Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid 2000 Politici Regionale 

Comisia Europeană 

Association of 

European Border 

Regions 

(AEBR)

Elaborat de: 

Association of European Border Regions (AEBR) 

Enscheder Str. 362, D-48599 Gronau 

Tel.: 049 2562 70219 Fax: +49 2562 70259

Günter Verheugen Michel Barnier 

Membru al Comisiei Europene Membru al Comisiei Europene 

Publicarea noului „Ghir Practic de Cooperare Transfrontalieră“ are loc într-o perioadă în care 

asistenţa comunitară de preaderare, îndeosebi prin programul PHARE, se orienteazã spre 

aceleaşi prioritãţi şi metode caracteristice programelor finanţate sub egida Fondurilor 

Structurale ale Uniunii Europene. 

„Paşii către Fondurile Structurale, simultani cu desfăşurarea reformelor introduse în 1997“ se 

constituie în principalul deziderat al noului Comunicat al Comisiei: "PHARE 2000 Review – 

Strenghtening Preparations for membership“ (Consolidarea pregătirilor pentru aderare), 

aprobat la 27 octombrie. 

În ceea ce priveşte extinderea aşteptată a Uniunii, explicarea acestei schimbări a modalităţii 

de abordare are explicaţie duală. 

Mai întîi, aceasta va permite ţãrilor candidate să beneficieze de pe urma ea primei generaţii 

de programe integrate de dezvoltare regională, ajutîndu-le astfel să contribuie la coeziunea 

economică şi socială a întregii Europe. 

În al doilea rînd, le va asista la crearea structurilor administrative şi bugetare necesare pentru 

implementarea cu succes a Fondurilor Structurale, după aderare. 

Pentru îndeplinirea acestor obiective, vor fi introduse, pentru perioada 2002-2006 procese 

multi-anuale de programare strategică, pentru acele ţări în care calitatea Planurilor Naţionale 

de Dezvoltare şi a Programelor Naţionale întocmite pentru Adoptarea acquis-ului o permite. 

Mai mult, fondurile aflate sub egida programelor naţionale PHARE vor fi folosite pentru 

acţiuni de natura celor întreprinse în cele 15 state membre, de tip Obiectiv 1, în contextul 

programelor de dezvoltare regională pe deplin integrate, reprezentînd un pas hotãrîtor de la 

asistenţa acordată proiectelor individuale către o abordare cu viziune amplă, strategică. Ceea 

ce se va conjuga cu managementul descentralizat, începînd din 2002, în mãsura în care sînt 

îndeplinite anumite precondiţii, suportul tehnic fiind destinat a îmbunătăţi capacităţile 

manageriale din ţãrile respective. 

Nu în ultimul rînd, în domeniul cooperãrii transfrontaliere, Comisia a introdus o serie de 

modificări ale metodologiilor folosite de programele PHARE CBC în ţãrile candidate pentru a 

le spori coerenţa cu progamul INTERREG în cele 15 state membre. Aceasta va contribui la o 

mai mare eficienţã a acţiunilor asistate de cãtre Uniune în ceea ce priveşte problemele 

specifice care stau în faţa regiunilor de frontierã.

În primul rînd, începînd cu 2002, va fi posibil pentru partenerii de la frontiere să elaboreze 

programe pe termen lung, pentru perioada de pînã în 2006, fundamentate pe cunoaşterea 

alocării financiare pentru aceeaşi perioadă. Aceasta va crea premizele pentru o activitate 

comună de programare pentru toate zonele de frontieră de sub egida PHARE 

CBC/INTERREG. 

În al doilea rînd, aşa după cum este cazul pentru INTERREG şi Fondurile Structurale, 

programele transfrontaliere asistate de către PHARE CBC vor fi mai bine integrate întrebuie 

sã fie integrate mai bine în politicile generale de dezvoltare regionalã ale ţãrilor candidate, 

aşa după cum sînt reflectate în Planurile Naţionale de Dezvoltare. 

În al treilea rînd, datorită unei întrebuinţări mai extinse a aşa-numitelor grant schemes sub 

PHARE-CBC, care sînt astfel concepute pentru a fi compatibile cu „mãsurile“ întreprinse sub 

INTERREG, diferenţierile existente anterior relativ la dimensiunile unui proiect vor fi depăşite, 

în situaţia în care ţãrile candidate îndeplinesc condiţiile în ceea ce priveşte capacităţile proprii 

de management şi control financiar. 

În cele din urmă, va exista o mai mare motivare pentru asocierea ţărilor candidate cu 

programele transnaţionale de cooperare asistate de către INTERREG, îndeosebi în zona 

Mării Baltice. 

Pentru a putea profita pe deplin de noile oportunităţi, capacitatea de absorbţie în ţările 

candidate, inclusiv a regiunilor de frontieră va trebui să crească semnificativ. Îmbunătăţirea 

capacităţii agenţiilor de implementare, a autorităţilor locale şi regionale precum şi a celorlalţi 

actori din societatea civilă din regiunile de frontieră se va constitui într-o condiţie prealabilă 

esenţială pentru o cooperare de succes. În acest context, multe depind, desigur, de însăşi 

ţările candidate, de eforturile acestora de a-şi îmbunătăţi capacităţile manageriale şi de 

transpunerea în realitate a managementului descentralizat, atît în general, cît mai cu seamă, 

în cazul noilor programe de cooperare transfrontalieră. 

Considerînd cele anterior expuse, salutăm publicarea acestui Ghid Practic ca fiind un 

instrument util pentru factorii activi în cooperarea transfrontalieră şi le dorim acestora cît mai 

multe succese în eforturile neîntrerupte de promovare a cooperãrii transfrontaliere dintre 

regiunile de frontierã ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cele care li se vor alătura în 

curînd. 

Günter Verheugen Michel Barnier

INTRODUCERE 

AEBR şi Comisia Europeană au colaborat activ începînd din 1990 în cadrul proiectului LACE 

(Linkage, Assistance and Cooperation for the European Border Regions), furnizînd informaţii 

şi asistenţă consultativă regiunilor europene de frontieră. Miezul activităţilor proiectului LACE 

a constat din compilarea şi distribuirea exemplelor de bună practică şi încurajarea formării de 

reţele între toate regiunile de frontieră. Această activitate a adus o contribuţie preţioasă la 

încurajarea cooperării transfrontaliere. Mai mult, a înlesnit realizarea programelor INTERREG 

I şi II şi Phare CBC precum şi procesul de pregătire a viitoarelor programe INTERREG IIIA şi 

Phare CBC. 

Ghidul LACE este destinat a furniza informaţii şi asistenţă consultativă utilă unui cît mare 

număr de persoane din regiunile de frontieră ale Europei, atît experţilor oficialilor cu 

experienţă îndelungată de lucru, cât şi noilor participanţi la cooperarea transfrontalieră. 

Ghidul ar trebui folosit împreună cu LACE Website şi cu alte activităţi de interrelaţionare, aşa 

după cum sînt vizite de studiu şi schimburi de experienţă. Astfel, cititorii vor putea maximiza 

efectele acestei lucrări. 

Practicienii experimentaţi pot lucra cu anumite capitole, selectate din Ghid. Experţii implicaţi 

de la o dată mai recentă în cooperarea transfrontalieră vor găsi mai multe foloase în 

studierea atentă şi sistematică a întregii lucrări. 

Partea A oferă o prezentare detaliată a problemelor fundamentale, segment extrem de util 

pentru persoanele care iau parte la activităţi transfrontaliere noi. Partea B tratează structurile 

cooperării transfrontaliere şi Partea C se ocupă de domenii importante ale activităţilor 

transfrontaliere, precum transport, turism şi dezvoltare economică, ambele cuprinzînd o 

multitudine de exemple care prezintă interes pentru toţi utilizatorii acestui Ghid. 

Extinderea proiectului LACE în ţările din Europa Centrală şi de Est, în 1996 şi 1999, care a 

fost posibilă asistenţa oferită de către Comisiei Europeană sub egida programului Phare CBC 

se constituie într-un alt motiv de revizuire a Ghidului. Exemple suplimentare de bună practică 

au fost preluate din ţările Phare, în vreme ce alte exemple au fost actualizate. 

Cooperarea transfrontalieră continuă să se dezvolte rapid în întreaga Europă. Într-un astfel 

de mediu dinamic, Ghidul nu poate fi privit ca un instrument static. În consecinţă, AEBR îşi 

propune să revizuiască periodic lucrarea, ca parte a activităţilor de interrelaţionare LACE. 

Participarea activă a regiunilor de frontieră la acest proces se constituie într-o garanţie viabilă 

a importanţei şi calităţii Ghidului.

MULŢUMIRI 

Producerea Ghidului LACE a fost posibilă datorită iniţiativele şi experienţele practice ale unui 

mare număr de regiuni europene de frontieră. Multe persoane au contribuit direct prin furnizarea 

exemplelor. 

Textele Ghidului au fost scrise de Jens Gabbe, Dr. Viktor von Malchus, AEBR şi Haris Martinos 

de la "LRDP". 

Exempele au fost compilate de către Roland Blomeyer, LRDP. 

Cu toate că au fost întreprinse eforturi considerabile pentru verificarea datelor cuprinse în acest 

Ghid, dată fiind natura acestei lucrări, este dificil de garantat întreaga acurateţe a tuturor acestor 

informaţii. În consecinţă, cititorul este rugat să furnizeze comentarii şi rectificări secretariatului 

AEBR, care va ţine seama de acestea în elaborarea ediţiilor viitoare ale Ghidului.

Ghid practic de cooperare transfrontalieră 

Cuprins 

PARTEA A: CONDIŢIILE CADRU 

A 1: MOTIVE PENTRU COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ 

A 2: EXPERIENŢE ACUMULATE 

A 3: INSTRUMENTE LEGISLATIVE CARE FACILITEAZĂ 

COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ 

A 4: PROGRAME ŞI INIŢIATIVE LA NIVEL UE 

A 5: CERINŢE TEHNICE 

PARTEA B: STRUCTURILE COOPERĂRII 

B 1: ETAPELE COOPERĂRII ŞI STRUCTURI CONEXE 

B 2: STRUCTURI DE COOPERARE LA NIVEL STRATEGIC 

(PROGRAM) 

B 3: STRUCTURI DE COOPERARE LA NIVEL DE PROIECT


Cuprins 

PARTEA C: EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ 

C 1: AMENAJAREA TERITORIULUI 

C 2: DEZVOLTARE ECONOMICĂ 

C 3: TRANSPORT ŞI INFRASTRUCTURĂ 

C 4: TURISM 

C 5: MEDIU 

C 6: DEZVOLTAREA EDUCAŢIEI, INSTRUIRII 

ŞI PIEŢEI FORŢEI DE MUNCĂ 

C 7: SĂNĂTATE ŞI SERVICII SOCIALE 

C 8: CULTURĂ ŞI MASS MEDIA 

C 9: AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

PARTEA A 

CONDIÞIILE CADRU

A 1 

MOTIVE PENTRU COOPERAREA TRANSFRONTALIERÃ


CAPITOLUL A 1: MOTIVE PENTRU COOPERAREA 

TRANSFRONTALIERĂ 

DESCRIERE: 

Acest capitol tratează fondul istoric al problemelor cu care se confruntă indivizii şi comunităţile din regiunile de 

frontieră. Acesta descrie iniţiativele transfrontaliere care s-au întreprins în ultimii 50 de ani în scopul depăşirii 

barierelor istorice, prin cooperare transfrontalieră. Se încheie cu o scurtă trecere în revistă a rolului regiunilor ca 

motor al dezvoltării transfrontaliere în Europa. 

PUNCTE DE REFERINŢĂ: 

- "Efectul de barieră" al frontierelor naţionale a luat naştere ca urmare a evoluţiilor istorice în ultimele trei 

secole şi a fost amplificat prin politica militară, administrativă, socială şi economică. De aici au rezultat 

însemnate dezavantaje pentru indivizi, comunităţi regionale / locale şi parteneri sociali din zonele de frontieră. 

- Din 1950, grupurile de pionierat din regiunile de frontieră, cu precădere la frontierele N/S/FIN, NL/D şi 

D/F/CH, au iniţiat şi dezvoltat cooperarea transfrontalieră pentru a depăşi aceste bariere istorice şi de a 

înlătura diferenţele, dezechilibre precum şi problemele legate de poziţia periferică, probleme care au luat 

naştere prin efectul de barieră al frontierelor naţionale. Aceste regiuni au început încă de pe atunci să se ocupe 

de rezolvarea problemelor induse de multitudinea de investiţii prost plasate şi de frecventele absurdităţi 

cotidiene rezultate din activităţile necoordonate ale autorităţilor naţionale şi să găsească soluţii concrete la 

aceste probleme concrete. 

- Structurile regionale şi locale transfrontaliere care se ocupă de domenii, sarcini şi probleme specifice ale 

locuitorilor de pe ambele părţi ale frontierei, au constituit cea mai veche formă a structurilor de cooperare 

transfrontalieră. Acestea au condus în anii ‘60 şi ‘70 la formarea de asociaţii transfrontaliere multifuncţionale 

de tip “umbrelă”, cu activităţi din cele mai diferite domenii. 

- Noile condiţii de la sfîrşitul anilor 1980 şi cele apărute în cursul anilor ‘90, realizarea pieţei europene 

unice, schimbările politice în interiorul statelor din Europa Centrală şi de Est şi procesul tot mai intens de 

apropiere şi asociere a lor la UE au lărgit şi aprofundat cooperarea transfrontalieră. Politica regională a UE a 

accelerat în mod deosebit, prin iniţiative INTERREG şi mai tîrziu prin Phare CBC (la care s-au adăugat 

TACIS CBC şi MEDA), evoluţia transfrontalieră şi a sprijinit conceperea acelor programe transfrontaliere 

care să contracareze problemele care împiedică integrarea europeană. În acelaşi timp, au fost formate structuri 

transfrontaliere pe plan regional ca organizaţii lucrative pe termen lung, practic la toate frontierele din 

interiorul UE şi în afara ei în toate statele asociate dar şi dincolo de ele. 

A1 Motive pentru cooperarea transfrontalieră 

2


REFERINŢE: 

Council of Europe: Regional Planning. A European Problem, report of the Consultive Assembly, 

Strasbourg 1968. 

Council of Europe: Air Pollution in Frontier Areas, Resolution (71) 5, adopted 26.01.1971. 

Council of Europe: Conférences Européennes des Régions Frontalières - La Coopération des Régions 

Frontalières Européennes. (Rap. V. v. Malchus), AS/COLL. From (72)1 Strasbourg 1972. 

Council of Europe. On Cooperation between Local Communities in Frontier Areas, Resolution (74)8 

adopted on 27.02.1974. 

Berichte des Europäischen Parlaments zur "Grenzüberschreitenden Zusammenarbeit" (Gerlach 1976); 

Poetschki (1980); Boot (1984); ABL C293 (1876); EU Dokument 1 - 140/4/83 vom 20.02.1984. 

Council of Europe: 2 nd European Symposium on Frontier Regions - The Cooperation of European 

Frontier Regions: State of Question and Recent Developments, Parliamentary Assembly, AS/COLL. 

From (75)L. 

Hansen, N.: Border regions: a critique of spatial theory and a European case study, in: Annals of 

Regional Science, Vol. 11 (1977). 

Council of Europe: European Outline Convention of Transfrontier Cooperation Between Territorial 

Committees of Authorities, Madrid, 21.05.1980, European Treaty Series, 106, Strasbourg - Edition 

01.1983. 

Council of Europe: European Regional/Spatial Planning Charta, adopted by the European Conference of 

Ministers Responsible for Regional Planning, 20.05.1983, Strasbourg 1983. 

Gabbe, J.: EUREGIO - regionale grenzüberschreitende Zusammenarbeit auf kommunaler Ebene 

(Regional Transboundary Co-operation at the Municipal Level), in Staatsgrenzenüberschreitende 

Zusammenarbeit des Landes NRW, hrsg. vom Institut für Landes- und Stadtentwicklungsforschung des 

Landes Nordrhein-Westfalen (ILS-NRW), Dortmund 1985. 

Regional Transfrontier Cooperation - Special focus of "Archiv des Völkerrechts, Bd. 27, 3. Auflage, 

Tübingen 1981. 

Kommission der Europäischen Gemeinschaften (Hrsg.): Europa 2000 - Perspektiven der künftigen 

Raumordnung der Gemeinschaft, Luxemburg 1981. 

Europäische Charta der Grenz- und Grenzübergreifenden Regionen, Arbeitsgemeinschaft Europäischer 

Grenzregionen, 1981, Überarbeitung 1995. 

Akademie für Raumforschung und Landesplanung (Hrsg.): Grenzübergreifende Raumplanung, 

Forschungs- und Sitzungsberichte, Bd. 188, Hannover 1992. 

Ratti, R.; Reichmann, S. (Hrsg.): Theory and Practice of Transborder Cooperation. Basel and Frankfurt 

a. M. 1993. 

Veen, A. van der; Cappell, R.; Batey, P.M.J. (Hrsg.): Regional networks, border regions and European 

integration, in: European research in regional Science, London 1993. 

Cappellin, R.; Batey. P. W. G. (Eds.): Regional networks, border regions and European integration, 

London 1993. 

Europäische Kommission (Hrsg.): Leitfaden der Gemeinschaftsinitiativen 1994-1999, Luxemburg 1994. 

Malchus, V. Frhr. v.: Artikel ”Grenzüberschreitende Raumordnung”, Handwörterbuch der Raumordnung, 

hrsg. von der Akademie für Raumforschung und Landesplanung (ARL), Hannover 1994. 

Croos, R., Schmitt-Egner, P.: Europas kooperierende Regionen, Baden-Baden 1994. 

Baltic Institute, The (Hrsg.): Vision and Strategies around the Baltic Sea 2010, Karlskrone/S 1994. 

Meyer, R. P.; Jansen, P.G. u. a.: Grenzübergreifendes Raumordnerisches Leitbild für den nordrheinwestfälisch/niederländischen 

Grenzraum – Gutachten, ILS-Schriften 86, Dortmund, 1995. 

Ratti, R.: Problématique et stratégie de développement des régions frontiers, in: Außenwirtschaft, 50. Jg. 

(1995), Heft 2. 

Klein, R.: Grenzüberschreitende regionalpolitische Zusammenarbeit im Rahmen von INTERREG und 

PHARE, EUREG (1995), Nr. 2. 

Krautzberger, M.; Selke, W.: Perspektiven der bundesstaatlichen Raumplanungspolitik in der 

Europäischen Union, Wien 1996. 

Eger, G.: Region, border, periphery, in Eger, G.; Langer, J. (Hrsg.): Border, Region and Ethnicity in 

Central Europe, Klagenfurt 1996. 

Accord de Karlsruhe in: La Revue de Coopération Transfrontalière no. 1, Mars 1996. 

Gabbe, J.; Martinos, H. a.o.: Practical Guide to Cross-border Co-operation. Second Edition, hrsg. by the 

Association of European Border Regions (AEBR), Gronau/D 1997. 


3


Contributi, pp. 5-12, Firenze 1994.Ahrens, K.: Freundschaft über Grenzen, Biblioteca della ”Riviste di 

Studi Politici Internazionali, Vol. II: 

Faludi A. (red.): Ruimtelijke planning en ordening in een federale staat: Wat gebeurt er bij de buren? 

Amsterdam 1997. 

Martinos, H./Gabbe, J.: Vade Mecum – Grenzübergreifende und interregionale Zusammenarbeit an den 

Außengrenzen der Europäischen Union, Gronau 1997. 

Arbeitsgemeinschaft Europäischer Grenzregionen (Hrsg.): Die EU-Initiative INTERREG und zukünftige 

Entwicklungen, Gronau 1992. 

Gabbe, J.: Gemeinsame grenzübergreifende Kriterien für Programme und Projekte, Veröffentlichung der 

AGEG, Vortragsmanuskript vom 17.01.1998 in Aigen/Oberösterreich, Gronau 1998. 

The WEB/Yearbook 1998 – North European and Baltic Sea Integration, General Editors: L. Hedegaard, 

B. Lindström, Berlin-Heidelberg-London-Paris-Tokyo 1998. 

Graute, U. (Editor): Sustainable Development for Central and Eastern Europe, Berlin, Heidelberg, New 

York 1998. 

Roch, L.; Scott, J.; Ziegler, A.: Umweltgerechte Entwicklung von Grenzregionen durch kooperatives 

Handeln, hrsg. vom Institut für ökologische Raumentwicklung e.V., IÖR-Schriften 24, Dresden 1998. 

Martinos, H./Gabbe, J.: Institutionelle Aspekte der grenzübergreifenden Zusammenarbeit, AGEG, 

Gronau, März 1999. 

Brunn, G.; Schmitt-Egner, P. (Hrsg.): Grenzüberschreitende Zusammenarbeit in Europa, Baden-Baden 

1998. 

Gabbe, J./Martinos, H.: Die Zukunft maritimer Zusammenarbeit, LACE/AGEG, Gronau 1998. 

Clev, H. G.; Clev, K.: ”Grenzüberschreitende Raumordnunsaktivitäten” (Kap. 2.2.2.); Scott, J.: 

Grenzüberschreitende Planungsorganisationen (Kap. 2.2.3.), in: Akademie für Raumforschung und 

Landesplanung (Hrsg.): Grundriss der Landes- und Regionalplanung, Hannover 1999. 

Lott, Th.: Neue Formen der grenzüberschreitenden Zusammenarbeit: zugleich ein Beitrag zu Artikel 24 

Abs. 1a GG, Europäische Hochschulschriften, Diss. Univ. Gießen, Frankfurt 1999. 

Gabbe, J./Stumm, T.: Grenzüberschreitendes Finanzmanagement, LACE/AGEG, August 1999/Januar 

2000. 

Casteigts, M, (Hrsg.): Evaluierung grenzüberschreitender und interregionaler Vorhaben in Europa, 

Baden-Baden 1999. 

Gabbe, J./Stumm, T.: Arbeitspapier: Interreg IIIA: Modelle für das Programmanagement, LACE, 

November 1999. 

Association of European Border Regions (Ed.): Final Report – LACE-TAP First PHASE (1996-1999) – 

Technical Assistance and Promotion of Cross-Border Cooperation – Related to the Community Initiative 

INTERREG IIA, Gronau 1999. 

Europäische Kommission – Ausschuß für Raumentwicklung (Hrsg.): EUREK – Europäisches 

Raumentwicklungskonzept, Luxemburg 1999. 

Europäische Kommission: Mitteilung an die Mitgliedstaaten über die Leitlinien für eine 

Gemeinschaftsinitiative betreffend die transeuropäische Zusammenarbeit zur Förderung einer 

harmonischen und ausgewogenen Entwicklung des europäischen Raums – Interreg (99/C.../...) Brüssel 


Conférence franco-germano-suisse du Rhin supérieur – Deutsch-französisch -schweizerische Oberrhein- 

Konferenz (Hrsg.): lire et construire l’espace du Rhin supérieur – Atlas transfrontalier pour aménager un 

territoire commun; Lebensraum Oberrhein ... eine gemeinsame Zukunft – Raumordnung für eine 

nachhaltige Entwicklung ohne Grenzen, Strasbourg 1991. 

Stumm, T./Gabbe, J.: Eine operationelle Anleitung für die Ausarbeitung und das Management von 

INTERREG IIIA.Programmen 2000-2006, LACE/AGEG, März 2000. 

Association of European Border Regions (AEBR) – European Commission: LACE INFO SHEETS on 

Cross-Border Cooperation, Issue 1-12, 1997/2000. 

Association of European Border Regions (AEBR) – European Commission: LACE-Magazine, No. 1-5 

(1997/1998-2000) 

Pentru mai multe informaţii despre documentele menţionate mai sus, vă rugăm contactaţi 

Secretariatul AEBR/LACE, AEBR, Tel : +49 2562 702, Fax : +492562 702 59. 


4


Fondul istoric 

Europa este caracterizată nu numai 

prin cultura sa diversă şi istoria 

comună a popoarelor sale, dar şi 

printr-o multitudine de frontiere. 

Peisajele istorice cu aspecte de 

"covor cârpit", care au început să ia 

fiinţă în Evul Mediu, au evoluat în 

secolul al 19-lea şi 20-lea spre 

structura caracteristică statelor 

europene. Majoritatea acestor state 

există şi astăzi, fiecare dispunînd de 

dezvoltare sa individuală. Numai 

cîteva dintre state au frontiere cu 

existenţă îndelungată, cum ar fi 

frontiera portughezo-spaniolă, care 

este cea mai veche frontieră 

teritorială din Europa. Frontierele nou 

apărute în Europa în ultimele 3 

secole - în statele baltice şi în urmă 

cu câţiva ani şi în Balcani - separă 

adesea regiuni şi grupuri entice care, 

de fapt, împărtăşesc o identitate 

comună. Astfel au luat naştere 

frontierele ne-naturale apărute din 

teama intervenţiilor militare, ceea ce 

a favorizat slaba populare a zonelor 

de frontieră. Activităţile economice, 

comerţul şi populaţia aveau tendinţa 

de a migra de la frontiere spre centrul 

statelor naţionale. Arterele de 

circulaţie se desfăşurau adesea 

numai paralel cu frontierele, înainte 

de toate din motive militare. În 

regiunile de frontieră cu bogăţii 

subterane cum ar fi cărbunele şi 

minereul de fier s-a dezvoltat o 

industrie însemnată asociată cu o 

densitate crescută a populaţiei şi cu 

un nivel ridicat de trai, ceea ce a 

constituit din nou cauza unor 

expansiuni, resentimente şi războaie 

împotriva vecinilor. Cu toate acestea, 

făcînd abstracţie însă de unele 

excepţii, zonele de frontieră din 

Europa au devenit, mai degrabă, 

regiuni periferice, slab structurate, cu 

legături de transport restrânse. 

Frontierele naturale, precum: rîurile, 


mările şi munţii au accentuat aceste 

"bariere ". După 1945 ideologiile 

politice şi aspiraţiile unor blocuri 

militare izolate au transformat o parte 

din aceste frontiere de stat în 

"frontiere de netrecut" (cortine de 

fier). 

Politicile diferite duse pe ambele părţi 

ale graniţei au sprijinit transformarea 

frontierelor în bariere vizibile între 

state naţionale, înainte de toate în 

domeniile: drept, administraţie, 

impozitare, economie, cultură şi 

asistenţă socială. Oamenii din 

regiunile de frontieră, care au fost 

afectaţi în cel mai înalt grad de 

urmările conflictelor istorice, au 

căpătat cu timpul temeri reciproce şi 

animozităţi. Condiţiile care au creat 

aceste relaţii au prejudiciat 

disponibilitatea de cooperare şi 

stabilirea contactelor. 

Depăşirea barierelor istorice prin 

cooperarea transfrontalieră 

În prezent, cooperarea 

transfrontalieră dintre regiunile de 

frontieră naturale, direct învecinate, 

înregistrează în multe cazuri o lungă 

tradiţie în Europa. Totuşi, in câteva 

ţări occidentale, cum ar fi Grecia, 

Spania şi Portugalia, cooperarea 

transfrontalieră a fost posibilă pentru 

prima oară abia în anii '80, graţie 

schimbărilor politice ample, datorită 

introducerii sistemelor democratice şi 

a dobândirii de aceste ţări a calităţii 

de membru a Uniunii Europene. În 

ţările Europei Centrale şi de Est se 

poate vorbi de un proces asemănător 

abia după 1989. 

Încă din anii '50, la scurtă vreme 

după cel de-al doilea război mondial, 

reprezentanţii mai multor regiuni 

europene de frontieră s-au întâlnit 

pentru a dezbate înlăturarea 

barierelor de frontieră şi posibilităţile 

5


de cooperare transfrontalieră. 

Motivaţia consta înainte de toate atât 

în dorinţa de îmbunătăţire a 

standardului de viaţă, de asigurare a 

unei păci durabile cât şi de înlăturare 

a barierelor de frontieră, a restricţiilor 

şi a altor factori care au condus la 

separearea indivizilor şi instituţiilor din 

regiuni de frontieră învecinate. 

Aceasta includea şi depăşirea 

frontierelor naturale prin construirea 

de poduri şi tunele. 

După cel de-al doilea război mondial 

oamenii din diferitele regiuni de 

frontieră (de exemplu D/F, D/NL şi în 

ţările scandinave) au constatat că ei 

trebuie să micşoreze sau să înlăture 

aceste efecte negative ale frontieră, 

dacă doresc să trăiască la fel ca 

populaţia din zona centrală a ţării. Sa 

realizat relativ repede că, datorită 

absenţei competenţelor juridice şi 

administrative, existau şanse relativ 

reduse de realizare a acestui 

deziderat în cadrul comunităţilor şi 

regiunilor respective. În consecinţă 

au fost fondate asociaţii comunale şi 

regionale pe ambele părţi ale 

frontierelor conform cu sistemul de 

drept naţional, din acea vreme, al 

fiecărui stat, care tratau domenii 

comune de interes şi care tindeau să 

optimizeze cooperarea 

transfrontalieră. Astfel de asociaţii 

naţionale de pe ambele părţi ale 

frontierei s-au reunit deseori pentru a 

forma o asociaţie transfrontalieră 

cuprinzătoare (euroregiune sau o 

structură similară). Începînd din anii 

‘60 acestea au urmat o politică 

perseverentă pe toate planurile 

politice şi administrative pentru a 

îmbunătăţi poziţia socio-culturală şi 

economică a locuitorilor din regiunile 

de frontieră şi pentru a reduce sau 

chiar înlătura barierele frontaliere. 

S-a adeverit curînd că populaţia din 

regiunile de frontieră şi 


transfrontaliere aştepta rezolvarea 

acelor probleme pentru care erau 

răspunzătoare înainte de toate 

parlamentele naţionale, de exemplu, 

în următoarele domenii: 

• administraţie publică şi 

planificarea teritoriului, diferite 

structuri administrative, 

organizaţii şi metode de 

planificare; 

• sisteme de impozitare, asigurare 

socială, educaţie şi formare, 

competiţie, trafic de graniţă şi 

utilităţi; 

• cursuri de limbă şi recunoaşterea 

reciprocă a calificărilor; 

• construcţia de drumuri, utilităţi 

publice, infrastructură şi mediu. 

Problemele transfrontaliere din 

aceste domenii au condus adesea la 

investiţii greşite pe ambele părţi ale 

frontierei şi la o multitudine de 

absurdităţi în situaţiile cotidiene. 

De la începutul anilor '70 regiunile 

transfrontaliere au întărit politica lor 

prin înfiinţarea Asociaţiei Europene a 

Regiunilor de Frontieră – The 

Association of European Border 

Regions (AEBR), care a fost înfiinţată 

în 1971. AEBR a stabilit contacte 

strînse cu Consiliul Europei, 

Parlamentul European şi Comisia 

Europeană. Reţeaua regiunilor de 

frontieră şi transfrontaliere din Europa 

a devenit o puternică forţă de 

dezvoltare a cooperării 

transfrontaliere în toate aceste zone 

din Europa, la amplificarea procesului 

de integrare europeană şi la 

dezvoltarea programelor europene de 

asistenţă a regiunilor de frontieră din 

întreaga Europă. 

Regiunile ca motor al cooperării 

transfrontaliere 

La sfîrşitul anilor '80, înfiinţarea Pieţei 

Unice Europene şi evoluţiile către 

6


democraţie înregistrate în Europa 

Centrală şi de Est au condus către o 

mai mare permeabilitate a marii 

majorităţi a frontierelor naţionale. Au 

fost înfiinţate numeroase regiuni noi 

de frontieră şi transfrontaliere care au 

devenit membre ale AEBR. În acelaşi 

timp, au rezultat noi posibilităţi de 

cooperare ca, de exemplu, 

construirea de noi legături (poduri, 

tunele) între Franţa şi Marea Britanie, 

cît şi între Danemarca şi Suedia. 

Deschiderea frontierelor şi apariţia 

unor frontiere noi au îndreptat atenţia 

asupra problemelor specifice 

frontierelor existente. A devenit 

limpede faptul că obiectivul integrării 

europene necesită o politică specială 

favorabilă regiunilor de frontieră, 

pentru a înlătura acele probleme de 

frontieră care împiedică integrarea. 

Instrumentele, deja verificate în timp, 

ale politicii regionale a UE s-au impus 

ca soluţii mai întîi pentru Europa de 

Sud şi de Vest. Programele regionale 

de sprijin pentru zonele de frontieră 

s-au bazat, începînd cu 1989 / 1990, 

pe "planuri sau strategii de dezvoltare 

transfrontalieră" şi pe "Programe 

Operaţionale" în cadrul unei noi 

iniţiative comunitare cunoscută sub 

denumirea de INTERREG. 1 

La aceste condiţii avantajoase de 

promovare autorităţile regionale şi 

locale au reacţionat extrem de 

repede. “Regiunile transfrontaliere”, 

de exemplu structurile transfrontaliere 

de nivel regional, au fost create acolo 

unde nu fuseseră înfiinţate pînă 

atunci. La toate frontierele interne şi, 

practic, la toate cele externe ale UE, 

au luat naştere - după modelul 

descris mai sus al euroregiunilor sau 

al altor structuri asemănătoare - 

asociaţii regionale şi comunale care 

operează cu obiective pe termen lung 

1 vezi capitolul A.4 


şi strategii. Pentru rezolvarea 

problemelor legislative 

transfrontaliere Consiliul Europei a 

dezvoltat, în anii '80, acorduri şi 

modele. UE a efectuat demersuri 

pentru armonizare în multiple domenii 

legislative. Guvernele naţionale au 

sprijinit aceste evoluţii prin tratate de 

aplicare conform prevederilor oferite 

de Convenţia Cadru a Consiliului 

Europei şi prin reglementări legale 

specifice. 

În Europa Centrală şi de Est, în 

1989/1990, cooperarea 

transfrontalieră a debutat după 

deschiderea frontierelor, la început cu 

ezitări datorate faptului că aceste 

graniţe fuseseră greu de trecut multă 

vreme. Astfel, cooperarea a fost 

pregătită într-o manieră extrem de 

prudentă şi “grijulie”. Îndeosebi, în 

cazul acestor frontiere anterior 

extrem de “închise” s-a simţit nevoia 

adoptării cooperării clădite pe baze 

transfrontaliere, în care să fie luate în 

considerare toate aspectele vieţii 

oamenilor, comunităţilor şi regiunilor, 

în scopul de a înlătura atît 

dezavantajele geografice ale zonelor 

de frontieră cît şi marile diferenţe cu 

privire la puterea economică, venit, 

infrastructură etc., îndeosebi la 

frontierele externe ale UE, dar şi între 

aceste state. În acelaşi timp, indivizii 

de pe ambele părţi ale graniţei au 

trebuit să dezvolte o conştiinţă a 

apartenenţei lor istorice comune şi să 

descopere sau să reînvieun mod de 

gîndire mai puternic orientat către un 

viitor comun european. Numeroase 

zone de frontieră cu minorităţi, care 

au nevoie de o analiză atentă, 

reprezintă o problemă suplimentară. 

Astăzi există deja numeroase regiuni 

transfrontaliere (euroregiuni sau 

structuri similare) în aproape toate 

statele Europei Centrale şi de Est, în 

care s-au realizat iniţiative 

7


transfrontaliere şi acţiuni pilot, care 

au fost sprijinite prin programe 

transfrontaliere în cadrul ajutorului 

UE pentru Europa Centrală şi de Est 

(Phare-CBC şi TACIS-CBC). Aceste 

regiuni de frontieră au învăţat foarte 

repede din aceste experienţe din 

domeniul cooperării transfrontaliere 

în UE şi au dezvoltat, de asemenea 

treptat, şi cooperarea cu zonele 

învecinate, în toate domeniile vieţii, 

pe plan local, regional şi naţional. 

Motivele principale ale acestei 

cooperări transfrontaliere sînt: 

• transformarea frontierelor din linie 

de separare în loc al comunicării între 

vecini; 

• depăşirea prejudecăţilor reciproce 

şi a animozităţilor dintre oamenii din 


regiunile de frontieră, rezultat al 

moştenirii istorice; 

• consolidarea democraţiei şi 

dezvoltarea structurilor 

administrative, capabile să 

funcţioneze la nivel regional şi local; 

• depăşirea poziţiei naţionalperiferice 

şi a izolării; 

• stimularea creşterii economice şi 

a dezvoltării şi îmbunătăţirea 

standardului de viaţă; 

• asimilare rapidă în, respectiv o 

apropiere de idealul de integrare 

europeană. 

În spaţiul mediteranean, în statele 

învecinate cu UE se promovează şi o 

cooperare transfrontalieră cu ajutorul 

programului MEDA. 

8


EUROREGIUNI 

Organizare 

• reunirea autorităţilor regionale şi locale de pe ambele părţi ale frontierei unui stat, uneori 

îmbrăcînd forma unei “adunări parlamentare” (consiliu); 

• organizaţii transfrontaliere avînd un secretariat permanent şi personal administrativ de 

specialitate şi mijloace financiare proprii; 

• conform dreptului privat, bazat pe asociaţiile sau fundaţiile naţionale din ambele părţi ale 

frontierei, în conformitate cu dreptul public valabil la acea vreme; 

• conform dreptului public, bazat pe tratatele internaţionale care reglementează, de 

asemenea, calitatea de membru a autorităţilor regionale. 

Metode de lucru 

• dezvoltare şi cooperare orientată strategic, nu măsuri bazate pe cazuri individuale; 

• păstrarea caracterului transfrontalier, nu tratarea ca regiune de graniţă; 

• nu se creează un nou nivel administrativ; 

• placă turnantă pentru toate relaţiile transfrontaliere dintre cetăţeni, politicieni, instituţii, 

economie, parteneri sociali, reprezentanţi ai culturii etc.; 

• echilibrarea între diferitele structuri şi competenţe de pe ambele părţi ale frontierei şi în 

ceea ce priveşte percepţia conceptuală; 

• cooperare partenerială atît în plan vertical (la nivel: european, statal, regional, local), cît 

şi în plan orizontal, între frontiere; 

• implementarea deciziilor transfrontaliere la nivel naţional, în conformitate cu procedurile 

în vigoare de ambele părţi ale frontierei (evitarea conflictelor structurale şi de 

competenţă); 

• participarea transfrontalieră la programe, proiecte şi procese decizionale a politicienilor 

şi cetăţenilor, a instituţiilor şi a partenerilor sociali; 

• iniţiative directe şi folosirea resurselor proprii ca premisă pentru ajutorul şi asistenţa 

obţinută din partea unor terţe părţi. 

Componentele cooperării transfrontaliere 

• definirea domeniilor de acţiune, corespunzător intereselor comune (de exemplu, 

infrastructură, economie, cultură); 

• cooperare în toate domeniile vieţii: mod de trai, muncă, timp liber, cultură etc. 

• accent egal asupra cooperării socio-culturale şi a celei economico-infrastructurale; 

• implementarea unor tratate şi acorduri, care sînt încheiate pe plan european între state în 

vederea îndeplinirii practicii transfrontaliere; 

• consultanţă, asistenţă şi coordonare a cooperării tranasfrontaliere, îndeosebi în 

următoarele domenii: 

• dezvoltare economică 

• transport şi trafic 

• dezvoltare regională 

• protecţia mediului şi 

prezervarea cadrului natural 

• cultură şi sport 

• ocrotirea sănătăţii 

• energie 

• deversarea deşeurilor 

• turism şi agrement 


• dezvoltarea agriculturii 

• inovaţie şi transfer de 

tehnologie 

• şcoală şi educaţie 

• cooperare socială 

• servicii de intervenţie rapidă / 

calamităţi 

• comunicaţii 

• siguranţă publică 

9

A 2 

EXPERIENÞE ACUMULATE


CAPITOLUL A 2: EXPERIENŢE ACUMULATE 

DESCRIERE: 

Prima parte a acestui capitol prezintă principiile generale ale cooperării transfrontaliere. Temele şi problemele 

specifice cooperării din diferite regiuni de frontieră sînt expuse în partea a doua. Regiunile de frontieră sînt 

împărţite în diferite categorii precum “regiuni de frontieră” de la graniţele interne şi externe ale UE, precum şi 

“regiuni terestre şi maritime de frontieră”. 

PUNCTE DE REFERINTĂ : 

• "Filosofia cooperării transfrontaliere" este aceea a unei cooperări, mutuale clasice între două regiuni de 

frontieră învecinate. Cooperarea transfrontalieră mutuală nu înseamnă faptul că un partener acţionează mai 

întîi singur la nivel naţional şi apoi încearcă să-l facă părtaş la aceasta pe vecinii de pe partea cealaltă de 

frontieră sau să colaboreze cu ei. Ea cuprinde toate domeniile vieţii cotidiene, dezvoltarea de programe 

comune, priorităţi şi acţiuni. Aceasta include şi o participare extinsă a grupurilor sociale, a diverselor nivele 

administrative etc., la cooperarea transfrontalieră. 

• Principiile cooperării transfrontaliere, care au fost dezvoltate de AEBR, însuşite şi de Comisia Europeană 

sînt următoarele: parteneriat vertical şi orizontal cu sferă largă; subsidiaritate prin unirea şi responsabilitatea 

planurilor (nivelelor) regionale şi locale, pregătirea de concepte şi programe transfrontaliere comune de 

dezvoltare, implementarea proiectelor transfrontaliere. 

• Tipurile de regiuni de frontieră se deosebesc prin factori importanţi, ca de exemplu gradul de omogenitate a 

unei regiuni; nivelul de dezvoltare şi statutul de promotor în interiorul politicii structurale a UE şi al 

programelor pentru statele Europei Centrale şi de Est; atributele geografice naturale precum lanţuri muntoase, 

rîuri, frontiere maritime şi poziţia faţă de graniţele externe actuale şi viitoare ale UE sau dintre statele în curs 

de aderare. 

• În zonele de tip Obiectiv-1 (ex.: regiunile mai puţin dezvoltate), în trecut, lipsa infrastructurilor 

transfrontaliere şi naţionale de transport a determinat acordarea unei priorităţi deosebite proiectelor de 

infrastructură de către statele (şi regiunile) membre. 

• În zonele de tip Obiectiv-2 – în regiunile care parcurg etape de restructurare industrială şi a pieţei muncii şi a 

zonelor rurale, caracterizate de economie fragilă, necesitînd diversificare, centrul de greutate cade mai 

degrabă pe "acţiuni de tip soft". 

• Regiunile de graniţă situate la frontierele externe actuale ale UE au luat naştere în 1995, datorită afilierii 

noilor state membre. Există diferenţe semnificative la frontierele învecinate cu statele puternic dezvoltate care 

nu aparţin UE, ca de exemplu Norvegia şi Elveţia în comparaţie cu zonele de frontieră UE situate în 

vecinătatea statelor din Europa Centrală şi de Est. Iniţiativele Phare-CBC şi TACIS CBC au condus la 

consolidarea INTERREG, prin posibilitatea finanţării de acţiuni transfrontaliere la frontierele externe ale UE 

cu ţările Phare-CBC şi TACIS CBC. Există, cu toate acestea, obstacole considerabile în cooperarea practică 

între aceste două programe. MEDA creează posibilităţi de cooperare în spaţiul mediteranean. 

• Frontierele maritime au înregistrat un număr sporit de activităţi transfrontaliere, în special în domeniul 

mediului înconjurător şi al transporturilor. UE sprijină aceste activităţi numai în "cazurile excepţionale" în 

cadrul oferit de INTERREG A, dar numărul de frontiere maritime interne şi externe, eligibile pentru acest 

program şi pentru Phare-CBC a crescut semnificativ în ultimii 10 ani. 

A 2 Experienţe acumulate 

11


REFERINŢE: 

∗ European Charter for Border and Cross-Border Regions, AEBR (Carta europeană a regiunilor de 

frontieră şi transfrontaliere). 

∗ Notice (Comunicatul) C (90) 1562/3 către statele membre cu privire la fixarea liniilor principale ale 

programelor operaţionale stabilite de ele în cadrul unei iniţiative comunitare (INTERREG) (90/C 

215/04) (Abl. Nr. C 215 din 30/08/90, p. 4) 

∗ Fonduri structurale comunitare 1994-99; Reglementări şi comentarii, Comisia Comunităţilor Europene, 

august, 1993. 

∗ Notice (Comunicat) către statele membre cu privire la liniile directoare pentru programe operaţionale pe 

care statele member sînt invitate să le adopte în cadrul iniţiativei comunitare pentru dezvoltarea 

regiunilor de frontieră, pentru cooperare transfrontalieră şi reţele energetice selecţionate, Nr. C 180/60- 

68, 1.7.94 

∗ Info Sheets (Broşuri informative) Nr. 1-10, AEBR 

∗ LACE Issues Papers, AEBR 1992/93. 

∗ LACE Good Practice Papers, AEBR, 1994. 

∗ LACE-Magazines Nr. 1-5, AEBR 

∗ Martinos, H./Gabbe, J.: Aspecte instituţionale ale cooperării transfrontaliere, AEBR, martie 1999. 

∗ Gabbe, J./ Martinos, H.: Viitorul cooperării maritime, LACE/AGEG, nov. 1998. 

∗ Martinos, H./Gabbe, J.: Vade Mecum: Cooperare transfrontalieră şi interregională la frontierele externe 

ale Uniunii Europene, LACE/AGEG, 1998. 

∗ Gabbe, J./Stumm, T.: Managementul de finanţe transfrontalier, LACE/AGEG, aug. 1999/ian. 2000. 

∗ Gabbe, J./Stumm, T.: Foaia de lucru: Interreg IIIA: Modele pentru managementul de program, LACE, 

nov. 1999. 

∗ Notice (Comunicat) către statele membre cu privire la liniile directoare ale iniţiativei comunitare 

referitoare la cooperarea transeuropeană menită a încuraja dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a 

teritoriului european, Comisia Comunităţilor Europene, 25.01.2000. 

∗ Stumm, T./ Gabbe, J.: Îndrumar operaţional pentru elaborarea şi managementul programelor INTERREG 

IIIA (2000-2006), LACE/AEBR, martie 2000. 

∗ Reglementarea (CE) Nr. 1260/1999 a Consiliului din 21 iunie 1999, cu privire la dispoziţiile generale 

asupra Fondurilor Structurale. 

∗ LACE Phare CBC Assessment Reports, AEBR, 2000. 

∗ LACE Phare CBC Position Paper and Action Plan, AEBR, 2000. 

Pentru alte informaţii cu privire la aceste documente contactaţi Secretariatul AEBR/LACE, Tel: 

+49 2562 702 19, Fax: +49 2562 702 59. 


12


Principii generale ale cooperării 

De la sfîrşitul anilor '80 şi începutul 

anilor 90, s-au înregistrat în Europa o 

serie de evoluţii al căror proces este 

încă în derulare: 

• de la 1 ianuarie 1993 desfiinţarea 

treptată a frontierelor interne ale 

UE. Acest proces a fost însoţit de 

o deplasare a frontierelor statelor 

naţionale la frontierele externe 

actuale ale UE cu alte state. Acest 

proces a fost întărit prin afilierea 

Austriei, Suediei şi Finlandei la 

UE. 

• eforturile de a stabili legături de 

partea cealaltă a noilor frontiere 

externe pentru a înlesni 

schimburile intelectuale, politice şi 

economice cu ţările terţe, de 

exemplu cu Elveţia, Norvegia, cu 

ţările din Europa Centrală şi de 

Est şi cu ţările mediteraneene; şi 

• faptul că, prin primirea în 

continuare de noi membri în UE, 

frontierele externe actuale ale UE 

vor deveni frontiere interne, iar 

frontierele anterioare din Europa 

Centrală şi de Est vor deveni noi 

frontiere externe ale UE. 

Aceste procese au efecte nemijlocite 

asupra tuturor regiunilor de graniţă 

situate la frontierele interne şi 

externe, actuale şi viitoare ale UE. 

Acestea au condus la o extindere 

geografică considerabilă şi la 

intensificarea cooperării transfrontaliere. 

Această cooperare îmbracă forma 

unor comisii interguvernamentale şi 

de amenajare a teritoriului sau, la 

nivel regional / local a unor 

euroregiuni transfrontaliere sau 

"asociaţii", avînd o structură similară. 

Acestea pot fi organizate în prezenţa 

sau în absenţa unor acorduri 

interstatale oficiale, fiind formate atît 


la nivel naţional / regional, cît şi la 

nivel regional / local. 

Aceste tendinţe au condus la apariţia 

de noi provocări şi la necesitatea de 

a accentua "filosofia" din care a 

rezultat, acum aproape 40 de ani, 

cooperarea transfrontalieră. 

Pentru a fi eficientă în prezent şi în 

viitor, cooperarea transfrontalieră 

trebuie să fie cît mai cuprinzătoare şi 

să fie caracterizată prin organizarea 

de activităţi comune chiar de la 

începuturile sale: 

• toate aspectele vieţii cotidiene din 

regiunile de frontieră ar trebui să 

fie incluse: economie, muncă, 

timp liber, cultură, probleme 

social, spaţiu locativ, planificare 

etc.; 

• trebuie să se desfăşoare 

permanent şi să angreneze de la 

început parteneri din toate 

domeniile şi de pe ambele părţi 

ale frontierei; 

• trebuie să se desfăşoare la toate 

nivelurile: naţional, regional şi 

local. 

Acest concept asupra cooperării 

transfrontaliere cuprinde necesitatea 

cooperării pe toate planurile precum 

şi introducerea proceselor de 

coordonare între acestea. Altfel, 

conflictele de competenţe pe baza 

structurilor administrative diferite şi 

uneori neunificabile de pe ambele 

părţi ale frontierei din întreaga 

Europă sînt de neevitat. 

