mai-iunie 2005 - Dacia.org

More documents

Recommendations

Info

nr. 22 mai-iunie 2005 magazin DACIA MOTIVUL MORÞII – PUNTE DE LEGÃTURÃ ÎNTRE EROUL ZALMOXIAN ªI MEªTERUL MANOLE Pr. Prof. Al. Stãncilescu - Bârda Lucrarea noastrã îºi propune sã puncteze câteva trãsãturi comune dacului zalmoxian, ciobanului mioritic ºi meºterului de pe Argeº, cu privire la realitatea, sensul ontologic ºi valoric al morþii umane în context cosmologic. Desfãºurându-ºi viaþa într-un mediu geografic comun, fãrã a exagera rolul acestuia, având înrudiri spirituale ºi naturale evidente, cei trei eroi reflectã o unitate plenarã de gândire ºi simþire, imposibilã în cazul unei nestatornicii, unei necontinuitãþi istorico-sociale ºi genetice prin veacuri. Omul rupe, în sens prometeic, legãturile mitologice care-i condiþionau existenþa, îngrãdindu-i libertatea de voinþã ºi acþiune. Pentru prima datã dacul zalmoxian, Omul, reprezintã ceva în universul cosmic, pentru prima datã, aproape la nivel de egalitate, omul colaboreazã cu divinitatea. Moartea devine o metamorfozã în planul ontologic ºi existenþial al entitãþii umane. Fiinþa umanã nu poate fi nimicitã, în viziunea dacului ea deþine acel fascinant non posse mori, moartea însãºi devine sensul vieþii, Marea Trcere, Marele Drum. Nu este o dispariþie, o trecere din fiinþã în nefiinþã, ci o transformare ontologicã a fiinþei umane, însãºi nefiinþa fiind o nouã realitate în planul existenþial. Dacul nu se îngrozeºte de moarte, dar nici nu o cautã ca pe un refugiu, acest fenomen firesc ºi inevitabil cãpãtând valoare în momentul în care s-a ajuns la el ca jertfã închinatã unui ideal superior, ca sacrificiu suprem pus în slujba societãþii. Cel care se învrednicea sã primeascã sãrutarea morþii devenea mesagerul acelor sute de mii de anonimi, aristocraþi, oameni liberi ºi sclavi, uniþi pentru moment în frãþietatea ºi egalitatea clipei supreme. Dacã în viziunea dacilor mesagerul trece în planul transcedental, în concepþia ciobanului mioritic ºi a Meºterului Manole acesta se împãmânteºte, rãmâne nu numai ca un simbol ci ºi ca o realitate în mijlocul naturii din care s-a desprins de moment pentru a se reîntoarce, reînsufleþind-o. Putem sã afirmãm cã aceasta este o evoluþie în planul valoric al problematicii existenþiale. Dacul colaboreazã cu divinitatea, pãstorul ºi Manole cu cosmosul. În cazul cel dintâi divinitatea existã, este puternicã, nu atotºtiutoare, lipsitã de ubicuitate, nu condiþioneazã libertatea ºi conºtiinþa oamenilor, dar poate sã intervinã atunci când i se cere sprijinul de cãtre adepþii sãi. Pãstorul mioritic e singur, el însuºi zeificat de naturã la ceasul suprem al jertfei sale, în cazul morþii sale, al trecerii sale într-un nou plan al exustenþei, elemntele naturii i se vor supune, îl vor sluji ca ºi cum el însuºi ar fi creatorul ºi guvernatorul lor, ca ºi cum ar avea drepturi legitime asupra cosmosului întreg. În viziunea pãstorului, universul întreg devine, în momentul morþii, antropocentric, jertfitul devenind prinþul ºi demiurgul întregului univers. Manole-Creatorul, jertfitorul ºi jertfitul propriei iubiri, pãstreazã încã în concepþia sa reminiscenþa ideii de divinitate. I se roagã acesteia, îi este ascultatã ruga, dar nu evitatã jertfa, cum de altfel nici nu ceruse. Sacrificiul pe care-l face nu este de a trimite mesageri, ci de a-þi