Octavian Ursulescu, TEMISTOCLE POPA - Biblioteca Metropolitana ...
Octavian Ursulescu, TEMISTOCLE POPA - Biblioteca Metropolitana ...
Octavian Ursulescu, TEMISTOCLE POPA - Biblioteca Metropolitana ...
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>TEMISTOCLE</strong> <strong>POPA</strong> 29<br />
a festivalului de la Mamaia. Inevitabil a devenit compozitorul preferat al<br />
lui Dan Spătaru, oferindu-i șlagăr după șlagăr: Ce e cu tine?, Noapte bună,<br />
București!, Mi-a spus inima aseară, precum şi Mi-a plăcut surîsul tău –<br />
piesă interpretată în filmul din 1967 al regizorului Francisc Munteanu,<br />
„Cerul începe la etajul trei”. Apoi, în 1968, au venit Spune unde, spune<br />
cine?, Cu cine semeni dumneata? și mai ales hit-ul suprem, Trecea fanfara<br />
militară, care l-a transformat pe Spătaru într-un superstar și a cimentat pe<br />
vecie prietenia dintre cei doi. A rămas proverbială o întîmplare al cărei erou<br />
a fost cunoscutul bariton Dan Iordăchescu. Oprit de un agent de circulație pe<br />
cînd se afla la volan, a încercat toate explicațiile: i-a spus că e foarte grăbit,<br />
că trebuie să ajungă la o repetiție la Operă, că el este cunoscutul cîntăreț<br />
Dan Iordăchescu. La care milițianul i-a tăiat-o scurt: Poți să fii dumneata<br />
și Dan Spătaru, că tot îți fac proces verbal! În 1970, o nouă „lovitură“, cu<br />
filmul muzical Cîntecele mării, co-producție româno-sovietică regizată de<br />
același Francisc Munteanu, în care Dan avea rolul principal și lansa, între<br />
altele, celebrul Să cîntăm chitara mea.<br />
În primăvara lui 1968, într-un ziar central apare un articol care îndemna<br />
la redescoperirea tradițiilor, între care fanfarele din zilele de duminică, în<br />
chioșcurile din parcuri, cu marșuri, cu muzică de promenadă, cu valsuri<br />
şi uverturi celebre. Temistocle Popa și-a amintit de perioada cînd el<br />
însuși defilase în fruntea orchestrei, nemaivorbind de fanfara din Galații<br />
copilăriei, care trecea cu surle și trîmbițe pe Calea Domnească. Atunci a<br />
prins contur ideea marelui șlagăr Trecea fanfara militară... Mai ales că la<br />
Galați debutase autorul unuia dintre cele mai cunoscute valsuri din lume,<br />
Valurile Dunării, Iosif Ivanovici, ce-şi își făcuse un renume și prin muzica<br />
de promenadă, cîștigînd un premiu la Viena. De altfel, repertoriul muzicilor<br />
militare îl preocupase și anterior pe compozitor, așa încît l-a convocat<br />
imediat pe colaboratorul său apropiat, textierul Mircea Block. Într-un<br />
interviu, Temistocle Popa declara: Văd posibilă o imixtiune a muzicii ușoare<br />
în domeniul marșului. Melodiile marșurilor pot fi însă mai sprintene, mai<br />
cantabile. Păstrînd cadența, ritmul ar putea să fie înnoit, pentru că un<br />
șlagăr se poate foarte bine cînta și în ritm de marș. Reamintindu-și cu<br />
emoție atmosfera de sărbătoare a marșurilor copilăriei, dar și revăzîndu-se<br />
pe sine în uniforma militară, cu cascheta pe creștet, înconjurat de alămurile<br />
strălucitoare, compozitorul a pus pe loc notele muzicale ilustrate de textul<br />
evocator al lui Mircea Block:<br />
„Eram copil, în primii ani de școală<br />
Dar mi-a rămas în minte-ntipărit<br />
Un obicei din urbea mea natală