10.06.2013 Views

dunarea de jos 112 bt.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

dunarea de jos 112 bt.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

dunarea de jos 112 bt.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Prin urmare se cuvine a-i hotărî numele chipul făptura<br />

şi umbră să dăm<br />

şi odihnă şi neodihnă, Doamne,<br />

în inima celor singuri<br />

acestei făpturi ca o fulgerare <strong>de</strong> aripi<br />

pe diguri<br />

care o clipă ne-adună precum glasul mamei<br />

la cină.<br />

PORTRET<br />

Despre el se va spune:<br />

Avea un ochi glorios ce nu mai privea<br />

<strong>de</strong>cît în sine.<br />

Era atât <strong>de</strong> preocupat <strong>de</strong> esenţe<br />

că pînă şi moartea i se părea<br />

o melodie galantă.<br />

Ar fi putut vorbi mai mult <strong>de</strong>spre abatoarele<br />

fricii ar fi putut îmbrăca o cămaşă străină<br />

sau accepta jocurile şi nu martirajul<br />

Ar fi putut rămîne în scepticul cor <strong>de</strong> bărbaţi<br />

al vechii înţelepciuni<br />

<strong>de</strong> n-ar fi învins peste limita lor<br />

altă şi altă şi altă înfricoşătoare limită.<br />

Ar fi putut să accepte a-i creşte<br />

cîteva rînduri <strong>de</strong> aripi false<br />

sau să negocieze la un preţ bun praful <strong>de</strong> stele.<br />

DAR EL ERA ATIT DE PREOCUPAT DE ESENTE<br />

CĂ PÎNĂ ŞI MOARTEA I SE PĂREA<br />

O MELODIE GALANTĂ.<br />

LUMINI ŞI URME<br />

Câţi vor mai şti cum am trăit<br />

un secol întreg<br />

atârnaţi <strong>de</strong> mustăţile lui Dali?<br />

şi câţi vor cunoaşte tristeţea celui care află-ntr-o zi<br />

că orice avangardă sucombă<br />

în favoarea lucrului bine făcut ce va urma<br />

sau că futuriştii oniriştii behavioriştii miros doar a<br />

catran şi război pe veşminte?<br />

Tânăr<br />

să fi încălecat eu dâra <strong>de</strong> fum<br />

a zeului în alergare<br />

să mă fi luat eu după îngerii<br />

cu aripile albe ca praporii ca ştergarele<br />

<strong>de</strong> picnic ale ţăranilor <strong>de</strong> la munte?<br />

De-acum se face <strong>de</strong>-nserare Lenor<br />

franjurii gândurilor atârnă<br />

ca înjurăturile pe buzele beţivilor <strong>de</strong> cartier<br />

şi CAD TOT MAI MULTE ARIPI TOCITE DE VĂZDUHUL<br />

ATOATERISIPITOR<br />

ŞI TOT MAI MULTE STEAGURI ROASE DE VÂNTURI.<br />

Din cealaltă vârstă un singuratic se-ndreaptă spre mine<br />

cu vorbele lui Rainer Maria Rilke încurajând<br />

un ascet:<br />

Wer spricht von Siegen? Uberstehn ist alles.<br />

CINE VORBEŞTE DE VICTORIE? A ÎNDURA E TOTUL.<br />

RĂTĂCIT PRIN SĂLILE DE AŞTEPTARE-ALE LUMII<br />

IUNIE, NR.<strong>112</strong><br />

Vine o clipă când poţi privi prin fanta<br />

creierului ca prin sticlă.<br />

Neîmpiedicat <strong>de</strong> capriciile toamnei târzii<br />

înţepenise aerul şi zborul păsării la fel.<br />

Sau poate mi se gripase mie privirea<br />

<strong>de</strong>-atâta privit în văzduh<br />

pentru că totul sta neclintit ca la-nceput<br />

<strong>de</strong> lumi<br />

şi eu căutam cu privirea<br />

„punctu-acela în mişcare<br />

mult mai slab ca boaba spumii<br />

ce-i stăpânul fără margini peste marginile lumii”...<br />

iar cu auzul strigătul ieşirii din sine.<br />

Acum când scriu mi-i tot mai clar că<br />

ÎNŢEPENISE AERUL IAR PASĂREA ÎNŢEPENISE<br />

ÎN ZBOR.<br />

Prin urmare, domnule Dante,<br />

mai mult visând <strong>de</strong>cât trăind<br />

rătăcit prin sălile <strong>de</strong> aşteptare-ale lumii<br />

m-am ales cu acest morman <strong>de</strong> vise căzătoare<br />

pe care sunt sfătuit în secret<br />

să le-mpart la cina <strong>de</strong> taină.<br />

CORABIA ÎNGHEŢATĂ<br />

Evei<br />

Totul ar trebui să-nceapă cu urma<br />

unui refren pe giulgiul dimineţii<br />

<strong>de</strong> iarnă.<br />

N-AM SĂ VIN PE CORABIA TA ÎNGHEŢATĂ!<br />

E ora la care şobolanii îmi rod hainele<br />

vişinii şi au nevoie <strong>de</strong> încurajări. Prinţesa<br />

se ridică din tabloul prea strîmt<br />

şi aleargă prin grădina Versailles.<br />

Nu pot veni!<br />

Domnul Arhonte e trist. Altădată îşi<br />

împodobea locul seminţei cu flori <strong>de</strong> santhal.<br />

Îşi purta semeţ amuleta <strong>de</strong> înger. Acum<br />

cîntă încet la trompetă. E singurul gest<br />

mai tranşant al muţeniei sale. Mîinile<br />

aprind rădăcini.<br />

Altădată voi veni negreşit!<br />

Acum zeii adună din palma mea<br />

iluzii negre pentru zile portocalii.<br />

Nu pot veni!<br />

E ORA CÎND FETELE TRISTE<br />

SE PREFAC ÎN INSULE PUSTII<br />

şi se usucă urmele lui Dumnezeu<br />

acolo, în Sfintele Cărţi.<br />

MMXI<br />

11

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!