Această formă "deosebit de 

intensivă" de cooperare 

transfrontalieră se practică în mod 

eficient de cîteva decenii în diferite 

regiuni de frontieră europene. 

Asociaţia Europeană a Regiunilor 

Frontaliere (AEBR) a stabilit inter alia 

13


următoarele principii pentru o 

cooperare transfrontalieră de succes: 

• parteneriat 

• subsidiaritate 

• existenţa unui concept sau 

program comun de dezvoltare 

transfrontalieră 

• structuri comune la nivel regional / 

local şi surse independente de 

finanţare 

Aceste principii, care sînt general 

recunoscute, formează şi cerinţele 

fundamentale ale programelor 

europene de asistenţă. 

În consecinţă, cooperarea transfrontalieră 

nu se traduce prin faptul că regiunile 


învecinate de frontieră îşi dezvoltă 

mai întîi propriile programe, priorităţi 

sau proiecte, independent una de 

cealaltă la nivel naţional şi, mai apoi 

contactează parteneri din cealaltă 

parte a graniţei, pentru a-i implica şi 

pe aceştia. Nu e suficient să se 

elaboreze planuri naţionale sau să se 

anexeze cîteva propuneri de proiect 

pentru ca toate acestea să poarte 

denumirea de program sau proiect 

transfrontalier. De asemenea, 

cooperarea transfrontalieră n-ar 

trebui să aibă loc numai pentru că 

surse de finanţare externă sînt 

disponibile, cu toate că acesta este 

bineînţeles un stimul important şi un 

accelerator al cooperării. 

14


În ceea ce priveşte cooperarea dincolo de frontierele naţionale se disting net 

următoarele tipuri: 

• cooperarea transfrontalieră, 

• cooperarea interregională, 

• cooperarea transnaţională. 

Aceste trei tipuri de cooperare sînt prezentate în cele ce urmează, prin 

comparaţie: 

Cooperarea transfrontalieră 

- cooperare nemijlocit 

învecinată a autorităţilor 

regionale şi locale de-a 

lungul unei frontiere în 

toate domeniile vieţii, 

cu participarea tuturor 

actorilor 

- organizată mai degrabă 

pentru că există o mai 

lungă tradiţie (în plan 

regional / local) 

- conectarea la Asociaţia 

Europeană Regiunilor 

Frontaliere (AEBR) 


Cooperarea interregională 

- cooperarea (între 

autorităţi regionale şi 

locale) îndeosebi în 

domenii singulare (nu 

în toate domeniile vieţii) 

şi între anumiţi actori 

- organizare în curs de 

dezvoltare datorită 

tradiţiei scurte 

conect 

- are cu reţeaua 

Asociaţiei Regiunilor 

Europene (ARE) 

Cooperarea transnaţională 

- cooperarea între ţări 

(permiţînd uneori şi 

participarea regiunilor) 

îndeosebi în ceea ce 

priveşte domenii 

speciale (spre exemplu, 

dezvoltarea regională) 

în conexiune cu alte 

domenii mai ample, 

conexe 

- organizarea este încă 

în curs de desfăşurare 

- interrelaţionarea este 

organizată doar în 

puţine cazuri dar există 

anume abordări certe 

care se desfăşoară în 

cadrul de lucru oferit de 

organizaţii 

internaţionale (Consiliul 

Europei, Consiliul 

Nordic) 

15


Parteneriat şi subsidiaritate 

Principiul parteneriatului conţine două 

elemente: un parteneriat “vertical” pe 

ambele părţi de frontieră şi un 

parteneriat “orizontal” între parteneri 

(diferiţi) de peste frontieră. 

Parteneriatele verticale se referă la 

relaţiile abordate între următoarele 

nivele: UE, naţional, regional şi local 

din ambele zone de frontieră. În acest 

scop organizaţiile / structurile 

verticale, create în acest scop ar 

trebui să le completeze sau să fie 

complementare cu cele deja 

existente şi nu să concureze cu ele 

sau să le înlocuiască. 

Parteneriatele orizontale se referă la 

relaţiile dintre aceşti parteneri 

(organizaţii/strucutri) de pe ambele 

părţi ale frontierei. Acest principiu se 

bazează pe egalitatea ambelor părţi, 

indiferent de mărimea ţării, 

importanţa ei geografică sau 

economică sau alte caracteristici cum 

ar fi, de exemplu, populaţia. Pentru a 

se dezvolta acest tip de parteneriat 

orizontal trebuie să fie depăşite un 

număr de impedimente cum ar fi: 

diferenţele din administraţie, 

competenţe şi posibilităţi de 

finanţare. 

Cooperarea transfrontalieră este, 

conform experienţei, foarte eficientă 

şi funcţionează foarte bine acolo 

unde actorii locali şi regionali au 

iniţiative şi îşi asumă responsabilităţi. 

Acest principiu de bottom-up ("jos în 

sus ") şi luarea în considerare a 

regulilor de joc cu privire la 

parteneriatele orizontale şi verticale 

dau posibilitatea unei cooperări 

transfrontaliere după principiile 

subsidiarităţii. În acest context 

subsidiaritatea înseamnă şi 

consolidarea organismelor locale şi 


regionale ca fiind cel mai adecvat 

nivel administrativ pentru cooperarea 

transfrontalieră. Aceste organizaţii 

dispun de flexibilitatea necesară 

pentru a depăşi diferenţele existente 

între structuri şi competenţe, de pe 

ambele părţi ale frontierei, respectiv 

pentru a compensa parte din funcţiile 

acestora în cadrul structurilor 

transfrontaliere. 

La nivel european sau între statele 

învecinate s-au încheiat numeroase 

acorduri de cooperare 

transfrontalieră. Numai regiunile de 

frontieră şi transfrontaliere pot să dea 

un conţinut practic acestor acorduri şi 

să le confere viaţă. În consecinţă, 

dificultăţile în cooperarea practică la 

nivel regional / local constau adesea 

în faptul că acordurile încheiate la 

nivele superioare (european, bi- sau 

multilateral) nu au fost încă adoptate 

de sistemele legislative naţionale. 

"Concepte" şi strategii 


Parteneriatul şi subsidiaritatea sînt 

foarte importante în procesul 

planificării şi implementării strategiilor 

sau conceptelor transfrontaliere 

comune. Acestea sînt o precondiţia 

esenţială pentru crearea condiţiilor 

strategice cadru echitabile şi a 

perspectivelor pentru o cooperare 

comună sustenabilă şi pe termen 

lung. 

Aceste concepte şi strategii comune 

iau în considerare programele şi 

planurile europene şi naţionale şi 

creează condiţiile cadru pentru a 

depăşi iniţiativele izolate de pe 

ambele părţi ale frontierei şi pentru a 

crea o perspectivă comună pentru 

dezvoltarea regională transfrontalieră. 

Această perspectivă dă posibilitatea 

partenerilor să recunoască de la 

început problemele şi şansele 

16


comune cu privire la efectele 

negative şi pozitive ale frontierei şi la 

potenţialul comun de dezvoltare 

corespunzător. Conceptele 

transfrontaliere se bazează în mod 

normal pe o analiză comună SWOT 

(Strenghts - Weaknesses - 

Opportunities - Threats) pentru a 

identifica şansele şi priorităţile de 

dezvoltare astfel încît capacităţile 

existente să poată fi folosite, iar 

punctele slabe existente să fie 

reduse. Această analiză se 

concretizează în Programe cu 

priorităţi specifice calitative, în Măsuri 

financiare, în definirea unui cadru 

temporal, cît şi în definirea unor 

domenii de acţiune. Astfel de 

Programe Operaţionale pe termen 

mediu au un timp de derulare de 

aproximativ 5 ani. Ele conţin deja 

alături de domeniile de activitate şi 

măsuri concrete posibile pentru 

cooperarea transfrontalieră, care pot 

fi transpuse în proiecte viitoare. 

Aspecte specifice şi probleme ale 

cooperării în cadrul diferitelor 

tipuri de regiuni de frontieră 

Aspecte generale 

Regiunile de frontieră şi 

transfrontaliere din Europa cunosc 

diferă net în ceea ce priveşte 

suprafaţa, densitatea populaţiei, 

caracteristicile economice şi stadiul 

de dezvoltare (infrastructură, putere 

economică regională, caracteristicile 

pieţei muncii etc.). Ele pot fi 

clasificate în funcţie de diferite 

criterii, evidenţiind anumite tipuri de 

regiuni de frontieră, cu domenii de 

activitate şi dificultăţi specifice în 

cooperare. 

Caracterizare după tipul regiunii de 

frontieră 

În cooperarea transfrontalieră se pot 

distinge următoarele tipuri de regiuni: 


- regiuni de frontieră din cadrul UE, în 

zonele de tip – Obiectiv 1 1 , situate la 

frontierele interne şi externe ale 

Uniunii Europene; 

- regiuni de frontieră din cadrul UE, 

cu o dezvoltare economică avansată, 

dar care au probleme deosebite 

(zonele de tip Obiectiv 2 2 şi 3 3 ) 

- regiunile de frontieră situate la 

graniţele dintre ţările candidate şi la 

frontierele externe viitoare ale UE; 

- regiuni de frontieră care se 

constituie în frontiere maritime, 

Aceste tipuri se pot suprapune într-o 

oarecare măsură. 

Criteriile importante, care diferenţiază 

tipurile de regiuni de frontieră, sînt: 

• Gradul de omogenitate al 

regiunii transfrontaliere. Cîteva 

tipuri de regiuni de frontieră 

prezintă o identitate comună sau 

o conştiinţă regională comună, în 

care cooperarea transfrontalieră 

se derulează ca un proces 

natural. Această identitate 

comună poate să se formeze din 

motive istorice, culturale, de 

limbă, geografice (de exemplu 

1 Regiunile de tip Obiectiv 1 sînt acelea al căror 

produs intern brut pe cap de locuitor (PIB), 

măsurat la standardul puterii de cumpărare şi 

calculat pe baza datelor Comunităţii la 26 martie 

1999 dispuse în ultimii trei ani, se ridică la mai 

puţin de 75%. a mediei comunitare. 

2 Regiunile de tip Obiectiv 2 sînt acelea care au 

probleme de tip structural, a căror schimbări 

economice şi sociale trebuie să fie promovate 

conform Articolului nr. 2 al Structural Funds 

Regulation şi a căror pondere în ceea ce priveşte 

populaţia sau suprafeţa este destul de 

semnificativă. Acestea includ în special regiunile 

care parcurg schimbări şi restructurări în industrie 

şi servicii, zone rurale slab dezvoltate, cu 

probleme în anumite districte ale oraşelor şi 

regiuni (în situaţie “de criză”) dependente de 

pescuit. 

3 Regiuni finanţate în cadrul Obiectivului 3, care 

nu intră în cele de tip Obiectiv 1. 

17


euroregiunile NL/D, 

Portugalia/Galiţia, E/P, FIN/S/N, 

DK/D; Irlanda/Irlanda de Nord, 

GB/IRL; Italia/Slovenia; 

Alsace/Baden/Basel (F/D/CH)) şi / 

sau din legături economice sau 

apartenenţe comune la regiune 

(Saarland/Lothringen/Luxemburg). 

Acest sentiment de apartenenţă 

comună îşi poate avea originea în 

existenţa unei pieţe regionale 

comune a forţei de muncă în 

regiunea transfrontalieră sau în 

complementaritate urban/rural, în 

care un oraş de pe o parte a 

frontierei aprovizionează zona 

rurală transfrontalieră de pe 

ambele părţi ale frontierei (de 

exemplu, Enschede în EUREGIO, 

Triest în Friuli-Venezia-Giulia, 

Szczecin în Pomerania). Altor 

regiuni de frontieră le lipseşte 

acest tip de identitate comună, fie 

din motive istorice, culturale sau 

economice (de exemplu, părţi ale 

frontierei spaniolo-portugheze, 

frontierele Greciei din Balcani) şi / 

sau din motive fizico-geografice, 

de exemplu din cauza mărilor 

(Nord-Pas-de Calais - F şi Kent - 

UK) sau din cauza prezenţei unui 

lanţ muntos (Pirineii, Alpii). 

• Nivelul de dezvoltare al regiunii 

de frontieră şi statutul pe care 

aceasta îl are faţă de asistenţa 

acordată în cadrul politicilor 

structurale ale UE: Există un 

rang al eligibilităţii pentru 

asistenţă, de la zonele mai puţin 

dezvoltate zone Obiectiv-1 din UE 

(zone rurale, adesea periferice, 

incluzînd în prezent, de 

asemenea, şi unele regiuni în 

declin industrial grav), la regiunile 

de tip Obiectiv-2 ceva mai 

dezvoltate, cu precădere în zonele 

centrale, pînă la cele mai 

dezvoltate regiuni, fără statut de 


tip Obiectiv, situate de cele mai ori 

în zone centrale ale UE. 

• Amplasarea faţă de frontierele 

UE: regiuni de frontieră situate la 

frontierele interne şi cele situate la 

frontierele externe ale UE, care fie 

sînt periferice şi mai puţin 

dezvoltate (de exemplu 

Grecia/Balcani, Germania/Polonia 

şi Germania/Republica Cehă, 

Austria/Ungaria) ori se află în 

regiunile cu grad de dezvoltare 

mai înalt ale Europei (de exemplu 

Italia/Elveţia, Germania/Elveţia, 

Austria/Italia, Scandinavia, etc.) 

• Prezenţa unor caracteristici 

geografice naturale cum ar fi de 

exemplu frontierele montane (Alpi, 

Pirinei, Scandinavia) şi frontierele 

maritime (Sardinia (I) Corsica (F), 

Nord-Pas-de Calais (F)/Kent (UK), 

Wales (UK) Irlanda, Øresund 

(DK/S)/Inselkooperation (S/FIN) şi 

insulele greceşti. 

Diferitele combinaţii ale acestor 

factori dar şi ai altora creează o 

multitudine de tipuri şi feluri de 

regiuni de frontieră şi transfrontaliere 

în Europa. Problemele şi domeniile 

de activitate specifice, cărora le stau 

în faţă diferite tipuri de regiuni de 

frontieră, sînt explicate pe scurt în 

continuare. Criteriile după care se pot 

grupa regiunile de frontieră sînt: 

nivelul de dezvoltare în ceea ce 

priveşte clasificarea efectuată prin 

politicile europene structurale, 

conjugat cu amplasarea lor la 

frontierele interne / externe ale UE 

sau la frontierele teritoriale / maritime. 

Regiuni de frontieră mai puţin 

dezvoltate situate la frontierele 

terestre interne 

18


Regiunile de frontieră terestre, care 

în general sînt considerate ca fiind 

"mai puţin dezvoltate", tind să 

corespundă cu cele încadrate în zone 

de tip Obiectiv 1 (în cadrul politicilor 

structurale ale UE). Pînă în prezent 

acestea include în mare parte regiuni 

rurale mai puţin dezvoltate, 

caracterizate de asemenea prin 

amplasare periferică atît în cadrul 

economiei naţionale cît şi al UE. 

Regiunile INTERREG din zonele de 

tip Obiectiv 1cuprind adesea zone 

situate sub asistenţa unor programe 

de mare amploare, atît în termini 

geografici, cît şi financiari. 

În general trebuie amintit faptul că nu 

lipsesc iniţiativele sau acţiunile 

transfrontaliere. Greutatea ar consta 

mai degrabă în transpunerea acestor 

idei în proiecte concrete deoarece 

deseori mai sînt încă de depăşit 

probleme politice şi dificultăţi de 

competenţă. În implementarea 

programelor INTERREG I şi IIA, 

influenţată puternic la nivel naţional, 

lipseşte adesea flexibilitatea 

necesară pentru a răspunde 

priorităţilor speciale ale diferitelor 

regiuni de frontieră. Se observă 

foarte clar că lipseşte caracterul 

regional al acestor programe 

INTERREG. În ultimii ani s-a 

înregistrat o îmbunătăţire cu privire la 

aceste probleme. Regiunile de 

frontieră sînt într-o măsură sporită 

atrase în procesul de luare a 

deciziilor în cadrul oferit de 

INTERREG IIIA şi prin 

subprogramele autonome ale 

acestuia destinate zonelor / regiunilor 

transfrontaliere individuale, prin 

intermediul principiilor de parteneriat 

şi subsidiaritate. 


În general, regiunile de frontieră de 

tip Obiectiv 1 au următoarele 

priorităţi: 

- îmbunătăţirea continuă a 

infrastructurii de transport şi 

comunicaţii în şi dintre regiunile de 

frontieră, ceea ce formează bazele 

pentru o cooperare transfrontalieră 

de durată şi pentru noi activităţi 

economice, 

- o mai bună exploatare a 

potenţialului de dezvoltare specific 

regional (Programe Operaţionale 

transfrontaliere regionale), 

- diversificarea activităţilor în zone 

rurale pentru prevenirea migrării 

populaţiei, 

- promovarea reţelelor 

transfrontaliere, 

- îmbunătăţirea calitativă a resurselor 

umane, 

- rezolvarea problemelor de mediu, în 

special în zonele rurale, 

- politicile transfrontaliere de 

dezvoltare urbană şi rurală, 

- crearea organizaţiilor 


Pentru regiunile de frontieră 

Portugalia / Spania infrastructura 

transfrontalieră şi mijloacele de 

comunicaţie, care necesită urgent 

îmbunătăţiri, reprezintă încă o 

barieră. În ciuda slabei dezvoltări 

structurale şi amplasării periferice, 

aceste regiuni reuşesc, din ce în ce 

mai mult, fructificarea deplină a 

avantajelor pieţei interne lărgite a UE 

(comerţul transfrontalier, piaţa 

transfrontalieră a forţei de muncă, 

atragerea de noi investiţii). 

În regiunile de frontieră Irlanda / 

Irlanda de Nord problemele de 

securitate au influenţat în mod 

esenţial şi pe durată lungă 

dezvoltarea politică şi economică. 

Situaţia tensionată a împiedicat 

19


investitorii să înfiinţeze noi afaceri în 

zonă. Iniţiativa comunitară PEACE sa 

ocupat în afară de aceasta de 

îmbunătăţirea capacităţii 

administrative şi politice al 

autorităţilor publice, deoarece 

programul INTERREG IIA le-a 

acordat mai puţină atenţie. Noua 

situaţie politică a îmbunătăţit 

considerabil climatul dar este încă 

prea devreme pentru a se vorbi de 

efecte practice şi de rezultate. 

Cultura şi limba comună oferă toate 

posibilităţile pentru iniţiative comune 

şi cooperare în diverse proiecte. 

Funcţiile cooperării transfrontaliere 

sînt delegate din ce în ce mai mult 

partenerilor regionali şi locali. 

Cel mai important obstacol în relaţiile 

dintre regiunile de frontieră maritime 

sudice: Corsica/Sardinia, 

Corsica/Toscana, Puglia/Grecia de 

Vest şi Andaluzia/Maroc este nivelul 

relativ scăzut al contactelor 

transfrontaliere. Interesele comune 

se găsesc înainte de toate în 

domeniile protecţiei mediului şi într-o 

mai bună exploatare a potenţialului 

maritim (turism). 

Comparativ s-au dezvoltat, în ultimii 

ani, strînse relaţii între Wales şi 

Irlanda. 

În regiunile de frontieră Franţa de 

Nord/Sudul Belgiei (Hainault) 

depăşirea urmărilor restructurării 

industriilor învechite este o prioritate 

esenţială. Limba şi cultura comună 

oferă o bună bază pentru o 

cooperare transfrontalieră reală. 

Regiunile de frontieră ale Greciei, 

Germania de Est, Estul Austriei 

(Obiectiv 1) cît şi ale Suediei şi 

Finlandei (Obiectiv 6) sînt tratate în 

capitolul "Frontiere externe". 


Zonele puţin populate anterior 

(Obiectiv 6) au existat numai pentru o 

scurtă vreme după ce Suedia şi 

Finlanda s-au alăturat UE şi pînă în 

momentul în care li s-a acordat 

statutul de Obiectiv 1 pentru perioada 

2000-2006. Aceste regiuni au mai 

puţin de 8 locuitori pe Km 2 (0,4% din 

populaţia UE). Ele se află în mijlocul 

şi nordul Scandinaviei şi cuprind ca 

suprafaţă aproximativ jumătate din 

suprafaţa ambelor ţări, dar în 

Finlanda numai 16,6% şi în Suedia 

numai 5,0% din polulaţia totală. 

Pentru aceste regiuni de frontieră 

slab populate din Obiectiv 6 

priorităţile sînt cele ce urmează: 

- înlăturarea treptată a poziţiei 

periferice faţă de piaţa unică 

europeană inter alia prin reducerea 

dezavantajelor de infrastructură încă 

existente şi depăşirea distanţelor 

mari, 

- îmbunătăţirea calităţii procesului de 

educaţie (inclusiv în universităţi) şi a 

posibilităţilor de angajare, îndeosebi 

pentru tineri şi femei, 

- îmbunătăţirea reţelelor de 

cooperare care pînă acum erau slab 

dezvoltate, 

- construirea şi extinderea dotărilor 

sociale (în ciuda costurilor relativ 

ridicate) prin exploatarea zonelor de 

comerţ transfrontalier. 

Alte regiuni de frontieră situate la 

frontierele teritoriale interne 

Regiunile de frontieră "mai avansate" 

cuprind un spectru larg, de la zone 

care nu sînt eligibile pentru asistenţă 

în cadrul politicilor structurale ale UE, 

pînă la regiuni clasificate ca fiind de 

tip Obiectiv 2. 

Regiunile de tip Obiectiv 2 sînt acelea 

care au probleme structurale, a căror 

20


process de tranziţie economică şi 

socială trebuie să fie promovat în 

conformitate cu Articolul nr. 2 al 

Structural Funds Regulation şi a 

căror pondere în ceea ce priveşte 

populaţia sau suprafaţa este suficient 

de semnificativă. Ele cuprind în 

special zonele care cunosc 

restucturări socio-economice ale 

industriei şi serviciilor, zonele rurale 

subdezvoltate, cartierele cu probleme 

din oraşe cît şi zonele dependente de 

pescuit. 

Regiunile de frontieră "mai avansate" 

cuprind toate celelalte frontiere 

interne şi cea mai mare parte a 

populaţiei din zonele de frontieră ale 

UE. Caracteristic este faptul că în 

cele mai multe din aceste zone de 

frontieră (Comunitatea Europeană a 

celor 6 membri), cooperarea 

transfrontalieră a început mai 

devreme ca în restul Europei. 

Autorităţile regionale şi locale au 

stabilit competenţe pentru 

implementarea programelor şi 

proiectelor INTERREG, antrenînd şi 

cooperarea partenerilor sociali. În 

cîteva cazuri există deja structuri 

organizaţionale care funcţionează 

bine, care abordează procesul de 

integrare, în baza unor acordurilegale 

bilaterale sau pe tratate 

internaţionale. 

Pentru regiunile de frontieră din 

interiorul UE priorităţile sînt: 

- îmbunătăţirea cooperării 

transfrontaliere între întreprinderile 

mici şi mijlocii (în zonele în care s-au 

prăbuşit vechile relaţiile industriale şi, 

în ciuda pieţei unice UE, nu se 

prefigurează altele noi), 

- rezolvarea problemelor structurale 

ale pieţei muncii (şomajul mascat 

datorat decadelor de economie 

monostructurală), 


- înlăturarea barierelor de 

infrastructură (pe scară largă 

prezente în Alpi şi Pirinei şi în toate 

conexiunile lipsă în toate regiunile de 

frontieră), 

- rezolvarea problemelor sociale în 

legătură cu numărul în creştere al 

navetiştilor peste frontieră, 

- rezolvarea problemelor de mediu 

cauzate de structura economică 

tradiţională (industrie şi agricultură), 

- conservarea mediului şi a naturii cît 

şi a moştenirii culturale. 

În zonele de frontieră izolate 

accentele sunt puse în mod diferit. 

În Pirinei şi Alpi prioritatea cade pe 

depăşirea barierelor geografice 

naturale, pe poziţia naţională 

periferică şi pe funcţia de tranzit în 

interiorul UE. De aceea, întîietate au 

măsurile de modernizare a 

infrastructurii şi a comunicaţiilor, în 

special investiţiile care respectă 

problemele ecologice în reţeaua 

feroviară şi telecomunicaţii. 

Dezvoltarea turismului şi, cu aceasta, 

întreţinerea moştenirii culturale pe 

ambele părţi ale frontierei cât şi 

crearea de noi locuri de muncă în 

agricultură (zone muntoase) sînt 

priorităţi viitoare. 

În Centrul şi nord-vestul UE (Franţa / 

Germania; Franţa / Luxemburg / 

Germania; Belgia / Germania; Belgia 

/ Olanda; Olanda / Germania; Franţa 

/ Belgia / Anglia) regiunile de frontieră 

au următoarele priorităţi: 


transfrontaliere dintre întreprinderile 

mici şi mijlocii; 

- îmbunătăţirea educaţiei profesionale 

transfrontaliere şi a potenţialului 

endogen al forţei de muncă pentru 

crearea de noi locuri de muncă în 

scopul înlăturării efectelor 

21


monostructurii îndelungate a 

economiei şi a şomajului “ascuns”; 

- dezvoltarea conceptelor strategice 

transfrontaliere în marketing agrar, 

logistică, reciclarea deşeurilor şi 

turism; 


transfrontaliere în domeniul mediului 

prin luarea în considerare a 

necesităţilor agriculturii, turismului şi 

dezvoltării regionale; 

- rezolvarea problemelor cotidiene de 

frontieră; 

- consolidarea cooperării în sectorul 

social (cooperare între spitale, agenţii 

de prestări servicii, administraţii etc.); 

- completarea verigilor lipsă în 

reţeaua de transport din regiunile de 

frontieră (legăturile lipsă dintre 

principalele căi de transport naţionale 

şi europene). 

În partea de nord a UE (Suedia / 

Danemarca / nordul Germaniei şi nordul 

Olandei / Germania) priorităţile sînt: 

- cooperarea transfrontalieră în 

domeniile economie şi tehnologie, 

- dezvoltarea comună a regiunilor 

rurale şi de la gura unor fluvii, 

respectînd problemele de mediu, 

- dezvoltarea de măsuri specifice cu 

privire la piaţa muncii, 

- eliminarea punctuală a unor lipsuri 

încă existente în reţelele de transport 

(de exemplu, în ceea ce priveşte 

extinderea principalelor artere 

europene de transport). 

Regiuni de la frontierele externe 

Regiunile de frontieră situate la 

graniţele externe ale UE prezintă o 

însemnată diversitate în ce priveşte 

problematica dezvoltării şi alte 

caracteristici, inclusiv stadiul 

dezvoltării politice. Ele pot aparţine 

celor mai dezvoltate regiuni din 

Europa Centrală (frontierele UE cu 


Elveţia) şi din periferia nordică a 

Europei (frontierele externe cu 

Norvegia) dar şi regiunilor mai puţin 

dezvoltate din estul Europei, care se 

învecinează cu Europa Centrală şi de 

Est. 

Aderarea Austriei, Finlandei şi 

Suediei a adus cu sine numeroase 

schimbări cantitative şi calitative în 

regiunile de frontieră situate la 

frontierele externe ale UE, care are în 

prezent frontiere terestre cu 

Norvegia, Federaţia Rusă, Republica 

Slovacă, Ungaria şi Slovenia. 

Cooperarea transfrontalieră la 

frontierele externe ale UE nu este 

doar diferită de tipurile întîlnite pînă 

acum, ci şi foarte diversă şi 

complexă. În plus, aceste regiuni de 

frontieră se confruntă deseori cu 

schimbări rapide în regiunile de 

frontieră vecine. 

Se pot deosebi următoarele categorii 

de regiuni de frontieră situate la 

frontierele externe actuale ale UE: 

- regiunile de frontieră cu ţările EFTA 

(Norvegia şi Elveţia), 

- regiunile de frontieră din vecinătatea 

statelor candidate la UE (de exemplu, 

Estonia, Polonia, Republica Cehă, 

Ungaria, Slovenia, Bulgaria), 

- regiunile de frontieră în vecinătatea 

altor state mai puţin dezvoltate (de 

exemplu, Albania, Federaţia Rusă, 

Maroc). 

Frontierelor externe ale Greciei, estul 

Germaniei şi estul Austriei sînt regiuni 

de tip Obiectiv 1, în vreme ce 

majoritatea zonelor din 

Suedia/Finlanda fuseseră pînă acum 

regiuni de tip Obiectiv 6, devenind în 

perioada 2000-2006 regiuni de tip 

Obiectiv 1. 

22


Regiunile de frontieră cu statele 

EFTA se găsesc atât la frontierele 

Elveţiei cu Franţa, Italia, Austria şi 

Germania cât şi ale Norvegiei cu 

partea de nord a Danemarcei/Suedia. 

Cooperarea transfrontalieră se 

caracterizează aici prin următoarele 

caracteristici: 

- distanţe mari şi poziţie periferică în 

Scandinavia, 

- dezvoltarea economică este 

superioară sau relativ egală cu media 

Uniunii Europene, 

- regiunile de frontieră sînt importante 

datorită zonelor de tranzit 

internaţional (Danemarca, Suedia, 

Finlanda, Elveţia), 

- există structuri, instituţii şi programe 

pentru cooperarea transfrontalieră. 

Există atît proceduri instituţionalizate 

cît şi acorduri bilaterale. S-au stabilit 

grupuri de lucru statale şi regionale, 

cum ar fi: Nordkalotten Mittnorden, 

ARGE-ALP (Asociaţia Alpilor 

Centrali), Alpen-Adria (Asociaţia 

Alpilor Estici), COTRAO (Grupul de 

Lucru al Alpilor Vestici), Consiliul 

Lacului Constance. Paralel cu 

acestea au luat naştere în ultimii ani 

forme de cooperare transfrontalieră la 

nivel regional şi local (euroregiuni şi 

alte structuri transfrontaliere atît în 

Scandinavia cît şi între Elveţia şi 

Austria, Germania, Franţa şi Italia). 

Regiunile de frontieră cu statele 

EFTA au următoarele priorităţi: 

- infrastructură construită cu 

respectarea principiilor ecologice 

(prioritate pentru căile ferate, 

comutare între căile de transport), 

cooperare în domeniul turismului, 

cooperare între întreprinderi mici şi 

mijlocii, promovarea relaţiilor culturale 

şi protecţia moştenirii culturale, 


- măsuri comune în scopul protecţiei 

regiunilor de frontieră muntoasă în 

scopul împiedicării migrării populaţiei, 

- stimularea dezvoltării economice şi 

a resurselor umane. 

Cooperarea transfrontalieră la 

frontierele externe ale UE cu statele 

Europei Centrale şi de Est, cât şi cu 

cele din spaţiul mediteranean se 

caracterizează prin: 

- existenţa determinării ferme de 

sporire a cooperării transfrontaliere 

prin contacte informale şi între 

organizaţii, la care statele naţionale 

au sau păstrează în continuare un rol 

predominant, 

- cooperarea transfrontalieră, care din 

motive politice lipsea în trecut, face 

astăzi progrese, în special la nivel 

regional şi local, 

- la frontierele externe ale UE cu 

Statele Baltice, Polonia, Republica 

Cehă, Republica Slovacă, Ungaria, 

Bulgaria şi Slovenia s-au dezvoltat în 

scurt timp euroregiuni şi alte forme de 

cooperare transfrontalieră, al căror 

număr s-a intensificat considerabil 

(chiar şi la frontierele României, care 

în prezent nu are graniţă directă cu 

UE), 

- conflictele dintre statele vecine sau 

situaţia politică se constituie încă în 

impedimente în calea cooperării 

transfrontaliere (zonele de frontieră 

UE din vecinătatea Albaniei, FYROM 

sau Rusia), 

- datorită diferitelor caracteristici 

geografice, economice şi industriale 

toate zonele de frontieră situate la 

frontierele externe au de înlăturat 

diferenţe economice considerabile 

(disparităţi şi necoeziuni în: industrie 

şi comerţ, monedă şi salariu, 

infrastructură şi tranzit peste 

frontieră, probleme de mediu), 

23


- migraţiile (politice şi economice) au 

influenţat climatul politic şi psihologic 

în aceste regiuni de frontieră, 

- democraţiile încă tinere şi structurile 

administrative trebuie să fie 

îmbunătăţite în continuare. 

La frontierele externe cu Europa 

Centrală şi de Est concentrarea cade 

pe: 

- construirea tinerelor democraţii şi a 

structurilor administrative, 

- îmbunătăţirea infrastructurii şi 

deschiderea de noi puncte de trecere 

a frontierei, 

- îmbunătăţirea reţelelor de transport 

şi comunicaţii, 

- dezvoltarea economică, 

- eliminarea disparităţilor economice 

din ambele părţi ale frontierei, 

- îmbunătăţirea protecţiei mediului în 

toate domeniile, 

- cooperare mai intensă la 

programele viitoare INTERREG şi la 

managementul acestora, 

- o mai bună combinare a resurselor 

UE cu cele ale PHARE-CBC şi ale 

TACIS-CBC. 

La frontierele externe ale Greciei 

(vezi regiunile de tip Obiectiv 1) 

accentul cade pe următoarele: 

- dezvoltarea potenţialului endogen 

specific regional şi local, 

- dezvoltarea infrastructurii 

transfrontaliere îndeosebi înfiinţarea 

rapidă de noi puncte de trecere a 

frontierei, 

- proiecte cu caracter transfrontalier, 

- tratarea temelor specifice 

transfrontaliere legate de domeniul 

ecologic, 

- o mai amplă participare regională şi 

locală în cadrul procedurilor 

INTERREG/Phare CBC. 


Specific pentru cooperarea 

transfrontalieră la frontierele 

Finlandei/Norvegiei cu Rusia este: 

- eliminarea disparităţilor majore în ce 

priveşte standardul de viaţă şi 

structurile politice, administrative, 

- rezolvarea problemelor de drept şi 

proprietate ca premisă pentru o 

cooperare viitoare pe termen, 

- dezvoltarea treptată a legăturilor 

economice, care pînă acum au lipsit 

aproape complet, 

- depăşirea barierelor psihologice prin 

schimburi informaţionale permanente 

ca premise ale înţelegerii şi încrederii. 

Structuri transfrontaliere în Europa 

Centrală şi de Est, în anul 2000 

În Europa Centrală şi de Est există, 

în anul 2000, numeroase structuri 

transfrontaliere care prezintă, în ceea 

ce priveşte scopul, competenţele şi 

capacităţile, o mare diversitate. 

Acestea se diferenţiază după: poziţia 

lor geografică la frontierele UE 

(frontiere externe UE), cooperarea 

dintre zonele de frontieră ale statelor 

în curs de aderare şi cooperarea 

zonelor de frontieră la frontierele 

externe viitoare ale UE cu Rusia, 

Bielorusia, Ucraina şi Moldova. 

Ca şi în Europa de Nord, Vest şi Sud, 

trebuie să se facă diferenţă cu privire 

la structurile transfrontaliere între: 

- euroregiuni şi structuri 

similare şi 

- diferitele tipuri de grupuri 

de lucru. 

În prezent există un total de 50 de 

regiuni transfrontaliere constituite în 

euroregiuni sau în structuri similare 

dintre care, la frontierele externe ale 

UE sînt 26, la frontierele dintre ţările 

în curs de aderare 16 şi la frontierele 

externe viitoare ale UE 8. 

24


Majoritatea euroregiunilor sau a 

instituţiilor similare din Europa 

Centrală şi de Est au fost întemeiate 

la frontierele externe ale UE cu 

Estonia (EST/FIN), Polonia (D/PL), 

Republica Cehă (D/CZ, A/CZ), 

Republica Slovacă (SK/A), Ungaria 

(HU/A), Slovenia (SLO/IT) şi Bulgaria 

(BG/GR). Aceste euroregiuni sînt, în 

acelaşi timp, cele mai avansate 

structuri transfrontaliere din ţările 

Europei Centrale şi de Est. Multe 

euroregiuni situate de-a lungul 

frontierelor externe UE au prosperat 

îndeosebi datorită sprijinului oferit de 

programele UE, mai ales INTERREG 

şi Phare-CBC. De exemplu, 

euroregiunea North Karelia (FIN/RF), 

Pomerania (D/PL/S), Pro Europa 

Viadrina (D/PL), Bober-Neisse 

(D/PL), Neisse (CZ/D/PL), Elbe-Labe 

(CZ/D), Erzgebirge (CZ/D), Egrensis 

(D/CZ), Bayerischer 

Wald/Böhmerwald (A/CZ/D) şi 

Zahorie-Weinviertel (CZ/A/SK). Cea 

mai veche dintre aceste euroregiuni, 

Neisse, a fost înfiinţată în 1991 în 

Zittau (D) între Polonia, Republica 

Cehă şi Germania. 

La frontierele dintre candidatele la 

aderare din Europa Centrală şi de 

Est, dar şi la frontierele externe cu 

Rusia, Bielorusia, Ucraina şi Moldova 

s-au format din 1990 pînă în 1999 

mai multe euroregiuni sau grupuri de 

lucru transfrontaliere. De la nord spre 

sud acestea sînt: Region Alükse- 

Peskow (LV/EST/RUS), Euroregion 

Saule (S/LT/LV/BLR), Euroregion 

Niemen, Euroregion Bug (PK/UKR), 

multe euroregiuni la frontierele 

cehe/slovace/poloneze, Euroregion 

Carpathian (HU/PL/SK/UKR/RO), 

Euroregion Váh-Dunaj-Ipel (SK/HU), 

Euroregio Danube-Drava-Sava 

(CRO/HU), Euroregion DMTC/DKMT 

(RO/HU/YU), Únia-Slaná (SK/HU), 

Euro-Regió Ház Kht (HU/RO), 


Euroregio Upper Prut (RO/MOL) şi 

Euroregion Danube South (BG/RO). 

Alte regiuni de frontieră şi 

transfrontaliere au fost înfiinţate în 

ultimii ani, dar nu toate au deja 

structurile permanente necesare în 

ceea ce priveşte forma lor legislativă, 

de organizare şi finanţare. Cu toate 

acestea, experienţa trecută a 

euroregiunilor şi grupurilor de lucru 

din vest a constituit - şi acest lucru e 

foarte important de remarcat – o 

sursă de inspiraţie pentru formarea 

structurilor şi pentru procesul de 

programare a cooperării 


Ar fi de dorit ca regiunile de frontieră 

sau transfrontaliere din Europa 

Centrală şi de Est să fie sprijinite mai 

ales în: 

- consolidarea structurilor şi 

secretariatelor transfrontaliere , 

- dezvoltarea şi implementarea de 

programe în perioada 2000-2006 şi 

management-ul lor financiar, cât şi 

- în dezvoltarea specific-sectorială cu 

sprijinul seminariilor regionale, 

consultanţei şi furnizării de informaţii. 

Frontiere maritime 

Regiunile maritime de frontieră se 

află atît la frontierele interne cît şi la 

cele externe ale UE. Acestea cuprind 

trepte diferite de dezvoltare - de la 

zone de tip Obiectiv 1 pînă la cele 

fără statut Obiectiv în cadrul 

Fondurilor Structurale Europene. 

Doar anumite zone maritime de 

frontieră sînt eligibile pentru asistenţă 

INTERREG (4 programe maritime 

prin INTERREG I şi 17 programe 

maritime de-a lungul frontierelor 

interne şi externe ale UE prin 

INTERREG IIA). Ţările nordice au o 

lungă tradiţie în domeniul cooperării 

la frontierele maritime. 

25


Elementele cheie care favorizează o 

cooperare transfrontalieră intensivă la 

frontierele maritime sînt: 

- distanţă scurtă între malurile 

regiunilor de frontieră cît şi bune 

legături de transport (porturi, bacuri), 

care înlesnesc funcţiile gateway 

(“portal”) pentru circulaţia liberă a 

mărfurilor şi persoanelor, cît şi pentru 

transportul internaţional. 

- în unele cazuri, în care regiunile de 

frontieră se află foarte aproape una 

de cealaltă, s-a îmbunătăţit accesul 

prin crearea de legături fixe între 

malurile afectate (de exemplu, prin 

tunelul de sub Canalul Mînecii, între 

Regatul Unit şi Franţa, podul peste 

Øresund între Danemarca şi Suedia) 

ceea ce transformă frontiera maritimă 

într-o "frontieră teritorială". 

- relaţii istorice puternice şi 

asemănări culturale (de exemplu, 

între Danemarca/Suedia/Finlanda, 

între Estonia/Finlanda sau între 

Irlanda/Wales). 

Priorităţile pentru regiunile de 

frontieră maritime cuprind 

următoarele aspecte principale: 

- îmbunătăţirea generală a reţelelor 

de transport, în special în regiunile de 

tip Obiectiv 1 (de exemplu, GR/I) 

pentru depăşirea dificultăţilor de 

acces. Aceasta se referă la tipurile de 

transport (bacuri, tren etc.), durata 

călătoriei de la o regiune de frontieră 

la alte regiuni, costurile, distanţa 

(apropierea dintre regiunile de pe 

ambele părţi ale frontierei) şi la 

punctele de vedere specifice; 

- funcţia de gateway, ca stimul 

principal şi legătură de tranzit cu 

pieţele internaţionale (de exemplu, 

Finlanda/Suedia); 

- lacunele din infrastructura de 

transport şi din reţeaua de transport 

şi comunicaţii care uneşte ambele 


regiuni de frontieră (puncte de 

trecere); 

- monitorizarea mediului, protecţia şi 

managementul mediului, dezvoltarea 

comună şi managementul comun al 

resurselor naturale; 

- consolidarea regiunii transfrontaliere 

ca unitate economică. Aceasta se 

referă în special la regiunile de 

frontieră maritime aflate foarte 

aproape una de cealaltă cu legături 

istorice şi culturale puternice prin 

acţiuni comune în domeniul 

dezvoltării economice, turismului, 

cooperării între firme, cercetării şi 

educaţiei, (de exemplu, Åland- 

Islands); 

- provocarea principală pentru 

regiunile care se află la distanţă mare 

unele de altele constă în dezvoltarea 

de contacte şi reţele între diferite 

autorităţi şi organizaţii în cadrul 

cooperării interregionale. 

În cazul programelor pentru 

frontierele maritime interne există 

importante diferenţe grupate în 

principal după criterii geografice (vezi 

Tabelul 1). 

Toate cele 5 programe ale grupei 

nordice (Fyn-Kern, Storstrom- 

Ostholstein, Øresund, Åland şi 

Kvarken-MittSkandia - S/F) au 

structuri permanente regionale / 

locale transfrontaliere care au fost 

responsabile practic de toate 

aspectele tehnice ale dezvoltării şi ale 

managementului programelor 

INTERREG IIA. Cu excepţia 

Øresund-ului toate aceste programe 

au un cont bancar comun în ceea ce 

priveşte contribuţiile UE. 

Aceasta se află în contradicţie cu 

cele trei programe sud-europene 

(Grecia-Italia, Corsica-Sardinia, 

Corsica-Toscana) care sînt complet 

sub dezvoltate în ce priveşte 

26


trăsăturile instituţionale 

transfrontaliere, dar există un prim 

indiciu al unei iniţiative importante 

bottom-up pentru crearea de structuri 

permanente la nivel regional / local. 

Cele trei programe vest-europene 

(Irlanda-Wales, Rives-Manche şi 

Kent-NPC) constituie o formă 

intermediară, în care s-au creat cadre 

specifice de management de 

programe potrivit scopurilor pe care şi 

le propune INTERREG. Aceste 

aranjamente nu implică structuri 

comune, dar sînt desfăşurate în 

schimb acţiuni coordonate ale unor 

autorităţi de conducere competente 

centrale şi regionale / locale şi ale 

unor parteneri sociali de pe ambele 

părţi ale frontierei, prin intermediul 

comitetelor comune şi grupurilor de 

lucru, toate acestea avînd un 

important atribut transfrontalier. 

În cadrul programului INTERREG IIA 

nu sînt folosite structurile şi 

procedurile transfrontaliere din 

programele maritime externe în 

ceea ce priveşte dezvoltarea de 

programe şi a managementului de 

program. Singura excepţie se 

întîlneşte în componenta suedeză / 

norvegienă a programului Kvarken- 


MittSkandia (SF/S/N), unde Consiliul 

Kvarken poartă responsabilitatea 

pentru managementul programului. 

Fireşte, este vorba de un program 

mixt, care cuprinde atît frontierele 

interne şi externe ale UE cît şi 

frontierele terestre şi maritime. 

Anumite frontiere au deja structuri 

transfrontaliere sau noi iniţiative, care 

vor fi probabil în viitor capabile să 

participe la managementul 

programelor INTERREG. Un exemplu 

este Südost-Skane (S) care se 

presupune că va participa la 

programul pentru Pomerania (D/PL). 

Cu toate acestea nu există nici o 

iniţiativă pentru programele maritime 

externe ale grupei sudice în vederea 

creării de structuri transfrontaliere 

locale / regionale. 

În general există structuri 

transfrontaliere şi proceduri cu înalt 

nivel de dezvoltare şi pe deplin 

funcţionale în cadrul programelor din 

grupa nordică, dar în grupa sudică 

acestea lipsesc. Grupa vestică de 

programe a atins o poziţie de mijloc - 

toate cele trei programe au atins un 

nivel însemnat de management 

comun, fără crearea de structuri 

transfrontaliere specifice. 

27


Tabelul 1: Programe Maritime INTERREG IIA 

Grup Frontiere Frontiere 

geografic interne UE externe UE 

Nordic 9-Fyn-K.E.R.N. DK/D 12-Bornholm DK/ţările baltice 


10-Storstrom-Ostholstein DK/D 56-Finlanda/Estonia FIN/EST 

11-Øresund DK/S 

50- Insule (Arhipelag) FIN/S 

51-Kvarken-MittSkandia FIN/S/N 

Vestic 35-Nord-Pas-de-Calais/Kent 

"Transmanche" F/GB 

36-Rives-Manche F/GB 

40-Irlanda-Wales Irl/GB 

Sudic 27-Grecia-Italia GR/I 31-Spania-Maroc E/MRC 

33-Corsica-Sardinia F/I 44-Italia-Albania I/A 

34-Corsica-Toscana F/I 45 Gibraltar GB/MRC 

28

A 3 

INSTRUMENTE LEGISLATIVE CARE FACILITEAZÃ 

COOPERAREA TRANSFRONTALIERÃ


CAPITOLUL A3: INSTRUMENTE LEGISLATIVE 

CARE FACILITEAZĂ 

COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ 

DESCRIERE: 

Acest capitol oferă o imagine de ansamblu a posibilităţilor de aplicare a instrumentelor legislative potrivite care pot 

împiedica sau înlesni cooperarea transfrontalieră, în general sau în context cu programe transfrontaliere sau 

proiecte specifice. Acest capitol cuprinde acorduri multilaterale şi bi-/trilaterale interstatale cât şi acorduri 

regionale şi locale de diferite tipuri (de exemplu, convenţii, protocoale, contracte). 


• The Nordic Agreement (Acordul Nordic) (1977) de cooperare transfrontalieră între comune a fost unul 

dintre primele acorduri interstatale. 

• Acordurile multilaterale interstatale, cum ar fi Convenţia Cadru de la Madrid a Consiliului Europei cu 

protocoalele ei suplimentare, care s-au dovedit a fi fost condiţionate de marile diferenţe existente între 

structurile regionale şi locale de administraţie şi sistemele legislative din statele vecine. 

• Acordurile încheiate la nivel regional şi local, cum ar fi protocoalele de lucru, au condus la înfiinţarea a 

numeroase "grupuri de lucru" transfrontaliere la frontierele interne şi externe ale UE cât şi în Europa Centrală 

şi de Est. 

• Obstacolele şi restricţiile de natură juridică de la mare parte din frontierele UE împiedică încă participarea 

autorităţilor regionale şi locale la managementul de programe transfrontaliere. 

• Acordurile bilaterale, cum ar fi acordurile Benelux, germano-olandez sau de la Karlsruhe au înlesnit 

activitatea structurilor transfrontaliere şi implementarea programelor transfrontaliere avînd drept bază dreptul 

public. 

• Cooperarea specifică pentru un proiect a fost facilitată, în cîteva cazuri, prin instrumente legislative 

europene sau naţionale (ex.: EEIG, Mixed Economy Company). 

A 3 Instrumente legislative care facilitează cooperarea transfrontalieră 30


REFERINŢE : 

Capitolul B 2 : Srtucturi de cooperare la nivel strategic (program) 

Capitolul B.3:Structuri de cooperare la nivel de proiect. 

Nordic Council: Agreement on Cross-Border Cooperation between Denmark, Finland, Norway and 

Sweden, (1977). 

Council of Europe (1989): European Outline Convention on Transfrontier Cooperation between 

Territorial Communities or Authorities, Madrid 21.V.1980, European Treaty Series No. 106, Strasbourg: 

Conseil de l’Europe, Division des Publications et des Documents. 

CONVENTION BENELUX: Concernant la Cooperation Transfrontalière entre Collectivités ou Autorités 

Territoriales – De Benelux-Overeenkomst Inzake Grensoverschrijdende Samenwerking. 

Council of Europe (Edt.): Declaration on the legal aspects of transfrontier co-operation, Strasbourg 1988. 

Kommission der Europäischen Gemeinschaften (Hrsg.): Die Europäische wirtschaftliche 

Interessenvereinigung (EWIV) – Ein neues Instrument für die wirtschaftliche Zusammenarbeit in der 

Gemeinschaft, Bruxelles 1989. 

