You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
nr. 22 <strong>mai</strong>-<strong>iunie</strong> <strong>2005</strong><br />
CLOªCA CU PUII DE AUR, SIMBOLUL<br />
FAMILIEI SACRE LA TRACI ªI ETRUSCI<br />
DACIA<br />
magazin<br />
Ghe<strong>org</strong>he Cârlan<br />
“Da, etruscii nu ne-au lãsat istoria lor scrisã,<br />
iar pe cea trãitã le-au scris-o pentru noi<br />
cei ce i-au nimicit”.<br />
(Ge<strong>org</strong>e Dennis, Lumea etruscilor, 1848)<br />
Rândurile scrise <strong>mai</strong> sus de cãtre “diletantul” Ge<strong>org</strong>e Dennis – dupã<br />
unii cercetãtori – în 1848 în lucrarea sa închinatã etruscilor antici, dupã<br />
cunoaºterea la faþa locului a urmelor ºi urmaºilor lor în Toscana (Tuscanatuºa-mãtuºa)<br />
într-o luminã plinã de compasiune ºi înþelegere, ca ºi poeziile<br />
închinate AUSONILOR - ”blânzilor toscanezi” de cãtre poetul francez Louis<br />
le Cardonnel (1862-1912), <strong>mai</strong> ales “ULTIMA VERBA” = “ULTIMUL<br />
CUVÂNT”, “ULTIMA VORBÔ în culegerea de versuri “Carmina sacra”<br />
= “Cântece sacre” (1912) se potrivesc cum nu se poate <strong>mai</strong> bine cu cele ce<br />
ar trebui scrise despre “AUSONII” din Carpaþi, cunoscuþi în antichitate<br />
sub numele de traco-sciþi, vlaho-valahii evului mediu, cu care se înrudeau<br />
ºi se asemãnau în multe privinþe.<br />
În urma cercetãrilor efectuate am ajuns la concluzia cã la traci ºi etrusci<br />
“Cocoºul ºi cloºca (cu puii de aur)” reprezentau simbolul “Familiei sacre”.<br />
Astfel pe un vas de la Vulci (Etruria) – Toscana a fost pictatã scena<br />
intitulatã “Patera cu ochi misterioºi” despre care G. Dennis scrie cã<br />
semnificaþia “scapã expertului”. Dar nu trebuie sã fii expert “pentru a<br />
observa ºi a-þi da seama cã scena respectivã nu reprezintã altceva decât<br />
scena alegoricã a unei cãsãtorii între doi tineri reprezentaþi prin „mirelecocoº”,<br />
„mireasa-gãinã”, însoþiþi de naºi („nunul mare-bãrbatul cu lance”,<br />
„nuna mare” în chip de Diana cu arcul la vânãtoare de cãprioare). Între<br />
miri, Apollo cu lira sa (Soarele) iar în spatele sãu o cãprioarã paºte liniºtitã ºi neºtiutoare.<br />
Aceastã scenã ne trimite la „Cloºca cu pui” a Tezaurului de la Pietroasa, ºi la Cocoºul care lipseºte acum, precum<br />
ºi la tradiþiile ºi obiceiurile legate de cocoº ºi gãinã în toate cele trei momente din viaþa omului: naºtere, nuntã, moarte.<br />
Aceste tradiþii la vlaho-valahii carpato-balcanici perpetuate din antichitatea îndepãrtatã pânã în zilele noastre se<br />
regãsesc în ceea ce Ernest Bernea scria despre „Nunta în þara Oltului” la poalele nordice ale munþilor Fãgãraº, în<br />
Transilvania, dar care se reîntâlnesc în întreg spaþiul locuit de tracii antici, „cel <strong>mai</strong> numeros popor din lume, dupã<br />
inzi”, cum ne spune Herodot la mijlocul sec. V î.e.n.<br />
Pe scurt, aceste tradiþii ºi obiceiuri, pãstrate din neolitic la tracii sedentari, ca ºi la etrusci, dovedesc originea<br />
comunã, unitatea, continuitatea ºi permanenþa de-a lungul mileniilor (VI î.e.n. - II e.n.).<br />
Ernesc Bernea ne spune ce a vãzut cu proprii lui ochi la Drãguº, în Transilvania: Feciorii din partea mirelui vin la<br />
casa miresei ºi zic la poartã:<br />
„Noi am venit la dumneavoastrã<br />
Nu pe porunca noastrã,<br />
Ci suntem cu domnul mire-n frunte<br />
Vânãtori vestiþi de munte...<br />
Cã am umblat<br />
ªi-am cutreierat<br />
Tot pãmântul...<br />
Dealurile cu vãile<br />
Munþii cu florile...<br />
ªi-am urmãrit o cãprioarã<br />
ªi-i viitoarea mirelui soþioarã...”<br />
61
Change language