Octavian Ursulescu, TEMISTOCLE POPA - Biblioteca Metropolitana ...

TEMISTOCLE POPA 23
s-a născut cunoscutul cîntec Pe izvor, pe izvoraș. De altfel, Doina Badea a
jucat un rol important în cariera de început a compozitorului, ducîndu-l de
patru ori pe podiumul festivalului de la Mamaia, iar în 1969 pe treapta cea
mai înaltă – premiul I cu Dintotdeauna pe acest pămînt. În această serie
de excepție se înscriu titluri cum ar fi Șoapte de iubire, Țara unde m-am
născut, Sună clopotele vieții, Zburați, porumbei!, Inimă, cînd știi. Modestă,
serioasă, perfecționistă, solista s-a întrebat nu o dată dacă locul ei n-ar fi
fost pe scena unui teatru de operă, unde ar fi putut crea roluri dramatice,
deși publicul o primea pretutindeni cu mare căldură, inclusiv peste hotare.
A cucerit un premiu important la festivalul Lira de aur de la Bratislava, cu
Vechiul pian de Vasile V. Vasilache. Catastrofalul cutremur din 4 martie
1977 ne-a răpit-o, împreună cu soțul și cei doi copii...
Dar cum l-ar putea uita Temistocle Popa pe legendarul Gică Petrescu?
Multă vreme au circulat glume legate de vîrsta artistului (nu o dată spuse
chiar de el!), într-atît de jovial, fermecător, spontan și parcă neatins de
timp era de fiecare dată. E drept, misterul a fost parțial dezlegat în 1985,
cu ocazia spectacolului organizat la împlinirea vîrstei de 70 de ani, dar
am scris „parțial” pentru că nu puțini erau aceia care puneau sub semnul
îndoielii datele înscrise în buletin, de parcă asta ar fi fost important la
un artist de talia lui! Cînta și dansa ca la prima tinerețe, poseda și talent
actoricesc, în numeroase spectacole de succes de pe afișul Teatrului de
revistă „Constantin Tănase”, cum ar fi Nimic despre elefanți. Cu sinceritate
și naturalețe, Gică Petrescu a știut de minune să-și alcătuiască de fiecare
dată un repertoriu echilibrat, în care-și găseau locul și romanțe, și cîntece
de petrecere, și melodii din repertoriul internațional. I-a interpretat cîteva
creații lui Temistocle Popa, dintre care Nu uita că ești român a devenit,
în transpunerea plină de noblețe conferită de artist, un adevărat imn al
diasporei, fiind cîntat, în fața unei asistențe mereu cu lacrimi în ochi, în
toate turneele sale de peste hotare. Adevărat mit pentru muzica ușoară
românească, Gică Petrescu, acest Maurice Chevalier al nostru, rămîne un
exemplu unic de auto-disciplină și profesionalism, evidențiate într-o carieră
încă neegalată.
Lalelele lansate de Luigi Ionescu, dar nu numai ele, i-au apropiat
pentru totdeauna pe cei doi. Cu vocea sa caldă, baritonală, Luigi Ionescu a
fost legat întreaga viață de scena Teatrului de revistă „Constatin Tănase”,
deși fusese sortit carierei de aviator, pe care a părăsit-o la 30 de ani.
O boală neiertătoare l-a răpus pe acest bărbat vesel și chipeș, puţin mai
tîrziu de cum o făcuse cu Aurelian Andreescu, plecat dintre noi la numai
44 de ani... Emotiv, însingurat, Alli, cum îi spuneau apropiații, și-a grăbit