DEUTSCH-NIEDERLÄNDISCHES Abkommen zwischen dem Land Nordrhein-Westfalen, dem Land 

Niedersachsen, der Bundesrepublik Deutschland und dem Königreich der Niederlande über 

grenzübergreifende Zusammenarbeit zwischen Gebietskörperschaften und anderen öffentlichen Stellen 

vom 23.05.1991. Verdrag tussen het Koninkrijk der Nederlanden, de Bondsrepubliek Duitsland, het 

Land Niedersachsen en het Land Nordrhein-Westfalen betreffende grensoverschrijdende samenwerking 

tussen regionale overheidslichamen en andere openbare lichamen van 23 mei 1991. 

Vereinbarung über das NL-NRW/Nds-EU-Programm Interreg II. 

Ministerie van Binnenlandse Zaken (Hrsg.): Nederlands-Duitse Overeendkomst grensoverschrijdende 

samenwerking, Den Haag december 1993. 

Bauer, J.: Verträge der Länder der Bundesrepublik Deutschland mit ausländischen Staaten über Fragen 

der kommunalen Zusammenarbeit, NWVBl.2/94, S. 41-50. 

Grotefels, S.: Die Novellierung des Art. 24 GG, DVBI. 15. Juli 1994, S. 785-792. 

Rahmenabkommen zwischen der Republik Österreich und der Italienischen Republik über die 

grenzüberschreitende Zusammenarbeit von Gebietskörperschaften, Wien am 27. Jan. 1993, kundgemacht 

in BGBl. Nr. 421 am 30. Juni 1995, S. 241 f. . 

Council of Europe (Edt.): Additional Protocol to the European Outline Convention on transborder Cooperation 

between territorial Communities or Authorities – Explanatory report, Strasbourg 1995. 

Accord de Karlsruhe, in: La Revue de Coopération Transfrontalière, no. 1, Mars 1996. 

Abkommen zwischen dem Land Nordrhein-Westfalen, dem Land Rheinland-Pfalz, der Wallonischen 

Region und der Deutschsprachigen Gemeinschaft Belgiens über grenzüberschreitende Zusammenarbeit 

zwischen Gebietskörperschaften und anderen öffentlichen Stellen, Mainz am 08. März 1996. 

Auswärtiges Amt der Bundesrepublik Deutschland (Hrsg.): Das Karlsruher Übereinkommen – 

Wegweiser grenzüberschreitende Zusammenarbeit, Bonn 1997. 

Halmes, G.: Regionale Integration in Europa, La Revue de la Coopération Transfrontalière, n° 7- 

Sept./Oct. 1997, S. 23-34. 

Staatsministerium Baden-Württemberg (Hrsg.): ”Das Karlsruher Übereinkommen in der Praxis – 

Bestandsaufnahme und Ausblick”, Begleitheft und Dokumentation eines Workshops am 15. Juli 1998 in 

Freiburg i. Br., Stuttgart 1998. 

Brunn, G/ Schmitt-Egner, P.: Grenzüberschreitende Zusammenarbeit in Europa, Baden-Baden 1998. 

benelux (Edt.): Grensoverschrijdende samenwerking, Studiedag Törnhout – 30. Oktober 1196, Gent 

1999. 

Martinos H./Gabbe J.: Aspecte instituţionale ale cooperării transfrontaliere, AEBR, martie 1999. 

Pentru informaţii suplimentare asupra documentelor mai sus menţionate, contactaţi 

Secretariatul AEBR/LACE, Tel : +49 2562 702 19, Fax : +49 2562 702 59 



Instrumente legislative adecvate 

disponibile pentru cooperarea 


În anii trecuţi, cooperarea 

transfrontalieră între autorităţi şi 

organisme publice, la nivel local şi 

regional s-a dezvoltat foarte repede, 

nu numai în statele membre ale 

Uniunii Europene, ci şi în Europa 

Centrală şi de Est. Au fost încheiate 

variate tipuri de acorduri, inclusiv 

protocoale şi tratate, în vederea 

înlesnirii activităţii transfrontaliere sau 

avînd drept scop formarea structurilor 


Participarea directă a regiunilor 

transfrontaliere (autorităţi regionale şi 

locale) îndeosebi la managementul 

programelor transfrontaliere este încă 

împiedicată de o serie de obstacole 

sau restricţii de natură legislativă. 

Aceste obstacole sînt legate de o 

serie de factori: 

• Deoarece nu există nici un 

instrument unic de drept public 

destinat în speţă cooperării 

transfrontaliere şi aplicabil în 

întreaga Europă, activităţile şi 

implementarea programelor 

specifice continuă să fie 

guvernate de acorduri bilaterale 

între state, care depind mai ales 

de voinţa politică a partenerilor 

implicaţi. 

• Cîteva sisteme legislative 

naţionale permit autorităţilor 

regionale/locale să participe direct 

la iniţiative de cooperare 

transfrontalieră şi, în consecinţă, 

la managementul programelor. 

De aceea participarea 

organismelor regionale la acorduri 

internaţionale este foarte diferită 

în Europa, ceea ce afectează 

gradul actual de 

centralizare/descentralizare al 

managementului programelor 


• cooperarea transfrontalieră 

bazată pe dreptul privat poate 

lansa programe care sunt 

dezvoltate şi realizate de autorităţi 

zonale publice, deoarece există 

un control al banilor publici. 

Formele publice-legislative ale 

cooperării rezistă mai departe şi 

garantează tot mai mult o 

activitate democratică. 

Diferitele tipuri de acorduri, inclusiv 

convenţii şi tratate, continuă să fie 

necesare pentru a facilita cooperarea 

transfrontalieră şi pentru a asigura 

existenţa unor structuri 

transfrontaliere sustenabile şi 

derularea unor programe comune. Şi 

în domeniul cooperării economice 

există instrumente specifice de drept 

european (ex: European Economic 

Interest Grouping) sau naţional 

(Public Interest Grouping, Mixed 

Economy Company) care simplifică 

cooperarea la nivel de proiect. 

Acorduri multilaterale 

Aceste acorduri sînt unele dintre cele 

mai importante şi de lungă durată 

instrumente existente, care au drept 

scop crearea cadrului de lucru 

pentru cooperarea transfrontalieră. 

Mai întîi, există acordurile interstatale 

încheiate în contextul integrării 

regionale (ex: acordul din 1977 de 

cooperare transfrontalieră între 

statele nordice). În al doilea rînd, 

există acordurile convenite sub 

auspiciile unor organizaţii 

internaţionale, cum ar fi Consiliul 

Europei (Convenţia Cadru de la 

Madrid cu privire la cooperarea 

transfrontalieră a autorităţilor 

regionale şi locale, care a fost 

semnată pînă la sfîrşitul anului 1999 

de 33 de state. Un Protocol Adiţional 



a fost ratificat pînă la sfîrşitul anului 

1999 de 14 state). 

Aceste instrumente fixează un număr 

determinat de condiţii cadru pentru 

acorduri bilaterale sau contracte între 

autorităţi locale/regionale. Acestea au 

efecte oarecum limitate, specifice 

pentru fiecare caz (cum ar fi, 

Convenţia Cadru de la Madrid) 

deoarece ele nu se constituie într-un 

tratat de cooperare transfrontalieră, ci 

creează doar condiţiile cadru care 

trebuie să fie transpuse în legislaţia 

naţională (ex.: Acordul de la Anholt 

din 1991 sau Acordul de la Karlsruhe 

din 1996). Mai mult, există mari 

diferenţe în ceea ce priveşte 

structurile administrative locale sau 

regionale şi sistemele juridice ale 

statelor semnatare. În multe cazuri 

această situaţie face imposibil ca: 

• Să fie încheiate acorduri directe 

între nivelele regionale implicate 

în scopul formării de instrumente 

durabile pentru cooperare sub 

jurisdicţia dreptului public sau 

privat, sau 

• să atribuie competenţe exclusive 

autorităţilor naţionale în chestiuni 

de drept public în contextul 

cooperării transfrontaliere. 

Acorduri bilaterale şi trilaterale 

În cadrul acordurilor şi protocoalelor 

există posibilitatea cooperării 

transfrontaliere exclusiv între 

autorităţile naţionale. Acest tip de 

cooperare este îndeplinit în cadrul 

comisiilor interstatale care au diverse 

planuri de activitate, operînd în 

diferite spaţii geografice şi care 

privesc, de regulă, promovarea 

cooperării în domeniul amenajării 

teritoriului (Capitolul C1) sau în alte 

domenii precis definite ale cooperării. 

Acordurile interstatale cu privire la 

dezvoltarea şi promovarea cooperării 

transfrontaliere au fost încheiate din 

anii ’60. Există forme diferite de 

acorduri, precum simple acorduri de 

bună vecinătate la frontiere, acorduri 

asupra amenajării teritoriului, acorduri 

asupra strategiilor de dezvoltare 

transfrontalieră regională sau 

acorduri interstatale în ceea ce 

priveşte implementarea Convenţiei 

Cadru de la Madrid, care permit 

cooperarea transfrontalieră generală 

între autorităţile administraţiei 

regionale şi locale în baza dreptului 

public. 

Exemple de acorduri de bună 

vecinătate la frontiere, care 

promovează înţelegerea reciprocă, 

cooperarea, prietenia şi buna 

vecinătate sînt acelea încheiate între: 

• Ungaria şi Ucraina în 1991, 

• Ungaria şi Slovenia în 1992, 

• Ungaria şi Republica Slovacă în 1995, 

• Ungaria şi România în 1996. 

Polonia a încheiat contracte de 

cooperare transfrontalieră cu toţi 

vecinii ei (D /C Z / SK / UKR / BLR / 

LT / RUS) între anii 1990 şi 2000. 

Încă din 1973 Franţa şi Elveţia au 

încheiat acorduri speciale pentru 

înfiinţarea de “comisii de vecinătate”, 

comisii speciale care au fost 

însărcinate cu reglementarea 

problemelor de vecinătate în cantonul 

Geneva şi în departamentele Ain şi 

Haute-Savoie. 

Alte acorduri acoperă domenii 

specifice, ex. Acorduri asupra 

prevenirii şi ajutorului mutual în caz 

de catastrofe şi accidente grave 

(Austria-Republica Slovacă 1999), 

aprovizionare cu apă (Slovenia- 

Croaţia 1996), ocuparea forţei de 

muncă în zona de frontieră (Austria- 

Ungaria 1997), sănătate publică 

(Norvegia-Suedia 1993), turism 



(Austria-Ungaria 1980), sau în 

domeniul exploatării energiei 

nucleare (Finlanda-Suedia 1987). 

Un domeniu special al acordurilor 

intrestatale îl constituie comisiile 

interguvernamentale pentru 

planificare regională, care au fost 

recomandate de către Conferinţa 

Miniştrilor Amenajării Teritoriului. Din 

anii ‘60 aceste comisii au fost 

înfiinţate mai ales în statele 

occidentale, ex.: 

• BENELUX în 1996, 

• Belgia-Germania în 1971, 

• Elveţia-Germania în 1973, 

• Austria-Germania în 1974, 

• Olanda-Germania în 1976. 

Dat fiind faptul că aceste comisii pot 

oferi doar recomandări, puterea lor 

de a exercita influenţă este relativ 

limitată. Posibilităţile lor de acţiune au 

fost de asemenea limitate ca urmare 

a programelor speciale UE 

INTERREG IIC (1997-1999) şi 

INTERREG IIB (2000-2006) 

(Capitolul C1). 

Acordurile vest-europene care au 

condus la înfiinţarea comisiilor 

guvernamentale pentru îmbunătăţirea 

cooperării transfrontaliere s-au 

ocupat de o gamă mai cuprinzătoare 

de sarcini şi au fost, de asemenea, 

mai eficiente. Exemple din acest 

context: 

• Franţa-Elveţia (Geneva) în 1973, 

• Franţa-Germania-Elveţia în 1975, 

• Franţa-Germania-Luxemburg în 1980, 

• Franţa-Italia în 1981, 

• Franţa-Spania în 1994. 

În anii ‘80 şi ‘90, comisiile 

guvernamentale avînd sarcini legate 

de planificarea regională au fost, de 

asemenea, înfiinţate în statele 

Europei Centrale şi de Est, prin 

intermediul încheierii acordurilor 

interstatale, cum ar fi: 

• Austria-Ungaria în 1985, 

• Germania-Polonia în 1992, 

• Republica Slovacă-Polonia în 1994, 

• Republica Slovacă-Ungaria în 1995, 

• Republica Cehă-Polonia în 1995. 

De asemenea, aceste acorduri permit 

autorităţilor regionale să participe la 

cooperarea dintre autorităţile 

naţionale. Această soluţie este 

uzitată mai ales în statele federale, 

caz în care acordurile de cooperare la 

diferite nivele ale autorităţilor publice 

oferă posibilitatea desfăşurării 

cooperării şi, îndeosebi, a 

managementului de programe 

transfrontaliere. În cele mai multe 

cazuri autorităţile regionale şi locale 

sînt autorizate să încheie ele însele 

acorduri internaţionale în domeniul 

afacerilor ce ţin de propria 

competenţă, atîta timp cît acestea 

sînt în acord cu respectiva legislaţie 

naţională. Datorită competenţelor lor 

exclusive, în probleme de relaţii 

internaţionale, autorităţile locale şi 

regionale acţionează sub controlul 

celor naţionale care îşi rezervă 

dreptul în a le aproba sau a le 

respinge. În plus, statele se pot 

asocia pentru a încheia acorduri în 

scopul creării unor baze generale de 

cooperare transfrontalieră regională 

şi locală. Convenţia transfrontalieră 

BENELUX, din 1989/1997, Tratatul 

transfrontalier germano-olandez din 

1991 şi Acordul de la Karlsruhe din 

1996 sînt trei exemple de acorduri 

interstatale încheiate pe baza 

Convenţiei Cadru de la Madrid şi care 

conferă autorităţilor locale şi 

regionale şi anumitor organizaţii 

publice să se angajeze în cooperarea 

transfrontalieră în baza dreptului 

public. Tratate similare au fost 

încheiate între: 

- Austria-Italia în 1993, 

- Finlanda-Rusia în 1995, 

- Franţa-Italia în 1995, 



- Franţa-Spania în 1997, 

- Lituania-Belorusia în 1998. 

Adiţional, în anii din urmă, au fost 

încheiate acorduri între regiuni 

europene fără participarea guvernelor 

lor naţionale. Un exemplu de acest 

gen este acordul încheiat în 1996 

între landurile North Rhine- 

Westphalia (D), Rhineland-Palatinate 

(D), Comunitatea de limbă germană 

(B) şi regiunea Wallonia (B). Acest 

acord este în multe privinţe 

comparabil cu cel de la Anholt din 

1991 (D/NL). 

Aceste tipuri de convenţii / tratate de 

stat pot conţine, de asemenea, 

reglementări specifice cu privire la 

managementul programelor de 

cooperare. Acestea au devenit în 

scurt timp cele mai utilizate 

instrumente de cooperare 

transfrontalieră sub toate aspectele şi 

la toate nivelele unui "program 

transfrontalier", mai ales la 

• planificare, 

• implementare, 

• monitorizare, 

• finanţare, 

• control. 

Acordul germano-olandez de 

cooperare transfrontalieră (Acordul 

de la Anholt din 1991) a permis 

semnarea unui accord adiţional de 

completare pentru managementul şi 

implementarea descentralizată a 

programelor transfrontaliere 

INTERREG între Germania şi 

Olanda. 

Acorduri încheiate la nivel regional 

şi local 

Important de amintit, referitor la 

aceste acorduri, este semnarea a 

numeroase protocoale de lucru, ceea 

ce a atras după sine formarea de 

Grupuri de Lucru la frontierele interne 

şi externe ale UE (Communauté de 

Travail des Alpes Occidentales - 

COTRAO; ARGE AIIP; ARGE Alpen 

Adria; Communauté de Travail des 

Pyrénées - CTP; Communauté de 

Travail du Jura - CTJ; şi 

Communauté de Trabalho do Notre 

Portugal - Galicia). 


A 4 

PROGRAME ŞI INIŢIATIVE LA NIVEL UE


CAPITOL A 4: PROGRAME ŞI INIŢIATIVE LA NIVEL UE 

DESCRIERE: 

Acest capitol prezintă principalele Iniţiative şi Programe ale Uniunii Europene care sprijină 

Cooperarea transfrontalieră în regiunile de frontieră ale UE, ţărilor central şi est europene şi 

mediteraneene care nu au calitatea de membru. 


• INTERREG este cea mai amplă dintre “Iniţiativele Comunitare” a Fondurilor Structurale ale 

UE. În perioada 2000-2006 este cunoscută drept “INTERREG III” şi asistă trei tipuri de 

cooperare dincolo de graniţă: 

- Strand A: cooperare transfrontalieră 

- Strand B: cooperare transnaţională 

- Strand C: cooperare interregională. 

• Cooperarea transfrontalieră (Strand A al INTERREG) este tipul de cooperare cel mai vechi 

şi îi este alocată cea mai mare parte din fondurile INTERREG III. Reprezintă o continuare a 

INTERREG I (1990-1993) şi INTERREG IIA (1994-1999). 

• Iniţiativa Phare CBC (Cooperare transfrontalieră) a fost lansată în 1994 de către UE, pentru a 

sprijini Cooperarea transfrontalieră în regiunile ţărilor Europei Centrale care se învecinează cu 

UE. Din decembrie 1998 asistă şi regiunile frontaliere dintre ţările central europene în curs de 

aderare. Phare CBC corespunde Srand A al INTERREG 

• Sprijinul UE se exercită, sub INTERREG (Strand A) şi Phare CBC, prin programele de 

cooperare transfrontalieră, bazate pe strategii comune şi structuri transfrontaliere de 

management. Aceste două instrumente sînt conduse de către proceduri şi reglementări diferite 

ale UE şi nu sînt pe deplin coordonate. 

• Asistenţa UE este disponibilă pentru proiecte de cooperare transfrontalieră, în anumite cazuri: 

REFERINŢE 

- Tacis CBC (regiunile vestice de frontieră ale Rusiei, Belarusiei, Ucrainei, Moldovei); 

- MEDA (anumite regiuni de frontieră ale ţărilor mediteraneene nemembre); 

- CARDS (instrument nou – dec.2000 – cooperarea transfrontalieră în ţările din vestul 

Balcanilor; 

- Proiectele LACE ale AEBR (asistenţă tehnică şi interrelaţionare a regiunilor de graniţă). 

• Liniile directoare ale Comisiei Europene privitor la INTERREG III: OJ 2000/C 143/08 (28 

aprilie 2000) 

• Reglementarea Comisiei Europene privitor la PHARE CBC: 2760/98 (decembrie 1998) 

• Reglementarea Consiliului Europei privitor la TACIS: 1279/96 (4 iulie 1996) 

• Reglementarea Consiliului Europei privitor la MEDA: (27 noiembrie 2000) 

• Reglementarea Consiliului Europei privitor la CARDS: 2666/2000 (7 decembrie 2000) 

A 4 Programe şi iniţiative la nivel UE 37


Asistenţa UE pentru cooperarea 


Din 1990, Uniunea Europeană a 

furnizat asistenţă financiară pentru 

Cooperarea transfrontalieră printr-un 

număr de iniţiative, programme şi 

proiecte. Primul dintre aceste 

instrumente a fost Iniţiativa 

Comunitară INTERREG, care a fost 

lansată în 1990 şi care era destinată 

regiunilor de graniţă ale UE. 

Programul Phare CBC (Cross-Border 

Cooperation) a urmat în 1994, 

acoperind regiunile de frontieră în 

ţările central europene. INTERREG şi 

Phare CBC au progresat 

considerabil în cursul anilor ’90 şi vor 

asista un număr considerabil de 

programme în perioada 2000-06. 

Alte instrumente de asistenţă pentru 

cooperarea transfrontalieră ale UE, 

mai puţin dezvoltate, includ Tacis 

CBC (pentru unele regiuni de 

frontieră ale ţărilor fostei Uniuni 

Sovietice) şi MEDA (pentru ţările 

mediteraneene nemembre), şi 

CARDS – noile programe pentru 

ţările din vestul Balcanilor. 

Din 1990, UE a furnizat, de 

asemenea, sprijin financiar pentru 

proiectele LACE ale AEBR, care au 

oferit consultanţă şi au promovat 

schimbul de bună practică şi 

interrelaţionarea dintre regiunile de 

frontieră. 

Iniţiativa INTERREG (1990-1999) 

Creşterea importanţei regiunilor de 

frontieră şi a cooperării 

transfrontaliere, în cadrul procesului 

general de integrare europeană, a 

fost recunoscută prin instituirea 

iniţiativei comunitare INTERREG în 

1990. Aprobarea a 31 de Programe 

Operaţionale în cadrul INTERREG I 

(1991-93) reprezintă gama diversă a 

regiunilor de frontieră şi a 

experienţelor privind cooperarea 

transfrontalieră în cadrul UE: 

• Programele Operaţionale de la 

frontierele interne şi externe ale 

UE; 

• Regiunile rămase în urmă de tip 

Obiectiv 1 şi regiunile din “miezul” 

UE; 

• Regiunile cu experienţă în 

Cooperarea transfrontalieră locală 

şi regională şi în structuri 

(programe de tip bottom-up) şi 

acelea cu o abordare naţională 

mai centralizată a cooperării 

transfrontaliere (programe de tip 

top-down). 

Cu o contribuţie totală UE de 1.082 

milioane Euro, au fost finanţate 

proiecte dintr-o gamă largă de 

sectoare precum transport şi 

comunicaţii, mediu, afaceri, turism, 

dezvoltare rurală şi instruire. 

Consiliul European, la summit-ul de la 

Edinburgh, urmînd succesul 

INTERREG I, a declarat Cooperarea 

transfrontalieră ca prioritate pentru 

Iniţiativele Comunitare în perioada 

1994-99 a Fondurilor Structurale. 

Iniţiativa INTERREG II cuprinde trei 

direcţii (Strands): 

• INTERREG IIA este direcţia 

principală concentrată pe 

cooperare transfrontalieră - 

alocare totală UE de 2.562 

milioane Euro; 

• INTERREG IIB destinată a 

completa anumite reţele 

energetice (fosta Inţiativă Regen)alocare 

totală UE de 550 milioane 

Euro; 

• INTERREG IIC a fost iniţiată în 

1996, fiind destinată acţiunilor de 

cooperare transnaţională în 

ceea ce priveşte amenajarea 

teritoriului şi alte domenii conexe 

şi a primit o alocare de 413 

milioane Euro. 



Au fost prezentate şi aprobate un 

număr de 59 de Programe 

Operaţionale în cadrul INTERREG 

IIA, cu finanţare totală UE de 2.6 

miliarde Euro, cea mai consistentă 

asistenţă dintre toate Iniţiativele 

Comunitare. Această sumă se ridică 

la peste 4 miliarde Euro atunci cînd 

este necesară co-finanţarea 

(naţională, regională, locală inclusive 

fonduri private). În timpul anilor ‘90, 

INTERREG a furnizat în jur de 6.5 

miliarde Euro pentru cooperare 

transfrontalieră făcînd posibilă 

realizarea cîtorva mii de proiecte 

adiţionale transfrontaliere. 

INTERREG IIA a inclus pentru prima 

dată toate regiunile de-a lungul 

frontierelor interne şi externe ale UE. 

Numărul de frontiere interne şi 

externe a sporit datorită aderării 

Austriei, Suediei şi Finlandei. O 

analiză a Programelor Operaţionale 

demonstrează sporirea importanţei 

frontierelor externe ale UE – 35 de 

programe legate de frontierele interne 

UE şi 24 legate de frontierele externe 

ale UE (ţările central europene, 

Rusia, Norvegia, Elveţia, Cipru, 

Maroc). 

INTERREG IIA – distribuţie a finanţelor 

Regiuni de Regiuni - Obiectiv Alte regiuni Total 

frontieră la 

1/6 

Frontiere interne 1.065 milioane 600 milioane 1.655 milioane 

Frontiere externe 795 milioane 105 milioane 900 milioane 

Total (€) 1.860 milioane 705 milioane 2.565 milioane 

Un al doilea factor în ceea ce priveşte 

extinderea substanţailă a INTERREG 

IIA este accentuarea puternică a 

cooperării de-a lungul graniţelor 

maritime. Sub INTERREG IIA au fost 

asistate în total 16 Programe 

Operaţionale maritime, în comparaţie 

cudoar 4 sub INTERREG I. Cele mai 

multe dintre aceste programe (11) sau 

adresat frontierelor interne ale UE. 

Fondurile UE dedicate programelor 

operaţionale din unele regiuni de tip 

Obiectiv 1 au depăşit 100 milioane Euro: 

în zona Spania/Portugalia (552 milioane 

Euro) şi Grecia/frontiere externe (310 

milioane Euro), fiind cele mai ample. În 

total, un număr de 59 programe 

operaţionale s-au bucurat de asistenţă 

financiară diversă. Spre exemplu, 30 

programe au primit între 5 şi 25 milioane 

EURO. Este important de remarcat că 

cele mai multe dintre programele ample 

sînt programe “naţionale”, care acoperă 

în întregime graniţele naţionale. 

INTERREG III (2000-06) 

INTERREG va fi cea mai amplă 

Iniţiativă Comunitară a Fondurilor 

Structurale a UE pentru perioada 

2000-06 (“INTERREG III”) cu o 

alocare de 4.875 milioane Euro. În 

aprilie 2000, Comisia Europeană a 

stabilit Linii Directoare oficiale 1 . 

INTERREG III va avea trei strands: 

• Strand A: cooperare 

transfrontalieră – o continuare a 

INTERREG I şi IIA; 

• Strand B: cooperare 

transnaţională, care reprezintă o 

extindere a INTERREG IIC; şi 

• Strand C: cooperare 

interregională – o nouă direcţie 

care corespunde extinderii şi 

posibilităţii de lărgire a domeniului 

de cooperare asistat anterior de 

programele de tip RECITE şi 

Ecos-Ouverture. 

1 OJ 2000/C 143/08 



Objectivele celor trei direcţii au fost 

definite după cum urmează: 

1.• Strand A: Cooperare 

transfrontalieră dintre autorităţi 

teritoriale învecinate, menită a 

dezvolta centre de cooperare 

transfrontalieră economică şi 

socială prin strategii comune de 

dezvoltare teritorială sustenabilă. 

1.• Strand B: Cooperarea 

transnaţională dintre autorităţile 

naţionale, regionale şi locale în 

vederea promovării unui grad mai 

înalt de integrare teritorială în 

toate grupurile de mari dimensiuni 

de regiuni europene, în scopul 

unei dezvoltări sustenabile, 

armonioase şi echilibrate în 

Comunitate şi pentru o mai bună 

integrare teritorială cu ţările în 

curs de aderare şi alte ţări 

învecinate. 

1.• Strand C 2 : Cooperarea 

interregională este menită a 

îmbunătăţi eficacitatea politicilor şi 

instrumentelor de dezvoltare 

regională şi coeziune prin 

interrelaţionare, îndeosebi pentru 

regiunile a căror dezvoltare este 

rămasă în urmă şi acelea care 

parcurg un proces de conversie 

1.Principiile generale pentru toate 

aceste trei direcţii ale INTERREG III 

sînt: 

• Strategie comună transfrontalieră 

/ transnaţională şi programme 

comune de dezvoltare 

• Parteneriat şi abordare de tip 

bottom-up 

• Complementaritate cu “fluxul 

principal” (mainstream) al 

Fondurilor Structurale 

2 Comisia Europeană a publicat linii directoare 

adiţionale (proiect) privind Strand C: 

• O abordare mai integrată a 

implementării Iniţiativelor 

Comunitare 

• Coordonare eficace între 

INTERREG III şi instrumentele 

politicilor externe, îndeosebi în 

ceea ce priveşte viitoarele aderări. 

Strand A, este cea mai veche formă 

de cooperare dincolo de frontierele 

statale şi va primi o parte însemnată 3 

din resursele financiare ale 

INTERREG III. Cu foarte puţine 

excepţii 4 , dezvoltarea, aprobarea şi 

implementarea programelor sub 

Strand A este de aşteptat să fie 

făcute separate de aceea din cadrul 

Strands B şi C. 

Unele din prevederile noilor Linii 

Directoare referitor la Strand A arată 

o continuitate considerabilă cu 

INTERREG I şi IIA şi va fi familiară 

experţilor care sînt deja implicaţi în 

dezvoltarea şi managementul 

programelor INTERREG. Acestea 

includ: 

• Metoda de determinare a zonelor 

eligibile. Zonele eligibile (ca şi în 

cazul INTERREG I şi IIA) sînt 

specificate într-o anexă la Liniile 

Directoare şi, cu foarte puţine 

schimbări, acoperă aceleaşi zone 

şi frontiere ca INTERREG IIA. 

• Întinderea zonelor eligibile, care 

rămîn de nivel NUTS III, 

menţiunea că în cazuri speciale, 

pînă la 20% din bugetul 

programului poate fi cheltuit în 

zone învecinate NUTS III. 

• Gama foarte amplă a acţiunilor 

eligibile. Liniile Directoare prevăd 

3 Strand A va primi între 50% şi 80%; Strand C 

va fi alocat cu 6%; restul fondurilor rămînînd 

pentru Strand B. 

4 Este de aşteptat ca Programele şi Iniţiativele 

Comunitare sub Strand B pentru regiunile de la 

Marea Baltică să fie acoperite prin măsurile 

Strand A 



o listă a temelor prioritare (vezi 

mai jos), care, împreună cu 

măsurile eligible, sînt detaliate 

într-o anexă. Este de menţionat că 

aceasta este doar o listă cu 

sugestii şi, sub Fondurile 

Structurale, o gamă întreagă de 

acţiuni sînt eligibile. 

Unele din prevederile Liniilor 

Directoare prezintă noile cerinţe, 

care marchează schimbări 

semnificative în ceea ce priveşte 

conţinutul sau accentele, aşa după 

cum sînt prezentate mai jos. 

Dezvoltarea unei strategii şi a unui 

program comun sînt condiţii 

esenţiale şi toatemăsurile şi 

operaţiunile trebuie să fie bazate pe 

un proces comun de elaborare de 

programme pentru regiunile 

respective. Mai mult, înfiinţarea unui 

cont bancar comun cel puţin pentru 

toate contribuţiile UE se constituie 

într-o nouă cerinţă de prim rang. 

Managementul comun al 

implementării programelor prin 

intermediul mecanismelor 

transfrontaliere este o altă condiţie 

esenţială pentru acceptarea unui 

program de tip INTERREG IIIA de 

către Comisia Europeană. 

Principiul unui parteneriat 

transfrontalier mai amplu şi 

accentuat pus pe abordarea de tip 

“bottom-up” sînt caracteristice noilor 

Linii Directoare şi trebuie dezvoltate 

şi aplicate din faza elaborării 

strategiei comune pînă la 

implementarea operaţiunilor. 

Structurile transfrontaliere de nivel 

regional bazate pe participarea 

autorităţilor regionale/locale din 

zonele de graniţă sînt aşteptate să 

conducă pregătirea programelor şi, în 

consecinţă, managementul şi 

evaluarea acestora, lucrînd în 

parteneriat cu autorităţile naţionale 

atunci cînd este necesar. 

Două tipuri de programe sînt 

acceptabile sub Strand A: 

• Primul tip implică un singur 

program pentru întreaga zonă de 

frontieră, cuprinzînd diverse subprograme 

de nivel regional, în 

cazul frontierelor de mai mare 

întindere (ex. Spania/Portugalia, 

Germania/Polonia); 

• Al doilea tip va fi reprezentat de 

programe de nivel regional pentru 

părţi ale unei frontiere (ex. 

euroregiune sau nivel similar), aşa 

cum s-a întîmplat deja sub 

INTERREG I şi IIA pentru D/NL, 

NL/B D/F, F/UK, şi pentru multe 

din frontierele scandinave şi alte 

frontiere. 

Aşa după cum este cerut de către 

Reglementarea Generală a 

Fondurilor Structurale, va funcţiona 

un Comitet de Monitorizare comun 

transfrontalier care va evalua 

programul. Un Comitet de 

Organizare comun, reflectînd 

calitatea de membru a parteneriatului 

transfrontalier, va fi responsabil 

pentru managementul operaţional al 

implementării fiecărui program sau 

sub-program, inclusiv a selecţiei 

finale şi aprobării proiectelor. 

Reglementarea Generală a 

Fondurilor Structurale cere, de 

asemenea, desemnarea unei 

Autorităţi de Administrare (Managing 

Authority) cu responsabilitate 

generală pentru administrarea 

programului comun şi a unei Autorităţi 

Plătitoare (Paying Authority) pentru 

administrarea în comun a finanţelor. 

Liniile Directoare evidenţiază, de 

asemenea, un Secretariat Tehnic 

Comun (joint technical secretariat) 

care va asista Autoritatea de 

Administrare în ceea ce priveşte 

sarcinile de management operaţional. 



Sistemul de management financiar va 

fi mai simplu şi mai flexibil prin 

folosirea unui singur Fond 

Structural (ERDF) cu o gamă mai 

largă de acţiune pentru a acoperi 

acţiuni în mod normal eligibile sub 

ESF, EAGGF şi FIFG. Mai mult, 

transferul tuturor fondurilor ERDF 

(preferabil împreună cu fonduri 

naţionale conjugate) va fi făcut într-un 

singur cont de program, fără 

împărţirea fondurilor ERDF între 

statele membre. 

Statele member au fost invitate să 

depună Programe de Iniţiativă 

Comunitară (C.I.P.) de către Comisia 

Europeană, pînă în noiembrie 2000 şi 

cele mai multe au procedat întocmai. 

Alte programme este de aşteptat să 

fie depuse în prima parte a anului 

2001. Comisia , în mod normal, va 

lua în considerare şi va aproba 

aceste programme în termen de 5 

luni de la fiecare depunere acceptată. 

În total, este de aşteptat să fie 

aprobate aproximativ 52 C.I.P.s sub 

INTERREG III. Implementarea 

acestei direcţii a Iniţiativei este de 

aşteptat să fie pe deplin demarată 

pînă la jumătatea anului 2001. 

Phare CBC 

Programul Phare CBC (cooperare 

transfrontalieră) a fost înfiinţat 

în1994, pentru promovarea cooperării 

transfrontaliere între regiuni ale ţărilor 

central-europene şi ale UE. Regiunile 

eligibile au fost acelea învecinate cu 

statele member ale UE. În perioada 

1994-99, programele Phare CBC au 

acoperit 15 frontiere naţionale şi au 

primit o finanţare UE de 1 miliard 

Euro – adăugîndu-se fondurilor UE 

alocate programelor INTERREG IIA 

co-partenere. Programele Phare 

CBC au asistat îndeosebi acţiuni din 

domeniile infrastructurii (transport şi 

mediu) şi dezvoltare economică. 

Unele programe au sprijinit proiecte 

mici, de tip people-to-people şi alte 

acţiuni de mici dimensiuni. 

Reglementarea iniţială a Comisiei 

referitor la Phare CBC a fost iniţiată 

în 1994, cu scopul de a “oglindi” 

INTERREG şi a fost destinată 

programelor Phare CBC din 

frontierele ţărilor central-europene 

învecinate cu statele member UE. O 

astfel de apropiere între programele 

INTERREG şi Phare CBC a fost 

atinsă doar într-o măsură limitată. În 

1998 Comisia a introdus actuala 

Reglementare care guvernează 

Phare CBC 5 şi are următoarele 

scopuri: 

• Să promoveze Cooperarea 

regiunilor de frontieră în ţările 

Europei centrale şi de Est cu 

regiuni învecinate ale ţărilor UE şi 

în proces de aderare şi, astfel, să 

le asiste în depăşirea problemelor 

specifice de dezvoltare care pot 

să apară datorită poziţiei acestora, 

în cadrul economiilor naţionale, în 

interesul populaţiei locale şi într-o 

manieră compatibilă cu protecţia 

mediului; şi 

• Să promoveze crearea şi 

dezvoltarea de reţele de 

cooperare pe ambele părţi ale 

frontierelor şi să stabilească 

legături între aceste reţele şi 

reţelele mai ample, comunitare. 

Această nouă Reglementare Phare 

CBC din 1998 a stabilit cîţiva 

parametric esenţiali pentru 

programele de cooperare 

transfrontalieră relativ la frontierele 

central europene care rămîn în 

vigoare pînă astăzi, şi anume: 

• Amplificarea eligibilităţii geografice 

prin includerea frontierelor dintre 

ţările central-europene (CEC / 

5 Commission Regulation 2760/98 



CEC) între 10 ţări candidate; 

• Redefinirea acţiunilor eligibile sub 

Phare CBC (vezi mai jos); 

• Introducerea unor noi instrumente 

de planificare şi implementare: 

- Joint Programming Documents 

(JPDs); 

- Joint Cooperation committees; 

şi 

- Joint Small Project Funds. 

Programele Phare CBC pentru 1999 

şi 2000 au fost pregătite cu 

respectarea noii Reglementări, dar nu 

au beneficiat de acţiuni în contrapartidă 

sub INTERREG. În noua 

perioadă a Fondurilor Structurale UE 

(2000-06), Phare CBC este destinat a 

fi coroborat cu Strand A a 

INTERREG. Strategiile 

transfrontaliere şi Joint Programming 

Documents au fost în curs de 

pregătire pe aproape toată durata 

anului 2000, îndeosebi după 

publicarea Liniilor Directoare CE 

pentru INTERREG III, în aprilie 2000, 

şi, în unele cazuri, procesul continuă. 

În perioada post-2000, toate regiunile 

de frontieră EU/CEC vor fi acoperite 

de noi JPDs vor fi aprobate sub 

reglementările şi procedurile 

Fondurilor Structurale (în calitate de 

C.I.Ps) în ceea ce priveşte partea UE 

şi sub reglementările şi procedurile 

Phare în ceea ce priveşte partea 

CEC. O abordare similară este 

folosită pentru frontierele CEC/CEC 

eligibile sub Phare CBC şi au fost 

deja pregătite sau se află în curs de 

pregătire JPDs. (Chiar dacă se aplică 

reglementări şi proceduri comune, 

chiar în aceste cazuri, aprobări 

financiare formale vor trebui efectuate 

separate, pentru fiecare dintre cele 

două părţi). 



Tematici prioritare pentru INTERREG IIIA 

a) Promovarea dezvoltării zonelor urbane, rurale şi de coastă. 

b) Încurajarea antreprenoriatului şi dezvoltarea firmelor mici, (inclusiv a acelora din sectorul 

turismului) şi a iniţiativelor locale de ocupare a forţei de muncă. 

c) Promovarea integrării pieţei muncii şi a includerii sociale. 

d) Folosirea în comun a resurselor umane şi a facilităţilor destinate cercetării, dezvoltării tehnologice, 

educaţiei, culturii, comunicaţiilor şi sănătăţii în vederea sporirii productivităţii şi asistenţei pentru 

crearea de locuri de muncă sustenabile. 

e) Sprijinirea protejării (local şi global a) mediului, sporirea eficienţei folosirii energiei şi promovarea 

surselor alternative. 

f) Îmbunătăţirea transportului (îndeosebi măsuri de implementare a formelor de transport cel mai puţin 

nocive pentru mediu), reţelelor de informaţii şi comunicaţii şi serviciilor şi a sistemelor de 

aprovizionare cu apă şi energie. 

g) Dezvoltarea cooperării în sferele juridice şi administrative, în vederea promovării dezvoltării 

economice şi a coeziunii sociale. 

h) Sporirea potenţialului de cooperare transfrontalieră uman şi instituţional pentru promovarea 

dezvoltării economice şi a coeziunii sociale. 

Acţiuni eligibile sub Phare CBC 

a) Înlăturarea obstacolelor administrative şi instituţionale din calea fluxurilor libere de personae, 

produse sau servicii peste frontieră, ţinîndu-se cont de aspectele legate de securitate, 

b) Îmbunătăţirea infrastucturilor, îndeosebi a dotărilor de comunicaţii şi ale reţelelor de aprovizionare 

locale cu apă, gaz şi electricitate, de care să beneficieze ambele zone de frontieră, 

c) Protecţia mediului, de pildă, administrarea reziduurilor, managementul de mediu şi prevenirea 

poluării induse de apropierea de graniţele externe, 

d) Măsuri de dezvoltare a agriculturii şi a zonelor rurale cu atenţie deosebită pentru înlesnirea 

proiectelor de cooperare transfrontalieră, 

e) Măsuri din domeniile energiei şi transportului, destinate a completa dezvoltarea reţelelor 

transeuropene în concordanţă cu orientările adoptate de către Comisie, 

f) Acţiuni legate de politicile comunitare privind justiţia şi probleme interne, 

g) Promovarea cooperării de afaceri, dezvoltării antreprenoriale, cooperării financiare şi dintre 

instituţiile care reprezintă sectorul afacerilor (ex. Camere de comerţ), 

h) Asistenţă acordată investiţiilor şi furnizarea de servicii şi facilităţi de sprijin, îîndeosebi pentru 

transferul tehnologic şi pentru activitatea de marketing pentru IMM, 

i) Măsuri pentru instruire şi ocupare a forţei de muncă, 

j) Dezvoltare economică locală, inclusiv turism, 

k) Măsuri pentru promovarea cooperării în domeniul sănătăţii, îndeosebi pentru folosirea în comun a 

resurselor şi dotărilor într-o modalitate transfrontalieră, 

l) Dezvoltarea sau înfiinţarea de dotări şi resurse pentru îmbunătăţirea fluxului de informaţii şi 

comunicaţii între regiunile de frontieră, inclusiv asistenţa pentru posturile de radio, studiourile de 

televiziune şi ziarele transfrontaliere şi alte media, 

m) Schimburi culturale, 

n) Ocuparea la nivel local a forţei de muncă, iniţiative în educaţie şi instruire. 



Coordonare între INTERREG 

(Strand A) şi Phare CBC 

De la introducerea Phare CBC în 1994, 

cu intenţia de a “oglindi INTERREG” 

au apărut multe diferenţe între 

regimurile de reglementare ale 

INTERREG şi Phare CBC, 

restricţionînd coordonarea programelor 

şi acţiunilor transfrontaliere sub egida 

acestor două instrumente ale UE. 

Acestea rezultă în special din 

reglementările “iniţiale” care 

guvernează cele două instrumente: 

Reglementările Fondurilor Structurale 

în cazul INTERREG, şi principala 

reglementare Phare 6 şi Reglementarea 

Financiară referitor la acordarea 

ajutorului extern 7 , în cazul Phare CBC. 

Diferenţierile majore pot fi prezentate 

pe scurt, după cum urmează: 

• Programele INTERREG au alocări 

financiare ferme din partea 

fondurilor UE pentru întreaga 

durată a programului, în vreme ce 

programele Phare CBC au (în cel 

mai bun caz) doar cadre de lucru 

multi-anuale indicative; 

• Programele INTERREG sînt 

aprobate o dată de către Comisia 

Europeană pentru o perioadă multianuală 

(în prezent 2000-06), în 

vreme ce programele Phare CBC 

necesită aprobări anuale de către 

Comisie; 

• Proiectele individuale sub 

INTERREG nu necesită aprobarea 

Comisiei Europene, în vreme ce 

proiectele Phare CBC sînt în mod 

normal supuse Comisiei pentru 

aprobare anterioară; 

• Nu există limitări ale dimensiunilor 

în ceea ce priveşte proiectele 

INTERREG, dar, în cazul 

proiectelor Phare se aplică în mod 

current o limită minimă de 2 

milioane Euro, ( excepţie fac acelea 

6 

Council Regulation 3906/89 

7 

Council Financial regulation of 21/12/1977, OJ 

L 356 

care au fost depuse în cadrul 

fondurilor pentru proiecte mici ale 

programelor Phare CBC); 

• Anumite acţiuni eligibile sub Phare 

CBC pot fi folosite doar pentru 

poriecte mici (acţiunile de la pct.j-n 

– vezi mai sus). 

Regiunile de frontieră şi AEBR au 

solicitat în mod repetat Comisiei 

Europene să revizuiască regulile 

privind operarea Phare CBC pentru a 

le adduce mai aproape de cele ale 

INTERREG. Noua Reglementare 

Phare CBC din decembrie 1998 a 

făcut un prim pas în această direcţie 

prin introducerea Joint Cooperation 

Committees, Joint Programming 

Documents şi Joint Small Project 

Funds. Aceste schimbări au fost 

întărite prin intermediilor Liniilor 

Directoare ale Comisiei Europene 

pentru INTERREG III, care include o 

parte asupra coordonării INTERREG 

cu Phare CBC şi cu alte programme de 

ajutor extern. Cu toate acestea, 

diferitele regimuri de reglementare ale 

INTERREG şi Phare CBC fac dificil de 

a implica cele două părţi concomitent 

în implementarea programelor şi 

proiectelor. 

În tentative de a depăşi unele dintre 

aceste dificultăţi, Comisia Europeană a 

aprobat la 27 octombrie 2000, un 

Comunicat din partea Dlui. Verheugen, 

Comisar responsabil cu Extinderea, 

intitulat: Phare 2000 Review – 

Strengthening Preparations for 

Membership (Trecere în revistă a 

Phare 2000 – Consolidarea pregătirilor 

pentru aderare). Acest document 

anunţă schimbări referitor la Evoluţia 

Phare CBC către INTERREG (Evolve 

Phare Cross-Border Cooperation 

towards INTERREG). Aceste 

schimbări vor surveni începînd cu 2001 

şi include o folosire mai amplă a 

schemelor de finanţare pentru proiecte 

de la € 50.000 la € 2 milioane. Aceasta 

va reduce cerinţele de aprobare 



anterioară ale Comisiei pentru 

proiectele individuale şi va înlătura 

limitările privind dimensiunea 

proiectului. Documentul confirmă, de 

asemenea, continuarea Joint Small 

Project Funds pentru proiecte sub € 

50.000. Noile reglementări referitoare 

la implementarea programelor şi 

proiectelor, inclusiv ale schemelor de 

finanţare, sînt incluse în materialul 

publicat de Comisia Europeană sub 

titlul Practical Guide to Phare, Ispa & 

Sapard contract procedures 8 (Ghid 

practice pentru procedurile de contract 

în Phare, Ispa & Sapard). 

Phare CREDO 

Programul Phare CREDO a fost iniţiat 

în 1996 pentru a promova şi sprijini 

Cooperarea transfrontalieră “Est-Est” 

implicînd regiunile de frontieră şi 

comunităţile din zonele CEC-CEC şi 

CEC-NIS (Newly Independent States). 

Obiectivele CREDO au fost de 

promovare a bunei vecinătăţi şi a 

stabilităţii sociale în regiunile de 

frontieră, de promovare a cooperării 

transfrontaliere ca o contribuţie la 

dezvoltarea economică şi a 

comunităţilor şi a descentralizării în 

Europa centrală. O gamă întreagă de 

proiecte multi-sectoriale au fost 

eligibile, incluzînd domenii precum 

Cooperarea economică şi socioculturală, 

servicii urbane şi regionale, 

resurse umane, mediu şi administraţie 

locală şi regională. Beneficiari eligibili 

au fost organizaţii descentralizate 

publice şi private şi non-profit. 

Programul CREDO a ridicat profilul şi 

oportunităţile de cooperare 

transfrontalieră în multe frontiere şi a 

asistat proiecte cu caracter clar 

transfrontalier cu parteneri de ambele 

părţi ale frontierei. A fost, cu toate 

8 Ghidul practic poate fi găsit pe European 

Commission’s SCR web-site: 

http://europa.eu.int/comm/scr/tender/testing/pra 

ctguide/annexes_en.htm 

acestea, perceput în sens negativ, în 

multe regiuni de frontieră, datorită 

structurilor sale complexe şi birocratice 

şi administrării, dimensiunii relativ 

reduse a bugetului său total şi 

întîrzierilor în implementare precum şi 

datorită lipsei unei abordări 

programatice, similară celei din cazul 

INTERREG şi Phare CBC. În 

consecinţă, Comisia Europeană a 

decis să înlocuiască CREDO, la 

frontierele dintre ţările candidate, prin 

extinderea regiunilor eligibile sub Phare 

CBC (vezi mai sus). Dar în prezent 

(decembrie 2000) nu este clar cum va 

fi făcută disponibilă asistenţa Phare 

pentru cooperare transfrontalieră în 

alte regiuni din ţările beneficiare de 

Phare şi care nu sînt acoperite de 

Phare CBC. 

Tacis CBC 

Programul Tacis de Cooperare 

Transfrontalieră (Tacis CBC) a fost 

lansat în 1996 pentru finanţarea 

activităţilor transfrontaliere de la 

frontierele vestice ale ţărilor beneficiare 

Tacis, cu UE şi CEC - regiunile 

frontierelor vestice ale Federaţiei Ruse, 

Belarusiei, Ucrainei şi Moldovei. 

Accentul principal a fost pus de către 

Tacis CBC asupra reţelelor frontaliere 

precum dotări ale punctelor de trecere 

a frontierei, mediu, Cooperarea 

transfrontalieră la nivel local, incluzînd 

Baltic Small Projects Facility. 

Programul Tacis CBC 1997 include 

Regional Capacity Building Initiative, a 

cărei implementare a fost încredinţată 

AEBR (vezi mai jos). 

Tacis CBC este o parte a Programului, 

mai amplu, Tacis care constă în 

furnizarea de asistenţă pentru reforma 

economică şi redresare în Noile State 

Independente şi Mongolia. 

