Octavian Ursulescu, TEMISTOCLE POPA - Biblioteca Metropolitana ...

TEMISTOCLE POPA 13
ulcioare cu apă. Apoi, să se cumpere mai multe perechi de pantofi ușori,
fără branțuri, ca papucii de casă, care să fie dăruiți unor femei nevoiașe,
iar o pereche să-i fie pusă în sicriu ca să poată alerga nestingherită prin
poiene, în lunga călătorie. Mai cerea să fie înveșmîntată într-o rochie albă
și să nu fie fardată, iar înmormîntarea să se petreacă discret, fără pompă,
ceea ce, evident, nu s-a putut întîmpla. Era imposibil, fiindcă zeci de mii de
oameni au petrecut-o la cimitirul Bellu. Artista se stinse din viață la doar
cîteva zile după ce compozitorul o vizitase la spitalul Fundeni. Sicriul a fost
expus în holul Teatrului „Constantin Tănase”, la sala „Savoy”, unde mii
de admiratori i-au adus un ultim omagiu. La înmormîntare a fost și mama
artistei, căreia lacrimile îi secaseră de atîta plîns. Mîngîia obrazul Mariei cu
degete tremurînde: De, maică, eu, bătrînă și oarbă, am rămas să te plîng
pe tine, nu tu, tînără și frumoasă, să mă plîngi pe mine! Compozitorul
este vizibil emoționat: Era frumoasă Maria Tănase, frumoasă și pe ultimul
ei drum. Pe mormîntul Mariei se află veșnic o floare și mereu cineva îi
aprinde candela la căpătîi...
Viața lui Temistocle Popa este ea însăși o poveste împletită cu destinele
altor nume celebre care, la rîndul lor, i-au marcat devenirea artistică. Dacă
am încerca s-o concentrăm în cîteva rînduri, dar o vom trata in extenso
ceva mai tîrziu, am scrie așa: s-a născut în mahalaua Bădălan, din cartierul
de jos al Galaților, într-o familie de oameni săraci. A ajuns la București de
mînă cu mama sa. Primii pași în muzică i-a făcut în curtea Regimentului
21 Infanterie, fiind copil de trupă, ca și alte odrasle de familii sărmane.
După studiul saxofonului, harpei și al flautului a trecut la Conservatorul
de Muzică și Artă dramatică din București, iar în 1945 începe să cînte, în
formația lui Sergiu Malagamba. A fost apoi flautist în orchestra Teatrului
de Operetă, condus de Ion Dacian, unde îl avea ca dirijor pe Gherase
Dendrino. În 1949, se angajează la Teatrul Savoy, unde este luat sub aripa
sa protectoare de ctitorul muzicii ușoare românești moderne, Ion Vasilescu.
De altfel, prima compoziție a sa, Vînt din zare-albastră, a fost lansată
cu succes la Teatrul „C. Tănase”, într-un concert dirijat de un alt mare
maestru al genului, Henri Mălineanu. Piesele i-au fost cîntate de Maria
Tănase, Aurelian Andreescu, Doina Badea, Ileana Sărăroiu, Dan Spătaru,
Luigi Ionescu, Marina Voica, Margareta Pâslaru și mulți, mulți alții. Asta
pentru a vedea cît de superficial se poate trece în revistă viața unui creator
de excepție. Dar, evident, aceasta este o carte serioasă, așa încît trebuie să
depănăm pe îndelete una din legendele muzicii ușoare românești...
Temistocle Popa are un real talent de condeier, nu o dată semnînd și
versurile cîntecelor sale, așa că n-a mirat pe nimeni faptul că, în 1989,