dunarea de jos 112 bt.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati
dunarea de jos 112 bt.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati
dunarea de jos 112 bt.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Prin urmare se cuvine a-i hotărî numele chipul făptura<br />
şi umbră să dăm<br />
şi odihnă şi neodihnă, Doamne,<br />
în inima celor singuri<br />
acestei făpturi ca o fulgerare <strong>de</strong> aripi<br />
pe diguri<br />
care o clipă ne-adună precum glasul mamei<br />
la cină.<br />
PORTRET<br />
Despre el se va spune:<br />
Avea un ochi glorios ce nu mai privea<br />
<strong>de</strong>cît în sine.<br />
Era atât <strong>de</strong> preocupat <strong>de</strong> esenţe<br />
că pînă şi moartea i se părea<br />
o melodie galantă.<br />
Ar fi putut vorbi mai mult <strong>de</strong>spre abatoarele<br />
fricii ar fi putut îmbrăca o cămaşă străină<br />
sau accepta jocurile şi nu martirajul<br />
Ar fi putut rămîne în scepticul cor <strong>de</strong> bărbaţi<br />
al vechii înţelepciuni<br />
<strong>de</strong> n-ar fi învins peste limita lor<br />
altă şi altă şi altă înfricoşătoare limită.<br />
Ar fi putut să accepte a-i creşte<br />
cîteva rînduri <strong>de</strong> aripi false<br />
sau să negocieze la un preţ bun praful <strong>de</strong> stele.<br />
DAR EL ERA ATIT DE PREOCUPAT DE ESENTE<br />
CĂ PÎNĂ ŞI MOARTEA I SE PĂREA<br />
O MELODIE GALANTĂ.<br />
LUMINI ŞI URME<br />
Câţi vor mai şti cum am trăit<br />
un secol întreg<br />
atârnaţi <strong>de</strong> mustăţile lui Dali?<br />
şi câţi vor cunoaşte tristeţea celui care află-ntr-o zi<br />
că orice avangardă sucombă<br />
în favoarea lucrului bine făcut ce va urma<br />
sau că futuriştii oniriştii behavioriştii miros doar a<br />
catran şi război pe veşminte?<br />
Tânăr<br />
să fi încălecat eu dâra <strong>de</strong> fum<br />
a zeului în alergare<br />
să mă fi luat eu după îngerii<br />
cu aripile albe ca praporii ca ştergarele<br />
<strong>de</strong> picnic ale ţăranilor <strong>de</strong> la munte?<br />
De-acum se face <strong>de</strong>-nserare Lenor<br />
franjurii gândurilor atârnă<br />
ca înjurăturile pe buzele beţivilor <strong>de</strong> cartier<br />
şi CAD TOT MAI MULTE ARIPI TOCITE DE VĂZDUHUL<br />
ATOATERISIPITOR<br />
ŞI TOT MAI MULTE STEAGURI ROASE DE VÂNTURI.<br />
Din cealaltă vârstă un singuratic se-ndreaptă spre mine<br />
cu vorbele lui Rainer Maria Rilke încurajând<br />
un ascet:<br />
Wer spricht von Siegen? Uberstehn ist alles.<br />
CINE VORBEŞTE DE VICTORIE? A ÎNDURA E TOTUL.<br />
RĂTĂCIT PRIN SĂLILE DE AŞTEPTARE-ALE LUMII<br />
IUNIE, NR.<strong>112</strong><br />
Vine o clipă când poţi privi prin fanta<br />
creierului ca prin sticlă.<br />
Neîmpiedicat <strong>de</strong> capriciile toamnei târzii<br />
înţepenise aerul şi zborul păsării la fel.<br />
Sau poate mi se gripase mie privirea<br />
<strong>de</strong>-atâta privit în văzduh<br />
pentru că totul sta neclintit ca la-nceput<br />
<strong>de</strong> lumi<br />
şi eu căutam cu privirea<br />
„punctu-acela în mişcare<br />
mult mai slab ca boaba spumii<br />
ce-i stăpânul fără margini peste marginile lumii”...<br />
iar cu auzul strigătul ieşirii din sine.<br />
Acum când scriu mi-i tot mai clar că<br />
ÎNŢEPENISE AERUL IAR PASĂREA ÎNŢEPENISE<br />
ÎN ZBOR.<br />
Prin urmare, domnule Dante,<br />
mai mult visând <strong>de</strong>cât trăind<br />
rătăcit prin sălile <strong>de</strong> aşteptare-ale lumii<br />
m-am ales cu acest morman <strong>de</strong> vise căzătoare<br />
pe care sunt sfătuit în secret<br />
să le-mpart la cina <strong>de</strong> taină.<br />
CORABIA ÎNGHEŢATĂ<br />
Evei<br />
Totul ar trebui să-nceapă cu urma<br />
unui refren pe giulgiul dimineţii<br />
<strong>de</strong> iarnă.<br />
N-AM SĂ VIN PE CORABIA TA ÎNGHEŢATĂ!<br />
E ora la care şobolanii îmi rod hainele<br />
vişinii şi au nevoie <strong>de</strong> încurajări. Prinţesa<br />
se ridică din tabloul prea strîmt<br />
şi aleargă prin grădina Versailles.<br />
Nu pot veni!<br />
Domnul Arhonte e trist. Altădată îşi<br />
împodobea locul seminţei cu flori <strong>de</strong> santhal.<br />
Îşi purta semeţ amuleta <strong>de</strong> înger. Acum<br />
cîntă încet la trompetă. E singurul gest<br />
mai tranşant al muţeniei sale. Mîinile<br />
aprind rădăcini.<br />
Altădată voi veni negreşit!<br />
Acum zeii adună din palma mea<br />
iluzii negre pentru zile portocalii.<br />
Nu pot veni!<br />
E ORA CÎND FETELE TRISTE<br />
SE PREFAC ÎN INSULE PUSTII<br />
şi se usucă urmele lui Dumnezeu<br />
acolo, în Sfintele Cărţi.<br />
MMXI<br />
11