Reglementarea Consiliului pentru 1999 

încurajează Cooperarea transfrontalieră 

între NIS şi EU şi CEC, şi între statele 

componente ale NIS. Aceasta afirmă 

că iniţiativele de cooperare 



transfrontalieră vor servi în primul rînd 

pentru: 

• asistarea regiunilor de frontieră în 

depăşirea problemelor lor specifice 

de dezvoltare care decurg din 

poziţia lor relativ izolată; 

• încurajarea conexiunilor dintre 

reţelele de pe ambele părţi ale 

frontierelor prin dotări 

transfrontaliere; 

• accelerarea procesului de 

transformare în ţările partenere prin 

cooperarea lor cu regiuni de 

frontieră ale Europei occidentale 

sau centrale; şi 

• reducerea riscurilor de mediu şi a 

poluării peste graniţe. 

Programului Tacis CBC îi lipseşte o 

abordare programatică şi o serie de 

acorduri regional-specifice şi 

instituţionale referitor la conducerea sa 

pentru a fi coroborat cu prevederile 

INTERREG (Strand A) şi Phare CBC. 

Astfel, coordonarea între acţiunile 

transfrontaliere întreprinse sub Tacis şi 

sub alte instrumente ale UE de 

finanţare s-a dovedit practice imposibil 

de atins pînă în prezent. 

CARDS şi MEDA 

În decembrie 2000, UE a adoptat o 

nouă reglementare 9 referitor la 

asistenţa destinată ţărilor din Balcanii 

Vestici (cunoscută drept CARDS) 

acoperind Albania, Bosnia şi 

Herzegovina, Croaţia, Republica 

Federativă a Iugoslaviei şi Fosta 

Republică Iugoslavă a Macedoniei 

(FYROM). CARDS sprijină printre 

altele “dezvoltarea de relaţii mai strînse 

între ţările beneficiare, între acestea şi 

UE şi între acestea şi ţările candidate 

pentru aderare la UE, în coordonare cu 

alte instrumente de cooperare 

transfrontalieră, transnaţională şi între 

regiuni de graniţă cu ţările nemembre”. 

9 Council regulation 2666/2000 

Aceasta înseamnă că programele 

Phare CBC pentru Albania/Grecia şi 

FYROM cu Grecia vor fi succedate de 

noi programme sub CARDS, şi că pot fi 

dezvoltate noi programe, de ex. pentru 

Croaţia/Slovenia şi Croaţia/Ungaria, 

Bulgaria/FYROM. Tipologia 

programelor transfrontaliere sub 

CARDS şi coordonarea lor cu 

INTERREG şi Phare CBC nu sînt încă 

determinate. 

UE a amendat recent reglementarea 

referitor la MEDA (financial and 

technical assistance for Mediterranean 

non-member countries). Deşi există 

obiectiv al sprijinului acordat de UE 

pentru acţiunile transfrontaliere 

întreprinse sub MEDA, nu există vreo 

înţelegere programatică, instituţională 

sau altă înţelegere echivalentă acelora 

de tip INTERREG (Strand A) sau 

Phare CBC. Astfel de reglementări sînt 

necesare în vederea stabilirii 

coordonării cu INTERREG la frontiere 

precum cele dintre Spania/Maroc, 

Gibraltar/Maroc, Grecia/Cipru, 

Grecia/Turcia. 

LACE 

The Linkage Assistance and 

Cooperation for the European 

Border Regions - LACE (asistenţă 

pentru legături şi cooperare pentru 

regiunile europene de frontieră) al 

AEBR este un proiect care a fost lansat 

în 1990, pentru a coincide cu debutul 

INTERREG şi pentru a acţiona ca un 

“observator” European pentru 

cooperarea transfrontalieră. Proiectul 

LACE-TAP (Technical Assistance and 

Promotion of Cross-Border 

Cooperation) acoperă perioada de 

implementare a INTERREG IIA (1999- 

2001). 

De la debutul său, proiectul LACE a 

fost strîns legat cu operarea 

programului INTERREG. Îndeosebi, 

LACE a promovat Cooperarea şi 

structurile transfrontaliere pe întreg 



cuprinsul UE şi a fost activ implicat în 

consolidarea interrelaţionării dintre 

regiunile de frontieră, facilitînd 

transferul de know-how şi bună 

practică către regiunile de frontieră mai 

puţin avansate. LACE-TAP este 

administrat de AEBR şi costurile sale 

sînt parţial acoperite de un grant UE şi 

parţial de AEBR şi prin contribuţii 

regionale. 

În aprilie 2000, Comisia a încredinţat 

de asemenea AEBR implementarea 

Regional Capacity Building Initiative 

(RCBI), sub programul Tacis CBC. 

RCBI acoperă regiunile de la 

frontierele de vest ale Federaţiei 

Ruse, Belarusiei, Ucrainei şi 

Moldovei. Aceasta include furnizarea 

Activităţile principale ale Proiectelor LACE 

În perioadele 1996-1997 şi 1999-2000 

Comisia Europeană a finanţat activităţi 

similare în ţările central-europene sub 

proiectul LACE-Phare CBC, care este 

administrat de AEBR. Activităţile şi 

serviciile proiectelor LACE-TAP şi 

LACE-Phare CBC sînt prezentate, pe 

scurt, mai jos. 

• Networking (interrelaţionare) între practicienii implicaţi în cooperarea 

transfrontalieră (INTERREG şi Phare CBC) permiţînd schimburile de know-how şi 

experienţă. 

• Website cu publicaţii LACE, profile ale regiunilor de frontieră, informaţii asupra 

programelor şi proiectelor. 

• Workshop-uri, Seminarii şi Conferinţe au fost organizate în regiunile de frontieră 

şi au furnizat un forum ideal pentru networking, dezbateri şi consultare asupra 

politicilor şi aspectelor implementării cooperării transfrontaliere, inclusive a 

programelor transfrontaliere şi a structurilor. 

• Publicaţii – au fost cercetate şi produse, inclusive publicaţii tehnice precum Ghid 

Practic şi Manual, precum şi Info-Sheets, o revistă color adresată unui public mai 

larg (sub LACE-TAP) şi LACE-Phare CBC Newsletter. 

• Sprijin Consultativ – a fost furnizat regiunilor de frontieră, incluzînd rapoarte ale 

experţilor (ex. Institutional Aspects of Cross-Border Cooperation, Discussion Paper 

on the future of Maritime Cooperation, Study on Financial Engineering). 

• LACE Offices – în 10 regiuni de frontieră UE, sub LACE-TAP şi 6 Info-Points în 

regiuni de frontieră CEC sub LACE-Phare CBC, au fost înfiinţate pentru a colecta 

informaţii asupra programelor, proiectelor, strategiilor etc.; pentru diseminarea 

informaţiilor de bună practică, pentru a asista la organizarea de workshopuri/conferinţe 

şi traduceri şi pentru a promova interrelaţionarea între regiunile de 

frontieră. 

• Scientific Technical Committee – cuprinde experţi şi oameni de ştiinţă din 

universităţi şi centre de cercetare; a fost înfiinţat cu scopul de a aduce o contribuţie 

specializată problemelor strategice şi de politici şi publicaţiilor. 

Pentru mai multe informaţii: http://www.lace.aebr-ageg.de 

de asistenţă pe termen lung şi a 

asistenţei tehnice pe termen scurt, 

rapoarte de evaluare ale regiunilor de 

frontieră, seminarii de instruire, vizite 

de studiu şi plasamente. 


A 5 

CERINŢE TEHNICE


CAPITOLUL A 5: CERINŢE TEHNICE 

DESCRIERE: 

Acest capitol se ocupă de cerinţele tehnice ale programelor transfrontaliere asistate de UE, îndeosebi 

în cazul INTERREG Strand A şi Phare CBC. Se ocupă de: procesul elaborării strategiilor 

transfrontaliere; conţinutul şi structura programelor transfrontaliere; cerinţele pentru evaluarea 

programelor; indicatori pentru monitorizare şi evaluare. 


• Strategiile şi programele transfrontaliere trebuie să fie pregătite prin parteneriate 

transfrontaliere şi să se concretizeze printr-o strategie comună şi un process de programare 

comun pentru ambele părţi ale frontierei. Programul trebuie să fie însoţit de un “Acord 

INTERREG” între parteneri. 

• Programul trebuie să conţină obiective, priorităţi şi măsuri (strategic şi operaţional), bazate 

pe tipuri de acţiune eligibile sub reglementările respective ale UE. Indicaţii specifice se 

aplică JPDs (Joint programming Documents) care sînt necesare pentru programele de la 

frontierele EU/CEC şi CEC/CEC. 

• Cerinţele generale de evaluare pentru programele Fondurilor Structurale UE se aplică 

programelor transfrontaliere (evaluare la: stadiile ex ante, interim şi ex post). 

• Datorită caracteristicilor lor specifice, programele de cooperare transfrontalieră trebuie 

să urmeze o abordare particulară a monitorizării şi evaluării, referitor la: 

- evaluarea ex ante, incluzînd specificitatea analizei SWOT şi complementaritate cu 

programele de pondere; 

- definiţia indicatorilor cantitativi şi calitativi (pentru stabilirea dimensiunilor cadru şi 

pentru măsurarea rezultatelor, consecinţelor şi impactului); 

- surse de informare. 

REFERINŢE 

• Liniile directoare ale Comisiei Europene privitor la INTERREG III: OJ 2000/C 143/08 (28 

aprilie 2000) 

• Reglementarea Comisiei Europene privitor la PHARE CBC: 2760/98 (decembrie 1998) 

Comisia Europeană, Noua perioadă de programare 2000-06 – Documente metodologice 

de lucru (asupra monitorizării şi evaluării) – 

http://onforagio.cec.eu.int/wbdoc/docoffic/working/sf2000_en.htm 

• Reglementarea Consiliului (EEC) nr. 2082/93, Buletinul Oficial al Comunităţilor Europene, 

nr. L 193/20 din 31.7.93. 

• NOTĂ INTERREG II descriind liniile directoare pentru programele operaţionale pe care 

statele member sînt invitate să le stabilească în cadrul Iniţiativei Comunitare referitor la 

dezvoltarea frontierelor, Cooperarea transfrontalieră şi reţele de energie selectate 

(94/C/180/13), Buletinul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 1628/94 din 4 iulie 1994 – 

Anexa D3. 

A 5 Cerinţe tehnice 50


Strategii şi programe 


În timp, strategiile de dezvoltare 

transfrontalieră au devenit mecanisme 

din ce în ce mai des uzitate în 

stimularea dezvoltării economice şi 

sociale a regiunilor transfrontaliere. 

Astfel, un cadru de lucru strategic 

furnizează o “viziune” asupra viitorului 

şi defineşte obiectivele şi priorităţile de 

dezvoltare pentru regiunea 

transfrontalieră. Mai mult, acest tip de 

cadru de lucru permite o acţiune 

planificată şi integrată în locul 

intervenţiilor ad hoc şi necoordonate. 

Strategiile generale transfrontaliere se 

constituie într-o dezvoltare firească, 

situîndu-se dincolo de rezolvarea 

problemelor de zi cu zi şi furnizează un 

cadru util de lucru pentru finanţarea 

programelor. 

Formularea unei strategii de dezvoltare 

regională este importantă pentru orice 

regiune însă pregătirea în comun a 

unie astfel de strategii pentru o regiune 

transfrontalieră este de o importanţă 

deosebită. Aceasta rezultă din faptul că 

teritorii naţionale diferite care sînt 

incluse în regiunea transfrontalieră 

trebuie să lucreze împreună pentru a 

obţine un rezultat care să reducă 

“efectul de barieră” cauzat de graniţă şi 

pentru a reduce diferenţele în ceea ce 

priveşte dezvoltarea şi nivelul 

veniturilor în cele două părţi ale 

regiunii. În trecut concentrarea 

activităţilor de cooperare dintre actorii 

din regiuni transfrontaliere se îndrepta 

îndeosebi în ceea ce priveşte 

problemele de amenajare concretă a 

teritoriului şi foarte puţin spre alte tipuri 

de probleme. În present se bucură de 

recunoaştere faptul că există cîmp de 

acţiune pentru schimburi fructuoase 

într-o gamă largă de probleme diverse, 

începînd cu problemele de mediu şi 

pînă la cooperarea socio-culturală şi, 

desigur, dezvoltarea economică. De 

remarcat faptul că formularea unei 

strategii transfrontaliere permite lucrul 

în comun pentru dezvoltarea şi 

înţelegerea problemelor şi 

oportunităţilor comune. 

Pregătirea unei strategii de 

dezvoltare transfrontaliere comune 

acordă comunităţilor de pe ambele 

părţi ale frontierei ocazia de a colabora 

şi de a defini împreună viitorul 

regiunilor transfrontaliere. Acest 

process va ajuta în continuare procesul 

de înţelegere reciprocă dintre cele 

două comunităţi şi va îmbunătăţi 

legăturile dintre organizaţii, comunităţile 

de afaceri şi de alte tipuri existente în 

beneficial tuturor factorilor implicaţi. Mai 

mult, colaborarea şi lucrul în comun în 

pregătirea fazelor unei astfel de 

strategii furnizează o bază solidă 

pentru viitoarele eforturi comune 

continue în definirea, implementarea şi 

monitorizarea programelor precum şi în 

cazul unor proiecte comune cu un 

caracter clar transfrontalier. 

Principalele etape în pregătirea unei 

strategii sînt arătate în diagrama de 

mai jos. 

Condiţiile prealabile importante 

necesare pentru o cooperare şi un 

management eficient cu caracter clar 

transfrontalier a programelor 

respective, include stabilirea unui 

parteneriat transfrontalier, secondat 

de un acord formal. Trebuie dezvoltat 

un amplu parteneriat transfrontalier în 

cazul programelor 

INTERREG/INTERREG, 

INTERREG/Phare CBC şi Phare 

CBC/Phare CBC, incluzînd autorităţile 

regionale şi locale precum şi autorităţile 

naţionale respective. Componenţa şi 

funcţionarea parteneriatului va diferi de 

la regiune la regiune, reflectînd 

diferenţele de structuri, competenţe şi 

tradiţii şi va trebui să implice, în 

modalităţi adecvate, partenerii sociali şi 

alte organisme relevante. Acest 

parteneriat trebuie să fie dezvoltat din 

faza de început, de elaborare a 


implementarea operaţiunilor. 



Exemplele de bună practică arată că 

un document programmatic obişnuit 

este sufficient în cazul programelor 

“naţionale esenţiale” dar acesta trebuie 

să fie însoţit de un acord separat în 

cazul programelor transfrontaliere, 

pentru depăşirea diferenţelor existente 

între cele două părţi ale graniţei în 

ceea ce priveşte sistemele 

administrative şi interpretarea de 

detaliu a reglementărilor şi liniilor 

directoare ale UE. Un acord cuprinzător 

INTERREG (sau INTERREG / Phare 

CBC sau Phare CBC / Phare CBC) 

între cei care compun parteneriatul 

transfrontalier ar fi de dorit deşi nu este 

cerut de către reglementările şi liniile 

directoare ale UE şi trebuie să fie 

pregătit în acelaşi timp cu schiţa de 

program pentru a crea condiţiile de 

implementare care se apropie de 

acelea ale programelor naţionale 

esenţiale. 

Acordul trebuie să definească calitatea 

de membru a Comitetelor de 

Monitorizare şi Organizare, să 

stabilească proceduri comune pentru 

toate sub-programele, să desemneze 

organismul(ele) de administrare 

financiară şi să se ocupe de 

problemele financiare dintre partenerii 

de la nivel regional/local şi naţional. 

Acesta trebuie să se ocupe de 

probleme precum co-finanţarea şi rolul 

structurilor transfrontaliere existente, 

aşa după cum sînt euroregiunile. O 

listă de control a conţinutului esenţial a 

unui astfel de acord se găseşte 

Tabelul A. 5. 1. 

Un program unic (JPD pentru 

INTERREG/Phare CBC sau pentru 

Phare CBC/ Phare CBC), va fi 

conceput pentru fiecare frontieră 

naţională. Programul trebuie să 

acopere fiecare parte a frontierei 

văzînd regiunea transfrontalieră ca o 

“singură entitate socio-economică şi 

geografică”. Reflectînd abordarea 

definită în Liniile Directoare ale 

Comisiei Europene pentru INTERREG 

IIIA, un astfel de program trebuie să 

includă sub-programe de nivel regional, 

care vor fi autonome în ceea ce 

priveşte managementul (ie fiecare 

dintre ele avînd propriul său Comitet de 

Organizare şi de luare a deciziilor 

referitor la selectarea proiectelor. 

Pentru anumite cazuri justificate (ex. 

Frontiere foarte lungi şi cooperări bine 

stabilite care se sprijină pe structuri 

transfrontaliere stabile) Liniile 

Directoare specifică faptul că un 

program poate fi conceput pentru o 

regiune transfrontalieră (ex. nivel 

euroregiune). 



PROCESUL PREGĂTIRII STRATEGIEI 

SITUAŢIA 

CURENTĂ & SWOT 

VIZIUNE 

OBIECTIVE 

/PRIORITĂŢI 

MĂSURI 

/PROIECTE 

Conţinutul şi structura programelor 


Un program transfrontalier trebuie să 

includă o descriere şi o analiză 

sistematică. Descrierea situaţiei 

curente trebuie să privească regiunea 

transfrontalieră ca un întreg şi să 

includă: 

• O descriere cantitativă a 

diferenţierilor, deosebirilor şi 

potenţialului pentru dezvoltare. 

• O analiză detaliată a sectoarelor; 

• O descriere, în termini de 

competitivitate şi inovare, IMM-uri, 

a pieţei şi ocupării forţei de muncă; 

• O descriere a stării mediului în 

regiune; 

• O descriere a resurselor financiare 

disponibile, principalele rezultate ale 

operaţiunilor din perioada de 

MONITORIZARE & 

EVALUARE 

IMPLEMENTARE 

programare anterioară şi evaluarea 

rezultatelor disponibile. 

Descrierea situaţiei existente trebuie să 

se încheie cu o analiză SWOT 

sistematică, care trebuie efectuată în 

comun pentru întreaga regiune 

transfrontalieră SWOT trebuie să 

acorde o atenţie deosebită probelemlor 

(inclusiv a punctelor slabe şi riscurilor) 

care sînt associate cu frontiera şi 

“potenţialului” comun transfrontalier 

(incluzînd aici punctele forte şi 

oportunităţile). 

Strategia şi programul transfrontalier 

trebuie să fie legate cu politicile mai 

ample de dezvoltare regională şi 

trebuie să ţină cont de 

complementaritate faţă de programele 

esenţiale, sub Fondurile Structurale în 

statele membre UE şi sub egida Phare 

şi a altor instrumente de pre-aderare 



(ISPA, SAPARD) în ţările candidate. 

Trebuie de asemenea să ţină seama 

de perspectiva europeană asupra 

amenajării teritoriului. 

Strategia pentru cooperare 

transfrontalieră pe termen lung 

trebuie să includă conturarea viziunii 

pentru regiunea transfrontalieră şi 

obiectivele strategice precum şi 

priorităţile esenţiale şi măsurile 

necesare pentru atingerea acestor 

obiective. 

În termeni practici, punctele principale 

ale analizelor SWOT (probleme şi 

potenţialităţi) trebuie să fie legate de 

principalele domenii de acţiune care 

pot fi asistate de către instrumentele 

UE. În acest mod principalele priorităţi 

şi măsuri ale programului pot fi 

identificate. Ceea ce este ilustrat de 

Exemplu de Structură a Programului (Priorităţi & Măsuri) 

Prioritatea A: Îmbunătăţirea infrastructurilor 

- măsura 1: transport 

- măsura 2: mediu 

- măsura 3: utilităţi 

Tabelul A.5.2. Fiecare prioritate şi 

măsură poate fi dezvoltată în 

continuare în ceea ce priveşte 

obiectivele operaţionale, grupurile ţintă, 

criteriile de selecţie a proiectelor, 

rezultate/indicatori aşteptaţi şi 

posibilele pîrghii de acţiune 

administrativă. O exemplificare este 

furnizată în Tabelul A.5.3. 

Priorităţile trebuie să fie limitate în ceea 

ce priveşte numărul (să spunem, 

maximum 5) şi să conţină o accentuare 

a măsurilor pentru implementarea lor. 

Priorităţile şi măsurile sînt exemplificate 

mai jos. Natura oricăror măsuri de 

asistenţă tehnică necesare pentru 

pregătirea, monitorizarea şi evaluarea 

programului trebuie să fie menţionată, 

dacă este posibil, în forma unei 

priorităţi sau măsuri separate. 

Prioritatea B: Promovarea dezvoltării antreprenoriale şi a cooperării de afaceri 

- măsura 1: parcuri industriale, incubatoare de afaceri 

- măsura 2: sprijin pentru IMM, scheme de creditare 

Prioritatea C: Dezvoltarea rurală şi a agriculturii 

- măsura 1: dezvoltarea rurală 

Prioritatea D: Instruire şi ocupare a forţei de muncă 

- măsura 1: instruire vocaţională 

- măsura 2: antreprenoriat 

Prioritatea E: Acţiuni de la om la om (SPF) 

Prioritate şi Măsură de Implementare / Asistenţă Tehnică 



Joint Programming Documents 

(JPD) 

Reglementarea Phare CBC din 1998 şi 

Liniile Directoare INTERREG III 

necesită pregătirea unui Document 

Programatic Comun (Joint 

Programming Document – JPD) 

pentru regiunile de la frontierele 

EU/CEC şi CEC/CEC. Acest document 

va fi echivalent cu cel de tipul 

“programe unic” cerut pentru 

frontierele interne ale UE sub 

INTERREG. Acesta trebuie să includă 

“strategii de dezvoltare şi priorităţi 

comune” pentru regiunea 

transfrontalieră, văzută ca “o singură 

entitate economică şi geografică”. 

Reglementarea Phare CBC Regulation 

din 1998 şi liniile lirectoare INTERREG 

III furnizează un număr de principii care 

ghidează pregătirea JPD: 

• Programul comun (JPD) va fi 

pregătit şi implementarea sa va fi 

monitorizată de către o structură 

transfrontalieră – Comitetul Unic de 

Cooperare (Joint Co-operation 

Committee); 

• Pentru regiunea transfrontalieră 

văzută ca “o singură entitate 

economică şi geografică” acesta va 

include: 

- o strategie comună de 

dezvoltare; 

- priorităţi comune; şi 

- măsuri comune (atît cît e 

posibil). 

• Toate operaţiunile selectate pentru 

a implementa JPD trebuie să aibă 

impact clar pe cealaltă parte a 

frontierei; 

• Acţiunile întreprinse sub 

INTERREG şi Phare CBC vor fi 

integrate cadrul de lucru mai amplu 

al politicilor regionale de dezvoltare 

(şi anume Planurile Naţionale de 

Comisiei Europene nu mai tîrziu de 3 

luni după decizia Comisiei de aprobare 

a CIP şi este valid pentru perioada 

2000-06, supus revizuirii uzuale şi 

Dezvoltare ale ţărilor candidate, 

precum şi perspectiva europeană 

asupra amenajării teritoriului); 

• Parteneriatul şi implicarea actorilor 

– autorităţile regionale /locale şi 

partenerii sociali (abordare bottomup) 

sînt trăsături cheie; 

• Este necesară coordonarea şi 

complementaritatea cu asistenţa de 

pre-aderare esenţială (Phare, ISPA, 

SAPARD) şi asistenţa Fondurilor 

Structurale. 

JPD va fi adoptat de către Comitetul 

Unic de Coordonare (Joint Coordination 

Committee - JCC) ca un 

întreg. Apoi va fi supus Comisiei 

Europene pentru a fi aprobat. Sub 

INTERREG şi Phare CBC se aplică 

proceduri diferite de depunere şi 

aprobare. În general, o diferenţă 

fundamentală între cele două 

instrumente va persista şi, în vreme ce 

JPD îşi păstrează caracterul oreintativ 

în cazul Programului Phare CBC, el va 

obţine statut juridic de Program de 

Iniţiativă Comunitară (Community 

Initiative Programme - CIP) în cazul 

INTERREG. 

În cazul INTERREG, JPD/CIP va fi 

prezentat în faţa Comisiei Europene de 

către statele membre interesate. La 

aprobarea fiecărui program Comisia va 

acorda o singură contribuţie de la 

ERDF. Comisia poate, de asemenea, 

să aloce un grant global unui organism 

intermediary, pentru întreg programul 

sau o parte din acesta, în acord cu 

statul membru interesat. Fiecare CIP 

va fi însoţit de către un Programming 

Complement, care defineşte măsurile 

planificate a implementa priorităţile şi 

care este aprobat de către Comitetul 

de Monitorizare pentru CIP (ie JCC). 

Acest document trebuie trimis 

procedurilor de modificare prevăzute 

de Fondurile Structurale. 



În cazul Phare CBC, JPD va fi trimis 

Comisiei Europene de către 

Coordonatorul Naţional al Asistenţei 

Phare, şi apoi va fi transmis pentru 

informare şi discuţii Comitetului de 

Management Phare. (Pentru JPDs care 

acoperă frontierele Phare CBC/Phare 

CBC, vor fi necesare depuneri paralele 

de către Coordonatorii Naţionali ai 

Asistenţei Phare din ţările interesate în 

faţa Comisiei). 

În calitatea sa de program de asistenţă 

externă a UE, partea Phare CBC a 

JPD necesită aprobare anuală prin 

sistemul de propuneri financiare şi 

memorandumuri financiare încheiate 

între Comisia Europeană şi fiecare 

dintre ţările Phare. Astfel este necesar 

un process annual de aprobare în 

cazul instrumentului de finanţare CBC, 

dar este cerut un singur exerciţiu de 

aprobare în cazul INTERREG pentru 

întreaga perioadă de şapte ani. 



Cerinţele generale de evaluare 

Evaluarea programelor este o cerinţă 

generală a Fondurilor Structurale şi a 

altor instrumente de finanţare ale UE. 

Evaluarea se dovedeşte a fi mai utilă 

atunci cînd este inclusă ca parte 

integrantă în administrarea de fiecare zi 

a unui programului şi/sau proiectului. În 

general, pot fi distinse trei tipuri de 

evaluare. 

Evaluarea ex ante este făcută înainte 

de începutul programului şi cîntăreşte 

relevanţa programului şi a activităţilor 

propuse. Mai exact analizează calitatea 

strategiei şi obiectivele, coerenţa 

internă şi externă a programului şi 

măsurilor planificate. Defineşte, de 

asemenea, alocarea de fonduri, 

obiectivele şi indicatorii, rezultatele şi 

impactul. 

Analiza de evaluare neîntreruptă, din 

timpul implementării, arată dacă 

programul şi acţiunile sale se 

desfăşoară conform cadrului temporal 

prevăzut şi dacă rezultatele planificate 

sau obiectivele vor fi îndeplinite sau 

realizate în timpul dat. Astfel de studii 

de evaluare sînt cunoscute drept 

evaluări interim sau mid-term. Acţiuni 

corective pot fi propuse în timpul 

acestei faze. 

Evaluarea ex post este făcută după 

ce programul a fost îndeplinit şi 

analizează impactul general şi specific 

al programului şi activităţilor sale în 

ceea ce priveşte grupurile ţintă. Acest 

tip de evaluare ar trebui să compare 

rezultatele atinse cu obiectivele iniţiale 

(ex ante) şi ar trebui să evalueze şi 

analizeze cauzele apariţiei 

diferenţierilor. 

Rezultatul evaluării ar trebui să furnizeze 

un instrument pentru planificare fazei 

următoare a programului sau proiectului, 

ceea ce poate să conducă la o redefinire 

sau modificare a acţiunii sau la 

selectarea de noi grupuri sau activităţi 

ţintă. 

Evaluarea programelor de cooperare 


Programele INTERREG trebuie să 

îndeplinească condiţiile de evaluare 

aşa după cum este prevăzut în 

reglementările Fondurilor Structurale. 

Comisia Europeană a pregătit 

consultanţă metodologică generală 

asupra evaluării ex ante şi a 

indicatorilor pentru monitorizare şi 

evaluare, pentru toate tipurile de 

programme în noua perioadă de 

programare, 2000-2006 1 . Cu toate 

acestea, consultanţa generală în ceea 

ce priveşte programele de tip Fonduri 

Structurale nu este suficientă sau pe 

deplin adecvată pentru programele de 

cooperare transfrontalieră. 

Din specificităţile acestor programe 

rezultă necesitatea unei abordări 

metodologice specifice pentru 

evaluarea programelor de cooperare 

transfrontalieră (Strand A-INTERREG 

şi programe similare sub alte 

instrumente financiare, mai ales Phare 

CBC), îndeosebi: 

• Dualismul scopurilor sale, care 

acoperă atît “dezvoltarea regională” 

cît şi “Cooperarea transfrontalieră şi 

integrarea regională”; 

• Transnaţionalitatea sistemelor 

instituţionale implicate în pregătirea 

şi managementul implementării 

acestor programme; 

• Diferenţele în accesibilitatea 

datelor, caracteristice încă multor 

frontiere; 

1 The New Programming period 2000-2006: 

methodological working papers. No 2: The Ex- 

Ante Evaluation of the 2000-2006 interventions 

Objectives 1,2 and 3. No 3: Indicators for 

Monitoring and Evaluation: An indicative 

methodology 



• Şi, în cazul frontierelor externe ale 

UE, diferenţe în reglementări care 

se aplică de fiecare parte a 

frontierei, precum în ceea ce 

priveşte INTERREG în zona UE şi, 

corespunzător, în ceea ce priveşte 

Phare/Tacis CBC de cealaltă parte. 

Specificitatea evaluării programelor de 

cooperare transfrontalieră a fost 

recunoscută de către Comisia 

Europeană şi au fost emise 2 

documente specifice de îndrumare 

asupra evaluării programelor 

INTERREG IIIA, adăugîndu-se 

consultanţei metodologice generale 

referitor la evaluarea programelor 

Fondurilor Structurale. 

Evaluarea ex-ante 

Pentru a îndeplini cerinţele “standard” 

ale Comisiei Europene, evaluarea ex 

ante ar trebui să acopere următoarele 

aspecte: 

• Învăţarea din experienţa trecută, 

incluzînd studii de evaluare ale 

programelor precedente. 

• Contextul intervenţiei, 

• care acoperă ambele 

dimensiuni ale programelor 

transfrontaliere: dezvoltare 

regională and integrare 

regională transfrontalieră; şi 

• care se bazează pe o analiză 

comună transfrontalieră 

SWOT, care identifică separat 

problemele associate cu 

frontiera (i.e. rezultînd din 

efectul de barieră al graniţei sau 

din relativa periferalitate a 

regiunii) şi potenţialul comun 

de dezvoltare. 

2 Ex Ante Evaluation and Indicators for 

INTERREG (Strand A): 

http://onforagio.cec.eu.int/wbdoc/docoffic/workin 

g/sf2000_en.htm 

• Consistenţa fundamentală şi 

generală a strategiei, incluzînd 

relevanţa şi consistenţa sa internă 

şi, îndeosebi, complementaritatea 

sa cu programele esenţiale şi 

politicile relevante. 

• Cuantificarea obiectivelor (care 

este mai dificil de îndeplinit pentru 


transfrontalieră decît pentru 

programele esenţiale ale Fondurilor 

Structurale, îndeosebi datorită 

naturii intermediare a multora din 

rezultate/impacturi. Aceste limitări 

pot fi rezolvate prin construirea unui 

sistem de indicatori specifici 

INTERREG / CBC şi prin folosirea 

combinată de metode cantitative şi 

calitative pentru toate domeniile de 

evaluare, mai degrabă decît prin 

folosirea indicatorilor izolaţi). 

• Estimarea impactului aşteptat 3 

(care în cele mai multe cazuri nu 

este posibil sau adecvat a fi 

măsurat în simplul termen de 

“impact final”, precum PIB şi locuri 

de muncă, precum în cazul 

programelor esenţiale. Va fi 

necesar un set de “măsurări” mai 

complex şi mai subtil pentru a 

reflecta impactul atins de program, 

incluzînd impacturile intermediare şi 

elementele calitative). 

• Sistemul de implementare, i.e. 

evaluarea îndeplinirii cerinţelor 

reglementărilor şi liniilor directoare 

UE, ex. parteneriatul transfrontalier 

pentru pregătirea programului, 

structuri comune pentru 

managementul implementării sale şi 

monitorizare şi cadru de evaluare 

comune. 

3 Complementaritatea şi proporţionalitatea trebuie 

să fie de asemenea luate în considerare şi dacă un 

program CBC este mult mai mic decît un 

program esenţial de dezvoltare regională pentru 

aceeaşi regiune, acest aspect al evaluării ex ante 

este de importanţă limitată 



Indicatori 

Evaluarea ex-ante trebuie să 

stabilească indicatori adecvaţi să fie 

utilizaţi pentru monitorizarea 

progresului implementării programului 

şi pentru stabilirea etapelor mid-term şi 

ex-post: 

• Randament (ex. indivizi instruiţi, 

firme asistate prin măsurile 

programului; 

• Rezultate (ex. creşterea nivelului 

de calificare, sporirea activităţii de 

afaceri); 

• Impact (ex. reducerea şomajului/ 

creşterea numărului locurilor de 

muncă). 

Indicatorii de realizare a obiectivelor 

sînt esenţiali pentru monitorizarea şi 

evaluarea unui program. Indicatorii 

trebuie să urmeze structura 

programului şi a “intervenţiei sale 

logice”, i.e. trebuie să existe indicatori 

care corespund diferitelor nivele: 

• Nivel-măsură (obiective 

operaţionale); 

• Nivel-prioritate (obiective specifice); 

• Nivel-program (objective globale). 

Tabelul A.5.4. furnizează o 

exemplificare a modalităţii de 

structurare a indicatorilor pentru a 

corespunde intervenţiei logice a 

programului. 

Pentru fiecare dintre indicatori trebuie 

să fie posibil de a-i defini valoarea 

înainte de implementarea programului, 

i.e. a valorii sale de bază şi a valorii 

care a fost atinsă (permiţînd măsurarea 

rezultatului sau impactului). 

Definirea şi folosirea indicatorilor nu 

trebuie să fie un exerciţiu “mecanic”. 

Aceştia trebuie să fie folosiţi într-o 

modalitate în care să reflecte o imagine 

clară şi semnificativă a situaţiei în 

regiunea transfrontalieră, înainte, în 

timpul şi după implementarea 

programului. De pildă, în cazul 

indicatorilor de impact propuşi/aleşi 

este recomandabil să se verifice etapa 

ex-ante, caz în care valorile de bază 

ale indicatorilor zugrăvesc o imagine 

realistă a regiunii transfrontaliere. I.e. 

contextual intervenţiei, astfel aceştia 

putînd fi folosiţi în calitate de indicatori 

de context/impact. Dată fiind 

specificitatea INTERREG (Strand A) şi 

a programelor similare, aceşti indicatori 

de context/impact trebuie să fie 

adecvaţi pentru definirea: 

• Valorile preliminare ale integrării 

socio-economice (ex. muncitori 

navetişti, firme care fac afaceri de 

cealaltă parte a frontierei); şi 

• Valorile preliminare ale 

cooperării transfrontaliere (ex. 

contacte, forumuri, structuri 

transfrontaliere existente). 

În consecinţă, aceştia măsoară 

impactul în ceea ce priveşte sporirea 

pieţei forţei de muncă sau a activităţii 

transfrontaliere de afaceri şi în ceea ce 

priveşte intensificarea cooperării dintre 

instituţii. 

Tabelul A.5.5. furnizează exemple de 

indicatori specifici INTERREG/CBC, 

care pot fi folosiţi în legătură cu 

contextul Nivel-program şi măsurarea 

impactului. 

Nu există un set uniform de indicatori 

care ar trebui să fie folosit pentru toate 


transfrontalieră în Europa. Persoanele 

care îndeplinesc activitatea de 

planificare şi management pentru 

fiecare program trebuie să selecteze 

cei mai adecvaţi indicatori în contextual 

unei anumite regiuni transfrontaliere şi 

a tipurilor de acţiuni incluse în 

programul respective. Vor fi necesari 

atît indicatorii cantitativi cît şi 

calitativi. Tabelul A.5.6. furnizează 

exemple de indicatori INTERREG/CBC 

pentru fiecare dintre principalele 

domenii de acţiune (teme prioritare) 

identificate în Liniile Directoare pentru 

programele INTERREG IIIA. În plus, 

pentru indicatorii specifici INTERREG 

/CBC, persoanele care îndeplinesc 



activitatea de planificare şi 

management pot folosi alţi indicatori 

“standard” sugeraţi de către Comisia 

Europeană pentru programele 

esenţiale ale Fondurilor Structurale 

(vezi mai sus). 

Surse de informare 

O caracteristică generală a indicatorilor 

specifici INTERREG/CBC, precum aceia 

prezentaţi în exemplele illustrative care 

însoţesc acest capitol, este tendinţa de a 

necesita un proces special de culegere 

a informaţiilor, ex. din studii. Este posibil 

să apară cîteva excepţii atunci cînd 

surse statistice generale pot să fie 

folosite (ex. muncitorii care fac navetă 

transfrontalieră) dar frecvenţa 

actualizării sau nivelul detaliilor este 

posibil să nu satisfacă ciclul 4 

INTERREG. 

Culegerea de date poate fi mai puţin 

solicitantă pentru anumite tipuri de 

acţiune (ex. acţiuni de unică îndeplinire 

cum ar fi construirea unei verigi lipsă 

între reţelele infrastructurii) şi pentru alţi 

cîţiva indicatori calitativi (ex. semnarea 

acordurilor transfrontaliere). Astfel de 

informaţii trebuie în mod normal să 

rezulte din documentele programului şi 

din rapoartele de monitorizare. Pentru 

alte aspecte, cum ar fi aspecte ale 

atitudinilor, culegerea de informaţii poate 

fi mult mai solicitantă deoarece calitatea 

şi complexitatea unui process 

neîntrerupt de “observare” a atitudinilor 

transfrontaliere va trebui să fie de 

standard înalt pentru a oferi măsurări 

semnificative şi elocvente ale 

4 Cu toate acestea, trebuie să existe posibilitate de 

adaptare şi folosire a două sisteme şi surse de 

informare pentru acelaşi set de indicatori (ex. 

numărul vizitatorilor în cadrul măsurilor care se 

referă la turism) chiar în cazul frontierelor 

externe. Programele INTERREG şi Phare CBC 

trebuie să asiste adaptarea surselor de informaţii 

la necesităţile de monitorizare şi evaluare. 

rezultatului/impactului intervenţiei 

programului transfrontalier. 

Sursele de informare reprezintă o 

limitare majoră cu implicaţii serioase, 

printre care următoarele: 

• o abordare selectivă este 

esenţială, cu concentrare pe 

indicatori cît mai puţini şi cît mai 

relevanţi; 

• indicatorii ideali trebuie să fie 

combinaţi cu grupul ţintă pentru a 

simplifica adunarea datelor (ex. 

se pot pune întrebări companiilor 

comerciale referitor la anumiţi 

indicatori / măsuri); 

• colectarea datelor dintr-o bază 

transfrontalieră trebuie să fie 

planificată în forma unor studii 

standardizate şi uşor de folosit 

sau a unor chestionare; 

• costurile demersurilor de mai sus 

trebuie să fie anticipate de la 

început prin prevederea 

adecvată a unor capitole 

separate din program în cadrul 

măsurilor de implementare şi 

asistenţă tehnică. 



Tabelul A.5.1.: Lista de control a unui Acord de tip INTERREG 

(frontiere INTERREG/INTERREG, INTERREG/Phare-CBC, 

Phare-CBC/Phare-CBC) 

Domeniu Aspecte / Subiecte de definit în Acord ✔ 

General • Parteneri contractanţi 

• Zona geografică 

• Subiect şi durată 

• Implicarea partenerilor sociali & ONG-uri 

• ”Managing Authority”/”Implementing Agency” 

• ”Paying Authority”/”Paying Agency” 

Criterii generale pentru 

proiectele care vor fi 

asistate 

• obiective strategice 

• criterii specifice program/proiect 

- caracterul şi impactul CBC 

- principiul parteneriatului 

- construirea capabilităţii 

- finanţarea generală asigurată pentru 

ambele părţi ale frontierei 

• acţiuni eligibile 

• aplicanţi eligibili 

• condiţii pentru o ”implementare de succes” (raport 

final, criterii şi procedură pentru aprobarea sa) 

• costuri eligibile 

• tipul grant-ului şi reguli de co-finanţare (contribuţia 

max. UE şi non UE) 

• strategia de încheier şi sustenabilitatea 

Structuri Monitoring Committee pentru program 

Componenţă 

Proceduri de luare a deciziilor 

Joint Technical Secretariat pentru program 

Responsabilităţi 

Steering Committee (pentru fiecare sub-program) 

Componenţă 



Board (pentru fiecare sub-program) 

Componenţă 



Joint Technical Secretariat (pentru fiecare subprogram) 

Componenţă 




Management Tehnic • Proceduri de depunere a solicitării - definire 

- Primirea şi procesarea solicitărilor de 

grant (ex. rolul secretariatului) 

- Formulare de solicitare 

- Periodizare 

• Procedura de evaluare / aprobare 

- Organisme responsabile pentru diferiţii 

paşi ai evaluării / aprobării 

- Criterii de selecţie 

• Procedură de monitorizare şi evaluare 

- Organism (e) responsabile pentru 

monitorizare / evaluare 

- Proceduri de raportare (rapoarte curente 

şi anuale) 

- Evaluare feed back în procesul de 

planificare 

• Măsuri avute în vedere pentru informare şi 

publicitate (ex. informare pentru beneficiarii 

potenţiali, organizaţii profesionale şi publicul 

general) 

Managementul Financiar • Definirea autorităţii / organismului cu 

responsabilitate pentru managementul financiar 

• Principii pentru posibila re-alocare de fonduri între 

sub-programe 

• Delegarea funcţiilor specifice de management 

financiar (ex. unei sub-autorităţi sau bănci) 

Administrare Financiară • Cont bancar unic 

• Contabilitate 

• Folosirea ratelor dobînzii a contului bancar UE 

Responsabilitate 

Financiară 

• Condiţii contractuale în relaţie cu partenerii de 

proiect 

• Proceduri de plată 

Audit • Proceduri de contabilitate şi audit 

• Rambursare 



puncte 

SWOT 

principale: 

Probleme 

Tabel A.5.2: Prezetare a Evaluării Contribuţiei Domeniilor Potenţiale de Acţiune 1 la Probleme/Potenţial 

Dezvoltare 

urbană, rurală 

şi de coastă 

Dezvoltare a 

firmelor & IMM 

Piaţa muncii & 

includere 

socială 

Cercetare, 

tehnologie, 

cultură & 

sănătate 

A 5 Cerinţe tehnice 63 

Mediu & 

energie 

Problema nr.1 M 

Problema nr.2 M M 

Problema nr.3 M 

Transport & 

telecomunicaţii 

Cooperare 

juridică şi 

administrativă 

Problema nr.… M 

Potenţial 

Potenţial Nr. 1 M M 

Potenţial Nr. 2 M 

Potenţial Nr. 3 M M 

Potenţial Nr. 

… 

1 Teme de prioritate pentru INTERREG III 

m 

M: contribuţie majoră 

m 

m 

m 

m 

m 

: contribuţie minoră 

M 

Cooperare 

între cetăţeni 

şi instituţii 

Asistenţă 

tehnică 

m 

m

Priorităţi 1. Structură 

Teritorială 

Măsuri Planificarea 

dezvoltării 

Obiective 

Organizaţie de 

Implementare 

Grupuri Ţintă 

Criterii de 

selecţie a 

proiectelor 

Rezultate / 

Indicatori 

Infrastructură, 

Transport şi 

Zone industriale 

Tabel A.5.3: Programul “Matrix” 

2. Economie, 

Tehnologie 

şi Inovaţie 

Cooperare 

IMM-uri 

Turism, 

Agrement incl. 

Reţele 

3. Mediu, 

Natură şi 

Peisaj 

Mediu, Natură 

şi Peisaj 

Agricultură 

4. Piaţa Muncii 5. Integrare 

Socio-culturală 

Dezvoltarea 

transfrontalieră a 

Pieţelor muncii 

Reţele 

Consolidarea 

reţelelor socioculturale 

Protejarea 

moştenirii 

culturale şi 

turismului 

A 5 Cerinţe Tehnice Page 65 

LACE GUIDE 

6. Asistenţă 

Tehnică 

Studii 

Management 

de Program


Nivel Program Obiective 

Globale 

Nivel Prioritate Obiective 

Specifice 

Nivel Măsură 

Nivel Proiect 

“Logica Intervenţiei” 

Obiective 

Operaţionale 

Tabel A.5.4: Indicatori şi Logica Intervenţiei unui Program 

Impact 

Rezultate 

Mainstream 

Exemple de indicatori 

INTERREG/CBC -specific (1) INTERREG/CBC-specific (2) 

Reducerea şomajului Sporirea în ceea ce priveşte Nivel sporit de ocupare în grupul 

în rîndul grupurilor ţintă naveta/recrutarea CBC de 

cealaltă parte a frontierei 

ţintă 

Îmbunătăţirea ocupării 

grupurilor ţintă prin 

instruire 

Output-uri Furnizarea de instruire 

grupurilor ţintă definite 

Operaţiuni ale 

Programului 

Îmbunătăţirea ocupării grupurilor 

ţintă prin dublă calificare (procent 

de personae cu dublă calificare) 

Numărul de personae instruite cu 

dublă calificare 

Proiecte de instruire Proiecte transfrontaliere de 

instruire 

Sporirea locurilor de muncă în 

sectorul turism, inclusiv cele ale 

grupurilor ţintă 

Sporirea numărului de turişti 

Proiect transfrontalier de 

promovare a turismului 



Tabel A.5.5: Exemple de Indicatori specifici INTERREG/CBC- de Context / Impact 

Tipul indicatorului Definiţie 

1. SITUATIA INSTITUTIONALA 

1.1 Gradul de cooperare în serviciile publice 

“esenţiale” 

Contact / cooperare între organizaţiile 

responsabile pentru serviciile de urgenţă, 

protecţia mediului, spitale, managementul 

resurselor naturale etc. 

1.2 Gradul de cooperare în alte domenii Contact / cooperare între organizaţiile 

socio-economice (ex. camere de comerţ, 

agenţii de instruire, universităţi etc.) 

2. Situaţia Fizică (Infrastructură şi Utilităţi) 

2.1 Legături între reţele: 

• Reţele de transport (rutier, feroviar) 

• Utilităţi 

• Telecomunicaţii 

• Energie 

Eliminarea verigilor lipsă 

(sau, integrarea reţelelor) 

2.2 Transportul public transfrontalier Serviciile transfrontaliere pt. pasageri 

Cost/frecvenţă a transportului de pasageri 

2.3 Servicii transfrontaliere de poştă Cost/viteză a serviciilor poştale între 

regiuni adiacente 

2.4 Telecomunicaţii transfrontaliere Costul telecomunicaţiilor între regiunile 

adiacente 

• Măsurare 

% de organizaţii cu: 

• contacte informale; 

• forumuri ad hoc; 

• acorduri de cooperare (ex. între serviciile de 

pompieri) 

• structurile transfrontaliere formale 

% de organizaţii cu: 

• contacte informale; 

• forumuri ad hoc; 

• acorduri de cooperare 

• structurile transfrontaliere formale 

Completarea şi operarea verigilor lipsă 

Accesibilitatea serviciilor CBC pt. pasageri 

Cost/frecvenţă 

Cost/viteză 


Cost


3. SITUATIA SOCIO-ECONOMICA 

3.1 Afinitatea / activitatea transfrontalieră a 

cetăţenilor 

Locuitorii unei părţi înţeleg / folosesc limba 

din cealaltă parte a frontierei 

Locuitorii unei părţi vizitează prieteni, 

dotări / evenimente culturale, fac 

cumpărături etc. de cealaltă parte 

3.2 Activitatea transfrontalieră de afaceri Companiile din una din părţile cu interese 

de cealaltă parte 

3.3 Activitatea transfrontalieră de piaţă a 

muncii 

Lucrători implicaţi în activitatea 


3.4 Activitatea transfrontalieră educaţională Studenţi implicaţi în activitatea 


% din populaţie vorbind limba celeilalte părţi 

% din populaţie care urmăreşte media celeilalte: 

radio, TV, ziare 

% din populaţie & frecvenţă 

% cu contacte de cealaltă parte * 

% pondere semnificativă a vînzărilor (ex % din 

profit) a bunurilor/serviciilor de cealaltă parte * 

% care lucrează de cealaltă parte* 

% cu dublă calificare 

% care studiază de cealaltă parte * 

% care studiază pentru dublă calificare 



Tabel A.5.6: Exemple ale Indicatorilor specifici INTERREG/CBC- Output / Rezultat 

Ref. Output 

Rezultat 

1. Promovarea dezvoltării urbane, rurale şi de coastă 

Tip de Indicator Definiţie Măsurare* / Natură Surse de 

informare 

1.1a Output Sisteme de planificare Planificare comună pentru 

regiunile de frontieră (sau 

specifică pentru zonele urbane, 

rurale sau de coastă) 

1.1b Rezultat Intensitatea şi calitatea 

dezvoltării zonelor urbane, 

rurale şi de coastă 

Dezvoltarea echilibrată a 

zonei(lor) transfrontaliere 

Stabilirea cooperării între 

departamentele de amenajare a 

teritoriului: 

• Forumuri de planificare (QL) 

• Grupuri comune de lucru (QL) 

• Studii comune (QL/QT) 

• Linii directoare de planificare 

sau planuri comune (QL) 

Atingerea unei dezvoltări 

echilibrate în termenii – ex. 

construcţia de clădiri(QT), sporirea 

locurilor de muncă (QT), calitate 

mediu /vizuală (QL) etc 

2. Iniţiative de dezvoltare a antreprenoriatului, IMM-urilor, turismului, dezvoltare locală şi de ocupare 

2.1a Output Interrelaţionare transfrontalieră a 

IMM 

2.1b Rezultat Interrelaţionare transfrontalieră a 

IMM 

2.2a Output Marketing de calitate a 

turismului 

Contact / cooperare între IMM Număr de IMM implicate în 

proiecte transfrontaliere (QT) 

IMM implicate în Cooperarea Creşterea procentului de IMM cu: 


• Acorduri de cooperare (QT) 

• Asocieri mixte (QT) 

Strategie comună de marketing şi • Structuri de cooperare între 

activităţi de marketing 

birourile de turism (QL) 

• Servicii comune de informare 

(QL) 


1 

2,3 

1 

3 

1


2.2b Rezultate Marketing de calitate a 

turismului 

3. Integrarea pieţei muncii şi promovarea includerii sociale 

3.1a Output Servicii de piaţă a muncii Servicii comune de ocupare (ex. 