însufleþi propria creaþie, el însuºi formând trup ºi suflet cu propria sa soþie. Înaintea momentului jertfei, natura este amorfã, neascultãtoare; dupã producerea sacrificiului, are loc o rãscumpãrare ontologicã a unor drepturi fireºti ale omului asupra naturii. Am putea afirma cã „Mioriþa” este posterioarã „Meºterului Manole”, dacã þinem seama de evoluþia concepþiei mitologice a eroilor. Atitudinea demnã, optimistã ºi realistã în acelaºi timp, a strãmoºilor noºtri în faþa morþii este comunã celor trei stadii de dezvoltare a spiritului în relaþie cu divinitatea ºi natura. Pretutindeni se surprinde o irezistibilã sete de viaþã, de nemurire, de descãtuºare. Cei trei eroi, momente de referinþã în istoria gândirii strãmoþilor noþtri, se dãruiesc ei înºiºi morþii, ca formã de existenþã specific înþeleasã, pentru a reda viaþã ºi statornicie cetãþii sau propriei lor opere, atunci când acestea sunt ameninþate cu nimicirea. Se surprinde un spirit de dãruire plenarã, un eros dus pânã la jertfa supremã pentru slujirea valorilor permanente, pentru trãinicia creaþiei ºi a vieþii poporului din care face parte. Acest eros de tip altruist, având la bazã un fundament ideologic ºi afectiv, care transformã pe individ drept mesager în transcendenþã al comunitãþii, respectiv societãþii sale, a dat statornicie ºi existenþã ºi în spaþiul carpato-danubian poporului nostru de-a lungul veacurilor. Acelaºi spirit de jertfire pentru semen, aceeaºi dragoste de viaþã, aceeaºi conexiune dusã pânã la integrarea absolutã, între individ ºi societate, aceeºi dragoste faþã de pãmântul pe care-ºi desfãºoarã existenþa ºi faþã de propriile cuceriri ºi realizãri, constituie permanenþe definitorii ale spiritualitãþii poporului nostru din cele mai vechi tipuri pânã astãzi. 17
DACIA magazin nr. 22 mai-iunie 2005 MIGRAÞIA SPRE EST A POPULATIEI DE GENEZÃ DACICÃ Prof. W. Flaviu Riþiu Pãrãsind spaþiul Carpato-Danubian din necesitatea de a descoperi þinuturi eventual mai favorabile traiului, dublate de spiritul de aventurã ºi sete de cunoaºtere, populaþia pelasgã s-a rãspândit. Au întâmpinat rezistenþe sau prieteni, au descoperit diferenþe ºi asemãnãri, au cãlãtorit plãtind câteodatã scump, cu viaþa în faþa naturii vitrege sau altor populaþii care nu renunþau uºor la þinuturile lor. Mãrturie este oraºul Harapa care acum 4.000 de ani este cucerit de carpato-danubieni în urma unor lupte grele. Despre el vorbeºte Sir Alexander Cunningham în 1873, ºi arheologii care cercetând un cimitir descoperã rãmãºitele de provenienþã caucazianã. (Ancient Misteries – de Rupert Furneaux p.93). Altã mãrturie sunt literaturile Vedice, Ariene, care vorbesc despre invadatorii carpato-dunãreni, care luau cu asalt Hari-Yupuya, ºi care nu are alt corespondent decât Harappa. Este acceptat cã dacã cetãþile dispar, cultura ºi obiceiurile se transmit din generaþie în generaþie ºi rãmân mãrturie mai puternic ca stânca. Întreaga literaturã Vedicã se bazeazã pe 4 texte: Rig-Veda, Yajur-Veda, ºi Sama-Veda. De asemenea, alte 2 poeme, care izbesc prin conþinutul lor cu Iliada ºi Odissea, cu singura “deosebire” cã acestea din urmã au apãrut cu mii de ani mai târziu. Întâmplarea face cã suntem mai familiari cu Iliada ºi Odissea. În literatura Veda, Tamas este al patrulea Manu. Literatura Veda conþine concepþiile religioase ale primilor arieni legate