Octavian Ursulescu, TEMISTOCLE POPA - Biblioteca Metropolitana ...

TEMISTOCLE POPA 29
a festivalului de la Mamaia. Inevitabil a devenit compozitorul preferat al
lui Dan Spătaru, oferindu-i șlagăr după șlagăr: Ce e cu tine?, Noapte bună,
București!, Mi-a spus inima aseară, precum şi Mi-a plăcut surîsul tău –
piesă interpretată în filmul din 1967 al regizorului Francisc Munteanu,
„Cerul începe la etajul trei”. Apoi, în 1968, au venit Spune unde, spune
cine?, Cu cine semeni dumneata? și mai ales hit-ul suprem, Trecea fanfara
militară, care l-a transformat pe Spătaru într-un superstar și a cimentat pe
vecie prietenia dintre cei doi. A rămas proverbială o întîmplare al cărei erou
a fost cunoscutul bariton Dan Iordăchescu. Oprit de un agent de circulație pe
cînd se afla la volan, a încercat toate explicațiile: i-a spus că e foarte grăbit,
că trebuie să ajungă la o repetiție la Operă, că el este cunoscutul cîntăreț
Dan Iordăchescu. La care milițianul i-a tăiat-o scurt: Poți să fii dumneata
și Dan Spătaru, că tot îți fac proces verbal! În 1970, o nouă „lovitură“, cu
filmul muzical Cîntecele mării, co-producție româno-sovietică regizată de
același Francisc Munteanu, în care Dan avea rolul principal și lansa, între
altele, celebrul Să cîntăm chitara mea.
În primăvara lui 1968, într-un ziar central apare un articol care îndemna
la redescoperirea tradițiilor, între care fanfarele din zilele de duminică, în
chioșcurile din parcuri, cu marșuri, cu muzică de promenadă, cu valsuri
şi uverturi celebre. Temistocle Popa și-a amintit de perioada cînd el
însuși defilase în fruntea orchestrei, nemaivorbind de fanfara din Galații
copilăriei, care trecea cu surle și trîmbițe pe Calea Domnească. Atunci a
prins contur ideea marelui șlagăr Trecea fanfara militară... Mai ales că la
Galați debutase autorul unuia dintre cele mai cunoscute valsuri din lume,
Valurile Dunării, Iosif Ivanovici, ce-şi își făcuse un renume și prin muzica
de promenadă, cîștigînd un premiu la Viena. De altfel, repertoriul muzicilor
militare îl preocupase și anterior pe compozitor, așa încît l-a convocat
imediat pe colaboratorul său apropiat, textierul Mircea Block. Într-un
interviu, Temistocle Popa declara: Văd posibilă o imixtiune a muzicii ușoare
în domeniul marșului. Melodiile marșurilor pot fi însă mai sprintene, mai
cantabile. Păstrînd cadența, ritmul ar putea să fie înnoit, pentru că un
șlagăr se poate foarte bine cînta și în ritm de marș. Reamintindu-și cu
emoție atmosfera de sărbătoare a marșurilor copilăriei, dar și revăzîndu-se
pe sine în uniforma militară, cu cascheta pe creștet, înconjurat de alămurile
strălucitoare, compozitorul a pus pe loc notele muzicale ilustrate de textul
evocator al lui Mircea Block:
„Eram copil, în primii ani de școală
Dar mi-a rămas în minte-ntipărit
Un obicei din urbea mea natală