EURES) sau de conectare a 

serviciilor de ocupare 

3.1b Rezultat Operarea pieţei muncii Persoane aflate în proces de 

instruire şi de navetă 


3.2a Output Acorduri teritoriale de ocupare Acorduri teritoriale 

transfrontaliere de ocupare 

3.3b Rezultat Proiecte / Iniţiative de dezvoltare Proiectele/Iniţiativele 

a ocupării 

transfrontaliere de dezvoltare a 

ocupării (destinate integrării pieţei 

forţei de muncă transfrontaliere 

etc., obiective) 

4. Cooperare în domeniile RTD, instruire, cultură şi sănătate 

4.1a Output Cooperare între organizaţii Cooperare între centrele de 

cercetare şi afacerile din fiecare 

parte a frontierei în RTD 

• Campanii comune de 

promovare(QL) 

Număr de turişti Sporirea numărului de turişti: 

• În turismul de calitate (QT) 

• În vizitatori care staţionează pe 

ambele părţi ale frontierei (QT) 

Înfiinţarea de servicii comune de 

angajare (servicii de plasare, baze 

de date a oportunităţilor locurilor 

de muncă & instruire) 

Creştere a: 

• numărului (sau procentului) de 

personae care participă la 

instruirea transfrontalieră 

• numărului (sau procentului) de 

plasamente de lucru CBC 

Stabilirea şi operarea acordurilor 

teritoriale de ocupare (QL) 

Număr de proiecte/iniţiative 

transfrontaliere (şi calitate/relevanţă 

a obiectivelor) pentru dezvoltarea 

ocupării (QT & QL) 

• înfiinţarea structurilor de 

cooperare CBC (ex. reţele, 

forumuri) (QL) 

4.1b Rezultat Proiecte RTD Dezvoltarea proiectelor RTD prin Sporire a: 3 


2,3 

1 

2, 3 

1 

1 

1


intermediul centrelor de cercetare 

şi afacerilor din fiecare parte a 

frontierei 

4.2a Output Manifestări culturale Evenimente culturale CBC 

(festivaluri, expoziţii) 

4.2b Rezultat Activităţi culturale Rezidenţi care participă la 

activităţi culturale (nu doar în 

proiecte INTERREG) de cealaltă 

parte a frontierei 

5. Protecţia mediului şi surse de energie neconvenţionale 

9.1a Output Sisteme de rezolvare a 

urgenţelor 

9.1b Rezultat Sisteme de rezolvare a 

urgenţelor 

Înfiinţarea de sisteme CBC de 

rezolvare a urgenţelor (ex zonă 

maritimă, estuare riverane, păduri) 

9.2a Output Tratarea apelor Instalarea unor uzine de tratare a 

apei 

9.2b Rezultat Poluarea rîurilor Prezenţa poluanţilor în rîurile 


• numărului de proiecte RTD 

CBC (QT) 

• îmbunătăţirii calităţii 

proiectelor RTD CBC (QL) 

• numărului de organizaţii 

participante în proiecte RTD 

CBC (QT) 

• număr de evenimente efectuate 

(QT) 

• număr de participanţi (QT) 

Sporirea numărului (sau 

procentului) de rezidenţi care 

participă la activităţi culturale de 

cealaltă parte a frontierei (QT) 

• accord de cooperare între 

agenţiile de protecţie a mediului 

etc referitor cazuri de necesitate 

(QL) 

• instalarea unei reţele de staţii de 

monitorizare (QL) 

Incidente / Urgenţe Reducerea: 

2, 3 

• numărului de incidente / 

urgenţe (QT, QL) 

• pierderilor umane şi materiale 

decurgînd din incidente / 

urgenţe (QT, QL) 

Montarea şi operarea uzinelor (QL) 1 

Procent al reducerii poluanţilor în 

apele rîurilor (QT) 


1 

3 

1 

3


6. Infrastructura fundamentală de interes transfrontalier 

6.1a Output Infrastructura feroviară Construirea verigilor CBC lipsă Construirea şi operarea verigilor 

între reţelele feroviare 

lipsă (QL) 

6.1b Rezultat Timp şi comodităţi cîştigate Timpul de călătorie între Reducerea timpului de călătorie 

principalele oraşe din fiecare parte (QT) şi îmbunătăţirea confortului 

a frontierei şi confortul 

(QL) 

6.2a Output Administrarea transportului Cooperarea între organizaţiile • Studii de fezabilitate (QL, QT) 

public 

responsabile pentru transportul 

public, înfiinţarea serviciilor de 

transport public CBC (autobuz, 

tren) 

• Stabilirea de orar unic 

coordonat (QT) 

6.2b Rezultat Servicii de transport public Servicii publice de transport Stabilirea şi operarea serviciilor 

transfrontalier 

publice transfrontaliere de transport 

(QL) 

7. Cooperare juridică şi administrativă 

7.1a Output Obstacole în calea pieţei unice 

(ex. deoarece acestea afectează 

consumatorii CBC) 

7.1b Rezultat Obstacole în calea pieţei unice 

(ex. deoarece acestea afectează 

consumatorii CBC) 

8. Cooperare între cetăţeni şi instituţii 

Activitate preliminară (proiecte 

pilot, studii) pentru rezolvarea 

problemelor legate de 

consumatorii CBC 

Avizarea consumatorilor şi 

reclamaţii 

• cooperarea (ex înfiinţarea 

grupurilor de lucru) (QL, QT) 

• efectuarea studiilor şi 

proiectelor pilot (QL, QT) 

• publicitate bilingvă/comună a 

drepturilor consumatorilor (QL, 


QT) 

• creşterea avizării asupra 

drepturilor consumatorilor (QL, 

QT) 

• reducerea numărului 

reclamaţiilor consumatorilor 

((QT) 

1 

3 

1 

1 

1 

3 

2,3


8.1a Output Cooperare între cetăţeni şi 

instituţii (private, voluntariat) 

8.1b Rezultat Cooperare între cetăţeni şi 

instituţii (private, voluntariat) 

Contact/cooperare între 

organizaţii civile, ex. organizaţii 

ale: tinerilor, drepturilor 

cetăţeneşti, consumatorilor etc. 

Cunoaşterea şi înţelegerea 

reciprocă a istoriei, tradiţiilor etc 

Numărul indivizilor şi 

organizaţiilor care participă la 

proiecte CBC (QT) 

• o mai bună cunoaştere reciprocă 

a istoriei, tradiţiilor etc (QL, 

QT) 

• o mai bună înţelegere mutuală 

(QL) 

8.2a Output Cunoaşterea limbii vecinilor Învăţarea limbii Număr de participanţi la cursurile 

de învăţare a limbii (QT) 

8.2b Rezultat Cunoaşterea limbii vecinilor Folosirea limbii vecinilor Sporirea proporţiei din populaţie 

(anumite segmente ale) care posedă 

bune cunoştinţe ale limbii 

vecinilor(QT) 

9. Asistenţă Tehnică 

9.1a Output Studii de fezabilitate / 

Studii transfrontaliere Număr şi calitate a studiilor 

pregătitoare 

efectuate (QT,QL) 

9.1b Rezultate Proiecte transfrontaliere Propuneri de noi proiecte • sporirea numărului de proiecte 


cu caracter clar CBC (paritate 

între partenerii CBC) (QT) 

• îmbunătăţirea calităţii 

proiectelor depuse pentru 

finanţare(QL) şi a ratei de 

succes (QT) 

9.2a Output Structuri transfrontaliere de Crearea structurilor de cooperare Înfiinţarea şi operarea structurilor 

program 

transfrontalieră pentru programe transfrontaliere de program (QL) 

9.2b Rezultat Structuri transfrontaliere de Management comun 

Stabilirea unui management clar 

program 

transfrontalier al programului transfrontalier al programului 

(decizii luate de cele două părţi care 

lucrează împreună în toate etapele 


1 

3 

1 

3 

1,3 

1 

1,3


* sau dovadă a îndeplinirii obiectivului, dacă este indice al calităţii 

QL: calitativ QT: cantitativ 

1: documentele programului/rapoarte de monitorizare 2: surse statistice 3: expertiză / studiu 

procesului de management) (QL) 


PARTEA B 

STRUCTURILE COOPERĂRII

B 1 

ETAPELE COOPERĂRII ŞI STRUCTURI CONEXE


CAPITOLUL B1: ETAPELE DE DEZVOLTARE A COOPERĂRII 

ŞI STRUCTURILE ADECVATE 

DESCRIERE: 

În acest capitol sînt prezentate structurile (euroregiuni, grupuri de lucru etc.) cooperării transfrontaliere, 

dezvoltarea lor şi stadiul cooperării. În ceea ce priveşte dezvoltarea sînt analizate cooperările în cazuri 

singulare şi cele strategice, pe termen lung. Referitor la etapele dezvoltării sînt tratate: stadiul de început al 

contactelor regulate dintre regiunile de frontieră, stadiul formulării analizelor, conceptelor şi strategiilor 

transfrontaliere şi, stadiul următor, mai avansat, al managementului şi al implementării programelor şi 

proiectelor transfrontaliere. 


- Activităţile orientate pe cazuri individuale şi iniţiativele luate de persoane sau grupuri de persoane 

individuale întemeiază orice tip de cooperare transfrontalieră. Din aceasta se dezvoltă euroregiunile sau 

grupurile de lucru. 

- Analizele transfrontaliere, cooperarea orientată spre strategii şi dezvoltare sînt necesare pentru utilizarea 

potenţialului endogen din regiunile de frontieră. 

- Contactele periodice cu regiunea de frontieră vecină sînt un pas important în cooperare. În multe cazuri 

aceasta include formarea de reţele transfrontaliere informaţionale şi a mecanismelor de contact similare. Cînd 

structurile transfrontaliere devin necesare, ele tind iniţial să fie mai puţin formale. 

- Dezvoltarea de concepte şi strategii transfrontaliere implică cooperarea partenerilor de ambele părţi ale 

frontierei, din stadiul incipient. Aceştia elaborează în comun o analiză socio-economică a regiunii 

transfrontaliere şi fixează în comun scopuri strategice pentru dezvoltarea viitoare cît şi priorităţile acţiunilor. 

Structurile transfrontaliere cum ar fi grupurile de lucru şi secretariatele permanente sînt importante pentru 

garantarea continuităţii şi a sprijinirii acestui proces strategic. 

- Managementul independent al programului şi implementarea acestuia reprezintă etapa cea mai evoluată a 

cooperării transfrontaliere. Acestea necesită structuri cu mecanisme de decizie tehnice/administrative şi 

financiare, dar şi politice. Un număr mare de probleme practice trebuie abordate în mod eficient pentru a crea 

o structură care să fie potrivită pentru conducerea unui program în cadrul iniţiativelor UE INTERREG sau 

Phare CBC. 

- Principiile esenţiale ale înfiinţării structurilor corespunzătoare rezultă din experienţele mai multor ani de 

cooperare transfrontalieră în Europa: 

- structurile transfrontaliere ar trebui constituite numai pentru a corespunde nevoii de lărgire şi aprofundare a 

activităţilor cooperării. Acestea ar trebui să nu fie primul pas în cooperarea transfrontalieră; 

- la structurile transfrontaliere cu drepturi de decizie ar trebui să existe paritate între partenerii de pe ambele 

părţi ale frontierei (indiferent de suprafaţă, populaţie); 

- diferenţele în cadrul structurilor şi competenţelor din întreaga Europă reprezintă cele mai frecvente obstacole 

pentru structurile transfrontaliere. De aceea trebuie căutate pentru fiecare situaţie transfrontalieră soluţii 

practice regional-specifice ; 

- structurile transfrontaliere nu sînt noi structuri de administraţie. Ele sînt o placă turnantă şi o agenţie de 

contact transfrontalier, în scopul întăririi eficienţei cooperării transfrontaliere, dintre instanţele naţionale şi 

locale/regionale pe fiecare parte a frontierei. 

B 1 Etapele cooperării şi structuri conexe 

2


REFERINŢE: 

- Cap. A.1: Motive pentru cooperarea transfrontalieră 

- Cap. A.3: Instrumente legislative care facilitează cooperarea transfrontalieră 

- Carta Europeană pentru regiunile de frontieră şi transfrontaliere, AEBR (pentru alte informaţii contactaţi 

Secretariatul LACE, Association of European Border Regions: +49-2562-702-32/22/36, Fax: + 49-2562- 

1639). 

- Gabbe, Jens: Cooperarea transfrontalieră la origini - EUROREGIO. Cu ocazia Simpozionului Consiliului 

Europei pentru cooperarea transfrontalieră în Europa, dialogul experţilor – 3/4 decembrie 1986, Strassburg, 

1986. 

- Gabbe, J. / Martinos, H., u.a: Aspecte instituţionale ale cooperării transfrontaliere, Gronau, martie 1999. 


3


DE LA ACTIVITĂŢI ORIENTATE PE 

CAZURI IZOLATE LA CELE 

STRATEGICE PE TERMEN LUNG 

Diversitatea politică, culturală şi socială 

a Europei a creat un spectru larg de 

sisteme de administraţie şi drept pe 

structuri, legi şi prescripţii legislative în 

statele membre ale Uniunii europene şi 

cele ale Consiliului Europei. Varietatea 

de sisteme şi structuri poate, dar cu 

foarte mare greutate, să modeleze 

cooperarea zilnică de peste frontiere. 

Această situaţie trebuie depăşită. 

Regiunile de frontieră şi transfrontaliere 

pot deveni eficiente ca punţi sau plăci 

turnante între statele naţionale cu 

caracteristicile lor structurale. Regiunile 

de frontieră cele mai afectate au 

înregistrat nu numai experienţe directe 

în această problemă ci şi experienţe în 

promovarea şi realizarea unei cooperări 

cu toţi partenerii participanţi de pe 

ambele părţi ale frontierei. 

Structurile de cooperare 

transfrontalieră existente pot fi extrem 

de diferite în ceea ce priveşte scopul 

general (colaborare ad-hoc sau 

colaborare constantă pe termen lung) 

şi gradul colaborării. În ambele cazuri 

sînt aplicate diferite procese, metode 

de lucru şi procedee pentru realizarea 

iniţiativelor şi programelor. Modul 

colaborării poate de asemenea să 

varieze mult. Oricare structuri s-ar 

allege, rezultatele lor depind în orice 

caz de angajamentul şi încrederea 

oamenilor. Participarea persoanelor 

individuale, active, este de o importanţă 

decisivă pe toate planurile colaborării. 

Aceasta cuprinde politicieni, experţi din 

instituţiile publice (de exemplu autorităţi 

regionale, orăşeneşti, municipale, 

instituţii de instruire etc.), oameni de 

ştiinţă, persoane individuale din 

sectorul privat (de exemplu 

întreprinderi, camere şi asociaţii 

profesionale), din sindicate şi grupări 

sociale. 


În cadrul structurilor de lucru se pot 

distinge două forme de bază: 

• activităţi organizate pe cazuri 

izolate - cooperare, care urmează un 

scop determinat, de exemplu, crearea 

reţelelor transfrontaliere pentru 

schimbul de informaţii, sau 

întreprinderea unei anumite măsuri 

determinate (ex. construirea unui pod 

peste un rîu de frontieră); 

• colaborare strategică şi orientată 

spre dezvoltare, aşadar nu 

orientată pe cazuri individuale 

pentru folosirea potenţialului endogen 

al regiunilor de frontieră prin 

cooperare transfrontalieră, pentru 

promovarea de noi activităţi ştiinţifice, 

în scopul creării de locuri de muncă, 

al protecţiei mediului înconjurător şi al 

dezvoltării socio-culturale. În această 

privinţă regiunea trasfrontalieră poate 

fi considerată ca o identitate 

autonomă. 

Este evident faptul că toate eforturile 

de cooperare transfrontalieră cer 

pentru aceste trepte diferite ale 

cooperării şi structuri diferite. 

În acest context este deosebit de 

important de ştiut faptul că înfiinţarea 

structurilor transfrontaliere nu 

înseamnă în primul rînd crearea de 

entităţi juridice distincte – şi nici entităţi 

distincte conform dreptului 

internaţional. Dezvoltarea structurilor 

transfrontaliere înseamnă în primul rînd 

interconectarea actorilor şi 

organizaţiilor de la nivel regional / local 

(şi, în cîteva cazuri, naţional), care 

deseori s-a realizat deja, cît şi crearea 

de capabilităţi permanente (structuri 

politice, tehnice, administrative) în 

scopul cooperării ca, de exemplu, 

înfiinţarea secretariatelor sau a 

birourilor comune. Acest proces este 

prezentat mai jos în trei etape: 

coordonarea între parteneri, 

dezvoltarea de strategii şi 

managementul programelor. 

4


COOPERAREA ÎNTRE REGIUNILE 

PARTENERE 

Cooperarea transfrontalieră începe, de 

regulă, cu iniţiative individuale, chiar 

dacă obiectivul este pe termen lung şi 

depinde adesea de persoane 

individuale, care fac primii paşi 

necesari. Aceasta se întîmplă 

îndeosebi pentru frontierele cu un 

trecut (sensibil) politic sau istoric, cu 

substraturi culturale foarte diferite sau 

probleme cu minorităţile etnice. 

Dezvoltarea unei baze de încredere 

între parteneri este prioritatea primelor 

contacte. Încrederea se construieşte 

însă numai pas cu pas. A-ţi cunoaşte 

partenerii de (pe) cealaltă parte a 

frontierei înseamnă a lua cunoştinţă de 

trecutul lor istoric, tradiţiile şi 

obiceiurile, de structurile politice şi 

legislative, de sistemul juridic, 

raporturile economice şi, lucrul cel mai 

important, de limba lor. 

Instrumentele care pot fi utilizate în 

această primă fază sînt diferitele 

forumuri sau reţele transfrontaliere, 

care sînt formate în regiunile de pe 

ambele părţi ale frontierelor şi sînt 

sprijinite de un secretariat. Aceste 

reţele servesc nu numai ca mecanism 

ce uşurează cooperarea prin furnizarea 

infrastructurii sau la sprijinirea 

contactelor de afaceri, ci şi la depăşirea 

obstacolelor majore (de exemplu, 

culturale, sociale, pe planul educaţiei 

sau al limbii). Ele oferă şi soluţii pentru 

rezolvarea problemelor ce apar zilnic la 

frontieră. În acest context experienţa 

arată că pentru domeniul socio-cultural, 

cooperarea transfrontalieră are aceeaşi 

însemnătate ca şi cooperarea socioeconomică. 

Adesea ea creează mai 

întîi fundamentul pentru proiecte 

transfrontaliere economice sau 

infrastructurale eficiente. Cooperarea 

transfrontalieră în domeniul cultural 

dobîndeşte rapid în majoritatea 

cazurilor rezultate vizibile, care 


contribuie esenţial la dezvoltarea 

înţelegerii cu privire la relaţiile cu ţara 

vecină. Aceasta este de o importanţă 

fundamentală pentru elaborarea de 

planuri de amenajare a teritoriului, 

pentru probleme de mediu, pentru 

hotărîri necesare în luarea de măsuri 

economice sau pentru realizarea de 

proiecte de infrastructură. 

Activităţile orientate pe cazuri 

individuale se găsesc la începutul 

oricărui tip de cooperare. Ele pot forma 

baza unei cooperări transfrontaliere 

strategice, orientată pe termen lung. 

Aceste activităţi orientate pe cazuri 

individuale (izolate) creează reţele şi 

conduc, în unele cazuri şi la structuri cu 

efect multiplicator, deoarece acestea 

reprezintă platforma pentru 

promovarea unei cooperări 

transfrontaliere generale. În plus, 

reţelele transfrontaliere de informaţii 

pot fi utilizate în scopul producerii 

primelor contacte între actorii din 

regiune, care au avantaje din această 

cooperare. Elaborarea şi răspîndirea 

de informaţii bilingve privind sferele 

tematice specifice (de exemplu asupra 

oportunităţilor pieţei, producătorilor) şi 

statisticile sprijină mai departe acest 

proces. Aceste informaţii stimulează nu 

numai formarea conştiinţei în regiunile 

de frontieră, ci ele netezesc chiar calea 

pentru legarea de relaţii între actorii 

deja existenţi de ambele părţi ale 

frontierei din domeniul privat şi public, 

de exemplu în viaţa afacerilor (înainte 

de toate întreprinderile mici şi mijlocii), 

între centrele de întreprinderi sau 

inovaţie, birouri de turism sau institutele 

de cercetare ale universităţilor. 

Instanţele publice, private sau 

organismele sectorului non-profit pot fi 

angrenate în construirea acestor reţele 

transfrontaliere. Cooperarea se poate 

realiza ad-hoc, ori pe baza înţelegerilor 

şi prin grupuri de lucru sporadice sau 

prin acorduri încheiate la nivel local, 

regional sau naţional. O asemenea 

cooperare comparativ mai puţin strânsă 

5


poate lua naştere între autorităţi 

regionale, camere de industrie şi 

comerţ, asociaţii patronale, sindicate 

sau alte grupuri, care cooperează cu 

partenerii lor de peste frontieră. 

Câteva principii generale care stau la 

baza iniţializării cu succes a cooperării 

transfrontaliere eficiente ar putea fi 

deduse din multitudinea procedurilor 

orientate de la caz la caz: 

• cooperarea transfrontalieră ar trebui 

să fie cît mai aproape posibil de 

cetăţeni, pe plan regional şi local; 

• implicarea politicienilor aleşi ( de la 

nivel: naţional, regional, local şi, în 

măsura în care e adecvat, 

european); 

• cooperarea ar trebui să se bazeze 

pe parteneriat şi subsidiaritate (din 

interior - “inwards” şi exterior - 

“outwards”, i.e. participarea tuturor 

celor care pot contribui la procesul 

transfrontalier din interiorul şi 

exteriorul regiunii); 

• structurile transfrontaliere şi 

organismele anexă ale acestora, 

birou unic şi buget comun trebuie 

să fie dezvoltate mai departe ca 

rezultat şi ca unealtă pentru 

amplificarea cooperării şi nu ca 

scop în sine. 

DEZVOLTAREA “CONCEPTELOR ŞI 

STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE” 

Cooperarea de orientare strategică 

şi de dezvoltare necesită o abordare 

pe termen lung. Aceasta se bazează 

pe o analiză a situaţiei existente, a 

cooperării transfrontaliere anterioare şi 

a potenţialului pentru dezvoltarea 

ştiinţifică şi socială a unei regiuni 

europene (i.e. transfrontaliere), regiuni 

care vor defini modele, obiective, 

priorităţi, probleme şi domenii cheie ale 

activităţilor de cooperare 

transfrontalieră. Unul din primii paşi 

este definirea regiunii transfrontaliere. 


La aceasta se adaugă, în primul rînd, 

problemele comune, domeniile 

tematice şi interesele generale 

comune, în diferite domenii şi mai puţin 

factorii pur geografici sau administrativi. 

Chiar şi denumirea (atribuirea unui 

nume) este importantă! 

Scopul conceptelor (planurilor) 

transfrontaliere de dezvoltare constă în 

punerea la dispoziţie a informaţiilor şi 

analizelor pentru o evaluare strategică 

integrată şi pe termen lung (cca 15-20 

de ani) care defineşte scopurile şi 

priorităţile specifice de dezvoltare, în 

cadrul cărora se pot realiza proiectele 

individuale. Al doilea pas constă în 

dezvoltarea de programe operaţionale 

pe termen scurt pornind de la aceste 

strategii pe termen lung. 1 

MANAGEMENTUL DE PROGRAM ŞI 

IMPLEMENTARE 

Implementarea unei strategii 

transfrontaliere pe termen lung şi 

orientată pe sarcini (teme) necesită un 

management transfrontalier funcţional. 

De asemenea, trebuie să se ţină cont şi 

de responsabilităţi, cum ar fi priorităţile 

calitative şi temporale. În 

implementarea unei strategii 

transfrontaliere generale există anumite 

componente care pot fi rezolvate doar 

cu asistenţă UE (de exemplu, 

Iniţiativele Comunitare INTERREG, 

Phare-CBC, TACIS-CBC), sau cu 

ajutorul organismelor naţionale (de 

exemplu, programele naţionale de 

asistenţă) sau prin intermediul 

regiunilor transfrontaliere implicate la 

nivel regional şi local. Datorită 

structurilor şi sistemelor juridice diferite 

din Europa, trebuiesc găsite soluţii 

specifice pentru managementul practic 

al unor astfel de programe şi proiecte 


Atît strategia transfrontalieră cît şi 

aderarea la principiile de parteneriat şi 

subsidiaritate 2 sînt premise pentru un 

1 Vezi capitolul A.5 


6


management eficient de concepte / 

programe şi proiecte de dezvoltare pe 

plan regional şi local. Aceste principii 

trebuie să se oglindească în soluţiile 

practice, care sînt dezvoltate pentru 

fiecare regiune de frontieră în parte şi 

aplicate în diferitele etape ale 

programului şi în implementare. 

Acest demers constant şi pe termen 

lung serveşte la activarea şi folosirea 

potenţialului endogen disponibil de 

dezvoltare al regiunii de frontieră prin 

intermediul cooperării transfrontaliere. 

Obiectivele urmărite sînt: promovarea 

de noi activităţi economice, dezvoltarea 

bazei economice, crearea de locuri de 

muncă şi promovarea în continuare a 

dezvoltării unei regiuni europene de 

frontieră în diverse domeniile. Această 

abordare specific regional-strategică în 

vederea dezvoltării unei regiuni de 

frontieră - respectiv transfrontaliere, 

este promovat de UE printr-o serie de 

iniţiative şi programe, mai ales prin 

INTERREG şi PHARE-CBC. 3 

Într-un asemenea stadiu al colaborării 

este important să se creeze o structură 

organizaţională cu caracter permanent 

care să fie capabilă de a se alătura în 

mod continuu acestui proces de 

dezvoltare şi revizuire strategică. 

Aceasta poate să se realizeze printr-un 

consiliu de conducere format pentru 

o regiune / structură transfrontalieră, cît 

şi prin grupuri de lucru permanente 

şi/sau printr-un secretariat 

transfrontalier, cu membri provenind 

din ambele părţi ale frontierei. 

Asemenea structuri transfrontaliere cu 

capacitate de decizie precum şi 

sistemele financiare şi tehnice de 

sprijin (din interiorul şi din exteriorul 

regiunii de frontieră) vor fi mai departe 

stringent necesare, în acest stadiu mai 

avansat de cooperare. 

În structurile transfrontaliere cu 

capacitate de decizie (grupuri de lucru 

sau euroregiuni), fie că sînt de drept 



public sau privat, este esenţial a fi 

respectată reprezentarea egală în 

participarea din ambele părţi ale 

frontierei. Este de importanţă crucială 

ca toţi actorii importanţi de pe ambele 

părţi ale frontierei (autorităţi publice, 

parteneri sociali, asociaţii ecologice 

etc.), care pot aduce o contribuţie la 

cooperarea transfrontalieră să fie 

implicaţi în implementarea programelor 

şi proiectelor. În acest scop sînt 

potrivite mai ales grupurile de lucru, în 

care se planifică, se dezvoltă şi se 

realizează proiecte. Cu toate acestea, 

dacă numărul partenerilor trebuie să fie 

diferenţiat datorită deosebirilor din 

administraţiile, structurile şi 

competenţele naţionale de pe ambele 

părţi ale frontierei, nu este necesară o 

reprezentare cu paritate numerică. 

Această participare largă a tuturor 

resurselor dintr-o regiune 

transfrontalieră la acţiuni practice 

garantează: 

• obiective transfrontaliere veritabile 

şi domenii de acţiune; 

• caracterul transfrontalier al 

programelor şi proiectelor; 

• îndeplinirea criteriilor UE pentru 

INTERREG, Phare-CBC, a 

exigenţelor planurilor naţionale şi a 

reglementărilor, dacă acestea sînt 

dezvoltate; 

• caracterul echilibrat şi complet al 

programelor în ceea ce priveşte 

domeniile de acţiune şi proiectele în 

cadrul unei regiuni transfrontaliere; 

• furnizarea de mijloace financiare din 


exemplu, pentru cofinanţarea 

naţională, regională şi locală a 

programelor UE); 

• capacităţi de realizare a proiectelor 


• urmărirea priorităţilor transfrontaliere în 

timpul realizării; 

• evaluarea adecvată a programelor 

şi proiectelor. 

7


PRINCIPII ESENŢIALE PENTRU 

ÎNFIINŢAREA STRUCTURILOR 

CONEXE 

O cooperare transfrontalieră pe termen 

lung, orientată spre scop necesită, mai 

devreme sau mai tîrziu, structuri de 

organizare transfrontaliere durabile şi 

angajate. Aceste structuri ar trebui să 

dispună de instrumente tehnice / 

administrative, financiare şi cu 

capacitate de decizie corespunzătoare 

sarcinilor lor crescînde. În organismele 

cu capacitate de decizie şi cu 

răspundere politică sau managerială ar 

trebui ca partenerii de pe ambele părţi 

ale frontierei să fie reprezentaţi în mod 

egal, independent de mărimea, 

populaţia şi de jurisdicţia unei regiuni. 

Acest personal tehnic şi administrativ 

implicat în probleme transfrontaliere 

trebuie să răspundă în faţa unui 

organism transfrontalier. Acest fapt 

ajută la depăşirea obstacolelor care pot 

surveni datorită intereselor naţionale 

puternice şi ale unei "gîndiri locale". 

Aceasta este singura cale pentru 

obţinerea unui consens transfrontalier 

regional, acceptabil pe plan intern şi 

credibil pe plan extern. 

Absenţa structurilor / organizaţiilor 

transfrontaliere şi a strategiilor conexe 

pot provoca dificultăţi esenţiale în 

subvenţionarea regiunilor de frontieră, 

de către organismele europene şi 

naţionale (de exemplu: În ce măsură 

regiunilor de frontieră li se pot da 

competenţe descentralizate, pentru 

executarea unui program de tip 

INTERREG? În ce măsură li se pot 

acorda direct mijloace financiare sau în 

ce măsură pot ele fi răspunzătoare 

pentru acestea?). 

În timp ce crearea de structuri 

transfrontaliere reale se poate realiza 

doar cu mari eforturi într-o perioadă 

scurtă de timp, o serie de acorduri 

practice sînt relativ uşor de atins. 

Managementul transfrontalier de 


programe şi realizarea de proiecte se 

poate efectua pe termen scurt prin 

intermediul legislaţiei private şi, pe 

termen lung, numai prin intermediul 

legislaţiei publice. Există posibilitatea 

înfiinţării fără mari dificultăţi a 

asociaţiilor / societăţilor naţionale pe 

ambele părţi ale frontierei, care se 

bazează pe dreptul public existent în 

fiecare ţară. Aceste structuri regionale / 

locale conform dreptului naţional 

("pîrghii" juridice naţionale) servesc la 

stabilirea de acorduri transfrontaliere 

de drept privat, cu ajutorul cărora se 

formează o structură transfrontalieră 

comună. 4 

Structurile relativ avansate de 

cooperare de la frontiera germanoolandeză 

sînt considerate adesea ca 

un rezultat al factorilor politici şi 

geografici deosebiţi. Chiar dacă 

aceasta convine în parte, totuşi 

premisele de bază din întreaga Europă 

sînt aproximativ aceleaşi. Înainte de 

toate structurile juridice trebuie să se 

orienteze după diferitele exigenţe 

regionale / locale şi naţionale. Că acest 

lucru este posibil, s-a dovedit în anii 

trecuţi de exemplu, la frontiera spaniolă 

/ portugheză, la frontierele Germaniei 

cu Polonia şi cu Republica Cehă, în 

Austria, Irlanda / Nordul Irlandei sau 

Nordul Greciei, dar în special în statele 

asociate cum ar fi: Polonia, Cehia, 

Slovacia, Ungaria, Slovenia, România, 

Bulgaria sau Statele Baltice. 

Greşelile mereu repetate care frînează 

structurile transfrontaliere şi 

managementul de programe comune 

constau în tendinţa de a armoniza şi de 

a face similare competenţele legale şi 

structurile de pe ambele părţi ale 

frontierei, considerîndu-le o premisă 

pentru cooperarea transfrontalieră. Prin 

eforturile de acest fel se pierd mulţi ani 

şi de aceea ele se pot dovedi 

contraproductive. 


8


De fapt, nici un stat din interiorul sau 

exteriorul UE nu îşi va schimba 

structurile culturale sau competenţele 

juridice doar datorită regiunii de 

frontieră. Este mult mai important să se 

folosească posibilităţile care există de 

ambele părţi ale frontierei şi să se 

meargă pe căile deja existente. Pentru 

toţi partenerii implicaţi în cooperarea 

transfrontalieră este foarte important să 

coopereze în interiorul condiţiilor cadru 

naţionale. Aceasta a reieşit clar din 

diferitele acorduri bilaterale sau 

trilaterale ale "Convenţiei Cadru 

Europene pentru Cooperare 

Transfrontalieră dintre Comunităţile şi 

Autorităţile Teritoriale" ale Consiliului 

Europei (acord Anholt, Acordul de la 

Karlsruhe etc.). 

Adiţional, regiunile transfrontaliere nu 

ar trebui să comită greşeala de a dori 

să facă ele însele totul. Un 

management transfrontalier de 

programe este desigur necesar pentru 

ca toate firele să se unească, dar 

implementarea proiectelor izolate ar 

trebui să rămână în sarcina 

autorităţilor, organizaţiilor, asociaţiilor şi 

a tuturor celorlalte organe / agenţii şi 

partenerilor sociali care sînt deja activi 

pe fiecare parte a frontierei, făcînd uz 

de expertiza lor în domeniu. Aceasta ar 

uşura nu numai povara de administrare 

a activităţii transfrontaliere, ci ar întări 

chiar şi baza transfrontalieră în regiune 

şi angajamentul tuturor partenerilor. 


Cooperarea transfrontalieră strategică 

în cadrul structurilor stabile (grupuri de 

lucru, euroregiuni etc.) nu are ca scop 

crearea de noi structuri de administraţie 

transfrontalieră, ci serveşte ca placă 

turnantă transfrontalieră şi ca motor 

pentru toate sarcinile şi contactele 

transfrontaliere. Centrul de greutate 

cade pe funcţia de prestare a unor 

servicii transfrontaliere pentru cetăţeni, 

economie, autorităţi şi parteneri sociali. 

În acest mod se pot realiza mult mai 

multe lucruri printr-o "Euroregiune" 

transfrontalieră, fie ca "avocat pentru 

afacerile transfrontaliere" sau pentru 

managementul de programe 

transfrontaliere şi de realizare a 

proiectelor comune concrete. 

Gradul de acceptare a structurii 

transfrontaliere şi recunoaşterea 

competenţei pot fi atinse, înainte de 

toate, prin activităţi politice şi practice 

eficiente. Elementele cheie sînt 

parteneriatul şi subsidiaritatea, atît 

verticală (de jos în sus şi invers), cît şi 

orizontală (peste frontiere) între 

structuri diferite şi competenţe de diferit 

nivel. Aceasta arată că euroregiunile nu 

preiau competenţele celorlalţi şi chiar 

nici nu acţionează împotriva statului; 

din contră, acestea respectă partenerii 

de pe ambele părţi ale frontierei, 

realităţile şi diferenţele lor sociale, 

culturale, istorice, juridice şi economice 

existente. 

9

B 2 

STRUCTURI DE COOPERARE LA NIVEL STRATEGIC 

(PROGRAM)


CAPITOLUL B 2: STRUCTURI DE COOPERARE 

….LA NIVEL STRATEGIC (PROGRAM) 

DESCRIERE: 

Acest capitol prezintă factorii principali care facilitează sau împiedică dezvoltarea 

structurilor transfrontaliere, prezentînd mai detaliat diversele instrumente juridice şi 

metode disponibile pentru crearea structurilor transfrontaliere. Prezintă apoi structurile 

necesare coordonării programelor INTERREG şi UE conexe. 


• Există numeroşi factori ce influenţează crearea structurilor transfrontaliere. Printre factorii pozitivi se 

numără implicarea totală a partenerilor în procesul de cooperare, crearea de tratate cadru şi programe de 

finanţare care să susţină activităţile transfrontaliere. Printre factorii negativi se numără restricţiile impuse 

autorităţilor locale/regionale de către legislaţia de stat ca şi diferenţele de competenţe între nivelele de 

administrare din ţări învecinate. 

• Diferite forme de acorduri juridice (de ex. convenţii, tratate, protocoluri, contracte) există la nivel 

multilateral şi bi-/trilateral, implicînd autorităţi naţionale şi/sau regionale şi locale (vezi şi Capitolul A.3). 

• Unele dintre aceste structuri implică crearea de noi organisme (noi entităţi juridice), dar există şi cazuri de 

structuri informale care nu au o formă juridică. Unele structuri au un caracter permanent, iar altele au fost 

create în vedere coordonării unor programe UE specifice, cu precădere a programelor Interreg şi Phare CBC. 

• Structurile transfrontaliere pot fi foarte variate din punct de vedere al funcţiilor pe care le îndeplinesc, 

capacităţilor pe care le au (tehnice, financiare, de decizie) ca şi al scopului lor. Tipurile de structuri 

transfrontaliere cel mai frecvent întîlnite sînt: 

- “Euroregiunile” (şi structuri similare în Ţările Scandinave) ce reprezintă entităţi legal 

constituite, au scopuri variate şi capacităţi multiple, iar multe dintre ele au jucat un rol major în 

dezvoltarea şi coordonarea programelor Interreg I, IIA şi IIIA; 

- “Comunităţile de lucru” (şi organizaţii similare) se bazează pe acorduri de lucru şi au capacităţi 

limitate, fiind rareori implicate în coordonarea programelor Interreg I şi IIA (dar care au 

contribuit la alcătuirea şi dezvoltarea proiectelor). 

• Liniile Directoare pentru INTERREG IIIA ca şi Reglementarea Phare CBC impun noi cerinţe în 

vederea coordonării în comun a programelor, implicînd crearea unor veritabile structuri 

transfrontaliere de parteneriat şi proceduri la nivel regional/local. 

EUREGIUNEA (D/NL) 

EUREGIUNEA RHEIN-WAAL (NL/D) 

STORSTRØMS AMT / OSTHOLSTEIN (DK/D) 

ARGE ALP (A/D/I/CH) 

ARGE ALPEN-ADRIA (A/CH/D/H/HR/I/SLO) 

COMMUNAUTÉ DE TRAVAIL DES PYRÉNÉES (E/F) 

PAMINA (D/F) 

KENT – NORD-PAS-DE-CALAIS (UK/F) 

COMUNIDADE DE TRABALLO GALICIA-NORTE DE PORTUGAL (E/P) 

COMUNIDAD DE TRABAJO EXTREMADURA - ALENTEJO (E/P) 

EUROREGIUNEA ELBE / LABE (D/CZ) 

PROVENCES-ALPES-COTE D’AZUR (PACA) / RHONE-ALPES / LIGURIE / PIEMONT / VAL D’AOSTE (F/I) 

EUROREGIUNEA POMERANIA (D/S/PL) 

EUROREGIUNEA TATRY (PL/SK) 

EUROREGIUNEA NESTOS – MESTA (GR/BG) EUROREGIUNEA DKMT (RO/HU/YU) 

EUREGIUNEA WEST NYUGAT – PANNONIA (A/HU) 

EUROREGIUNEA NEMUNAS – NIEMEN – HEMAH (LT/PL/BY) 

EUROREGIUNEA HELSINKI-TALLINN (FIN/EST) EUROREGIUNEA WEINVIERTEL-SOUTH MORAVIA- 

WEST SLOVAKIA (A/CZ/SK) 

B 2 Structuri de cooperare la nivel strategic (program) 11


FACTORI CE FACILITEAZĂ SAU 

ÎMPIEDICĂ DEZVOLTAREA 

STRUCTURILOR 

TRANSFRONTALIERE 

Dezvoltarea cooperării transfrontaliere 

necesită crearea de structuri 

transfrontaliere permanente şi “de 

angajare”. Experienţele de pînă acum au 

demonstrat faptul că structurile sînt 

totdeauna rezultatul stabilirii unei 

cooperări, de obicei în urma unui proces 

lent de adaptare şi găsire a unor soluţii 

practice la multitudinea de probleme 

inerente de ordin juridic, administrativ şi 

politic. Acest proces n-ar trebui să 

conducă la crearea unui nou nivel 

transfrontalier de administrare. El ar 

trebui să fie de fapt considerat o 

“interfaţă” sau un “schimb” între nivelele 

relevante de administare care există de 

ambele părţi ale frontierei. 

Termenul de “structură 

transfrontalieră” nu implică 

întotdeauna crearea de noi organizaţii 

şi cu atît mai puţin instituirea de 

entităţi juridice separate. Adesea 

acesta implică luarea unor măsuri 

cum ar fi adaptarea, schimburile şi 

cooperarea între organismele 

existente şi stabilirea unei multitudini 

de acorduri formale şi informale. 

Există numeroşi factori care 

influenţează crearea şi dezvoltarea 

de structuri transfrontaliere, dintre 

care cei mai importanţi ar fi: 

• Factorii pozitivi: 

- experienţă îndelungată în 

domeniul coopearării 

transfrontalierete; 

- acorduri specifice; 

- acorduri cadru (ex. tratate 

internaţionale); 

- posibilitatea de creare a unor 

programe de finanţare care să 

sprijine activităţile 


• Factori negativi: 

- restricţii de drept public impuse 

autorităţilor locale/regionale de 

legislaţia de stat; 

- diferenţele de structură şi 

competenţe ale diferitelor nivele 

de acorduri şi administrare 

dintre cele două părţi ale 

frontierei; 

- incapacitatea la nivel politic, mai 

ales la cel naţional, de a înlătura 

constrîngerile existente, ex. prin 

imstituirea unei noi legislaţii de 

stat sau a unor tratate bilaterale. 

Există variate forme de acorduri 

juridice (ex. convenţii, tratate, 

protocoluri, contracte) la nivel 

multilateral sau bi-/trilateral, implicînd 

autorităţi naţionale şi/sau egionale. 

Multe dintre astfel de acorduri, 

prezentate mai jos, au furnizat o 

bază adecvată pentru crearea şi 

operarea structurilor transfrontaliere 

la nivel strategic. 

ACORDURI CADRU 

Tratatele internaţionale pot furniza un 

cadru comprehensiv pentru 

cooperarea transfrontalieră şi interregională, 

atît în cazul organismelor 

private, cît şi al celor de stat. S-au 

utilizat diferite tipuri de tratate 

internaţionale, convenţii şi 

acorduri pentru facilitarea cooperării 

transfrontaliere la nivel local, interregional, 

inter-guvernamental şi multinaţional. 

Pe baza acestor tratate se 

pot desfăşura activităţi 

transfrontaliere între organisme de 

stat la diferite nivele (ex. între state şi 

regiuni, regiuni şi provincii, regiuni şi 

municipalităţi, autorităţi locale şi 

organizaţii internaţionale), ce acoperă 

numeroase domenii de cooperare. 

S-au încheiat o serie de acorduri la 

nivel multilateral. Unul dintre primele 



tratate multilaterale încheiate a fost 

"Tratatul de la Helsingfors" (1962), 

care a furnizat baza legală pentru 

cooperarea între Statele Nordice. Prin 

acest tratat, Statele Nordice se 

angajează la o cooperare strînsă pe 

probleme de legislaţie, culturale şi 

socio-economice ca şi în domeniul 

infrastructurii fizice şi reglementărilor 

ambientale. În 1977, Acordul Nordic 

referitor la cooperarea transfrontalieră 

între municipalităţi, încheiat între 

Finlanda, Danemarca, Suedia şi 

Norvegia, a stipulat acordarea 

unui interes egal cooperării între 

municipiile din state diferite ca şi celei 

între municipiile din cadrul aceluiaşi 

stat. Se mai stipula ca fiecare parte 

contractantă să opereze schimbările 

necesare în legislaţia de stat care să 

permită stabilirea unei astfel de 

cooperări. 

Consiliul Europei a prezentat pe scurt 

principalele tratate de cooperare 

transfrontalieră în Proiectul de 

convenţie asupra cooperării 

transfrontaliere între comunităţile 

sau autorităţile teritoriale de la 

Madrid 1 din 1981 (şi protocolurile 

aferente). Aprobată în aprilie 2000 de 

peste 25 de ţări, convenţia a stipulat 

angajarea părţilor contractante (în 

limita reglementărilor legislaţiei 

fiecărui stat) în rezolvarea unor serii 

de probleme cum ar fi: rezolvarea 

dificultăţilor de ordin juridic, 

administrativ şi tehnic ce apar în 

procesul de cooperare 

transfrontalieră (Articolul 4); 

analizarea posibilitatăţii de dotare a 

autorităţilor regionale şi locale cu 

facilităţi necesare angajării în 


transfrontalieră (Articolul 5); 

furnizarea de informaţii relevante 

unor terţe părţi contractante (Articolul 

1 Articolul 2 din Proiectul de Convenţie defineşte 

termenul de “comunităţi teritoriale” ca 

“autorităţi/comunităţi sau organisme care exercită 

funcţii regionale şi locale". 

6); propriilor autorităţi regionale şi 

locale (Articolul 7), precum şi 

Consiliului Europei (Articolul 8). 

În Anexa sa, Convenţia propune 

tratate/acorduri standard de 

cooperare transfrontalieră adaptate la 

cerinţele autorităţilor regionale şi 

locale. Aceasta se ocupă de 5 

modele diferite de acorduri 

interstatale şi de 6 modele de schiţe 

de acorduri/contracte pentru acorduri 

interstatale de tip generic sau 

consultativ în cadrul cărora se au în 

vedere diferite grade de centralizare 

şi diferenţele între structurile 

administrative ale statelor 

participante. 

Primul grup se ocupă de modele de 

acorduri interstatale 2 : 

• pentru promovarea cooperării 


• referitoare la consultanţa 

transfrontalieră regională; 

• referitoare la consultanţă 

transfrontalieră la nivel local; 

• referitoare la cooperarea 

transfrontalieră contractuală între 

autorităţile locale; 

• referitoare la instrumentele de 


autorităţile locale. 

Un al doilea grup de planuri de 

acorduri este legat de acorduri, 

statute şi contracte între autorităţile 

locale: 

• acord de principiu referitor la 

instituirea unui grup de consultanţă 

pentru autorităţile locale; 

2 vezi: Consiliul Europei (1989): Proiectul de Convenţie 

Europeană asupra cooperării transfrontaliere între 

comunităţile sau autorităţile teritoriale, Strasbourg: 

Conseil de l'Europe. 



• acord de principiu asupra 

coordonării administrării afacerilor 

publice locale la nivel 

transfrontalier; 


înfiinţarea de asociaţii 

transfrontaliere de drept privat; 

• proiect de contract referitor la 

instituirea de organisme 

administrative pentru cooperarea 

transfrontalieră între autorităţile 

locale; 

• proiect de contract pentru 

aprovizionare sau furnizare de 

servicii între autorităţile locale în 

zonele de frontieră (de tip drept 

public); 


instituirea de instrumente de 


autorităţile locale. 

Un protocol adiţional la Convenţia 

de la Madrid, adoptat pe 1.12.1998, 

susţine înfiinţarea de instituţii 

permanente pentru cooperare 

transfrontalieră cu caracter de drept 

public sau privat şi drept juridic de 

luare a deciziilor. Aceste instituţii 

permanente ar permite comunităţilor 

sau autorităţilor teritoriale: 

• să încheie acorduri de cooperare 

transfrontalieră cu autorităţile sau 

comunităţile teritoriale ale altor 

state; 

• să instituie organisme 

permanente de cooperare ca 

entităţi de drept public sau 

privat. Deciziile luate de aceste 

organisme de cooperare ar fi 

obligatorii din punct de vedere 

juridic pentru autorităţile sau 

comunităţile care au încheiat 

acordul. 

