dunarea de jos 112 bt.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

In a Better World (2010) / titlu original: Hævnen
(“Răzbunarea”) / 119 min
Cel mai bun film străin la Globul de Aur 2011 şi
Academy Awards 2011
Regie: Susanne Bier; Scenariu: A.Thomas Jensen
Cu: Mikael Persbrandt, Trine Dyrholm
and Markus Rygaard
Mitruţ Popoiu
Ascensiunea simţitoare a
filmului danez din ultimii ani
datorează mult artei
cinematografice bizare a lui Lars
von Trier (Dancer in the Dark,
2000; Dogville, 2003; Manderlay,
2005; Antichrist, 2009).
Controversatul regizor nu este
însă singurul exponent al unei
asemenea evoluţii artistice într-o
ţară relativ mică şi care nu pare să
poată aduce nimic special celei
cu ameninţări şi doar vreo câteva
de-a şaptea arte la nivel global.
lovituri, aproape joacă de copii, în
Alţi regizori ai generaţiei au făcut
comparaţie cu povestea africană.
senzaţie cu filme precum
Fiul doctorului, Elias, este un copil
“Aniversarea” (Festen, 1998,
slab, ţinta bătăilor în curtea şcolii.
regizor: Thomas Vinterberg) sau
Acesta este apărat de Christian,
scurt-metraje (Anders Thomas
un băiat rămas orfan de mamă şi
Jensen, Oscar în 1998 cu
care îşi acuză tatăl de indiferenţă,
Election Night).
pentru care indiferenţa este egală
Alături de aceştia, Susanne
cu crima, pasibilă de pedeapsă
Bier s-a făcut remarcată pentru
întocmai ca şi aceasta. Violenţa
pelicule precum “Fraţii” (Brødre,
gratuită trebuie anihilată printr-o
2004), după care Hollywood-ul a
ripostă dură şi imediată, care
făcut deja un remake şi “După
şochează adversarul şi-l
nuntă” (Efter brylluppet, 2006).
dezarmează psihologic. Filosofiei
Anul acesta, arta sa regizorală a
paşnice de tipul “Dacă îl loveşti,
fost răsplătită de juriile
te va lovi. Aşa încep războaiele”,
internaţionale cu vârf şi îndesat, atât Globul de Aur, cât şi el îi răspunde cinic: “Nu şi dacă loveşti tare de prima dată”.
Oscar-ul pentru un film străin revenind lungmetrajului de 119 Cine nu ripostează e considerat de adversar drept un om slab
minute, intitulat în original “Răzbunarea”, iar în versiunea şi de aceea nu agresiunea, ci din contră nonviolenţa este, în
engleză, “Într-o lume mai bună”.
viziunea lui vădit “mai matură” decât a adulţilor, cea care iscă
Doctorul de campanie Anton (Mikael Persbrandt), deşi nu războaie.
personajul principal, e cheia care uneşte practic două istorii, Copilul aparent răscopt îşi manifestă în cele din urmă faţa
două lumi foarte diferite, însă egale în faţa întunericului etern adevărată, aceea a unui orfan care încearcă să închidă suferinţa
uman care este ura. Pe de o parte implicat în butoiul cu pulbere într-o cutie şi să facă nevăzută, fără succes, cheia. Şi asta se
sub-saharian al Sudanului, una dintre cele mai sărace ţări de pe întâmplă după o încercare eşuată de a pune o bombă sub o
glob, pe de alta, în viaţa aparent plicticos de liniştită a bogatei maşină, lucru ce se lasă cu urmări neaşteptate lui, trezindu-l la
Danemarca, Anton vrea să întoarcă răutăţii obrazul celălalt, realitate: este totuşi un pui de om, cu experienţe culese numai
într-un proces modern de exorcizare, lipsit de magie. Aparent din enciclopedii şi de pe internet.
lucrurile stau bine şi umanismul predicat de civilizaţia În Hævnen avem de a face cu o dramă care explorează
occidentală dă roade. Violenţa ar putea fi oprită prin simplul răzbunarea şi mijloacele ei. Filmul nu surprinde printr-o evoluţie
refuz al ripostei. Cu toate acestea, pacea nu rezistă prea mult, neaşteptată, nu caută să se scuture de clişee, dar nici să le
fiindcă slăbiciunea umană nu poate suporta la nesfârşit înmulţească inutil. Onestitatea este cheia artei cinematografice
nedreptăţile. Pus în situaţia delicată de a trata un lider local a regizoarei daneze, care cu greu ar fi tentată de procedee
cunoscut printr-o cruzime diavolească, doctorul nu renunţă la artistice preluate de peste ocean. Muzica nu distrage şi nici nu
jurământul lui Hipocrate, ci îl ignoră şi lasă furioasa gloată caută să potenţeze sentimente inexistente, lăsând loc
înfometată a pustiului Africii să îşi facă singură dreptate. dialogului. Fără urme de telenovelism, fără mesaje de
De partea cealaltă, în idilica Danemarca, violenţele sunt îndoctrinare, fără dulcegării. Finalul pozitiv vine firesc, departe
episoade mai degrabă răzleţe, “uşoare neînţelegeri” care se lasă de a forţa nota şi evitând şocul. Ca mai mereu în viaţă.
IUNIE, NR.112
MMXI
47