de originea primarã a lumii, a timpului, a structurii personalitãþii umane. Conþine cea mai veche poveste din lume despre Potop, înaintea celor asemãnãtoare redate de sumerieni, mesopotamieni ºi creºtini. Cultura Vedicã are un zeu al focului Agni foarte asemãnãtoare cu numele localitãþii Agnita. Vedicii aveau Moksha, o divinitate care exprima Unitatea ºi Infinitul. Asemãnãtor avem la 22 Km de comuna Budila, Moaksa. Muntele Harman înconjoarã vârful Baratau. Bhara-ta este eroul carpato-danubian care cucereºte o mare parte din India ºi care este amintit în Maha-Bharata. Localitatea Sandra din Banat îºi transmite numele peste veacuri în zeitatea lunara Chandra. Siriu se regãseºte în Shiri (zeiþa belºugului), Pãpuºa în Papushan ºi Negoiul în Negae, iar OM rãmâne neschimbat ºi specific populaþiei carpato-danubiene transmis cu acelaºi cuvânt neschimbat: “OM”. Alte dovezi ale migraþiei spre est ºi a influentei sunt cuvinte de origine dacã, care ºi-au pierdut sensul de-a lungul veacurilor în þinuturile carpartine. Aceste nume migreazã spre est ºi se regãsesc în “Legile lui Manu” din “Tratatele Ordinii Universale”. De ex. numele “Tamas” a unui sat din Ardeal era considerat de origine germanã, maghiarã, dar numai local nu. Carpato-danubienii-aryenii dupã cucerirea Indiei, au împãrþit-o în 4 clase sociale, 3 pentru ei ºi ultima pentru populaþia cuceritã: RAMANII (brahmanii de mai târziu) specialiºti în rituale, preoþi ºi poeþi. KASHA-TRYAS (apãrãtorii casei) luptãtori, ºefi de trib. VAI-SHY-AS SHUDRA – clasa populaþiei cucerite, ne-ariene, localii. Dupã cucerirea Indiei, carpato-danubienii nu uita ºi peregrineazã la locurile unde zeii lor vedici locuiau, în DACIA sau Dakcha. 18 DESPRE CREDINÞELE RELIGIOASE ÎN SPAÞIUL CARPATIC Virgil Vasilescu Omul, între vieþuitoarele Pãmântului, s-a dovedit a fi deosebit prin câteva aspecte bio-psihice fundamentale. Între acestea s-a gãsit ºi sentimentul de fricã, de nesiguranþã, de protecþie, stare generatã de impulsuri venite din mediul exterior, deosebite fiind impulsurile cromatice din gama de roºu (v. ocru-roºu, grota Boroºteni, anii 50 mii). A FOST O CREDINÞÃ UNICÃ, UNIVERSALÃ. S-a creat o entitate abstractã, Atotputernicã, Cerul ocrotitor ºi acestei forþe i s-a cerut sprijin ºi protecþie prin mijloace precum: rugã ºi mulþumiri, cinstire prin ofrande, dialog prin adoraþii, scenarii specifice º.a. Toatã lumea Pãmântului, în toate timpurile vechi a avut unul ºi acelaºi Dumnezeu concretizat în chipul Soarelui (v. ideogramele solare). RELIGIA CARPATICILOR ÎN EPOCA DE PIATRÃ. Dupã multe izvoare arheologice, omul paleoliticului final
Page 2 and 3: nr. 22 mai-iunie 2005 Cuprins DACIA
Page 4 and 5: nr. 22 mai-iunie 2005 DACIA magazin
Page 12 and 13: nr. 22 mai-iunie 2005 magazin DACIA
Page 38 and 39: nr. 22 mai-iunie 2005 magazin DACIA
Page 58 and 59: nr. 22 mai-iunie 2005 Jurãmântul
Page 60 and 61: nr. 22 mai-iunie 2005 ANTROPONIME D
Page 62 and 63: nr. 22 mai-iunie 2005 CLOªCA CU PU
Page 68 and 69:
nr. 22 mai-iunie 2005 DACIA magazin
Page 70 and 71:
Page 72 and 73:
Page 74 and 75:
Page 76 and 77:
Page 78 and 79:
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
nr. 22 mai-iunie 2005 VALABILITATEA
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
show all

mai-iunie 2005 - Dacia.org

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?