Principalele limitări în ceea ce 

priveşte aplicarea practică a 

Proiectului de Convenţie de la Madrid 

se datorează nivelelor diferite de 

centralizare şi diferenţelor de 

administrare a fiecărui stat, ca şi 

sistemelor juridice diferite ale 

partenerilor implicaţi în regiunea de 

frontieră. Aceste diferenţe împiedică 

aplicarea directă a sistemelor şi 

modelelor oferite de Proiectul de 

Convenţie. Acest factor nu a fost însă 

abordat în protocolul adiţional 

Proiectului de Convenţie. Atît 

Proiectul de Convenţie, cît şi 

protocolul adiţional nu furnizează în 

sine un tratat de cooperare 

transfrontalieră, ci doar un cadru de 

dezvoltare a acesteia. Exemplul 

diferitelor regiuni frontaliere 

demonstrează necesitatea încheierii 

de tratate adiţionale între două state 

naţionale în vederea stabilirii unei 

cooperări transfrontaliere directe între 

autorităţile regionale şi locale. În 

ciuda acestor limitări de ordin 

general, Convenţia de la Madrid a 

pus bazele dezvoltării cooperării 

transfrontaliere şi a făcut posibilă 

ratificarea recentă a unei serii de 

tratate bilaterale. 

Asemenea tratate internaţionale ce 

au pus bazele cooperării 

transfrontaliere între autorităţile 

locale/regionale au fost aplicate după 

1990 în următoarele cazuri: 

• Convenţia BENELUX (semnată în 

1986, adoptată în 1991); 

• Tratatul transfrontalier germanoolandez 

(semnat în 1991, adoptat 

în 1993); 

• Acordul Viena între Italia şi Austria 

(semnat în ianuarie 1993, adoptat 

în 1995) şi Acordul Roma (semnat 

în noiembrie 1993, adoptat în 

1994): 

• Acordul Karlsruhe ce acoperă 

cooperarea transfrontalieră între 

Franţa, Germania, Luxemburg şi 



Elveţia (semnat în 1996, adoptat în 

1997). 

• Tratatul de la Bayonne între Franţa 

şi Spania (semnat în 1995, adoptat 

în 1997). 

Tratatul germano-olandez 3 , încheiat 

în mai 1991 şi ratificat în 1993, 

constituie un exemplu de acord cadru 

ce permite forma cea mai dezvoltată 

de participare a autorităţilor regionale 

şi locale la cooperarea 

transfrontalieră şi oferă autorităţilor 

regionale posibilitatea de a ratifica 

acorduri de drept public sau privat la 

nivel transfrontalier. 

Acest acord se bazează pe un 

puternic angajament politic la toate 

cele trei nivelele (naţional, regional şi 

local) şi a fost destinat în primul rînd 

dezvoltării unui instrument practic 

care să permită organismelor locale 

şi regionale să se angajeze în 

pocesul de cooperare. Aplicarea 

tratatului a fost înlesnită de prezenţa 

unui număr redus de diferenţe între 

legislaţia olandeză şi cea germană şi 

între sferele de competenţe ale 

autorităţilor olandeze/germane, ca şi 

de buna cunoaştere de către 

autorităţile regionale şi locale din 

ambele ţări a formelor juridice şi 

posibilităţilor ce derivă din acest fapt 

în vederea unei cooperări regionale şi 

locale. 

Caracteristica principală a tratatului 

germano-olandez este aceea că 

permite patru tipuri de cooperare la 

nivel sub-regional: 

• acorduri sub drept juridic ce pot fi 

încheiate între autorităţile regionale 

şi locale; 

3 

Acordul între Republica Federală Germania şi 

landul Saxoniei inferioare, landul Westfaliei şi 

Regatul Ţărilor de Jos referitor la cooperarea 

transfrontalieră între comunităţile sau autorităţile 

teritoriale şi alte autorităţi publice 

• o autoritate locală sau regională 

poate activa în numele altei 

autorităţi într-o ţară străină; 

• instituirea unei 

"Arbeitsgemeinschaft" (comunităţi 

de lucru) ca forum de luare a 

deciziilor, însă fără puteri oficiale; 

• instituirea unei "Öffentlich 

rechtlichen Zweckverband" 

(asociaţie administrativă pentru 

servicii publice speciale sub drept 

public) cu reprezentare juridică, ce 

poate activa în numele membrilor 

săi la nivel transfrontalier şi 

reprezintă cea mai avansată formă 

de cooperare. 

Tratatul a mai furnizat şi cadrul pentru 

ratificarea unor acorduri speciale 

pentru coordonarea şi implementarea 

programului INTERREG la graniţa 

Olanda/Germania. Acestea implică 

guvernele Ţărilor de Jos, Landul 

german (nordul Saxoniei în cazul 

Ems-Dollart; Westfalia de Nord; şi 

Saxonia inferioară în cazul 

EUREGIO, euregiunii Rhein-Maas- 

Nord, Euregiunea Rhein-Waal), 

provinciile olandeze şi regiunile de 

graniţă. In cazul Euregiunii Rhein- 

Maas, se aplică acelaşi acord dar 

implică şi autorităţile belgiene. Aceste 

acorduri speciale au stabilit cadrul 

structurii de coordonare şi modalităţile 

financiare pentru programele 

operaţionale INTERREG I pentru toate 

cele cinci regiuni de graniţă 4 . 

Un al doilea exemplu este dat de 

BENELUX-Convention 1989 care 

oferă organismelor locale publice din 

Belgia, Ţările de Jos şi Luxemburg, 

noi posibilităţi legale de implementare 

a cooperării transfrontaliere, însă fără 

a avea nici o obligaţie. S-au propus 

două soluţii: instituirea unei entităţi 

4 vezi Acordul referitor la programul Interreg pentru 

zona NL-NRW/Nds - EC(vezi A.3 ca referinţă) 



juridice de drept public, bazată pe 

principiile olandeze de cooperare 

intercomunală, şi o cooperare mai 

restrînsă, bazată pe un acord 

administrativ, fără crearea unei 

entităţi juridice. 

ACORDURI SPECIFICE 

S-au încheiat adesea acorduri bi- sau 

trilaterale între guvernele naţionale în 

vederea stabilirii unor structuri 

speciale de cooperare interguvernamentală, 

cum ar fi organisme 

de lucru ad hoc sau instituţii comune. 

Unele dintre acestea sînt ilustrate cu 

exemple mai jos. 

După 1960 au fost instituite Comisii 

interstatale în toată Europa. Acest 

mecanism de cooperare 

transfrontalieră a fost recomandat în 

1970, în urma conferinţei Ministerelor 

Europene de Planificare Spaţială, 

organizată de Consiliul Europei la 

Bonn. De atunci, multe astfel de 

comisii au fost instituite la multe 

graniţe ale Europei Occidentale (ex. 

Germania/Franţa, Germania/Ţările de 

Jos, Germania/Austria), dar şi la 

graniţele cu ţări ale Europei Centrale 

şi de Est (după 1991) (ex. 

Germania/Polonia şi Ungaria, 

Polonia, Republica Cehă, Slovacia şi 

Bulgaria cu ţările vecine). In funcţie 

de o serie de factori, aceste comisii 

interstatale se confruntă cu diferite 

nivele de intensitate a lucrului şi 

acoperă diferite entităţi geografice 

(ex. instituirea unei comisii între state 

naţionale pentru întreaga regiune 

frontalieră sau sub-comisii, ca în 

cazul D/NL (1976)). 

Obiectivul general al comisiiilor 

interstatale este de a îmbunătăţi 


transfrontalieră în domeniul 

planificării spaţiale. În plus, comisiile 

interstatale au desfăşurat activităţi în 

alte arii de planificare adiacente, ce 

influenţează rezultatul aplicării 

planificării spaţiale. Printre aceste arii 

se numără: 

• planificarea fizică de ambele părţi 

ale graniţei, mai ales în ceea ce 

priveşte domeniul lucrărilor 

publice; 

• dezvoltarea economicăregională; 

• mediu şi protejarea acestuia; 

• infrastructura transportului, 

traficului şi transportului în comun; 

• servicii publice şi facilităţi (ex. 

educaţie şi instruire, administrarea 

apelor şi reziduurilor). 

La nivel naţional au mai fost încheiate 

şi alte tipuri de acorduri/protocoluri 

prin intermediul cărora se instituie 

organizaţii specifice focalizate pe o 

anumită arie de cooperare, cum ar fi 

institurea unei comisii pentru crearea 

şi administrarea în comun a unui parc 

natural (Luxemburg/Germania (1964), 

Germania/Belgia (1971), Germania 

/Ţările de Jos (1976)); ajutor reciproc 

în caz de calamităţi naturale (ex. 

Germania / Franţa (1977), Belgia 

/Germania (1980), Belgia/Franţa 

(1981), Belgia / Ţările de Jos); 

protecţia mediului înconjurător (ex. 

Rîul Rin – Franţa /Germania /Elveţia 

/Luxemburg/ Ţările de Jos; lacul 

Geneva -Franţa/Elveţia (1977, 1980) 

sau servicii comune de informaţii şi 

consultanţă referitoare la facilităţile de 

tehnologie nucleară şi prevenirea 

calamităţilor în regiunile frontaliere, 

ex. Germania / Franţa (1981), Elveţia 

/Franţa (1979). 

În statele descentralizate uneori pot 

participa în procesul de cooperare 

şi unităţi sub-naţionale cu 

reprezentanţi din organismele 



centrale. In statele federale (ex. 

Germania, Austria) autorităţile subnaţionale 

(Länder) deţin funcţii bine 

stabilite şi pot stabili acorduri 

internaţionale cu alte autorităţi 

naţionale sau state. În cazul statelor 

unitare, acordurile legale din punct de 

vedere juridic ce implică organisme 

locale sau regionale necesită de 

obicei aprobare la nivel naţional, ex. 

în Franţa, de către Conseil d’État. 

Stabilirea unor acorduri bilaterale 

între autorităţi publice distincte este 

adesea destinată administrării de 

proiecte specifice, cum ar fil 5 : 

• Acordul semnat între Luxemburg şi 

landul Rheinland-Pfalz în 1958 

referitor la administrarea unei 

fabrici hidraulice de pe rîul Our; 

• Acordul din 1977 între Elveţia şi 

landul german Baden-Württemberg 

referitor la pescuitul în zona Rinului 

inferior. 

Scopul practic al angajării entităţilor 

sub-naţionale/regionale şi municipale 

în tratate internaţionale este foarte 

diferit şi depinde de cadrul legal şi 

administrativ al ţării respective. 

Aceste diferenţe de competenţe se 

reflectă în existenţa unor structuri 

administrative diferite (de la structuri 

total integrate la structuri absolut 

distincte), fapt ce are un efect 

considerabil asupra administrării de zi 

cu zi a programelor transfrontaliere 

cum ar fi INTERREG. 

În urma experienţei oferite de 

implementarea programului 

INTERREG I se poate observa 

prezenţa unor situaţii tipice. In unele 

cazuri, autorităţile naţionale au fost 

singurii responsabili de semnarea 

acordurilor internaţionale (ex. în 

Franţa). Acest fapt corespunde în 

5 Consiliul Europei a pus la dispoziţie o prezentare 

generală a tuturor acordurilor/protocolurilor încheiate 

general situaţiei în care programele 

transfrontaliere au fost administrate 

centralizat, cu contribuţie minimă din 

partea autorităţilor regionale şi locale 

în planificarea şi implementarea 

programului. In anumite cazuri, 

autorităţilor regionale li se conferă la 

nivel naţional responsabilitatea de a 

încheia acorduri internaţionale, cu 

toate că sub auspiciile guvernelor 

naţionale, sau participă la 

implementarea acestor acorduri, fără 

a deţine însă nici o competenţă legală 

independentă (ex. în 

Spania/Portugalia 6 şi Italia). In astfel 

de situaţii, cînd aprobarea acordurilor 

a avut loc sub controlul strict al 

guvernului naţional, autorităţilor 

regionale şi locale sau instituţiilor 

transfrontaliere li s-au conferit 

competenţe limitate (ex. planificări şi 

propuneri de proiect). 

În alte cazuri (ex. în Ţările 

Scandinave), organismelor regionale 

şi/sau teritoriale li s-a oferit legal 

permisiunea de a încheia acorduri 

internaţionale, în funcţie de 

competenţele pe care le deţineau, cu 

toate că sub observaţia autorităţilor 

naţionale (care îşi păstrau deseori 

dreptul de veto, cum este cazul 

Germaniei). Această situaţie 

corespunde unei administrări directe 

şi active şi observării îndeaproape a 

programelor transfrontaliere de către 

autorităţile regionale. 

Acorduri formale 

Într-o serie de cazuri, încheierea 

tratatelor la nivel naţional şi/sau 

operarea de schimbări în legislaţia 

naţională a creat condiţiile necesare 

stabilirii unei cooperări mai strînse 

între autorităţile regionale şi locale, 

B 2 Structuri de cooperare la nivel strategic (program) 17 

6 

acesta a fost cazul P/E, cînd o serie de regiuni a 

semnat o declaraţie comună de cooperare, cum 

ar fi regiunile Extremadura (E) / Alentejo (P); 

Norte (P) / Galiţia (E); şi Andalucía (E) / Algarve 

(P).


iar unele dintre acestea au fost 

încheiate formal în urma stabilirii unor 

acorduri/contracte. 

Pînă în 1992, în unele dintre Statele 

Membre ale UE, cum ar fi Franţa, 

Italia sau Spania, încheierea unor 

acorduri interstatale era condiţia 

participării autorităţilor regionale în 


transfrontalieră. 

Cu toate acestea, Loi Joxe din 1992 a 

adus schimbări în această situaţie din 

Franţa, permiţînd pentru prima dată 

ca autorităţile regionale şi locale să 

participe la încheierea acordurilor 

transfrontaliere şi la instituirea de 

organisme transfrontaliere (Societăţi 

economice mixte şi Grupări de 

interes public), fapt ce implică 

autorităţi regionale şi locale 

corespunzătoare în regiunea 

parteneră. Aceste acorduri n-ar trebui 

însă să împiedice în nici un fel 

aplicarea angajamentelor şi 

competenţelor deţinute de statul 

francez însuşi. În alte State Membre, 

cum ar fi Germania sau Ţările de Jos, 

încheierea acestui tip de acorduri 

este necesară doar în cazul în care 

procesul de cooperare se bazează pe 

drept public. 

Un alt exemplu, oferit de Tratatul 

olandezo-german, prezintă crearea 

de "Zweckverbände" şi a altor forme 

de oragnizare între autorităţile 

locale/regionale la graniţa 

Olanda/Germania. Euroregiunile 

existente au fost reconstitute sub 

auspiciile acestui Tratat, cum ar fi 

Euregiunea Rhein-Waal şi Ems- 

Dollart. 

Acordurile de lucru 

În Europa există un număr 

considerabil de exemple la nivel 

regional şi local cînd autorităţi 

corespunzătoare au semnat 

protocoluri sau acorduri de lucru 

dintre care majoritatea nu au o bază 

legală internaţională (ex. 

Communauté de Travail des 

Pyrénnées (CTP), Communauté de 

Travail des Alpes Occidentales, 

Communauté de Travail du Jura, 

Comunidade de Trabalho Norte de 

Portugal-Galicia; ARGE-ALP, Alpen 

Adria, etc.). 

Aceste asociaţii au încercat 

stabilirea unei structuri de lucru 

alcătuită dintr-o serie de grupuri de 

lucru în domeniile cele mai 

importante (ex. transport, mediu, 

turism etc.) care se reunesc de cîteva 

ori pe an. În unele cazuri aceste 

acorduri s-au încheiat sub auspiciile 

guvernelor naţionale (ex. 

Comunidade de Trabalho Norte de 

Portugal-Galicia), iar în alte cazuri ele 

nu au beneficiat de recunoaştere 

formală din partea guvernului central 

(CTP între Franţa şi Spania). 

Problema unei "structuri legitime" 

conferite de guvernul naţional 

respectiv poate totuşi juca un rol 

decisiv în implicarea potenţială la 

nivel regional în administrarea 

programelor de tip INTERREG. Pe 

parcursul desfăşurării programului 

INTERREG I, unele asociaţii (cum ar 

fi Comunidade de Trabalho Norte- 

Galicia) au fost implicate în 

planificarea şi administrarea 

programului INTERREG, iar altele, 

cum ar fi CTP, nu au fost. 

În Europa există o experienţă 

îndelungată în ceea ce priveşte 

stabilirea de astfel de acorduri între 

autorităţile regionale şi locale. Ele 

au fost încheiate în vederea 

coordonării serviciilor publice, cum ar 

fi transporturile, tratarea apelor şi 

reziduurilor în cazul oraşelor sau 

localităţilor învecinate, cum ar fi: 



• Convenţia dintre Consiliul de Stat 

din Basel şi Consiliul Municipal din 

Lörrach, referitoare la deversarea 

apelor reziduale din Lörrach în rîul 

Rin; 

• Oraşele Ventimiglia (I) şi Menton 

(F) au semnat un acord de intenţie 

care, alături de o convenţie de 

cooperare (semnată la nivel 

regional între provincia italiană 

Imperia şi departamentul francez al 

Alpilor Maritimi), a furnizat baza 

legală pentru instituirea de servicii 

publice comune în oraşele de 

graniţă. 

TIPOLOGIA STRUCTURILOR 

TRANSFRONTALIERE 

În prezent există numeroase structuri 

transfrontaliere, cu mare diversitate în 

ceea ce priveşte scopul, 

competenţele şi capacităţile deţinute 

(inclusiv implicarea în INTERREG şi 

programe sau proiecte conexe). 

Tipologia de mai jos înglobează cele 

mai importante caracteristici ale 

structurilor cu scopuri multiple, ca şi 

capacitatea lor reală (sau potenţială) 

de îndeplinire a unor funcţii la nivel de 

program. 

Euroregiuni şi organisme similare 

O serie de organisme transfrontaliere 

sînt cunoscuue sub denumirea de 

“euroregiuni” (sau “euregiuni”). Cu 

toate că nu sînt identice din punct de 

vedere juridic sau organizatoric, ele 

au în comun numeroase 

caracteristici, avînd cu precădere: 

• un caracter permanent; 

• identitate separată de cea a 

membrilor săi; 

• resurse administrative, tehnice şi 

financiare proprii; 

• capacitate proprie de luare a 

deciziilor. 

Aria geografică a unei euroregiuni 

este de obicei determinată de gradul 

de integrare socio-economică şi nu 

doar de unităţile sale administrative. 

Organismele unei euroregiuni 

transfrontaliere nu reprezintă o anexă 

a guvernului regional sau local, ci un 

nod central pentru organismele 

existente. Cu toate că ele reprezintă 

organismul central pentru 

desfăşurarea tuturor activităţilor 

transfrontaliere la nivel regional/local, 

implementarea majorităţii activităţilor 

incluse în planurile sau programele 

transfrontaliere este efectuată de 

către autorităţi competente şi de alte 

organizaţii în conformitate cu 

procedurile naţionale. O listă detaliată 

a caracteristicilor euroregiunilor este 

prezentată în Tabelul B.2.1. 

Practic toate euroregiunile din cadrul 

UE au deţinut un rol important în 

desfăşurarea INTERREG atît la 

graniţele interne cît şi la cele externe 

UE. Ariile lor geografice au fost 

desemnate ca arii eligibile pentru 

implementarea programului 

INTERREG, iar din punct de vedere 

organizatoric ele îndeplinesc toate 

funcţiile sau parte din funcţiile 

necesare coordonării şi implementării 

programului operaţional 

corespunzător. 

Majoritatea euroregiunilor sau 

organismelor similare sînt instituite la 

graniţele Germaniei cu Ţările de Jos, 

Belgia, Elveţia, Austria, Polonia, 

Republica Cehă, Franţa şi 

Danemarca. Există însă euroregiuni 

şi la graniţele Belgia/Olanda 

(Euregiunea Scheldemond), 

Italia/Austria (Euregiunea Tyrol), 

Grecia/Bulgaria (Euroregiunea 

Nestos/Mesta) şi Franţa/Spania 

(Euroregiunea Midi-Pyrénées, 

Languedoc-Roussilion, Catalunya) 

(vezi Tabelul B.2.2a). Un număr 

considerabil de structuri create pe 



aceleaşi criterii şi deţinînd denumirea 

de “euroregiune” există şi în ţări din 

Europa Centrală şi de Est (vezi 

Căsuţa de mai jos). 

De altfel, structurile transfrontaliere 

regionale din Ţările Scandinave 

prezintă şi ele asemănări 

considerabile cu euroregiunile, mai 

ales în ceea ce priveşte identitatea, 

capacitatea şi rolul jucat în cadrul 

INTERREG IIA. Există un număr de 

opt astfel de structuri (vezi Tabelul 

B.2.2b): 

Ele reprezintă asociaţii de autorităţi 

locale constituite sub Acordul Nordic, 

cu caracter permanent şi multifuncţional 

şi cu resurse proprii ce 

provin din cotizaţiile membrilor lor. 

Diferenţa majoră faţă de euroregiunile 

de la graniţa Germania/Olanda este 

aria geografică mult mai mare pe 

care o acoperă unele dintre 

Structurile Nordice (ex. North Calotte, 

N/S/SF). 7 

Din punct de vedere al etapelor ce 

trebuie parcurse pentru stabilirea unei 

structuri de tip euroregiune se poate 

alcătui o clasificare ca cea de mai jos 

(în cazul în care nici o graniţă nu se 

află sub incidenţa vreunui tratat 

internaţional de cooperare 

transfrontalieră): 

• constituirea de asociaţii compuse 

din autorităţi regionale/locale 

(municipalităţi, comitate, etc), 

formate în vederea cooperării 

transfrontaliere de ambele părţi ale 

graniţei sub legislaţie naţională (de 

stat sau privată); 

• instituirea unui acord de cooperare 

transfrontalieră între asociaţii (de 

obicei sub drept privat), ce să 

îndeplinească cel puţin următoarele 

condiţii: 

7 În Scandinavia s-au creat structuri Interreg şi arii 

spaţiale specifice prin integrarea ariilor cu tradiţii 

specifice şi istorice de cooperare. De exemplu “North- 

Calotte” include cinci regiuni frontaliere. În mod similar, 

au fost unite parţial MittSkandia şi Kvarken. 

* reprezentare egală în 

organismele de guvernare 

(consiliu, comitet); 

* contribuţii financiare din 

partea asociaţiilor în 

vederea realizării unui buget 

comun; 

* secretariat comun. 

• în cazul în care acordul de mai sus 

se află sub incidenţa legislaţiei de 

stat ce permite autorităţilor publice 

participante să transfere 

responsabilităţi şi răspunderi însă 

nu şi drepturi constituţionale asupra 

organismului transfrontalier, 

acordul de mai sus poate acoperi şi 

administrarea programelor şi 

proiectelor INTERREG; în caz 

contrar, este necesară constituirea 

unui accord INTERREG separat cu 

participare din partea autorităţilor de 

stat competente. 

Comunităţi de lucru 

şi alte organisme 

Într-un număr considerabil de cazuri, 

autorităţile regionale/locale sau alte 

organizaţii au fost de acord să 

coopereze, ex. prin semnarea unui 

protocol de cooperare sau a unui 

acord legal fără obligaţii şi au creat 

un tip de structură, de obicei fără 

statut legal propriu. 

Termenul cel mai des folosit pentru 

acest tip de structură este 

“comunitate de lucru” (communauté 

de travail), iar cel mai des întîlnit tip 

de aderare este cel al autorităţilor 

regionale. Printre exemplele de astfel 

de comunităţi se numără: Jura 

(F/CH), Pyrenées (E/F) şi 

Extremadura/Alentejo (E/P). 

Un alt tip este Regionalrat (consiliu 

regional) care este alcătuit din 

politicieni aleşi din rîndurile 

autorităţilor regionale participante din 

ambele părţi ale graniţei (ex. A/H 



stabilită în 1993 şi care cuprinde 

ţinutul Györ-Moson-Sopron şi Vas, 

oraşele Györ, Sopron şi Szombathely 

(H), ca şi landul Burgenland (A). 

Regionalrat este susţinut de grupurile 

de lucru tematice. Cooperarea dintre 

Austria şi Ungaria are ca obiectiv 

crearea unei euroregiuni. Regionalrat 

reprezintă prima etapă în acest sens. 

Se mai utilizează numeroase alte 

denumiri, cum ar fi în cazul graniţei 

Irlanda/UK (Irlanda de Nord) unde 

există trei “grupări” transfrontaliere 

(asociaţii informale) formate din 

autorităţi locale (consilii districtuale 

din Irlanda de Nord şi comitate din 

Irlanda), numite: EBRC (Comitetul 

regiunilor frontaliere de est); ICBAN 

(Reţeaua irlandeză de graniţă 

centrală); şi NWRCBG (Grupul 

transfrontalier al regiunii de nordvest). 

Caracteristicile principale comune ale 

acestui tip de structuri pot fi 

prezentate pe scurt după cum 

urmează: 

• au caracter permanent; 

• au uneori identităţi separate (ex. 

ICBAN în IRL/NI), dar în cele mai 

multe cazuri păstrează identitatea 

membrilor săi (ex. Comunitatea de 

lucru din Galiţia şi Norte în 

regiunea E/P); 

• deţin rareori capacităţi separat de 

membrii săi, de obicei fiind conduse 

de un preşedinte şi un secretariat 

prin rotaţie şi de comitete/grupuri de 

lucru formate din oficialităţi 

reprezentanţi ai membrilor, ce se 

întîlnesc la anumite perioade, şi nu 

deţin resurse financiare substanţiale 

proprii sau de personal; 

• rareori au capacitatea de a lua 

decizii pe cont propriu, fără 

consultarea membrilor săi, 

menţinînd o formă interorganizaţională 

de luare a deciziilor, 

adică de participanţi în comisii, 

grupuri de lucru, etc. din cadrul 

structurilor tranfrontaliere ce 

activează ca reprezentanţi cu 

autoritate proprie. 

Aceste structuri s-au axat în general 

pe activităţi de planificare strategică 

(cum ar fi întocmirea de studii), şi/sau 

dezvoltarea unor proiecte specifice, 

dar pînă în prezent nu li s-a acordat 

un rol important în desfăşurarea 

INTERREG. Un exemplu de implicare 

minimă în INTERREG I a fost cel al 

biroului de asistenţă tehnică la graniţa 

Spaia/Portugalia - Gabinete de 

Initiativas Trasfronterizas (GIT) de 

către comunitatea de lucru 

Extremadura/Alentejo. Există totuşi 

tendinţa creării unor structuri ce să 

acopere arii geografice mai restrînse 

şi care să fie mai angajate în 

INTERREG pentru proiecte şi funcţii 

specifice, cum ar fi cele trei “grupări” 

IRL/NI şi Comunitatea de lucru din 

Galiţia/Norte/Galiţia (P/E). 

Unele dintre aceste structuri sînt 

foarte cuprinzătoare în ceea ce 

priveşte numărul de membri şi aria 

geografică acoperită, cum ar fi 

COTRAO, ARGE ALP, Alpen-Adria, 

Asociaţia din Pirinei. Ca atare, ele nu 

au corespuns într-o mare măsură 

scopului INTERREG IIA (cu toate că 

erau poate mai apropiate de IIC), iar 

membrii lor de obicei îndeplinesc 

funcţii de altă natură în cadrul 

structurilor INTERREG. 

Există şi organisme transfrontaliere 

care sînt organizaţii nonguvernamentale 

aparţinînd sectorului 

privat sau de voluntariat. Un exemplu 

este oferit de Cooperarea Irlanda din 

zona IRL/NI, stabilit în 1979 de către 

un grup de oameni de afaceri de 

marcă, comercianţi, specialişti şi 

profesori universitari, ce a dezvoltat şi 

implementat un număr considerabil 

de proiecte ce promovau înţelegerea 



şi cooperarea la nivel transfrontalier 

în domeniul economic, social şi 

cultural. 

Structuri specifice programelor 

INTERREG sau altor programe UE 

Ultima categorie este cea a 

structurilor create special pentru 

îndeplinirea scopurilor INTERREG. 

Astfel de structuri există sub o formă 

sau alta pentru toate graniţele 

interne, deţinînd cel puţin un comitet 

de monitorizare a programului şi un 

secretariat. In acelaşi fel, există 

JPMC-uri pentru toate graniţele 

externe cu ţările CE. 

Cu toate că prima raison d’ être a 

unor astfel de structuri este aceea de 

coordonare a implementării 

programelor INTERREG, există 

manifestări în sensul consolidării şi 

transformării lor în structuri 

transfrontaliere permanente în 

vederea desfăşurării altor activităţi de 

cooperare transfrontalieră. Un 

exemplu bun în acest sens este oferit 

de PAMINA la graniţa 

Franţa/Germania. Un pas important 

în acest context l-a constituit 

instituirea « Biroului de informare şi 

consultanţă pe probleme 

transfrontaliere » în ianuarie 1991. 

Acest birou furnizează informaţii şi 

servicii de analiză pentru sectoarele 

privat şi public. Este finanţat în 

comun de către landul german 

Rheinland-Pfalz şi Baaden 

Württemberg, din partea germană şi 

de către regiunea Alsacia şi 

Departamentul Rinului inferior, din 

partea franceză. 

Tabelul B.2.3 prezintă pe scurt 

principalele caracteristici ale 

structurilor transfrontaliere şi 

potenţialul rolul pe care l-ar putea 

avea în dezvoltarea şi coordonarea 

programelor transfrontaliere UE. 



Structuri transfrontaliere în Europa Centrală şi de Est în 2000 

Pînă în prezent în Europa Centrală şi de Est s-au instituit o serie de structuri transfrontaliere cu 

obiective, competenţe şi capacităţi variate. O statistică recentă a stabilit existenţa unui număr de 26 

de structuri la graniţele externe ale UE, 16 între ţările candidate şi încă 8 la graniţele răsăritene ale 

ţărilor candidate. În total, aproximativ 50 de regiuni transfrontaliere au fost delimitate cu sprijinul 

AEBR, fie ca Euroregiuni, fie ca grupuri/asociaţii de lucru (vezi Tabelul B.2.2c). 

Majoritatea euroregiunilor şi instituţiilor similare din Europa Centrală şi de Est au fost stabilite la 

graniţele externe ale UE - cu Estonia (ES/FIN), Polonia (D/PL), Republica Cehă (A/CZ/D), 

Republica Slovacia (SK/A), Ungaria (HU/A), Slovenia (I/SLO) şi Bulgaria (BG/GR). Cu sprijinul 

programelor Interreg şi Phare CBC aceste euroregiuni s-au dezvoltat cu success, după cum se poate 

vedea din exemplele următoare: - Euroregiunea Karelia (FIN/RF), Pomerania (D/PL/S), Pro Europa 

Viadrina (D/PL), Bober-Neisse (D/PL), Nisa-Neisse-Nysa (CZ/D/PL), Elbe-Labe (CZ/D), 

Erzgebirge-Krusno Hory (CZ/D), Egrensis (D/CZ) şi Bayerischer Wald / Böhmerwald/Sumava 

(A/CZ/D). 

Prima euroregiune din această categorie a fost înfiinţată în 1991 în regiunea de frontieră trilaterală 

Polonia/Cehia/Germania – printre membrii Euroregiunii Nisa se numără: 

- asociaţia autorităţilor locale poloneze din Euroregiunea Nisa; 

- asociaţia regională/locală de oraşe şi comunităţi din partea cehă de nord a Euroregiunii Nisa; 

- asociaţia autorităţilor germane locale din euroregiune. 

Euroregiunea are trei secretariate, iar directorii lucrează în strînsă cooperare. Organismul superior al 

Euroregiunii – Comisia (3 x 10 persoane) alege cei trei membri ai conducerii. Euroregiunea Nisa şi 

alte eueoregiuni cu caracter de sine stătător joacă deja un rol important în implementarea 

programelor transfrontaliere UE, mai ales prin administrarea Fondurilor pe Proiecte Mici. 

Au mai luat fiinţă şi alte euroregiuni şi grupuri/asociaţii de lucru transfrontaliere la graniţele externe 

ale ţărilor candidate. Printre acestea se numără regiunea Vörü/Alüksne-Pskov (LV/ES/RF), 

Euroregiunea Saule (S/LV/LT/RF), Euroregiunea Country of Lakes (LV/LT/BLR), Euroregiunea 

Niemen (PL/LT/BLR/RF), Euroregiunea Bug (PL/UKR/BLR), Euroregiunile de la graniţa 

Cehia/Slovacia/Polonia, Euroregiunea Carpaţi (HU/PL/SK/UKR/RO), Euroregiunea Váh-Dunaj- 

Ipel (SK/HU), Euroregiunea Dunăre-Drava-Sava (YU/RO/HU), Euroregiunea DMTC/DKMT 

(RO/HU/YU), Euroregiunea Únia-Slaná (SK/HU) şi Euro-Régió Ház Kht (HU/RO). 

Un exemplu ce ilustrează această categorie este Euroregiunea Carpaţi – o structură transfrontalieră 

de proporţii localizată în regiunea de frontieră dintre Polonia, Republica Slovacia, Ungaria, Ucraina 

şi România. Euroregiunea a fost instituită de către municipalităţile şi provinciile frontaliere, iar 

organismul său superior – “Consiliul Euroregiunii Carpaţi” – este alcătuit din 15 membri şi este 

condus de un preşedinte. Un director executiv conduce secretariatul central şi coordonează 

activităţile “birourilor de branşă” naţionale şi grupurile ce desfăşoară activităţi specifice în 

euroregiune. 

Alte structuri transfrontaliere nou înfiinţate se află încă în stadiul rezolvării problemelor de ordin 

juridic, financiar şi de organizare. Cu toate acestea, ele au făcut un real progres preluînd idei de la 

euroregiunile cu mai multă experienţă, mai ales în ceea ce priveşte structurile şi programarea 

cooperării transfrontaliere, fiind activ sprijinite în acest sens de proiectul AEBR al LACE-Phare 

CBC. 



STRUCTURI DE COORDONARE A 

PROGRAMELOR UE 

Avantaje ce derivă din programele 

şi iniţiativele UE 

Introducerea unor programe UE de 

finanţare substanţială, începută în 

1990 odată cu programul INTERREG 

I, a accelerat dezvoltarea cooperării 

transfrontaliere, a condus la 

necesitatea creării de noi măsuri 

instituţionale capabile să rezolve 

problema dezvoltării şi coordonării 

procesului de implementare a 

programelor transfrontaliere. 

INTERREG I cuprindea 31 de 

Programe Operaţionale în perioada 

1990-93. Acestea erau foarte diverse 

din punct de vedere al conţinutului şi 

măsurilor instituţionale, împărţindu-se 

în două mari categorii. 

Prima categorie reprezenta aplicarea 

unei metode bottom-up. Programele 

se bazau pe o experienţă îndelungată 

şi existenţa unor structuri 

transfrontaliere de tip Euroregiune ca 

cea de la graniţa Olanda/Germania. 

Prin urmare, în cazul acestei frontiere 

şi al altora similare, dezvoltarea şi 

administrarea implementării 

programelor erau efectuate de 

euroregiunile aflate în parteneriat cu 

autorităţile statelor membre, iar 

programele erau destinate 

implementării la nivel regional/local, 

reflectînd scopul geografic al acestor 

structuri. In alte cazuri, noua Iniţiativă 

Comunitară a condus la crearea de noi 

structuri special pentru atingerea 

scopurilor INTERREG (ex. PAMINA la 

graniţa Franţa/Germania). 

Cea de-a doua categorie a reprezentat 

aplicarea unei metode top-down, cu 

programe prelucrate de autorităţile 

naţionale, fără implicarea structurilor 

transfrontaliere, în cazul în care 

acestea existau (ex. Pyrénées în cazul 

graniţei E/F). Crearea de structuri 

transfrontaliere era prevăzută în Liniile 

Directoare INTERREG. S-au instituit 

noi structuri transfrontaliere la nivel 

regional, cu sprijin LACE, ce includeau 

Comunitatea de lucru Galiţia/Norte, 

Extremadura / Alentejo, şi Centro / 

Extremadura la graniţa 

Portugalia/Spania. Cu toate acestea, 

coordonarea procesului de 

implementare a acestor programe a 

fost efectuată de către autorităţile 

naţionale vizate, în unele cazuri cu 

sprijin minim transfrontalier (ex. 

Portugalia/Spania), iar în alte cazuri cu 

un sprijin şi implicare mai substanţială 

din partea autorităţilor regionale/locale 

(ex. Kent/Nord Pas de Calais, UK/F). 

INTERREG IIA (1994-99) a 

reprezentat un important pas înainte în 

comparaţie cu INTERREG I în ceea ce 

priveşte numărul de programe (59 POuri) 

şi ariile geografice acoperite, fapt 

datorat într-o mare măsură încorporării 

de regiuni eligibile în cele trei noi state 

membre şi în fosta RDG, precum şi 

includerii de noi graniţe interne 

maritime. Ca urmare, s-au creat: 

un număr considerabil de programe 

referitoare la graniţele externe (28); 

un număr considerabil de programe 

maritime referitoare la graniţele 

interne sau externe (16 PO-uri). 

În Liniile Directoare pentru INTERREG 

IIA Comisia a încurajat din plin Statele 

Membre şi regiunile să prezinte 

programe integrate şi să stabilească 

“structuri instituţionale comune”. Cu 

toate că nu toate Statele Membre au 

dezvoltat programe transfrontaliere cu 

adevărat integrate, aceste linii 

directoare au contribuit cel puţin la o 

mai bună coordonare în ceea ce 

priveşte prezentarea de programe şi 

administrarea lor. Alături de experienţa 



dobîndită în urma INTERREG I şi cea 

datorată pre-accesării procesului de 

cooperare din Ţările Scandinave, 

această orientare a condus la 

consolidarea dispunerilor instituţionale 

transfrontaliere în numeroase cazuri, 

mai ales în cele referitoare la graniţele 

interne terestre 8 . 

Există variaţii extreme în ceea ce 

priveşte mărimea programelor. Din 

contribuţia totală a UE de 2.565 

MECU, celor mai curpinzătoare 

programe referitoare la graniţa 

Spania/Portugalia şi graniţele externe 

ale Greciei li se alocă 552 MECU şi 

respectiv 310 MECU, în vreme ce alte 

6 PO-uri primesc fiecare mai puţin de 

5 MECU. Cu toate acestea, a existat o 

orientare către zone geografice mai 

restrînse în ceea ce priveşte scopul 

geografic, iar cerinţele sînt pentru 

programe de nivel regional/local. 

Singurele programe “pur naţionale” 

sînt cele referitoare la graniţele 

Spania/Portugalia şi Spania/Franţa. 

Programul referitor la graniţele externe 

ale Greciei cuprinde secţiuni separate 

pentru graniţa Grecia/Bulgaria şi 

Grecia/Albania, şi de facto pentru 

graniţa Grecia/FYROM 9 (pentru fiecare 

dintre ele există un program separat 

Phare CBC şi JPMC – vezi mai jos), 

ca şi pentru cooperarea cu Cipru. 

8 În 1994 a fost introdusă o nouă Iniţiativă 

Comunitară, destinată Irlandei de Nord şi 

comitatelor frontaliere ale Irlandei, Programul 

Special de Susţinere a Păcii şi Reconcilierii (Peace 

Programme), care include un sub-program de 

dezvoltare transfrontalieră. Au fost adoptate 

metode cu un ridicat grad de descentralizare în 

vederea implementării acestui program, inclusiv 

acorduri ale Comisiei Europene ce cuprind opt 

« organisme intermediare de finanţare » pentru 

administrarea a 30% din fondurile alocate 

programului. 

9 FYROM a devenit zonă eligibilă sub Phare CBC 

după adoptarea programului Interreg IIA pentru 

Grecia (graniţe exterioare) 

Un pas important în ceea ce priveşte 

graniţele externe UE a fost întocmirea 

programului Phare CBC (de cooperare 

transfrontalieră) în 1994, referitor la 

regiunile de frontieră ale ţărilor Europei 

Centrale (EC) cu Statele Membre ale 

UE . Phare CBC a adoptat aceeaşi 

schemă de timp ca şi INTERREG IIA 

(adică perioada 1994 - 1999), 

acoperind 15 frontiere naţionale (cu 17 

programe) 10 . 

În ceea ce priveşte măsurile 

instituţionale, Phare CBC a adus un 

element nou important şi anume 

stabilirea Comisiilor de Programare şi 

Monitorizare Comună (JPMC) pentru 

fiecare frontieră, alcătuite din 

reprezentanţi ai ţărilor implicate şi cu 

participarea activă a serviciilor oferite 

de Comisia răspunzătoare de 

INTERREG şi Phare CBC. Rezultatele 

au fost semnificative din mai multe 

puncte de vedere: 

au fost instituite JPMC-urile ce au 

activat din plin la toate frontierele; 

ele rezolvă atît problemele de 

programare cît şi de implementare; 

şi 

includ reprezentanţi de nivel 

regional (ex. euroregiunile). 

Structurile transfrontaliere pentru 

fiecare frontieră naţională au luat 

diferite forme şi în multe cazuri ele 

implică existenţa unor structuri 

transfrontaliere complexe, susţinute 

puternic de JPMC-uri, şi a multor altor 

componente (ex. Grupurile de lucru 

sectoriale de la graniţa HU/A şi 

euroregiunile din PL/D). Ca parte a 

acestor măsuri, reprezentanţii EC au 

participat ca observatori la întîlnirile 

Comisiilor de Monitorzare ale 

programelor INTERREG 

corespunzătoare (ex. reprezentanţii 

10 LACE Vade Mecum referitor la cooperarea 

transfrontalieră şi inter-regională la graniţele 

externe ale UE, septembrie 1997. 



maghiari au participat la întîlnirile 

comisiei austriece INTERREG). 

În plus, s-au instituit Fonduri pe 

Proiecte Mici practic în toate 

programele Phare CBC , administrarea 

lor fiind repartizată euroregiunilor sau 

structurilor echivalente la nivel 

regional/local. 

Odată cu 1996, noua Reglementare 

Tacis şi linia separată de buget 

introduse de Parlamentul European au 

permis întocmirea unui program Tacis 

CBC ce acoperă inter alia regiunile 

frontaliere Rusia/Finlanda. Programul 

este administrat în conformitate cu 

procedurile uzuale Tacis şi nu există 

nici un fel de măsuri instituţionale cu 

caracter transfrontalier. 

În mod similar se desfăşoară şi 

programul MEDA, introdus în 1997, 

dar căruia îi lipsesc specificaţiile 

caracteristice programelor de 


Funcţiile principale 

ale structurilor transfrontaliere 

în cadrul INTERREG IIA 

Pot fi identificate o serie de cerinţe 

“generice” referitoare la structurile şi 

procedurile legate de INTERREG 

pentru toate PO-urile. Ele derivă din: 

• cerinţele impuse de reglementările 

Fondurilor Structurale (ex. referitoare la 

pregătirea programului, monitorizarea şi 

evaluarea lui); 

• felul programelor (ex. necesitatea 

selectării programelor şi întocmirii 

de contracte cu cei ce coordonează 

proiectele, ca şi transferului de 

fonduri); 

Structurile transfrontaliere îndeplinesc 

anumite funcţii ce derivă din aceste 

cerinţe şi sînt prezentate pe scurt în 

Tabelul B.2.3. 

Structuri 

Cerinţele impuse de reglementările 

Fondurilor Structurale 11 conduc la 

necesitatea introducerii unor structuri 

de bază de “coordonare în comun” în 

toate programele INTERREG IIA, şi 

anume: o Comisie de Monitorizare a 

programului şi un secretariat de 

program sau comisie. 

Comisia de monitorizare este 

întotdeauna formată din reprezentanţi 

ai Statelor Membre implicate şi ai 

Comisiei. Există două aspecte 

importante: 

• felul aderării, mai întîi în ceea ce 

priveşte reprezentanţii la nivel 

regional/local şi apoi reprezentanţii 

organismelor private (parteneri 

sociali, sector privat/de voluntariat); 

• felul responsabilităţilor asumate de 

Comisie: 

∗ restrînse la cerinţele minime 

specificate în reglementări, 

adică supravagherea 

generală a implementării la 

nivel de program (Comisia de 

Monitorizare fiind adesea 

parte dintr-un sistem dual de 

comisii, alături de o Comisie 

de Coordonare şi 

Administrare ce se ocupă de 

administrarea programului, 

avînd inclusiv 

resposabilitatea finală de 

selectare a proiectului); 

∗ sau extinse pentru ghidarea 

procesului de implementare a 

programului în toate 

aspectele sale, în multe 

cazuri incluzînd şi 

resposabilitatea finală de 

selectare a proiectelor. 

11 Art 4 al Reglementării Consiliului (EEC) Nr 

2081/93, ce amendează Reglementarea (EEC) Nr 

2052/88 



În mod similar, se presupune ca şi 

Secretariatul să fie “comun”, cel puţin 

în sensul că răspunderile pentru 

funcţionarea lui sînt împărţite între 

Statele Membre implicate. Există mai 

multe formule în ceea ce priveşte 

caracterul organismului ce îşi asumă 

rolul de secretariat sau în cadrul căruia 

este inclus acesta ca şi localizarea sa 

geografică. 

Din punct de vedere al caracterului 

organismului există: 

• organizaţii transfrontaliere 

permanente, ex. euroregiune sau 

organizaţie similară; 

• structuri comune create de 

autorităţi competente în scopuri 

INTERREG, ex. PAMINA; 

• structuri separate, dar ale căror 

funcţii sînt îndeplinite de autorităţi 

competente ale Statelor Membre. 

Din punct de vedere al localizării, 

secretariatul poate fi plasat: 

• în interiorul regiunii transfrontaliere 

eligibile şi deservind întreaga 

regiune; 

• în două zone, de o parte şi de alta a 

graniţei, deservind diferite părţi ale 

regiunii de graniţă; 

• în afara regiunii(lor) eligibile, cum ar 

fi în capitala unuia dintre Statele 

Membre implicate (cum ar fi Atena). 

Toate celelalte structuri necesare 

îndeplinirii funcţiilor descrise mai jos 

nu sînt standardizate, ci dispuse în 

variate moduri de către autorităţile 

competente ale statelor membre. Ele 

pot implica existenţa unor funcţionari 

sau birouri de asistenţă tehnică, 

grupări tehnice sau consultanţi de 

proiect, manageri de program, comisii 

de coordonare, etc. Printre formulele 

tipice se numără constituirea unor 

structuri comune de către autorităţile 

statelor membre implicate sau 

alocarea acestor funcţii structurilor 

comune ale unei euroregiuni sau ale 

unui organism similar. În unele cazuri, 

acest lucru se întîmplă prin încheierea 

unui acord INTERREG formal între 

autorităţile competente ale statelor 

membre şi structurile transfrontaliere 

relevante la nivel regional/local. 

Funcţii 

Desfăşurarea programului 

Cerinţa majoră a UE este ca Statele 

Membre să prezinte doar un singur 

program operaţional în cazul graniţelor 

interne. Alte cerinţe derivă din 

principiile generale ale UE referitoare 

la parteneriat şi afiliere şi din bună 

practică în domeniul programelor de 

cooperare transfrontalieră. Este 

indicată consultarea listei alternative 

de mai jos 12 (ce indică între paranteze 

formulele tipice): 

• activităţi pregătitoare (studii şi 

concepte/strategii transfrontaliere, 

analize SWOT, etc. sau lipsa lor); 

• întocmirea schiţei de program, 

inclusiv planificarea financiară (în 

comun sau prin compilarea unor 

componente separate puse la 

dispoziţie separat de fiecare parte şi 

grad de integrare, cum ar fi luarea 

de măsuri non-transfrontaliere în 

cadrul unor PO-uri, implicarea de 

parteneri sociali, etc.); 

• ex ante evaluare; 

• prezentarea în faţa Comisiei a unei 

schiţe de program şi aprobarea ei 

cu/fără amendamente; 

• pregătirea unui acord referitor la 

coordonarea implementării 

programului (anterior punerii în 

practică a programului sau lipsa 

unui astfel de acord). 

12 Cu toate că este aplicabilă graniţelor interne, 

această listă are un caracter general şi poate fi 

utilizată penttru graniţele externe, fără a implica 

aceleaşi standarde de bună practică în toate 

cazurile. 



Implementarea programului 

UE oferă puţine indicaţii în acest sens 

şi prin urmare există diferenţe 

substanţiale între Statele Membre şi 

programe, dar se poate identifica o 

serie de paşi importanţi ce au aplicare 

generală. 

Informaţii şi servicii de consultanţă 

către beneficiari referitoare la 

desfăşurarea proiectelor 

Aceste funcţii nu necesită să fie 

îndeplinite de toate programele. În 

cazul în care sînt îndeplinite, ele pot fi 

alocate diferitelor structuri (ex. 

secretariatului, funcţionarilor 

responsabili cu desfăşurarea 

programului, birourilor de asistenţă 

tehnică) ce operează pe o bază 

transfrontalieră sau doar de o parte a 

frontierei. 

Prezentarea propunerilor de proiect 

Propunerile de proiect sînt prezentate 

fie ca urmare a cererilor de propuneri 

(ce acoperă arii mai restrînse sau mai 

largi) sau în conformitate cu 

procedurile restrînse/interne. 

În cazul cererilor de propuneri, se pot 

manifesta diferenţe în ceea ce 

priveşte: 

• funcţia (“postbox” sau legată de 

furnizarea de 

informaţii/consultanţă); 

• spaţiul (unul sau mai multe în cadrul 

zonei eligibile) unde pot fi 

prezentate propunerile; şi 

• perioada de timp (acelaşi termen 

limită sau diferit de o parte şi de alta 

a graniţei, în ceea ce priveşte toate 

măsurile sau unele dintre ele). 

Evaluarea proiectului (evaluarea 

cererilor de proiect) 

Pot exista o serie de aspecte majore 

ce trebuie luate în considerare: 

• de către cine? Este realizată în 

întregime în comun sau separat 

pentru fiecare dintre cele două părţi 

ale graniţei (ex. de autorităţile 

statului membru) sau prin 

combinarea celor două alternative? 

