Octavian Ursulescu, TEMISTOCLE POPA - Biblioteca Metropolitana ...

TEMISTOCLE POPA 33
improvizat, temîndu-se de un accident. Pînă la urmă a acceptat, dar ce-a fost
la gura ei în timpul furtunoasei curse pe șosea... doar compozitorul știe!
Cum bine spunea Titus Popovici, că i se spune hit (engl.), tube (fr.) sau
șlagăr, termen de origine germană, e mai puțin important. Toate acestea
fac parte din marea familie a cîntecelor de imens succes, unele din ele, cum
sînt La paloma, Yesterday, My Way, Imagine, Only You, Marina, Marina
și multe altele, nemuritoare, așa-numitele „evergreens”. Dar, promovînd
cu obstinație muzica străină, mai tinerii realizatori radio și TV de la noi
uită, sau n-au știut niciodată, că și românii au dat patrimoniului muzical
universal lucrări de uriașă popularitate. Hora staccato a lui Grigoraș
Dinicu, Lonely Sheperd a lui Gheorghe Zamfir, Plaisir d’amour a lui
Georges Boulanger, Tango tzigan de Gogu Bottea, Valurile Dunării de
Iosif Ivanovici, la care am putea adăuga fără teama de a greși Lalelele
lui Temistocle Popa, cu succesul european cunoscut. Lalele a cunoscut
popularitatea în numeroase țări, a fost solicitat de edituri muzicale, de
case de discuri, de renumiți interpreți. A fost interpretat, între alţii, de Trio
Los Paraguayos, titulatură de mare succes în anii ’60. Dar, așa cum însuși
compozitorul recunoaște, la loc de cinste, în postură de șlagăre de muzică
ușoară, se înscriu Sanie cu zurgălăi de Richard Stein și Ionel, Ionelule de
Claude Romano, pseudonimul lui George Sbârcea. Sînt într-atît de difuzate,
cîntate, reluate, încît nimeni nu mai spune cine le-a compus; au intrat de-a
dreptul în folclor, asemeni faimosului cîntec rus Oci ciornîie. Pe Richard
Stein l-am cunoscut personal, pe cînd aveam o rubrică de muzică ușoară
la revista Contemporanul. Prin 1980, am purces să fac un interviu cu acela
care a scris melodia românească cu cea mai amplă difuzare mondială. În
apartamentul situat într-un bloc vechi de pe str. Galați, actualmente Vasile
Lascăr, am descoperit un muzician modest, necăjit că Sanie cu zurgălăi
se cîntă pretutindeni în lume, iar el nu încasează nici un drept de autor,
pentru că alții își atribuie piesa, cum este şi cazul lui Les Paul cu Johnny
is the boy for me, sau o consideră provenind din folclor. Cine să-i apere
drepturile în vremurile acelea? Temistocle Popa ne informează că ar
fi obținut, în cele din urmă, în fața unui tribunal internațional, la Haga,
recunoașterea paternității sale neîndoioase asupra Saniei cu zurgălăi, care
cunoscuse și o versiune în limba franceză, cîntată de Edith Piaf, Johnny tu
n’es pas un ange. Ceea ce n-a împiedicat-o pe Danny Klein, solista trupei
Vaya Con Dios, să refuze evidența şi să se răstească la jurnaliștii prezenți
la o conferință de presă, la festivalul Cerbul de aur, unde a susţinut sus
și tare că e o piesă americană, scrisă de Les Paul! Și asta în țara unde se
născuse cîntecul, în România, la Brașov, fără ca organizatorii de la TVR s-o