

88 PROFESORUL
El era unul dintre noi (pentru cã numai astfel putea sã ne
înþeleagã teribilismele specifice vârstei), dar în acelaºi timp
era deasupra noastrã (pentru cã numai astfel putea sã ne
facã sã ne înþelegem greºeala ºi apoi sã ne ajute sã ne
putem ridica deasupra ei, transformându-ne fiinþa interioarã).
Mã bucur mult cã, în aceastã viaþã, am avut ºansa sã te
cunosc ºi sã fiu discipolul tãu.
Mulþumesc, Trache!
Vasile Dumitrache sau Lecþia iubirii de scoalã 89
Promoþia 1974
Cireaºa de pe tort
Costel Postolache
Am povestit de multe ori aventura primei clase speciale de
matematicã, înfiinþatã în anul 1971 la Liceul nr.1 numit pe
atunci Gh. Gheorghiu-Dej.
ªi de fiecare datã, au urmat întrebãrile interlocutorilor mei:
„cum era posibil sã faceþi 16 ori 12 ori 10 ore de matematicã
pe sãptãmânã?“, „cum rezistaþi la o asemenea presiune?“,
„ce metodã folosea profesorul vostru pentru a menþine viu
interesul pentru fiecare subiect ºi pentru matematicã în
ansamblu?“.
De fiecare datã rãspunsul meu a fost acelaºi: „nu ºtiu“. ªi
acesta este adevãrul meu.
Pentru cã Profesorul a ºtiut sã facã sã se întâmple totul în
mod natural. Nu ne-am întrebat de ce suntem acolo, treizeci
de oameni venind din ºcoli ºi clase diferite; ni se pãrea natural
sã fim acolo.
Cum natural mi se pãrea sã lucrez în primul an de „specialã“
16 ore de matematicã la ºcoalã ºi probabil încã o datã
pe atât acasã. Când am intrat în clasa a XI-a ºi am aflat cã
vom avea numai 12 ore de matematicã, am avut un sentiment
de frustrare, ca ºi cum mi se luase cireaºa însiropatã
din moþul prãjiturii preferate.
În clasa a X-a Profesorul, pe atunci ºi Directorul ºcolii,
reuºise sã converteascã – pentru elevii claselor speciale –