• pe ce criterii? La nivel de 

program/măsură/proiect (menţionat 

deja în PO-ul aprobat)? Pe alte 

criterii “valabile la nivel naţional” ? 

• se efectuează şi o pre-selecţie? Se 

înaintează toate proiectele (sau se 

înaintează/recomandă doar 

proiectele pre-selecţionate, iar altele 

sînt respinse în fază iniţială)? 

Selecţionarea proiectelor 

Selecţionarea finală sau confirmarea 

se efectuează de obicei în comun de 

către un organism transfrontalier 

(structură sau comisie comună), dar 

practic se pot face excepţii (în cazul 

măsurilor non-transfrontaliere pentru 

unele programe cuprinse în Obiectivul 

1, ex. E/P). 

Evaluarea finală, selecţionarea şi 

aprobarea posibilă prin proiect formal 

a proiectului ar putea fi combinate şi 

efectuate într-o singură etapă de către 

aceeaşi structură transfrontalieră. 

Aprobare şi contractare 

Aprobarea formală este efectuată fie 

de către un singur organism 

transfrontalier care realizează 

selecţionarea şi/sau de autorităţi 

competente ale statelor member 

separat. Aceasta include şi alocarea 

de fonduri naţionale şi UE. 

Notificarea aprobării şi contractării 

poate fi efectuată de aceleaşi autorităţi 

sau de altele. Pot exista cu totul alte 

posibilităţi în ceea ce priveşte 

întocmirea unui singur contract per 



proiect aprobat (încheiat pentru un 

partener coordonator care efectuaeză 

apoi plăţile către alţi parteneri de 

celaltă parte a frontierei) sau a unor 

contracte separate pentru fiecare 

partener de o parte şi de alta a 

graniţei. 

Administrarea financiară 

Aceasta implică o serie de funcţii, cum 

ar fi: plăţi; verificare; şi răspunderi 

financiare. 

Pot exista diferenţe în funcţie de 

utilizarea dispoziţiilor speciale pentru 

programul INTERREG (ex. cont 

bancar comun pentru contribuţiile UE 

şi chiar pentru contribuţiile la nivel 

naţional) sau utilizarea sistemelor 

naţionale normale (care cel mai 

probabil sînt diferite). 

Monitorizarea 

Monitorizarea va fi binenţeles legată 

de administrarea tehnică şi financiară 

a programului. Astfel, pot exista 

dispoziţii comune sau separate (ce 

dau naştere unor probleme de 

coordonare). 

Evaluarea şi revizuirea programului 

Acestea se efectuează de obicei ca 

activităţi comune în cadrul 

parteneriatului dintre Comisie şi 

Statele Membre implicate (incluzînd 

autorităţile regionale/locale după 

cerinţe 13 ) şi cuprind: 

• evaluare ex ante, de mijloc, expost; 

• revizuirea programului şi posibile 

modificări. 

13 În cazul graniţei Olanda/Germania, Euroregiunile 

efectuează singure evaluarea, verificată apoi de 

consultanţi independenţi 

Prezentarea situaţiei INTERREG IIA 

Situaţia administrării programelor 

transfrontaliere sub auspiciile 

INTERREGIIA este prezentată pe 

scurt în Tablelele B.2.4, B.2.5 şi B.2.6. 

Aceste tabele permit stabilirea unor 

concluzii referitoare la aspectele 

instituţionale ale desfăşurării 

programului şi administrării sale sub 

auspiciile INTERREG IIA. 

Desfăşurarea programului 

Un număr mare (peste 2/3) de zone de 

graniţă interne terestre şi-au creat 

concepte/strategii transfrontaliere şi 

programe în comun (mai ales ) cu 

sprijinul autorităţilorregionale/locale. 

Acelaşi lucru se poate spune despre 

un număr la fel de mare de programe 

interne maritime. In ceea ce priveşte 

graniţele externe transfrontaliere au 

existat strategii/concepte pentru 

aproximativ 2/3 dintre acestea, însă 

implicarea 

organismelorregionale/locale în 

pregătirea programului s-a desfăşurat 

mai ales la nivel de consultanţă. 

Administrarea tehnică 

În mod asemănător, în cazul unui 

număr mare de zone de frontieră 

interne terestre (aprox. 2/3) s-au 

aplicat în comun toate cele patru 

funcţii cheie de administrare prin 

intermediul unor activităţi şi structuri 

comune. În cazul programelor 

desfăşurate la frontierele interne 

maritime mai puţin de ½ au beneficiat 

de abordarea de mai sus. În cazul 

zonelor de frontieră externe s-au 

aplicat funcţiile de informare şi 

consultanţă la un număr mai mic de ½ 

din totalul programelor şi doar într-un 

număr foarte redus de zone s-au 

aplicat în comun alte funcţii precum 

selecţionarea programelor. 




În cadrul programelor de la graniţele 

interne terestre s-a manifestat un grad 

ridicat de integrare în ceea ce priveşte 

administrarea financiară, cu mai bine 

de ½ din PO-uri cu cont bancar comun 

pentru contribuţiile UE. Această stare 

de fapt s-a aplicat la 1/3 din 

programele interne maritime (şi doar 

într-un singur caz excepţional la 

graniţele externe). 

Structuri transfrontaliere 

Practic au existat structuri transfrontaliere 

la nivel regional / local într-o mare 

măsură în toate zonele de frontieră: 

interne (terestre şi maritime) şi 

externe, dar diferite din punct de 

vedere al caracterului şi 

competenţelor. Discrepanţele cele mai 

mari se înregistrau la graniţele externe 

ale Greciei, în arii restrînse de la 

frontiera Spania/Portugalia şi la o serie 

de graniţe interne maritime. 

Din punct de vedere al competenţei şi 

experienţei structurile de la graniţele 

interne terestre erau net superioare. In 

cazul a 2/3 din zonele de frontieră 

interne terestre structurile 

transfrontaliereregionale/locale jucau 

un rol important în desfăşurarea 

programului şi conceptului/strategiei 

transfrontaliere ca şi în administrarea 

PO-urilor INTERREG IIA. Acelaşi lucru 

se întîmpla în cazul aprox. ½ din 

programele maritime interne şi într-o 

proporţie mult mai mică la graniţele 

externe. 



STRUCTURI DE COORDONARE 

A INTERREG IIIA 

ŞI A PROGRAMELOR UE CONEXE 

Noile Linii Directoare 

pentru INTERREG 

INTERREG este cea mai 

cuprinzătoare Iniţiativă Comunitară 

aflată sub auspiciile Fondurilor 

Structurale UE pentru perioada 2000- 

2006, fiindu-i alocate €4.875 milioane. 

Pe 28 aprilie 2000 Comisia Europeană 

a aprobat Liniile Directoare referitoare 

la această Iniţiativă. (“INTERREG 

III”) 14 . 

INTERREG III cuprinde trei secţiuni ce 

acoperă: 

• Secţiunea A: cooperarea 

transfrontalieră – o continuare a 

INTERREG I şi IIA; 

• Secţiunea B: cooperarea 

transnaţională, ce reprezintă o 

prelungire a INTERREG IIC; şi 

• Secţiunea C: cooperarea 

INTERREGională, ce succede 

programele de tip RECITE şi Ecos- 

Ouverture. 

Secţiunea A se referă la promovarea 

“dezvoltării regionale integrate între 

regiuni frontaliere învecinate”. Aceasta 

reprezintă forma cea mai durabilă de 

cooperare în afara graniţelor naţionale 

şi îi va fi alocată partea cea mai 

importantă din resursele financiare ale 

INTERREG III. Cu puţine excepţii, cum 

ar fi cazul anumitor regiuni maritime, 

se preconizează ca desfăşurarea, 

aprobarea şi implementarea 

programelor aflate sub auspiciile 

Secţiunii A să se realizeze separat de 

cele aflate sub Secţiunea B şi C. 

Unele dintre prevederile Noilor Linii 

Directoare referitoare la Secţiunea A 

14 OJ 2000/C 143/08, 23.5.2000 

sînt foarte asemănătoare cu cele din 

INTERREG I şi IIA şi vor fi deci bine 

cunoscute experţilor implicaţi deja în 

desfăşurarea şi administrarea de 

programe INTERREG. 

O serie de alte prevederi din Liniile 

Directoare prezintă modificări 

considerabile din punct de vedere al 

conţinutului sau priorităţilor. 

Coordonarea în comun a 

implementării programului prin 

intermediul mecanismelor 

transfrontaliere reprezintă o condiţie 

esenţială pentru aprobarea unui 

program INTERREG IIIA de către 

Comisia Europeană. 

Noile Linii Directoare se bazează pe 

principiul unui parteneriat 

transfrontalier mai cuprinzător şi pe 

dezvoltarea şi aplicarea unei metode 

‘bottom-up’ încă din faza elaborării 


implementarea operaţiilor. Se 

preconizează ca autorităţileregionale şi 

locale din zonele frontaliere şi 

structurile transfrontaliere la nivel 

regional să deţină un rol major în 

pregătirea programului, cu sprijinul 

autorităţilor naţionale atunci cînd este 

posibil. 

Se vor putea desfăşura două tipuri de 

program. Primul va implica un program 

unic pentru întreaga graniţă. Acest 

program unic poate fi format dintr-o 

serie de sub-programe la nivel 

regional. Cel de-al doilea tip de 

program va fi reprezentat de programe 

sub-regionale pentru porţiuni de 

graniţă, cum s-a întîmplat şi în cazul 

INTERREG I şi IIA pentru D/NL, NL/B 

D/F, F/UK, şi alte graniţe. (Acestea 

corespund modelelor dezvoltate în 

documentul de lucru al AEBR/LACE 

INTERREG IIIA: Modele de 

coordonare a programului. (Vezi 



prezentarea pe scurt a modelelor din 

Tabelul B.2.7) 

După cum se stipulează în 

Reglementarea Generală a Fondurilor 

Structurale, va exista o Comisie de 

monitorizare transfrontalieră comună. 

Această Comisie va răspunde de o 

Comisie de Coordonare comună 

care să ilustreze aderarea partenerilor 

transfrontalieri. Ea va răspunde de 

coordonarea operaţională a 

implementării fiecărui program sau 

sub-program, inclusiv de selecţionarea 

finală şi de aprobarea proiectelor. 

Reglementarea Generală mai 

stipulează desemnarea unei Autorităţi 

coordonatoare ce are răspunderea 

de a coordona programul în linii mari 

with şi a unei Autorităţi plătitoare 

pentru administrarea financiară. 

Funcţia de autoritate coordonatoare şi 

plătitoare poate fi îndeplinită de 

aceeaşi persoană. Oricum, acestea 

trebuie să fie organisme comune 

instituite de autorităţi de stat 

competente implicate în program (vezi 

Tabelul B.2.8). 

Sistemul de administrare financiară va 

fi mai integrat datorită existenţei unui 

Fond Structural unic (ERDF), cu funcţii 

mai cuprinzătoare pentru acoperirea 

unor acţiuni de regulă eligibile sub 

ESF, EAGGF şi FIFG. De altfel, 

transferul tuturor fondurilor ERDF (şi 

de preferinţă fonduri naţionale 

adecvate) se va efectua către un cont 

bancar de program unic, fără a împărţi 

fondurile ERDF între Statele Membre. 

Coordonarea INTERREG IIIA cu 

Phare CBC 

Aceste Linii Directoare prezintă o 

importanţă considerabilă pentru 

regiunile frontaliere din ţările Europei 

Centrale şi de Est (CEC) ca şi pentru 

ţările învecinate din UE din două 

motive: 

• modificările operate în INTERREG 

pot avea o influenţă majoră asupra 

Phare CBC, care a fost instituit pe 

baza INTERREG; 

• noile Linii Directoare se ocupă 

pentru prima dată de coordonarea 

între INTERREG şi Phare CBC. 

Liniile Directoare susţin ideea unei 

coordonări efective între INTERREGşi 

instrumentele de politică externă UE, 

mai ales învederea unei extinderi. Ca 

urmare, în prezent se operează unele 

modificări majore prezentate deja pe 

scurt în Reglementarea Phare CBC Nr 

2760/98. Un program unic 

(Documentul de programare comună, 

JPD) va acoperi atît INTERREG cît şi 

Phare CBC, cu toate că pregătirea, 

aprobarea şi implementarea lui vor 

urma două seturi diferite de reguli şi 

proceduri. Activitatea de programare şi 

monitorizarea implementării JPD se va 

realiza în mod integrat de către 

Comisia comună de cooperare oint 

Cooperare. De altfel, utilizarea 

frecventă a Fondurilor pe Proiecte Mici 

şi operarea lor pe o bază 

transfrontalieră (FPM “comun”) va 

facilita descentralizarea luării de decizii 

către nivelul regional/local şi 

promovarea unor veritabile proiecte 


În ciuda cerinţelor de instituire a unor 

structuri comune între INTERREG IIIA 

şi Phare CBC, există în continuare 

diferenţe şi probleme importante de 

rezolvat, printre care: 

• Phare CBC ca instrument financiar 

nu deţine încă caracterul multianual 

al INTERREG – se au în 

vedere doar alocări financiare 

indicative pentru o perioadă mai 

scurtă de timp decît în cazul 

INTERREG (2000-02); 

• Arie mai restrînsă de activităţi 

eligibile în cazul Phare CBC – 

unele activităţi de tip “uşor” pot fi 

acceptate doar în cazul unor 



• proiecte mici sub FPM, ex. 

dezvoltarea economiei locale şi a 

pieţei locurilor de muncă, inclusiv 

turism, comunicaţii/media, 

schimburi culturale, cooperare în 

domeniul sănătăţii, 

• Limitări stricte în ceea ce priveşte 

suma alocată proiectului sub Phare 

CBC – în afara FPM-urilor se va 

obţine doar în cazuri excepţionale o 

derogare de la suma minimă cerută 

de €2 milioane pentru proiectele 

Phare. 

• Proiectele Phare CBC vor necesita 

în general aprobarea Comisiei 

Europene, ceea ce nu se întîmplă 

în cazul INTERREG; 

• Documentul de programare 

comună trebuie să îndeplinească 

două seturi de cerinţe care nu sînt 

în întregime compatibile impuse de 

reglementările Fondurilor 

Structurale/INTERREG IIIA şi 

Phare. 

Pregătirea şi implementarea unui real 

program comun pentru INTERREG 

IIIA şi Phare CBC va necesita fără 

îndoială îmbunătăţiri în ceea ce 

priveşte coordonarea celor două 

instrumente şi unei mai bune clarificări. 

Astfel de îmbunătăţiri au fost 

menţionate în Liniile Directoare şi 

anunţate mai tîrziu în Comunicatul 

Comisiei “Vedere asupra Phare 2000 – 

consolidarea pregătirilor de aderare” 

(27.10.2000). Cu toate acestea, cel 

puţin administrarea financiară a 

programelor se va efectua separat 

după reglementările INTERREG şi 

Phare 15 . 

15 Pe termen mediu se preconizează o administrare 

comună prin intermediul unei posibile delegaţii de 

selectare şi aprobare a proiectelor atît pentru 

Interreg cît şi pentru Phare CBC sub Articolul 12 

din Reglementarea Nr 1266/99 referitor la 

coordonarea instrumentelor de pre-accesare. 

Coordonarea dintre INTERREG IIIA 

şi alte programe UE externe 

Pînă în prezent nu există structuri 

comune sau coordonare în ceea ce 

priveşte măsurile instituţionale 

referitoare pe de o parte la INTERREG 

IIIA şi pe de alta la Tacis CBC. Acelaşi 

fenomen se produce şi în cazul 

coordonării dintre INTERREG IIIA şi 

operaţiile de coordonare 

transfrontalieră sub MEDA şi noile 

reglementări CARDS, care furnizează 

sprijin inter alia în vederea cooperării 

transfrontaliere către statele nonmembre 

din zona Mediterană şi vestul 

Balcanilor. 



Tabelul B.2.1 Criterii de instituire a unei Euroregiuni - AEBR / LACE 16 

Organizare 

participarea autorităţilor aregionale şi locale din ambele părţi ale graniţei naţionale, uneori 

susţinute de o adunare parlamentară; 

organizaţii transfrontaliere cu secretariat permanent, experţi şi personal administrativ; 

în conformitate cu dreptul privat, bazată pe asociaţii naţionale sau fundaţii din ambele părţi 

ale graniţei, respectînd legislaţia statului respectiv; 

în conformitate cu legislaţia de stat, bazată pe tratate internaţionale care reglementează şi 

criteriile de aderare a autorităţilorregionale. 

Metoda de lucru 

dezvoltare şi cooperare în sens strategic, fără ca vreo măsură să fie bazată pe cazuri 

particulare; 

cu orientare transfrontalieră permanentă, nu ca regiune frontalieră naţională; 

acelaşi nivel de administrativ; 

bază solidă pentru dezvoltarea de relaţii transfrontaliere; cetăţeni, politicieni, instituţii, 

economie, parteneri sociali, organizatori de evenimente culturale, etc.; 

păstrarea echilibrului între structuri diferite şi competenţe de ambele părţi ale graniţei şi 

referitor la problemele de ordin psihologic; 

cooperare în parteneriat, pe verticală (europeană, guvernamentală, regională, locală) ca şi pe 

orizontală în afara graniţei; 

implementarea deciziilor tranfrontaliere la nivel naţional, în conformitate cu procedurile 

aplicabile de ambele părţi ale graniţei (evitare conflictelor de competenţe şi capacităţi 

structurale); 

participarea transfrontalieră a cetăţenilor, instituţiilor şi partenerilor socială în procesele de 

întocmire a programelor, proiectelor şi luare a deciziilor; 

iniţiative directe şi utilizarea resurselor proprii ca pre-condiţii pentru sprijinirea unui al treilea 

partener. 

Conţinutul cooperării transfrontaliere 

definirea domeniilor de activitate în funcţie de interesele commune (ex. infrastructură, 

economie, cultură); 

cooperare în toate domeniile legate de viaţă: trai, serviciu, timp liber, cultură, etc.; 

interes egal faţă de cooperarea la nivel socio-cultural şi cea la nivel economic şi de 

infrastructură; 

implementarea tratatelor şi acordurilor încheiate la nivel european între ţări pentru a dobîndi 

experienţă în domeniul transfrontalier; 

consultanţă, asistenţă şi coordonare a cooperării transfrontaliere, mai ales în următoarele 

domeniile: 

dezvoltare regională; turism şi agrement; 

dezvoltare economică; dezvoltarea agriculturii; 

transport şi trafic; transfer de inovaţii şi tehnologie 

protecţia mediului şcoli şi educaţie; 

şi conservarea naturii; cooperare socială; 

cultură şi sport; servicii de urgenţă şi prevenire a 

sănătate; calamităţilor; 

energie comunicaţii; 

administrarea reziduurilor; siguranţă publică. 

16 Documentul de lucru AEBR-LACE referitor la Iniţiativa INTERREG UE şi la dezvoltări viitoare, iulie 1997, p 36. 



Tabelul B.2.2 a: Euroregiuni din Uniunea Europeană 

Denumire Data instituirii 17 

Graniţă 

EUREGIO 1958 D/NL 

Rhein-Waal 1973 D/NL 

Maas Rhein 1976 D/NL 

Ems-Dollart 1977 D/NL 

Rhein Maas Nord 1978 D/NL 

Zukunft SaarMoselle-Avenir 1979 D/F 

Benelux-Middengebied 1984 B/NL 

Scheldemond 1989 B/F/NL 

Saar-Lor-Lux-Rhein 1989 D/F/LUX 

Nestos-Mesta 1990 GR/BUL 

Neisse/Nisa/Nysa 1991 D/PL/CZ 

Elbe/Labe 1992 D/CZ 

Erzgebirge 1992 D/CZ 

Euregiunea Pro Europa 

Viadrina 

1992 D/PL 

Egrensis 1993 D/CZ 

Bayerischer 

Wald/Böhmerwald 

1993 A/DCZ 

Spree-Neisse-Bober 1993 D/PL 

Inn-Salzach 1994 D/A 

Bodensee 1994 A/CH/D 

Euregiunea Pomerania 1994 D/PL 

Regio TriRhena 1995 D/F/CH 

Salzburg-Berchtesgadener 

Land-Traunstein 

1995 D/A 

“via Salina” 1997 D/A 

Nestos-Mesta 1997 GR/BUL 

Sønderjylland-Schleswig 1997 DK/D 

Zugspitze-Wetterstein- 

Karwendel 

1998 D/A 

Midi-Pyrénées, Languedoc- 

Rousillion, Catalunya 

1998 E/P 

CENTRE 1999 D/F 

Karelia 1999 FIN/RF 

Watteninseln 1999 D/DK/NL 

17 În majoritatea cazurilor, procesul de cooperare informală a început mai devreme 



Tabelul B.2.2 b: Structuri de tip Euroregiune în Scandinavia şi Ţările Baltice 18 

Denumire Data instituirii Graniţă 

Øresund Council 

1964 

DK/S 

Øresund Committee 1994 

North-Calotte Council 1971 S/SF/N 

Kvarken Council 1972 SF/S 

Mittskandia 1977 FIN/S/N 

Storstroms Amt/Kreis 

Ostholstein - Lübeck 

1977 DK/D 

Islands/Archipelago 

Cooperation - Skärgården 

1978 S/FIN 

Arko Cooperation 1978 S/N 

Bornholm-Southeastern 

Skåne 

1980 DK/S 

Oestfold/Bohuslän/Dalsland 1980 S/N 

Tornedalsrådet 1987 FIN/N/S 

Cooperare regională 

Estonian-Finnish 3+3 

1995 EST/FIN/RUS 

Euroregiunea Baltica 1996 PL/S/LT/LIT/LV/DK/RF 

Consiliul de cooperare în 

regiunile de graniţă Vöru- 

Alüksne-Pskov 

1996 EST/LV/RF 

Euroregiunea Pomerania 1995/97 D/PL/S 

Euroregiunea NEMUNAS- 

NIEMEN-HEMAH 

1997 LT/PL/BY/RF 

Euregiunea Helsinki-Tallinn 1999 EST/FIN 

Euregiunea SAULE 1999 LT/LV/RF 

Euregiunea Karelia 1999 FIN/RF 

Euroregiunea Ţinutul 

Lacurilor-Ezaru Zeme 

2000 LT/LV/BY 

18 În majoritatea cazurilor, procesul de cooperare informală a început înainte de data instituirii 



Tabelul B.2.2 c: Structuri de tip Euroregiune instuite între 1990-2000 în ţările MOE 

Denumire Graniţă 

Euroregiunea Bug PL/UKR/BY 

Euroregiunea PRO EUROPA VIADRINA D/PL 

Euroregiunea Spree-Neisse-Bober D/PL 

Euroregiunea Neisse-Nisa-Nysa D/PL/CZ 

Euroregiunea Glacensis CZ/PL 

Euroregiunea Praded-Pradziad CZ/PL 

Euroregiunea Silesia/Sleszko CZ/PL 

Euroregiunea Tĕsinske Slezsko-Slask CZ/PL 

Ciezyriski 

Euroregiunea ELBE/LABE CZ/D 

Euroregiunea Erzgebierge Krušnohoři D/CZ 

Euroregiunea Egrensis CZ/D 

Euregiunea Bayrischer Wald/Sumava- 

Mühlviertel-Böhmerwald 

D/CZ/A 

Euroregiunea Waldviertel-Budowice-Jižni- 

Cechy 

A/CZ 

Euroregiunea Weinviertel-Südmähren-Jižni- A/CZ/SK 

Morava-Zahórie 

Euroregiunea Bile-Biele Karpaty SK/CZ 

Euroregiunea Beskidy PL/SK/Y 

Euroregiunea TATRY PL/SK 

Euroregiunea Istria HR/SLO 

Euroregiunea Vagus-Danubius- Ipolia SK/H 

Euroregiunea Ipelsky-Ipoly SK/H 

Euroregiunea Neogradiensis SK/H 

Euroregiunea Sajo-Rima-Slaná-Rimava SK/H 

Euroregiunea Košice-Miskolc SK/H 

Euroregiunea Hajdu-Bihar/Bihor H/RO 

Euroregiunea Dunăre-Körös-Maros-Tisza H/RO/BiH 

Euroregiunea Dunăre-Drava-Sawa H/HV/BiH 

Euroregiunea Prutului superior RO/MD/UKR 

Euroregiunea Prutului mijlociu MOL/RO 

Euroregiunea Dunării inferioară RO/MOL/UKR 

Euroregiunea Dunăre est RO/BG 

Euroregiunea Dunăre sud RO/BG 

Euroregiunea Dunăre Sec.XXI RO/BG/BiH 

Euroregiunea Nestos-Mesta GR/BUL 

Euroregiunea Reţeaua Polis-Kent GR/TR 



Tabelul B.2.3: Listă de caracteristici ale structurilor transfrontaliere 

Aspect Structură permanentă 

(variante) 

Compoziţie Autorităţi regionale/locale 

Autorităţi la nivel naţional 

Alte organisme (de ex. parteneri sociali) 

Organizare Adunare/consiliu la nivel politic 

Comisie/comitet la nivel oficial 

Secretariat (comun, localizare unică) 

Secretariat (localizare separată) 

Capacităţi Administrative / de secretariat (personal 

propriu) 

Tehnice (grupuri de lucru cu personal dintre 

membri, et al) 

Tehnice (personal propriu ) 

Resurse financiare 

Resurse proprii (din cotizaţiile/contribuţiile 

membrilor) 

Resurse financiare 

(din proiecte, prestări servicii, etc) 

Funcţii / servicii/ 

competenţe 

Administrarea programului 

(variante referitoare la funcţiile 

îndeplinite de o structură) 

Adunări de informatizare, cercetare, studii Contribuţie la desfăşurarea programului 

Pregătirea strategiilor, planurilor, programelor Ca parte a procesului de desfăşurare a 

programului 

Furnizarea de informaţii şi consultanţă, Publicitatea programului 

promovare (în general referitoare la cooperarea 

transfrontalieră şi în special referitoare la 

Informaţii către beneficiari / solicitanţi 

programe/proiecte) Asistenţă tehnică 

Desfăşurarea proiectelor 

Desfăşurare de proiecte proprii 

Sprijinirea/coordonarea desfăşurării altor 

proiecte 

Implementarea proiectelor Implementarea proiectelor proprii 

Secretariat de program Primirea şi analizarea propunerii de 

proiect, pregătirea rapoartelor către 

Evaluarea proiectului, selectarea, notificarea 

evaluării 


Monitorizarea şi evaluarea 

comisii, etc 

Sprijinirea organismelor de consultanţă 

(ex. grupurile de lucru sectoriale) şi de 

luare a deciziilor (ex. Comisia de 

Coordonare) 

Aderarea la organisme de consultanţă şi de 

luare a deciziilor 

Furnizarea componenţei organismelor de 

luarea a deciziilor, inclusiv a Comisiei de 

Coordonare 

Activitate ca autoritate plătitoare 

Susţinerea autorităţii plătitoare 

Colarea datelor şi întocmirea rapoartelor 

Îndeplinirea sarcinilor de monitorizare 

Organizarea sarcinilor de evaluare 

Aderare formală a Comisiei de 

Monitorizare 



NR. INTERREG 

IIA ŞI OP 

1 Maas-Rhein 

B/D/NL 

2 West Flanders 

B/F 

3 PACTE 

B/F 

4 Ardennes 

B/F 

TABELUL B.2.4: Aspecte instituţionale ale programelor INTERREG IIA pentru graniţele interne terestre 

DESFĂŞURAREA 

PROGRAMULUI 

Dezvoltare în comun 

a: 

• conceptului/ 

strategiei de către 

partenerii 

regionali: CS 

• programului de 

către parteneri 

regionali: OP 

• desf. susţinută de 

stat, consultînd şi 

parteneri 

regionali: (OP) 

CS 

OP 

CS 

OP 

OP (în cadrul 

INTERREG I) 

COORDONAREA TEHNICĂ ADMINISTRARE 

A FINANCIARĂ 

Proiect 

• iniţiere/TA: DTA 

• prezentare: SU 

• evaluare: AP 

• selectare/aprobare: SA 

c: proceduri comune 

cDTA (Euregio-TA, manageri 

de proiect regionali) 

cSU (Euregio) 

cAP (Euregio-comisie) 

cSA (Comisie Coordonatoare) 

DTA (Secretariat - asistenţă) 

SU (regiuni) 

cAP (Comisie tehnică) 


CDTA 

cSU (ambele echipe tehnice 

transfrontaliere) 

cAP (echipe tehnice şi grup de 

monitorizare tehnică) 

cSA (grup de monitorizare) 

OP (comisie mixtă) CDTA 

cSU (2 echipe tehnice 

INTERREG ) 

AP (regiuni) 

SA (Comisie de parteneriat şi 

comisie de monitorizare) 

Cont bancar 

comun 

• pentru 

contribuţii UE: 

EU 

• pentru 

contribuţii 

naţionale: MS 

EU (ING Bank) 

MS 


STRUCTURI TRANSFRONTALIERE 

• existente dar fără implicare INTERREG: ES 

• implicate/parţial reponsabile de INTERREG IIA: IN 

• responsabile de INTERREG IIA: IIA 

II A (Euregio) 

- - II A (Euroregio) 

ES (COPIT=cooperare transfrontalieră referitoare la 

planificarea spaţială; comisie permanentă pentru relaţii 

externe între Departement du Nord şi provinvcia Flandra de 

Vest) 

- - ES (COPIT= cooperare transfrontalieră referitoare la 

planificarea spaţială); 

- - - -


5 PED 

B/F/L 

6 Scheldemond 

B/NL 

7 Middengebied 

B/NL 

8 Sønderjylland/ 

Schleswig 

DK/D 

13 Saar-Lor- 

Westpfalz 

D/F 

14 PAMINA 

D/F 

15 Oberrhein 

-Mitte-Süd 

D/F/CH 

16 Alpenrhein/ 

Bodensee/ 

Hochrhein 

D/A/CH 

17 Germania/ 

Luxemburg 

D/L 

18 Ems-Dollart 

D/NL 

CS 

OP 

CS 

OP 

CS 

OP 

CDTA 

SU (regiuni) 

cAP (grup tehnic) 

cSA (comisie de monitorizare) 

cDTA 

cSU (Consiliu Euregional) 

cAP (grup de lucru tehnic 

transfrontalier) 


DTA (separat) 

cSU + cAP (Secretariat) 


OP cDTA (parteneri de proiect) 

cAP + cSU (Secretariat) 


OP DTA (consultanţă) 

SU (regiuni) 

cAP (Secretariat) 

OP (biroul Pamina în 

cadrul INTERREG 1) 

CS 

(OP) 


CDTA 

cSU (Secretariat) 

cAP (grup de lucru) 


CDTA 

cSU (Secretariat comun) 



(OP) cDTA (consultanţă) 




(OP) (Saarland, Rh-Pf 

şi Ministerul 

Planificării Spaţiale 

din Lux) 

CS 

OP 

DTA (consultanţă) 

SU (regiuni) 

AP (autorităţi regionalenaţionale 

şi Secretariat) 

cSA (Comisie de coordonare) 

cDTA (Secretariat Euregiune) 

cSU (Secretariat Euregiune) 

cAP (Secretariat Euregiune) 


- - - - 

UE 

(Gemeentekrediet 

van België) 

UE 

(Gemeentekrediet 

van België) 

UE (coordonat de 

comitatul 

Sonderjylland) 

UE (Saarländische 

Investitionskreditba 

nk) 

UE (departement 

du Bas-Rhin) 


II A (Euregiunea Scheldemond) 

ES (camerele de comerţ; fonduri pentru bolnavi; facultatea 

International Schelde; legături permanente între Zeeuws- 

Vlaanderen de Est şi Waasland; cooperare transfrontalieră 

Flandra/Olanda) 

IIA Middengebied 

ES (Regiunea Sonderjylland-Slesvig) 

ES (Comisia regională Saar-Lor-Lux-Westpfalz; summit-uri 

Lux/Rh-pf; cooperare locală; Euregiunea SaarLorLux; 

cooperare SaarLorLuxRhein) 

II A ( Pamina-Council) 

UE pentru F/D ES ( Oberrhein Conference; TriRhena) 

(Landesbank 

Baden- 

Württemberg) 

- - ES (Regiunea Bodensee, Bodensee Council; International 

Bodensee Conference; Commisia de preşedinţi 

parlamentari; Commisia de parlamentari) 

EU (Landesbank 

Rheinland-Pfalz) 

EU 

MS 

(Norddeutsche 

Landesbank) 

ES (Comisie regională Saar-Lor-Lux-; summit-uri Lux/Rhpf; 

cooperări locale; Euregiunea SaarLorLu;) 

II A (Regiunea Ems Dollart : responsabilă integral) 

19 EUREGIO CS cDTA (Secretariat Euregiune) EU II A (EUREGIO: responsabilă integral)


D/NL OP cSU (Secretariat Euregiune) 



20 Rhein Waal 

D/NL 

21 Rhein-Maas- 

Nord 

D/NL 

22 Bavaria/Austria 

D/A 

29 Pyrenées 

E/F 

30 

Spania/Portugalia 

E/P 

32 Alpi 

F/I 

39 Irlanda/Irlanda 

de Nord 

CS 

OP 

CS 

OP 









(OP) DTA (separat) 

SU (autorităţi regionale) 

AP + SA (autorităţi regionale) 

SA (Comisie de coordonare 

după AP, de către autorităţi 

CS (o serie la nivel 

regional) 

CS (o serie la nivel 

regional) 

CS 

(OP) 

CS 

(de către fiecare 

regionale) 

cDTA (obligatoriu) 

cSU (uneia sau ambelor regiuni) 

cAP (grupuri de lucru 

transfrontaliere; Comisie de 

coordonare) 


cDTA (GIT evaluarea/selectare 

a proiectului comun pentru o 

serie de măsuri transfrontaliere) 

DTA (pentru alte măsuri, ex. 

transport, de către autorităţi 

regionale) 

SU (departamente regionale ale 

ministerelor naţionale) 

AP + SA (Comisie de 

coordonare) 

DTA (separat) 

SU + AP (regiuni) 

cSA (Comisie de monitorizare) 

cDTA (c în afara proiectelor de 

infrastructură) 

MS 

(Investitionsbank 

Nordrhein- 

Westfalen) 

EU 

MS 


Nordrhein- 

Westfalen) 


II A (Euregiunea Rhein-Waal: responsabilă integral) 

EU 

II A (Euregiunea Rhein-Maas Nord) 

MS 


Nordrhein- 

Westfalen) 

- - IN (Euregiunea Bayerischer Wald/Böhmerwald; Inn- 

Salzach Euregiunea; Euregiunea Salzburg/Berchtesgardener 

Land-Traunstein) 

ES (Euregiunea Allgäu; Euregiunea Zugspitze; AG Unterer 

Bayerischer Wald; comisie mixtă nordul Austriei-Böhmen ) 

- - IN (Comité de Travail des Pyrenees) 

ES (Euregiunea între Catalonia, Languedoc-Roussillon şi 

Midi-Pyrenees; acord tripartit de cooperare între Euskadi, 

Navarre şi Aquitaine) 

- - IN (Comisii de lucru: Galiţia /Norte, Centro/Extremadura, 

Extremadura/Alentejo, Castilia y Leon Centro/Norte) 

ES (în lucru: Andaluzia/Algarve) 

- - ES (cooperare pentru coordonarea pantelor de ski) 

- - IN (Cooperaratio North şi trei asociaţii: ICBAN, 

NWRCBG, EBRC)


IRL/UK asociaţie) 

(OP) 

41 Italia/Austria 

I/A 

51 Kvarken/ 

MittSkandia 

SF/S/N 

cSU (către ambele secretariate 

INTERREG) 

cAP + cSA (grupuri de lucru 

pentru luare de măsuri) 

OP DTA 

SU (ministere regionale) 

cAP + 

cSA Comisie de coordonare 

CS 

(OP) 

DTA – c pentru SF/F 

SU + AP (secretariat) 

SA (comisie de monitorizare) 


- - IN (Consiliu INTERREG) 

ES (Euregiunea Tirol şi Grupul de lucru Westtirol., Engadin 

şi Vinschgau) 

EU (administrat de 

comitatul 

Västerbotten din 

Ulmea) 

II A (Consiliul Kvarken)


NR. INTERREG 

IIA ŞI OP 

9 Fyn/K.E.R.N 

DK/D 

10 Storstrøm/ 

Ostholstein 

DK/D 

11 Øresund 

DK/S 

TABLE B.2.5: Aspecte instituţionale ale programelor INTERREG IIA pentru graniţele interne maritime 

DESFĂŞURAREA 

PROGRAMULUI 

Dezvoltarea în 

comun a: 

• conceptului/strate 

giei de către 

parteneri 

regionali: CS 

• programului de 


regionali: 

OP 

• dezv. susţinută de 

stat, 

consultîndu-se cu 

partenerii 

regionali : (PO) 

CS 

OP 

CS (prima dată în 

1992/3) 

OP 

CS 

OP (Øresund 

Committee) 

COORDONARE 

TEHNICĂ 

Proiect 

• desfăşurare/TA: DTA 

• prezentare: SU 

• evaluare: AP 

• selectare/aprobare: SA 

c: proceduri comune 

cDTA (parteneri de 

proiect) 

cSU (secretriate) 


cSA (Comisie de 

coordonare) 

cDTA (parteneri de 

proiect) 

cSU (secretariate) 


cSA (Comisie de 

coordonare) 

DTA 

cSU +cAP (Secretariat) 

cSA (grup de lucru 

INTERREG pentru 

proiecte de pînă la 68.000 

ECU , Comisie de 

coordonare pentru 

proiecte de peste 68.000 

ECU) 

ADMINISTRARE 

FINANCIARĂ 

Cont bancar comun 

• pentru contribuţii 

UE: UE 

• pentru contribuţii 

naţionale: MS 

EU (coordonată de 

ţinutul Fynen) 

EU (Storstroms Amt; 

cont la Den Dansk 

Bank, Nykobing F.) 


STRUCTURI TRANSFRONTALIERE 

• existente dar nu răspund de INTERREG: ES 

• implicate/ parţial răspunzătoare de INTERREG IIA: 

IN 

• responsabile pentru INTERREG IIA: IIA 

II A (Fyns Amt-KERN; i s-a alăturat ţinutul Plön 1996) 

IIA (fără structuri specifice, dar cu resposabi.lităţi la nivel 

regional) 

- - II A (Øresund Committee ) 

27 Grecia/Italia - - - - - - - -


GR/I 

33 Corsica/Sardinia 

F/I 

34 Corsica/Tuscany 

- - SA Comisie de 

monitorizare 

- - - - 

- - SA Comisie de 

- - - - 

F/I 

monitorizare 

35 Nord-Pas-de- CS 

cDTA (broşuri şi 

Calais/ 

OP 

publicitate comună) 

Kent 

SU (autorităţi naţionale) 

F/UK 

cAP and cSA (grup tehnic 

comun şi comisie de 

monitorizare) 

36 Rives-Manche CS 

cDTA (broşuri şi 

- - ES (ARC MANCHE) 

F/UK 

OP (grup tehnic: la publicitate comună) 

nivel comun naţional/ SU (autorităţi naţionale 

regional) 

AP (comisii de 

programare naţională) 

cSA (comisie tehnică 

comună ) 

40 Irlanda/Ţara CS cDTA (ocazional) - - ES (Parteneriat Marea Irlandei) 

Galilor 

(asistenţă din partea 

IRL/UK 

echipelor de coordonare) 


cAP+ cSA (pentru 

proiecte uşoare de către 

grupuri de lucru comune) 

AP+SA (pentru proiecte 

legate de transport de 

către autorităţi naţionale) 

50 Islands SF/S CS 

cDTA 

EU (cont bancar de II A (cooperare insulară) 

OP (cooperare SU (secretariat) 

către autoritate lands) 

insulară) 

AP (secretariat) 

SA (comisie de 

monitorizare) 

52 North Calotte CS 

DTA – c pentru SF/S EU (Banca centrală II A (Consiliul North Calotte) 

SF/S/N 

(OP) (Consiliul North SU (secretariat) 

suedeză) 

Calotte; participarea AP (4 grupuri de lucru 

autorităţilor locale şi pentru consultanţă) 

a partenerilor sociali) SA (comisie de 

coordonare) 


- - IN (Euroregiune: NDPC-Kent-Flanders-Wallonia- 

Brussels) 

ES (ARC MANCHE; BDTE=structură transfrontalieră 

pentru SME-uri; parteneriate între oraşe; tratat de 

cooperare între NPDC şi Kent CC 1988)


TABLE B.2.6: Aspecte instituţionale ale programelor INTERREG IIA pentru graniţele externe 

NR. INTERREG DESFĂŞURAREA COORDONARE 

ADMINISTRARE STRUCTURI TRANSFRONTALIERE 

IIA ŞI OP PROGRAMULUI TEHNICĂ 

FINANCIARĂ 

Dezvoltare comună 

de : 

Proiect 

Cont bancar comun 

• concept/strategi 

e de către • dezvoltare/TA: DTA • for EU contribution: • existente, dar fără implicare în INTERREG: ES 

parteneri by • prezentare: SU 

EU 

• implicate/ parţial răspunzătoare de INTERREG IIA: 

regionali: CS • evaluare: AP 

• for national 

IN 

• programului de • selectare/aprobare: SA contribution: MS • răspunzătoare pentru INTERREG IIA: IIA 


regionali: OP c: proceduri comune 

• dezv. susţinută 

de stat, 

consultîndu-se 

cu parteneri 

regionali: (OP) 

12 Bornholm OP cDTA (consultanţă) 

- - ES (B7, Cooperare Four Corner, Euregiunea Baltyk) 

DK/Baltic 

cSU + cAP (Secretriat) 


23 

CS 

cDTA (în puţine cazuri) - - IN(Euroregio Pomerania) 

POMERANIA (OP) 

SU (Euregio) 

ES (deutsch-polnische Gesellschaft; deutsch-polnische 

D/PL 

AP (Comisie de coordonare) 

SA (comisie de proiect) 

Wirtschaftsförderungsgesellschaft) 

24 

CS (în cooperare cu cDTA (în puţine cazuri) - - IN (Euroregio Spree-Neiße Bober; Euroregio Pro 

Brandenburg Polonia) 

SU (Euroregiuni) 

Europa Viadrina) 

D/PL 

(OP) 

AP (Euroregiuni şi ministere) 

SA (Comisie de coordonare) 

25 

(OP) cDTA (în puţine cazuri) - - IN (Euroregio Elbe-Labe; EuregiuneEgrensis; Euroregio 

Saxony 

SU + AP (Euroregiuni) 

Erzgebirge) 

D/PL/CZ 


26 

CS (o serie de DTA (separate) 

- - IN (Euregiunea Egrensis; Euregiunea Bayerischer 

Bavaria/Republica strategii) 

SU + AP (autorităţi bavareze) 

Wald/Böhmischer Wald) 

Cehă 

D/CZ 

(OP) 


28Graniţe externe - - 3 JPMC cu reprezenrtanţi - - ES (Euroregio Nestos-Mesta) 

Grecia 

regionali şi GR reprezentanţi 

GR/BG/FYROM/A 

L 

în FYROM/SPF 

31 Spania/ Maroc 

E/MOR 

- - - - - - - - 



37 Jura F/CH CS 

(OP) 

38 Rhonê-Alpes 

F/CH 

42 Italia/ 

Elveţia 

I/CH 

43 Italia/Slovenia 

I/SLO 

44 Italia/Albania 

I/AL 

45 Gibraltar 

UK/MRC 

46 

Austria/Republica 

Cehă 

A/CZ 

47 Austria/Ungaria 

A/H 

48 Austria/Slovacia 

A/SK 

CS (INTERREG I – 

experienţă şi studii), 

OP (grup ethnic) 

OP (implicarea a 5 

regiuni şi a 3 

cantoane) 

DTA (parteneri de proiect) 

SU (Dep de Belfort; CTJ) 

AP (comisie tehnică ) 


cDTA 

cSU (regiuni de ambele părţi, 

cu acelaşi text) 

cAP (grup de lucru mixt) 

cSA (comisie de 

monitorizare) 

Fiecare regiune italiană cu 

structură proprie; ex. Valle 

d’Aosta: 

cDTA 

cSU (regiuni de ambele părţi , 

cu acelaşi text) 

cSA (grup de lucru mixt) 


- - IN (Communauté de Travail de Jura) 

ES (reţea de oraşe; accord de cooperare între CTJ şi 

Belfort) 

- - ES (comisie regională franco-geneva; Euregiunea Lac 

Leman, Lake Geneva-Council; Communauté de Travail 

des Alpes Occidentales) 

- - ES (Conseil Vallé-Valle d’Aosta; Euregiunea Insubrica: 

Tessin-Lonbardy;; Mont Blanc-territory; Communauté 

de Travail Alpes Occidentales) 

OP DTA (parteneri de proiect) 

SU (autoritate italiană 

regională) 

AP + SA (grupuri de lucru ale 

Consiliului INTERREG) 

- - ES Euregiunea Italia/Slovenia în fază pregătitoare 

- - - - - - - - 

- - - - - - - - 

CS (concept de 

planificare a 

amenajării 

teritoriului) 

(OP) 

CS 

(OP) 

CS 

(OP) 


SU (autorităţi regionale) 

AP + SA (Consiliul 

INTERREG) 


SU (autoritate regională 

austriacă) 

AP + SA (comisie de 

coordonare transfrontalieră) 



austriacă) 



- - ES Euregiunea Bayerischer 

Wald/Böhmerwald/Mühlviertel, Euregiunea 

Weinviertel-Südmähren/Westslovakei (1998); 

Euregiunea Waldviertel/Südtschechien) 

- - ES (Consiliul regional; în fază pregătitoare Euregiunea 

Burgenland; comisia referitoare la planificarea spaţială 

Austria-Ungaria ) 

- - ES (Euregiunea Weinviertel-Südmähren-Westslovakei, 

Euregiune în fază pregătitoare Gyor, Bratislava)


49 Austria/Slovenia 

+A/SLO 

53 Barents 

SF/S/N/RUS 

54 Karelia 

SF/RUS 

55 St. Petersburg 

SF/RUS 

56 Finlanda/Estonia 

SF/EST 

57 Ett Gränslöst 

Samarbete 

S/N 

58 Inre Scandinavia 

S/N 

59 Nordens Gröna 

Bälte S/N 

CS 

(OP) 

(OP) (guvern 

naţional şi 

provincii) 

CS 

OP (3 asociaţii 

regionale, autorităţi 

finlandeze şi ruse) 

CS 

OP (3 asociaţii 

regionale, St. 

Petersburg, 

Leningrad Oblast şi 

parteneri sociali 

finlandezi) 

CS 

(OP) 

CS, 

(OP) 



austriacă) 



CDTA 

SU (secretariat) - c pt. SF/S 

AP (secretariat) - c pt. SF/S 

SA (parţial: comisie de 

monitorizare) – c pt. SF/F 

DTA (consultanţă) 

SU + AP (secretariat – pentru 

asociaţii regionale) 

SA (comisie de coordonare) 

DTA –ocazional 

SU (secretariat – pentru 

asociaţii regionale) 

AP (comisie de coordonare) 

SA (grup de lucru) 

DTA 

SU(asociaţii regionale) 

AP (comisie 

INTERREGională de 

coordonare a programului) 


cDTA 

SU (secretariat) 

AP (comisie de coordonare a 

programului ) 


(OP) cDTA 

SU (secretariate) 

AP (comisie de coordonare a 

programului) 

SA (secretariat pentru 

proiecte:


Table B.2.7: Scurtă prezentare a modelelor de coordonare a programului 

Model 1 Model 2 

Parteneriat INTERREG 

pentru desfăşurarea şi coordonarea programului 

(parteneriat transfrontalier regional/local) 

format din autorităţi regionale/locale şi alte autorităţi/organisme ce co-finanţează 

programul (ex. autorităţi ale Statelor Membre la nivel naţional) 

Acord INTERREG 

între membrii parteneriatului (urmînd a fi prezentat Comisiei Europene) 

pentru fiecare frontieră naţională sau porţiune de 

frontieră întinsă 

Un program 

cu sub-programme autonome (în ceea ce priveşte 

administrarea), 

fiecare acoperind o regiune transfrontalieră 

O Autoritate coordonatoare pentru programul 

ce coordonează următoarele structuri pentru 

fiecare sub-program: 

• o Comisie coordonatoare/de coordonare 

• un secretariat 

• grupuri de lucru sectoriale, etc., după caz 

Program(e): 

Coordonare operaţională: 

pentru fiecare frontieră naţională sau porţiune de 

frontieră întinsăr 

Programe autonome 

fiecare acoperind o regiune/sub-regiune 


O Autoritate coordonatoarepentru fiecare 

program: 

• o Comisie coordonatoare 

• un Secretariat 

• grupuri de lucru sectoriale, etc., după 

necesităţi 



O Comisie de monitorizare 

pentru program 

pentru fiecare program 

Coordonare strategică: 

O Comisie de monitorizare 

pentru fiecare program 

sau 

una şi aceeaşi Comisie de monitorizare 

pentru fiecare grup de programe ce acoperă o 

graniţă 

Autorităţi / organisme de contact pentru Comisia Europeană: 

• o autoritate/organism desemnat ca 

“Autoritate coordonatoare” şi activînd ca 

secretariat general/de coordonare pentru toate 

sub-programele 

• un organism desemnat ca “Autoritate 

plătitoare” pentru program (poate fi unul şi 

acelaşi cu “Autoritatea coordonatoare”) 

• un transfer UE unic (cu sume diferite pentru 

fiecare sub-program) în contul bancar al 

“Autorităţii plătitoare” (care este apoi 

transferat în conturi separate pentru fiecare 

sub-program) 

pentru fiecare programfor each programme 

• o autoritate/organism desemnat ca 

“Autoritate coordonatoare” 

• un organism desemnat ca “Autoritate 

plătitoare” pentru program (poate fi una şi 

aceeaşi cu “Autoritatea coordonatoare”) 

• un transfer UE unic plătibil contului bancar 

al “Autorităţii plătitoare” 

sau 

pentru fiecare grup de programe ce acoperă o 

graniţă 

• un organism (ex. euroregiunesau structură 

similară), activînd ca secretariat general/de 

coordonare pentru toate programele şi 

reprezentînd “Autorităţile coordonatoare” ale 

tuturor programelor în faţa Comisiei 

• unul şi acelaşi organism desemnat ca 

“Autoritate plătitoare” pentru toate 

programele din acest grup 

• transferuri UE separat pentru fiecare program 

plătibile diferitelor conturi bancare ale 

“Autorităţii plătitoare” 



Tabelul B.2.8 : SCHEMA DE COORDONARE A UNUI PROGRAM CU SUB-PROGRAME AUTONOME 

COMISIA EUROPEANĂ 

ACORD INTERREG 

plată raportare participare 

Între membrii parteneriatului transfr., reglementînd 

în amănunt coord. strategică la nivel de progr. şi 

Comisie de 

coord. operaţională descentralizată la nivel de sub- 

Monitorizare 

Autoritate 

Autoritate 

Interreg IIIA 

plătitoare 

coordonatoare 

"Spania - 

Portugalia" 

coordonare 

Cont bancar, 

Sub-program 1 

Cont bancar, 

Sub-program 2 

Cont bancar, 

Sub-program X 

plată 

ordin de plată 



Comisie coordonatoare, sub-program 1 

Structură transfrontalieră regională 1: 

Secretariat – Grupuri de lucru 

Comisie de coordonare, sub-program 2 

Structură transfrontalieră regională 2: 


Comisie de coordonare, sub-program X 

Structură transfrontalieră regională X: 


SOLICITANŢI PROIECT / COORDONATORI 


coord. 

tehnică 

Coordonare 

strategică a 

programului 

şi 

subprogramelor 

.


