FOTO RĂDUC - Oglinda literara

EPISTOLARE
Iubite confrate Gheorghe Neagu,
Cu o foarte mare întârziere şi eu şi soţia mea (profesoară
de limba română) am citit Tarantula. Ne-a plăcut la
amândoi. Intriga este abilă, personajele bine conturate, metafora
din titlu (Tarantula = Imperiul Otoman) strălucită. Pe
mine, ca artist al cuvântului, m-a interesat şi stilul dumitale şi
trebuie să recunosc că este foarte, foarte îngrijit.
Desigur că nu aşa se vorbea în acea epocă istorică,
după cum nu se vorbea nici cu limba de miere a lui Sadoveanu.
Dar asta n-are importanţă de vreme ce cititorul este
prins, iar la unele pagini de-a dreptul vrăjit, convins că aşa a
fost şi s-a vorbit cum ne spune romancierul.
Meriţi felicitări pentru Tarantula. Este o operă de valoare,
egală cu cele mai bune romane din literatura română!
*
Săptămâna trecută am fost la Bucureşti
şi am încercat să stau de vorbă cu Ion Rotaru. Din
nefericire, nu s-a putut.
L-am găsit pe patul de suferinţă, care era
poate patul de moarte. Am plecat de la el cu lacrimi
în ochi.
Dacă nu a apucat să trimită la editură
noua ediţie a Istoriei sale – programată să închidă
2000 de pagini -, e greu de crezut că cineva din
apropiaţii lui o va finisa şi o va tipări.
4398
Al dumitale,
Ionel Bandrabur
În încercarea de a construi pe valorile pe care românii le
au, într-un ocean al ignoranţei, mă gândeam ,nu demult, la aportul
intelectualităţii la creştera tinerilor, la educarea lor într-o Românie în
care ei reprezintă aurul. Dan Puric afirma în cartea “Cine suntem”:
”Tineretul nostru este aur. Noi îl distrugem.”
Suntem într-un permanent jogging cultural. Şi de aici un nesfârşit
număr de întrebări. Trăim repede? Gândim repede? Iubim repede?
Murim repede?
Se simte tot mai mult nevoia ca România să fie proiectata
in viitor. Cum? Este o întrebare, este o provocare ,la care invit pe toţi
cei interesaţi să răspundă.
Începutul îl fac eu în acest număr al revistei într-o încercare
de a sintetiza un punct de vedere ce s-a născut într-un dialog cu liceeni
care mă solicitau să descoperim împreună repere in cinematografia
românească inspirată din literatură. Mai este interesat
tânărul de simbolurile pe care le oferă literatura de inspiraţie istorică
şi pe care să le descopere ,dacă nu în paginile cărţii, pe ecran sau
în reclamele publicitare? Iată câteva din considerentele personale
exprimate într-un dialog cu o adolescentă, Mirela G., elevă la Liceul
“Spiru Haret”din Focşani.
Într-o perioadă în care lectura preferată este cea pe suport
virtual, în care omul contemporan este tot mai cucerit de
tehnică,apare şi mai pregnant nevoia de a descoperi valori morale
pe care textul literar le oferă îndestul.Nevoia de modele poate fi
completată cu profilul eroului pozitiv din literatura română,din literaturile
tuturor popoarelor care au o inspiraţie comună:concepţia
omului simplu despre rostul, despre destinul său,excepţional puse
in valoare in textele populare,născută încă din timpurile cele mai indepărtate.Este
omul simplu, fără experienţă de viaţă,care se naşte
o dată cu basmul şi care transcende până la noi prin mesajul pe
care îl transmite.Pe tot parcursul vieţii acest om,unul tânăr,întâmpină
obstacole pe care le depăşeşte, din care învaţă şi întruchipează
,în final,eroul de care şi noi,contemporanii, avem
nevoie.Creatorul de literatură a fost întotdeauna justiţiar prin înfăptuirea
spiritului de dreptate cu care şi-a investit personajele.
Acestea au tecut dincolo de paginile textului scris intr-o altă
formă de artă , cinematografia,în special cea istorică,dar nu numai
–mă refer chiar şi la cea în care vorbeşte limbajul trulului pe scenă,
aşa cum o face, spre exemplu, unicul deocamdată, Dan Puric.
Se poate aprecia că astăzi personajele din litaratura de ins-
Dialog cu tinerii
www.oglindaliterara.ro
piraţie istorică,ce întruchipează valori naţionale, au un rol recuperatoriu
in contextul dizolvării acestora în valori europene, la
momentul acesta neconturate , dizolvare care ar putea avea ca
efect o confuzie în care se află omul contemporan. In acest
context mesajele publicitare care prezintă supereroi sau oameni
de success apar doar ca o posibilitate a ceea ce omul contemporan
ar putea fi dacă ar avea rădăcini istorice sau de conştiinţă.Cum
însă acestea nu există , omului zilelor noastre nu-I
rămâne decât să privească şi să tindă către modelele înfăţişate
in media, pe panourile publicitare. De cele mai multe ori, mulţi
dintre contemporani nu sunt conştienţi că aceste idealuri sunt
doar forme fără fond, ca nişte înfăţişări exclusiv materiale ,dar
fără esenţa sentimentului, a conştiinţei de sine , a apartenenţei
la istorie şi a simţului măsurii.De aceea este tot mai necesar ca
şi cinematografia să-şi caute modele acolo unde spiritul creator al
scriitorilor le-a înnobilat:în paginile romanului istoric al lui Sadoveanu,
în scrierile de inspiraţie rurală ale lui Slavici sau mai
aproape de noi ale lui Marin Preda şi nu numai. Chiar dacă omul
contemporan este cucerit şi fascinat de propriile sale descoperiri,
este tot mai singur,tot mai lipsit de farmecul şi de frumuseţea pe
care o au eroii scriitorilor mai sus amintiţi şi care par a fi desprinşi
dintr-o lume fictivă.Târănul zilelor noastre este tot mai departe
de Ilie Moromete( din romanul “Moromeţii”), intelectualul
contemporan de Victor Petrini ( din “Cel mai iubit dintre pământeni”),
tânărul ,tot mai îndepărtat de atracţia pământului strămoşilor
lui. De aceea, personaje precum Jderii , Mihai Viteazul,
Iancu Jianu ,etc. intraţi în conştiinţa românilor care au o anumită
vârstă ,ar putea fi valorificate în scopul salvării de la ignoranţă a
multora dintre tinerii noştri.Pentru aceştia principalele repere sunt
influenţate de o societate de consum.Pot fi reabilitate insă printro
artă reorientată spre valorile clasise.
“Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român
, face ca gândirea şi inima să se rotească pe loc şi, din această
rotire în gol , paradoxal, o dată cu trecutul , dispare şi trecutul ,
dispare şi viitorul.El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent
continuu. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului
–şi aceea distorsionată- înseamnă moartea lentă ,dar sigură , a
identităţii.”( Dan Puric) Profesor NASTASESCU ELEONORA
Comuna Sihlea, judetul Vrancea