Tipul de organizare: 

EUREGIO D/NL 

EUREGIO reprezintă primul tip de structură de cooperare transfrontalieră şi are 128 de membri (din districte, 

oraşe şi municipii). Spaţiul EUREGIO include aria Münsterland (districtele Coesfeld, Borken, Steinfurt şi 

Warendorf, oraşul Münster) în Nord Rhine-Westphalia, ţinutul Bentheim, oraşul şi districtul Osnabrück şi 

porţiuni din sudul Emsland în Saxonia inferioară, precum şi Twente, Achterhoek, nordul Overijssel şi sudestul 

regiunii Drenthe din Ţările de Jos. EUREGIO a fost implicată în activităţi transfrontaliere mai multe 

decade de-a rîndul în activităţi transfrontaliere şi în domenii variate, pe baza unor concepte de dezvoltare 

transfrontalieră regională. Un prim astfel de concept a apărut în 1972, cu finanţare din partea UE şi a 

ministerelor economice naţionale. EUREGIO este direct implicată în planificarea şi implementarea unei serii 

de programe şi proiecte, inclusiv a programului INTERREG. 

Fondată în: 1958 

Structură şi competenţe: Membrii reprezentanţi ai celor două părţi sînt totdeauna implicaţi integral. 

Adunarea membrilor: Este formată din reprezentanţi ai celor 128 de membri şi se reuneşte cel puţin o 

dată pe an. 

Consiliul EUREGIO: Acesta este format dintr-o adunare parlamentară transfrontalieră (formată din 

grupări parlamentare transfrontaliere) şi dinorganismul politic superior al 

EUREGIO. 

Comisie: Printre responsabilităţile Comisiei, cu o majoritate de funcţionari administrativi 

principali şi funcţionari superiori ai EUREGIO, se numără implementarea 

deciziilor Colegiului Membrilor, pregătirea şi punerea în practică a deciziilor 

Consiliului EUREGIO. 

Grupuri de lucru EUREGIO: Diferite grupuri de lucru se ocupă de diferite domenii tematice, cum ar fi 

planificarea administrării teritoriului şi transportul, afaceri, piaţa forţei de muncă, 

mediu şi agricultură, cultură, sănătate, proceduri în cazul calamităţilor naturale şi 

operaţii de salvare, şi dezbat probleme/soluţii practice. Acestea oferă asistenţă 

tehnică programelor şi proiectelor transfrontaliere, inclusiv celor finanţate prin 

intermediul INTERREG. Fiecare grup de lucru este format din reprezentanţi ai 

sectoarelor privat şi public şi din parteneri sociali şi de afaceri de pe ambele părţi 

ale frontierei. 

Secretariat EUREGIO: Se ocupă de problemele administrative caracteristice regiuniitransfrontaliere (ex. 

informaţii şi consultanţă), de publicitate şi ridicare a nivelului de conştientizare şi 

furnizează sprijin profesional, de secretariat şi coordonare grupurilor de lucru şi 

organismelor EUREGIO. Contribuie cu noi idei la desfăşurarea proiectelor, la 

implementarea lor, identificarea şi medierea între potenţialii parteneri de proiect. 

Competenţe în cadrul INTERREG: 

Programele operaţionale pentru INTERREG I, II şi IIIA au fost pregătite de EUREGIO pe baza strategiilor 

de dezvoltare a cooperării transfrontaliere existente, adaptate la noul scop. În vederea implementării 

INTERREG se semnează de fiecare dată un acord special între EUREGIO, guvernele naţionale şi autorităţile 

regionale responsabile din ambele părţi ale frontierei. Acest acord transferă asupra EUREGIO 

responsabilitatea pentru toate ariile de implementare a programului INTERREG pentru EUREGIO. 

Propunerile de proiect sînt prezentate în faţa EUREGIO (secretariatului) în vederea evaluării gradului de 

îndeplinire a cerinţelor UE, a criteriilor specifice de cooperare transfrontalieră şi a scopurilor propuse în ceea 

ce priveşte dezvoltarea naţională şi necesarul de co-finanţare. Consiliul EUREGIO şi Comisia evaluează 

proiectele. EUREGIO este inclusă în Comisia de Coordonare şi Monitorizare, în cadrul căreia ocupă o 

funcţie şi are un vot. Coordonatorii de proiect locali/regionali răspund de implementarea proiectelor, iar 

asistenţa şi suportul tehnic sînt furnizate de către grupurile de lucru EUREGIO şi de către secretariat. 



Responsabilitatea tehnică pentru administrarea financiară a fost transferată Băncii de Investiţii North-Rhine 

Westphalia. Aceasta administrează fondurile UE şi co-finanţările corespunzătoare la nivel naţional pe o bază 

transfrontalieră, într-un singur cont bancar pentru întregul program şi încheie acorduri directe cu partenerii de 

proiect 

Puncte forte în cooperarea transfrontalieră: 

Structura EUREGIO este un bun exemplu de structură integrată cu un grad ridicat de descentralizare, bazată 

pe principiul unui parteneriat orizontal şi vertical în planificarea şi implementarea programelor 

transfrontaliere, cu precădere a programului INTERREG. EUREGIO cuprinde toate ariile de cooperare 


Contact: EUREGIO, 

Enscheder Str. 362, 

D-48599 Gronau 

Tel.: +49 25 62 70 20 

Fax: +49 25 62 702 59 

e-mail: info@euregionet.de 



Grup. de lucru 

- 

werkgroepen 

NL-Gemeenten 

Organisationsschema - Organisatieschema EUREGIO 

kiezen 

alegeri 

Consiliul EUREGIO /Raad 

41 NL en/und 41 D 

Membri / leden 

Formate de/ 

cons. raad vormt 

Preşedinte desemnat/ benoemt voorzitters 

Resp.desemn. benoemen 

Vertreter 

Colegiul Membrilor 

Ledenvergadering 


- 

15 NL şi 7 D 

Vorstand/ dagelijks bestuur 

32 membri: 

15 NL şi 15 D membri, 

Director + Preşedintele Cons. EUREGIO 

Oraşe, comunităţi şi districte 

germane 

trimişi/ 

Obs 

Landräte + 

benoemd 

desemnează 

vaardigt af 

INTERREG 

Comisia de coord. 

Stuurgroep 

(EU+National+ Reg 

/ 

EUREGIO) 

Secretariat 

- 

secretariaat


• Dacă propunerea de proiect nu satisface 

cerinţele sau nu are o prezentare 

adecvată: consultanţă din partea 

secretariatului şi o a doua prezentare 

Revizuirea propunerii în ceea ce priveşte 

cerinţele fundamentale (INTERREG, programe 

naţionale, etc.) 

• Dacă propuneres satisface cerinţele şi are 

o prezentare adecvată: este înaintată 

grupurilor de lucru 

2a 

1c 

Grupurile de lucru 

responsabile, cu experţi 

Evaluare şi sugestii referitoare la 

proiectul propus 

2b 

Solicitant 

Secretariat EUREGIO 

• Revizuire şi înaintare a formelor 

corespunzătoare/importante 

• Coordonare şi implementare a etapelor 

adăugate, acolo unde este cazul 

Comisie 

Sugestii de decizii referitoare la 

aprobarea/respingerea proiectelor 

Schema 1: Flux informaţional - de la solicitare la înştiinţare de transfer 


1b 

3a 

1a 

Consultanţă din partea 

secretariatului 

EUREGIO 

Prop.proiect 

6b 

IB (banca de investiţii) NRW 

Pregăteşte înştiinţarea asupra transferului 

Trimite înştiinţarea către solicitant şi secretariat pentru informare 

6b 

4a 

5a 

6a 

3b 4b 

5b 

Consiliu EUREGIO 

Decizii referitoare la implementarea proiectului 

Comisie coordonatoare 

Hotărăşte suma totală ce merită a 

fi alocată fiecărui acord 

INTERREG II


Tip de organizare: 

Rhein-Waal Euregio (NL/D) 

Organism public transfrontalier, instituit pe baza Acordului NL/D şi avînd 54 de membri (comunităţi şi 

organisme regionale aflate sub drept public). 


Structură şi competenţe: 

Consiliul Euregio: organismul superior, cu reprezentanţi politici şi oficiali din toate 

organizaţiile membre. Alegerea preşedintelui Consiliului Euregio şi a 

membrilor Comitetului Executiv se face o dată la patru ani (NL şi D). 

Comitet executiv: Comitetul executiv este format din şapte membri şi se fac eforturi în 

sensul realizării unui procent egal de membri germani şi olandezi. Acesta 

pregăteşte şi pune în practică deciziile Consiliului Euregio. 

Secretariat: Răspunde de sarcinile administrative, de organizarea şi de întrunirile 

Consiliului Euregio, Comitetului Executiv şi ale Grupurilor de Lucru, de 

organizarea cooperării, activităţilor şi proiectelor transfrontaliere. 

Furnizează informaţii organizaţiilor membre, organismelor externe, 

firmelor şi cetăţenilor. Este condus cu competenţă de 16 angajaţi cu 

normă întreagă (NL/D). 

Competenţe cu privire la INTERREG: 

Definirea şi realizările programului INTERREG în zona Rhein-Waal sînt coordonate de organismul de stat 

Euregio Rhein-Waal, ce se ocupă şi de sarcinile de secretariat pentru 

comisia de monitorizare comună pentru Euregio, Rhein-Maas-Nord Euregio şi Rhein-Waal Euregio. 

Propunerile de proiect sînt avansate secretariatului Euregio, care le evaluează din punct de vedere al 

conţinutului, relaţiei lor cu programul Rhein-Waal şi criteriilor formale INTERREG.Comisia Euregio 

respectivă oferă sugestii. Comitetul Executiv formulează o propunere pe care o înaintează Consiliului 

Euregio. Acesta decide care dintre proiecte va fi recomandat pentru finanţare INTERREG. Secretariatul 

prezintă această propunere Comisiei Coordonatoare INTERREG care hotărăşte, la rîndul său, necesarul de 

fonduri ce urmează a fi alocat. Euregio numeşte preşedintele şi răspunde de sarcinile de secretariat pentru 

Comisia Coordonatoare. Secretariatul coordonează implementarea programului şi întocmeşte o serie de 

proiecte importante pentru întreaga regiune. Punctele forte în sensul cooperării transfrontaliere sînt date de 

faptul că organismul de stat Euregio Rhein-Waal reprezintă o structură transfrontalieră independentă, 

puternică, aflată sub drept public, cu autoritate şi personal propriu, fiind în acest sens dotată corespunzător în 

vederea situării şi implementării programului INTERREG în zona sa de activitate. 

Contact: Euregio Rhein-Waal 

Emmericher Straße 

D-47533 Kleve 

Tel.: +49 – 28 21 – 79 300 

Fax: +49 – 2821 – 79 30 30 

e-mail: INFO@EUREGIOO.ORG 

Internet: www.EUREGIO.ORG 




STORSTRØMS AMT / OSTHOLSTEIN (DK/D) 

Structura administrativă aplicată în prezent ca instrument de planificare şi implementare a programului 

INTERREG se bazează pe o Comisie germano-daneză, fondată în 1970, în vederea promovării cooperării 

transfrontaliere. Pînă cu puţin timp în urmă, un astfel de proces de cooperare era direcţionat mai ales către 

îmbunătăţiri în domeniul infrastructurii. În 1977, regiunea de frontieră a încheiat un acord de cooperare 

culturală care a condus la adoptarea, în 1989, a unei rezoluţii ce stipula: a) eforturi comune în vederea 

stabilirii unei legături fixe (pod/tunel) între cele două ţări şi b) crearea de proiecte comune în vederea lărgirii 

pieţei forţei de muncă, dezavantajată de introducerea Pieţei Unice UE în cele două regiuni de graniţă. 

În 1991, Comisia Europeană a aprobat alocarea de fonduri pentru dezvoltarea cooperării transfrontaliere din 

iniţiativa comunitară INTERREG pentru regiunea ce include în prezent şi oraşul autonom hanseatic Lübeck. 

În conformitate cu deciziile grupului de lucru "Dänisch-Deutsche Vogelfluglinie Region", ce serveşte în 

prezent drept Comisie de monitorizare, acest fond a fost utilizat pentru co-finanţarea primelor proiecte 

transfrontaliere sub egida INTERREG şi pentru instituirea unui secretariat comun danezo-german. Procesul 

de cooperare a continuat după 1995, datorită finanţării primite din partea iniţiativei comunitare INTERREG 

IIA. Acest fapt a permis regiunii participarea în procesul de cooperare desfăşurat cu succes sub egida 

INTERREG I. Dezvoltarea cooperării transfrontaliere sub egida INTERREG II s-a extins, cuprinzînd un 

număr mult mai mare de participanţi, al căror rol bine stabilit este datorat parţial şi acestui fapt. 

Structuri şi competenţe cu privire la INTERREG: 

Comisie de monitorizare: Comisia de monitorizare danezo-germană este formată din reprezentanţi 

danezi şi germani ai autorităţilor naţionale, regionale şi locale, camere de 

comerţ, parteneri sociali, şi, în cazurile în care se impune, din oficiali 

responsabili cu problemele mediului şi tratamentului egal în afacerile publice. 

Din comisie face parte şi un reprezentant al Comisiei Europene, avînd 

calitatea de consultant. Comisia de monitorizare ia decizii prin consens şi 

supraveghează şi monitorizează aplicarea programului. 

Comisie coordonatoare: Ca şi Comisia de monitorizare, Comisia coordonatoare este formată din: 

Storstrøms Amt, districtul Ostholstein şi oraşul Lübeck şi se ocupă de 

administrarea programului şi de coordonarea secretariatului INTERREG. 

Poate participa şi un reprezentant al Comisiei Europene în calitate de 

observator. Sînt invitaţi să ia parte şi reprezentanţi ai guvernelor naţionale şi 

guvernului de stat al Schleswig-Holstein. În plus, mai participă şi parteneri 

sociali şi de afaceri, în calitate de consultanţi. Comisia coordonatoare decide, 

prin acordul ambelor părţi, asistarea unor proiecte individuale. A fost deja 

instituită o comisie de afaceri în regiunea aflată sub egida INTERREG II, 

activînd la nivelul administrării programului. 

Secretariat/Birou tehnic comun: Secretariatul comun INTERREG este format din coordonatori de program 

din Storstrøms Amt, din agenţia de dezvoltare din Ostholstein mbH a districtului 

Ostholsteins şi autoritatea responsabilă cu desfăşurarea programului din Lübeck 

GmbH, ca birou specific în vederea facilitării contactului cu sponsorii de proiect 

din Lübeck. Aceasta îşi desfăşoară activităţile în strînsă cooperare, prin acord 

mutual şi pe o bază transfrontalieră. Printre altele, Secretariatul coordonează 

întrunirile Comisiei de Monitorizare şi de Coordonare, ideile de proiect în zona 

respectivă, răspunde de coordonarea de zi cu zi a proiectelor, administrează 

fondurile INTERREG prin intermediul unui cont bancar comun şi îndeplineşte 

funcţia de informare şi relaţii cu publicul. 




Această structură reprezintă un bun exemplu de structură flexibilă, descentralizată şi integrată, pentru 

coordonarea în mod democratic a activităţilor transfrontaliere. Guvernele regionale şi locale se ocupă, într-o 

mare măsură, de controlarea şi luarea de decizii, asigurîndu-se astfel un parteneriat vertical solid şi „o metodă 

bottom-up“ în ceea ce priveşte definirea domeniilor de cooperare. Intrunirile periodice ale membrilor 

Secretariatului, alături de numeroşii ani de experienţă acumulaţi, structurile administrative bine definite şi 

contactul zilnic, strîns, prin intermediul tehnologiilor de comunicaţie moderne conduc la depăşirea 

problemelor create de distanţă, ce ar putea apare în implementarea programului. 

Contact: 

Storstrøms Amt 

Internationalt Sekretariat 

Marienbergvej 80 

DK-4760 Vordingborg 

Tel: +45 55 34 01 55 

Fax +45 55 34 03 55 

Entwicklungsgesellschaft Ostholstein 

INTERREG-Sekretariat 

Röntgenstraße 1 

D-23701 Eutin 

Tel: +49 4521 808 10 

Fax +49 04521 808 11 




ARGE ALP (A/D/I/CH) 

Există 11 regiuni ce aparţin Asociaţiei ţărilor alpine Arge Alp: trei provincii austriece (Salzburg, 

Tirol şi Vorarlberg), două landuri germane (Baden-Württemberg, Bavaria), trei autorităţi regionale 

italiene (provinciile autonome Bolzano-South Tirol, Trentino şi regiunea Lombardiei) şi trei 

cantoane elveţiene (Grisons, Sf. Gallen şi Tessin). 

Fondat la: 12 octombrie 1972, în Tirol 


Colegiul Şefilor de Guverne: Colegiul Şefilor de Guverne dezbate probleme şi obiective comune, 

întocmeşte programele de lucru în funcţie de priorităţi şi adoptă recomandări 

pentru ţările membre şi rezoluţii pentru guvernele centrale şi federale ca şi 

pentru instituţiile de cooperare europeană. 

Preşedinte al Arge Alp: Prim-ministrul unei ţări membre deţine funcţia de preşedinte timp de doi 

ani. Preşedintele reprezintă regiunea în afara graniţelor şi asigură orientarea 

activităţii către realizarea obiectivului comun, continuitatea ei şi rezolvarea 

problemelor curente. 

Comisii: Patru comisii pregătesc şi implementează deciziile Colegiului Şefilor de 

Guverne în domeniile: cultură şi societate; mediu; planificare regională şi 

agricultură; economie şi piaţa forţei de muncă; transport. 

Comisia de coordonare: Este formată din experţi ai ţărilor membre şi directorul Secretariatului. 

Aceasta se ocupă de problemele cele mai importante referitoare la conţinutul, 

organizarea, coordonarea şi finanţarea activităţilor Asociaţiei Arge Alp. 

Secretariat: Sprijină organismele Asociaţiei în îndeplinirea sarcinilor şi răspunde cu precădere de 

supravegherea organizării întrunirilor, administrarea financiară, documentaţia de bază şi 

informarea, ca şi de cooperarea cu secretariatele altor organizaţii regionale europene. 


Arge Alp este reţeaua de bază pentru membrii implicaţi în programe bilaterale sub egida 

INTERREG IIIA. Aceasta contribuie şi la întocmirea şi aplicarea programului de amenajare a 

teritoriului alpin al INTERREG IIIB. Ţările membre participă activ la proiectele aflate sub egida 

INTERREG IIIB. 

Contact: 

Geschäftsstelle ARGE ALP 

Amt der Tiroler Landesregierung, Landhausplatz, 

A-6010 Innsbruck 

Tel: +43-512-508.2340 

Fax: +43-512-508.2345, 

Email: f.staudigl@tirol.gv.at, Internet: www.argealp.org 




ARGE ALPEN-ADRIA (A/CH/D/H/HR/I/SLO) 

Asociaţia are la bază o declaraţie comună semnată de regiunile membre în 1978, care a permis Colegiului 

Şefilor de Guverne să adopte, pe 24 noiembrie 2000, varianta reactualizată a « Reglementări de organizare şi 

proceduri ale Asociaţiei Alpen-Adria. Asociaţia este formată în momentul de faţă din 17 membri: Baranya, 

Bavaria, Burgenland, Friulia-Venezia Giulia, Györ-Moson-Sopron, Hrvatska, Carintia, Lombardy, nordul 

Austriei, Slovenia, Somogia, Stiria, Ticino, Trentino Alto Adige / Tyrolul de sud, Vas, Veneto, Zala. 

Asociaţia nu deţine birouri comune de administraţie şi prin urmare nu are un statut juridic. Serviciile de 

administraţie şi organizare sînt furnizate de Secretariatul General (oficiu de înregistrări pînă în 2000), care 

funcţionează în cadrul Biroului guvernului provinciei Carintia, Klagenfurt. Regiunea independentă Trentino 

din sudul Tirolului răspunde în cadrul Asociaţiei de relaţiile cu publicul. Negocierile sînt purtate în limbile 

germană, croată, italiană, slovacă şi maghiară. Organismele euroregiunii Alpen-Adria adoptă decizii prin 

consens, cu drept de veto. 

Fondat la: 20 noiembrie 1978 în Veneţia 


Colegiu: Colegiul Şefilor de Guverne este organismul superior de luare a deciziilor. Preşedinţia 

este deţinută timp de doi ani, în ordine alfabetică. Colegiul se reuneşte în plen o dată pe 

an şi stabileşte priorităţile strategice. Secretariatul regiunii coordonatoare Alpen-Adria 

răspunde de convocarea şi organizarea întîlnirilor Colegiului Şefilor de Guverne şi ale 

Comisiei experţilor. S-au creat secretariate pentru regiunea Alpen-Adria în toate ţările 

membre. 

Comisia de experţi: Comisia de Experţi reprezintă organismul coordonator al Colegiului Şefilor de 

Guvern. Acesta este prezidată de Alpen-Adria. 

Cinci comisii de lucru: Comisiile existente sînt organisme cu orientare specifică ale Colegiului coordonat 

de Comisia de Experţi. Acestea se ocupă de: (1) planificarea amenajării teritoriului şi 

mediu, (2) economie, transport şi turism, (3) cultură şi societate, (4) sănătate şi 

probleme sociale, (5) agricultură şi pădurărit. Grupurile de lucru existente şi cele de 

proiect stabilite ad hoc funcţionează în cadrul celor cinci comisii de lucru. Funcţia de 

preşedinte în cadrul comisiilor este deţinută timp de trei ani, iar în cadrul grupurilor de 

lucru, timp de cinci ani, cu posibilitate de prelungire automată. 

Obiectivul Asociaţiei este de a furniza instrumente tehnice şi de informare comune ca şi rezolvarea 

problemelor de interes pentru membri. Domeniile principale se axează pe transportul transalpin, traficul 

portuar, producerea şi furnizarea energiei electrice, agricultură, pădurărit, administrarea apelor, turism, 

protecţia mediului, conservarea naturii şi a spaţiilor de agrement şi culturale, planificarea amenajării 

teritoriului, dezvoltarea reţelei de locuinţe, relaţii culturale, şi contacte între universităţi (Articolul 3 al 

Declaraţiei Comune din 1978). Asociaţia consituie baza schimbului reciproc de informaţii între membrii şi 

non-membrii UE şi încearcă stabilirea de legături în afara graniţelor externe ale UE. Organismele Alpen- 

Adria prezintă propunerile de proiect şi iniţiativele conexe referitoare la programul INTERREG. Din 1978 sau 

întocmit aprox. 170 de rapoarte şi publicaţii referitoare la dezvoltarea amenajării teritoriuale, la 

planificarea transportului, mediu, reziduuri industriale şi menajere, distrugerea pădurilor ca urmare a poluării, 

protecţia solului, ş.a.m.d. Anual au loc evenimente sportive şi culturale ale tineretului, simpozioane şi 

expoziţii. 

Contact: 

ARGE Alpen Adria, Amt der Kärnter Landesregierung, Völkermarkterring 21, A-9020 Klagenfurt, Tel: +43 

463 536 28 21, Fax: +43 463 536 28 20, e-mail: post.alpeadria@ktn.gv.at, http://www.alpeadria.org 



COMMUNAUTÉ DE TRAVAIL DES PYRÉNÉES – CTP (E/F) 


Communauté de Travail des Pyrénées (CTP- Asociaţia Munţilor Pirinei) este un organism de cooperare 

transfrontalieră format din opt membri: statul Andorra, 3 regiuni franceze (Aqvitania, Languedoc-Roussillon 

şi Midi-Pyrénées) şi 4 comunităţi spaniole autonome (Aragón, Catalonia, Ţările Basce şi Navarra). 

CTP a fost implicată în diferite activităţi transfrontaliere, printre care şi în pregătirrea unui studiu 

comprehensiv asupra căilor de transport în Munţii Pirinei, pregătirea unui ghid turistic şi desfăşurarea de 

activităţi de ridicare a gradului de conştientizare a problemelor legate de protecţia mediului în regiunea de 

frontieră (Campania pentru curăţarea Munţilor Pirinei, Zilele Hazardului, Campania siguranţei în Munţii 

Pirinei, Întruniri ale centrelor de cercetare şi inovaţii tehnologice din Pirinei, Tîrguri de oferte pentru proiecte 

I+D, ş.a.m.d.). 

Fondată la: 4 noiembrie 1983 (semnarea unui protocol de acord la Pau). 


Preşedinţie: Funcţia de preşedinte a CTP este deţinută timp de doi ani de către membrii săi, în 

ordine alfabetică. 

Conferinţa preşedinţilor:Formată din preşedinţii fiecărei regiuni membre. Răspunde de definirea liniei 

politicilor generale şi orientărilor strategice, ca şi de priorităţile de activitate. 

Consiliu plenar: Compus din 7 reprezentanţi pentru fiecare dintre cei opt membri. Adoptă 

programul anual de activitate, aprobă bugetul şi întocmeşte mandatul Comisiei 

de Coordonare. 

Comisia de coordonare: Compusă din preşedinţii regiunilor membre sau din reprezentanţii lor direcţi, plus 

Secretariatul General. Supraveghează îndeplinirea programului de activitate, 

administrează bugetul şi programele europene, coordonează activităţile 

comisiilor şi pregăteşte întrunirile Consiliului Plenar. 

Comisii de lucru: Acestea se ocupă de infrastructură şi comunicaţii, dezvoltarea procesului 

tehnologic şi de instruire; cultură, tineret şi sport; dezvoltare de durată. 


Consiliul regional al Aquitaniei (ce prezidează CTP) a fost desemnat ca autoritate coordonatoare responsabilă 

de formularea şi implementarea Joint Programming Document (JPD) a programului INTERREG, partea A 

(Franţa-Spania). Vor fi constituite grupuri de lucru tematic pentru întocmirea JPD-ului, cu sprijinul a patru 

comisii ale CTP cărora li se vor alătura reprezentanţi ai departamentelor franceze şi guvernelor naţionale. 

Proiecte în curs: 

Comisie de infrastructură şi comunicaţii: participarea la Observatorul căilor de acces de-a lungul Munţilor 

Pirinei, inventarierea reţelei de şosele şi tunele din Pirinei, adoptarea şi publicarea poziţiei comune privind 

dotările oferite de infrastructura de comunicaţii, bază cartografică digitală a CTP (SIG), reactualizarea 

diagramei infrastructurii căilor aeriene. 

Comisia de instruire şi dezvoltare tehnologică: întruniri de oferte de proiecte I+D, ghid practic pentru 

schimburile de ucenici sau stagiari. 



Comisia de cultură, tineret şi sport: Ghid pentru muzeele din Pirinei, Ghid al arhivelor din Pirinei, 

"Aventuri urbane", Întîlniri ale scriitorilor din zona Pirinei. 

Comisia de dezvoltare de durată: Plan de coordonare a reţelei informaţionale din Pirinei 

(PIRINET), Reţea de Infopoints-Europe şi reţea rurală de şosele în masivul Pirinei, Simpozion pe 

tema energiilor reciclabile şi programul "Pirinei 2000". 

Contact: 

Secrétariat de la CTP (Torre del Reloj) 

E-22700 Jaca 

Tél.: +34 974 36 31 00 

Fax: +34 974 35 52 29 

E-mail: ctpiril@jet.es 




PAMINA (D/F) 

PAMINA este o structură integrată flexibilă, creată pentru a coordona programul INTERREG. Un punct forte 

al acestei structuri este secretariatul său cu un veritabil caracter transfrontalier şi cu personal din fiecare 

regiune parteneră, localizate la graniţa Franţa/Germania. Pe lîngă regiunile pe care le implică şi titlul său, 

PAMINA mai cuprinde părţi din landul german Rheinland-Pfalz, Baden-Württemberg şi regiunea franceză 

Alsacia. PAMINA a fost instituită în 1988, cînd a fost emisă o declaraţie comună pentru promovarea unei 

cooperări mai intense de către reprezentanţii autorităţilor naţionale şi regionale. A fost dezvoltat un concept 

comun de dezvoltare pentru acesată zonă, furnizînd planul strategic pentru desfăşurarea de activităţi 

transfrontaliere în regiune. 

Se preconizează o reformă a structurilor după o perioadă de aprox. zece ani de cooperare cu PAMINA. În 

prezent se pregăteşte instituirea unei asociaţii transfrontaliere specifice ‘Regio Pamina’. Scopul acesteia este 

de a plasa cooperarea anterioară informală pe o bază juridică permanentă, crescînd astfel eficienţa şi 

transparenţa organismelor şi activităţilor în regiunea PAMINA. 

Fondat în: 1988 

Structuri şi competenţe: 

Comisie de coordonare: Instituită în 1988 pentru a monitoriza progresul conceptului de dezvoltare. 

Este formată din reprezentanţi ai guvernelor regionale ai regiunii 

transfrontaliere şi răspunde de orientarea politicilor generale, precum şi 

de luarea deciziilor. 

Secretariat Stabilit în Lauterbourg (F), în 1991, într-un fost birou de vamă, i s-au 

încredinţat o serie de sarcini printre care şi generarea / propagarea 

informaţiilor despre regiunile partenere şi funcţia de coordonator / agent 

între diferitele persoane implicate, de pe ambele părţi ale graniţei. 

Comisia de Coordonare şi grupul de lucru activează ca organisme ce 

supraveghează secretariatul finanţat în comun de către parteneri. 

Asociaţia PAMINA: Asociaţia are la bază un acord de cooperare semnat pe 18 aprilie 1997 şi 

este formată din cîte zece reprezentanţi ai administraţiei 

municipale/regionale din fiecare cele trei sub-regiuni PAMINA. Aceştia 

au ca sarcină realizarea schimbului de informaţii şi furnizarea de 

consultanţă referitor la problemele transfrontaliere importante la nivel 

regional, axîndu-se mai ales pe planificare regională, transport şi 

economie; discutarea în comun a planurilor şi măsurilor; adoptarea de 

poziţii comune; iniţierea de măsuri comune. 


Planul Operaţional pentru INTERREG I în regiunea PAMINA a fost pregătit de grupul de lucru şi aprobat de 

Comisia de Monitorizare. Pentru implementarea programului a fost necesară instituirea unei Comisii de 

Monitorizare independente, care să includă reprezentanţi la nivel de guvern naţional, la nivel regional şi 

local şi reprezentanţi ai Comisiei CE. Comisia de Monitorizare se întruneşte de două ori pe an, aprobă 

proiecte şi menţine controlul general referitor la schimbările / modificările în ceea ce priveşte implementarea 

programului. Grupul de lucru susţine activitatea Comisiei de Monitorizare efectuînd evaluarea şi pre-selecţia 

proiectelor prezentate spre finanţare sub egida INTERREG. 

Coordonatorii de proiect locali răspund de implementarea proiectelor, pe cînd asistenţa tehnică şi de 

coordonare generală este furnizată de organismele mai sus menţionate şi de Secretariatul PAMINA. 



Pe lîngă rolul de a propaga informaţii în zonă, Biroul PAMINA facilitează şi menţine legătura cu 

coordonatorii de proiect, oferindu-le consultanţă referitoare la implementarea proiectelor. Toate propunerile 

de proiect sînt prezentate direct Secretariatului de către funcţionari locali, unde sînt evaluate din punct de 

vedere al respectării criteriilor naţionale, regionale şi transfrontaliere, înainte de a fi înaintate grupului de 

lucru şi Comisiei de Monitorizare pentru aprobarea finală. 

Regiunea de frontieră deţine un cont comun cu Département Bas Rhin (Rinul inferior) unde se plăteşte grantul 

UE. Co-finanţarea la nivel naţional şi regional se plăteşte direct coordonatorilor de proiect. 


Această structură a înlesnit stabilirea de contacte directe între autorităţile naţionale şi regionale de pe ambele 

părţi ale regiunii de graniţă; ea asigură un nivel ridicat de transparenţă. S-a dovedit că Secretariatul a avut 

succes în furnizarea şi propagarea unor informaţii specifice, legate de o gamă largă de probleme frontaliere, 

ca şi în facilitarea / coordonarea contactelor între diferiţi parteneri în regiunea de graniţă, asigurînd totodată 

implementarea practică a programului INTERREG . 

Contact: 

Informations- und Beratungsstelle für grenzüberschreitende Fragen 

Im alten Zollhaus 

F-67630 Lauterbourg 

Tel: +33 88 94 67 20 

Fax: +33 88 54 68 90 

www.pamina.com 




KENT – NORD-PAS-DE-CALAIS (UK/F) 

Consiliul comitatului Kent şi al regiunii Nord-Pas-de-Calais au semnat un protocol de cooperare în 1987 şi au 

întocmit un studiu pregătitor cu finanţare din partea Comisiei. Ulterior, pe baza acestui studiu, au pregătit 

proiectul OP pentru INTERREG I. 



Componenţa acestei structuri transfrontaliere pentru implementarea programului INTERREG poate fi 

prezentată pe scurt după cum urmează: 

• O Comisie comună de monitorizare ce se întruneşte de două ori pe an, supraveghează 

implementarea programului şi aprobă sau respinge solicitările de proiect. Este formată din reprezentanţi 

ai autorităţilor publice franceze (de stat, ai regiunii NPC, Departmentelor din Nord şi Pas de Calais), 

autorităţi publice din Marea Britanie (Consiliile GOSE, Kent CC, ţinutul Kent), reprezentanţi ai 

sectorului privat şi de voluntariat şi reprezentanţi ai Comisiei Europene; 

• Grup tehnic comun, format din oficiali şi experţi ai autorităţilor publice franceze şi engleze, se 

reuneşte de patru ori pe an. Are ca sarcină revizuirea recomandărilor de evaluare a proiectelor venite din 

partea franceză şi din cea engleză şi pregătirea lor pentru prezentarea în faţa Comisiei comune de 

monitorizare; 

• Secretariat comun, condus de autorităţile responsabile cu implementarea (GOSE şi regiunile 

franceze implicate); 

• Doi Funcţionari de proiect INTERREG ce furnizează informaţii şi consultanţă promotorilor 

proiectului şi susţin structurile de program mai sus menţionate. 

Contact: 

Kent County Council 

European Team/Economic Development 

Springdomeniu, Maidstone 

GB-Kent ME14 2LL 

Tel +44 622 671 411 

Fax +44 622 691 418, 

Website: www.kent.gov.uk 



COMUNIDADE DE TRABALLO GALICIA-NORTE DE PORTUGAL (E/P) 


Asociaţia are la bază un acord de principiu semnat de cele două administraţii regionale şi aprobată de cele 

două guverne naţionale, din Madrid şi Lisabona. CCRN este un birou administrativ descentralizat al 

Ministerului de Planificare portughez, iar Xunta de Galicia este organul executiv al Regiunii autonome 

Galiţia. 

Fondat în: octombrie 1991 


Preşedintele: Conduce consiliul şi reprezintă Comunitatea. Funcţia de preşedinte este deţinută 

alternativ de unul dintre cei doi preşedinţi ai regiunilor, pe o perioadă de doi ani. 

Coordonatori: Există doi Coordonatori Generali şi doi Coordonatori Tehnici pentru cele două 

regiuni. Ei organizează şi conduc activităţile permanente ale asociaţiei, stabilesc 

priorităţile şi coordonează activităţile Comisiilor Sectoriale. 

Comisii sectoriale: Asociaţia cuprinde 14 Comisii Sectoriale. Zece dintre acestea sînt formate din 

reprezentanţi ai administraţiilor regionale, grupaţi pe domenii de activitate : 

agricultură, mediu, resurse naturale şi planificare; educaţie, instruire şi piaţa 

forţelor de muncă; cercetare ştiinţifică şi universităţi; cultură, patrimoniu şi 

turism; dezvoltare la nivel local; stimularea economică; pescuit; sănătate şi 

servicii sociale; administraţii locale şi regionale; insfrastructură de transport. Trei 

comisii cuprind Comisii teritoriale de cooperare (Val do Támega, Val do Limia 

şi Val do Miño), formate din reprezentanţi ai autorităţilor locale din zona de 

graniţă. Există şi o comisie specială formată din Axul Atlantic al Peninsulei 

Nord-estice ce reuneşte 18 oraşe importante din Euroregiunea Galicia-Norte de 

Portugal. 


Asociaţia nu a avut competenţe direct legate de INTERREG I şi II. Ambele programe erau coordonate de 

guvernele centrale (Ministerul Economíei din Madrid şi Ministerul Planificării din Lisabona) şi nu la nivel 

regional. 

Asociaţia a fost implicată în faza pregătitoare şi în implementarea programului. Autorităţile locale ale 

ambelor regiuni au fost consultate în permanenţă, alături de reprezentanţi la nivel social, economic, 

universitar, camere de comerţ etc. 

Asociaţia a implementat proiecte de cooperare în cadrul programelor INTERREG I şi II. A investit în 

activităţi care susţin deschiderea graniţelor, cum ar fi infrastructura (poduri noi peste rîul Miño, autostrăzi 

secundare, căi de acces pentru motociclete), ca şi în alte domenii de activitate, cum ar fi mediul, prin crearea 

Parcului Transfrontalier Naţional Xurés-Gêres şi crearea unui fond principal pentru societăţi mixte în vederea 

încurajării investiţiilor private în proiecte de afaceri, destinate stimulării economiei ambelor regiuni. În plus, 

a implementat alte experimente în domeniul educaţiei, culturii, patrimoniului, turismului şi agriculturii. 




Asociaţia a proiectat şi aprobat un Plan Strategic, pentru perioada 2000-2006, de cooperare transfrontalieră 

între Galiţia şi regiunea din nordul Portugaliei. Pe baza acestui plan şi a instrucţiunilor ulterioare date de 

guvernele din Madrid şi Lisabona, a luat naştere sub-programul pentru regiunea Galiţia-nordul Portugaliei 

care face parte din Programul Operaţional Spania-Portugalia pentru INTERREG III, prezentat de ambele 

guverne în cadrul secţiunii de cooperare transfrontalieră. Diferitele Comisii Sectoriale au întocmit numeroase 

proiecte de cooperare transfrontalieră comune în vederea obţinerii de subvenţii din partea acestei Iniţiative 

Comunitare. 

Contact: 

Comissão de Coordenação da Região do Norte de Portugal 

Secretaría Xeral de Relacións coa UE e Acción Exterior 

Rúa dos Feáns, 5 baixo 

4150 Porto 

Tfno: +351 22 6086300 

Fax: +351 22 6086305 

e-mail: ctgnp@ccr-n.pt, http://www.galicia-nortep.org 

Xunta de Galicia 

Rua Rainha D. Estefânia, 251 

15706 Santiago de Compostela 

Tfno: +34 981 541025 

Fax: +34 981 541011 

e-mail: galicia.portugal@xunta.es 



COMUNIDAD DE TRABAJO EXTREMADURA - ALENTEJO (E/P) 


Comisia de Coordonare a regiunii Alentejo este un organism descentralizat al Ministerului Planificării 

portughez, pe cînd Junta de Extremadura reprezintă guvernul regional al Comunităţii Autonome Extremadura 

cu variate competenţe politice. Comunidad de Trabajo (sau Asociaţie) se bazează pe un acord de cooperare 

între cele două administraţii regionale, aprobat de cele două guverne centrale. Acesta cuprinde un acord 

informal ce stabileşte liniile directoare generale în vederea unei cooperări instituţionale şi directivele care 

stabilesc modul de întocmire a proiectelor de interes pentru ambele regiuni. 

Cu toate acestea, administraţiile regionale de o parte şi de alta a frontierei au competenţe diferite. 

Fondată în: ianuarie 1992 

Structură şi competenţe: Structura regiunii Comunidad de Trabajo cuprinde: 

1 Grup de lucru: organism permanent care coordonează activităţile cuprinse în acordul de 

cooperare. Este format din reprezentanţii ambelor regiuni; membrii spanioli deţin 

deseori funcţii politice în cadrul Junta de Extremadura. Grupul de lucru se 

reuneşte periodic şi la aceste întîlniri pot participa ca invitaţi şi reprezentanţi ai 

altor grupuri şi asociaţii. Preşedinţia grupurilor de lucru se schimbă de două ori 

pe an şi este deţinută alternativ de reprezentanţii politici ai ambelor regiuni; 

11 Comisii specifice: formate din politicieni şi funcţionari publici ce lucrează în domenii diferite de 

activitate stabilite ca proritare în acordul de cooperare. Aceste domenii sînt: 

agricultură, turism, patrimoniu naţional, industrie, infrastructură, mediu, educaţie 

şi instruire, universităţi, cultură, sănătate, tineret şi sport. Comisiile sînt 

coordonate de grupul de lucru. 

Birou de iniţiative transfrontaliere:Acest birou, Gabinete de Iniciativas Transfronterizas, întregeşte 

structura Asociaţiei şi joacă un rol vital în sprijinirea activităţilor sale. 


Asociaţia Extremadura/Alentejo a desemnat un program de activitate transfrontalieră după identificarea şi 

planificarea unei serii de proiecte de interes comun pentru cele două regiuni. Aceste proiecte sînt înaintate 

forurilor superioare politice din fiecare regiune, care le selectează pe cele considerate cele mai adecvate 

pentru a fi prezentate INTERREG. 

Comunidad de Trabajo a prezentat INTERREG I şi II numeroase proiecte cu arii de interes specifice. Printre 

proiectele iniţiate de Comisie a fost şi cele al Gabinete de Iniciativas Transfronterizas. 


Activitatea Comunidad de Trabajo în identificarea şi întocmirea proiectelor este de a sprijini cele două 

administraţii regionale în efortul de creare a unei veritabile strategii de dezvoltare transfrontalieră, cu scopul 

de a deţine un rol mai important în cadrul iniţiativei INTERREG. 

Contact: 

Gabinete de Iniciativas Transfronterizas de Mérida, Paseo de Roma s/n, módulo B, 2ª planta, E-06800 

Mérida (Badajoz), Tel: +34 924 38 56 92, Fax: +34 924 38 53 95 

Gabinete de Iniciativas Transfronteriças, Estrada das Piscinas, 193, P-7000- 758 Évora, 

Tel: +351 266 74 03 75, Fax: +351 266 70 65 62 



Asociaţia 

Junta de Extemadura – Comisia de coordonare a regiunii Alentejo 

PREŞEDINŢIE 

Grup de lucru permanent 

Comisii specifice 

Turism Patrimoniu naţional Sănătate 

Educaţie şi Instruire Agricultură Mediu 

CCRA 19 

Industrie Infrastructură Promovarea culturii 

Tineret Universităţi 

şi sport 

Junta de Extremadura 

Ramură a regiunii ALENTEJO ramură a regiunii autonome 

Extremadura 

Biroul iniţiativelor transfrontaliere 

(Gabinete de Iniciativas Transfronterizas) 

19 Comisia de coordonare a regiunii Alentejo 




EUROREGIUNEA ELBE/LABE (D/CZ) 

Euroregiunea Elbe/Labe a fost instituită în iunie 1992 în vederea intensificării întregului proces de 

cooperare transfrontalieră, încurajînd implicarea ei în toate aspectele vieţii economice şi sociale. 

Euroregiunea cuprinde două societăţi independente: pe partea germană Kommunalgemeinschaft Oberes 

Elbtal/Osterzgebirge e.V. (o societate înregistrată) şi pe partea cehă Kommunalgemeinschaft Euroregion 

Labe. Cele două asociaţii au încheiat un acord general de cooperare. Ele reprezintă interesele partenerilor lor 

(municipalităţilor) în ceea ce priveşte cooperarea transfrontalieră. 


Structură şi competenţe: Din structura sa organizatorică fac parte următoarele organisme: 

Consiliu: Acesta este organismul politic superior ales, cu putere de decizie. Consiliul 

dezbate şi aprobă priorităţile strategice de cooperare. La întrunirile acestuia iau 

parte autorităţile naţionale şi regionale ale Republicii Cehe şi Germaniei, ca şi 

Parlamentul European. 

Prezidiu: Cuprinde cei doi preşedinţi ai asociaţiilor, doi preşedinţi deputaţi, doi alţi 

membri aleşi şi doi directori manageri ai asociaţiilor. Prezidiul răspunde de 

orientarea generală şi de coordonarea (strategică) a activităţilor Euroregiunii şi 

reprezintă Consiliul la nivel de activităţi. 

Secretariat: Este format din două birouri separate de o parte şi de alta a graniţei, conduse de 

un director, ambii aleşi de asociaţiile din care fac parte. Secretariatul răspunde 

de toate problemele tehnice şi de organizare, mai ales de coordonarea grupurilor 

de lucru tematice. 

7 Grupuri de lucru: Fiecare grup are ca prioritate unul dintre următoarele domenii: dezvoltare 

regională /cooperare economică, turism, transport, mediu, sănătate publică şi 

nivel de trai, cultură/educaţie, sport, precum şi controlul calamităţilor naturale. 

Aceste grupuri de lucru sînt formate din reprezentanţi ai autorităţilor locale şi 

regionale şi alţi actori locali. Aceştia dezbat, planifică şi sînt implicaţi în 

implementarea proiectului. 


În vederea pregătirii Programelor Operaţionale pentru INTERREG, Cancelaria Federală a Statului 

independent al Saxoniei a recomandat pregătirea conceptelor de dezvoltare pentru fiecare regiune aflată la 

graniţa Germania/Cehia. Aceste studii cu orientare strategică au fost întocmite în strînsă cooperare cu 

Euroregiunea; a fost instituit un grup de lucru special pentru monitorizarea activităţilor. Ca urmare a cererii 

de propuneri din partea statului federal Saxonia, Euroregiunea a prezentat o serie de propuneri de proiecte 

care ar urma a fi incluse în măsurile Programului Operaţional INTERREG III. 

Contact: 

Euroregiune Elbtal/Osterzgebirge e.V.m Emil-Schlegel Straße 11, D-01796 Pirna, Tel: +49 3501 520 013, 

Fax: +49 3501 527 457, www.oberelbe.de/euroregiune/struktur.htm 



PROVENCES-ALPES-COTE D’AZUR (PACA) / RHONE-ALPES / LIGURIE / 

PIEMONT / VAL D’AOSTE (F/I) 


În cadrul Programului Operaţional INTERREG II pentru regiunea Franţa/Italia (ce acoperă zona de graniţă 

din Regiunile Provence-Alpes-Cote d'Azur (PACA), Rhône-Alpes, Liguria, Piemonte şi Valle d'Aosta), 

coordonarea şi selectarea procedurilor referitoare la proiecte au fost standardizate în 1994 şi înlocuite cu 

structuri comune de cooperare, avînd ca organism superior Comisia franco-italiană (formată din autorităţile 

naţionale responsabile). Aceste mecanisme sînt conforme cu regulile generale ale INTERREG II aprobate 

de guvernele franceze şi italiene şi preşedinţii regiunilor italiene care participă în ansamblul procesului. 



Comisie mixtă: Din partea italiană ea include un reprezentant al guvernului central şi 

reprezentanţi ai ‘giunte’ regionale; din partea franceză ea include unul sau mai 

mulţi reprezentanţi ai DATAR, prefecturile şi consiliile regionale. La întrunirile 

Comisiei Mixte participă şi reprezentanţi ai Comisiei Europene. Comisia mixtă 

are rol de ‘planificare’ şi de ‘monitorizare’. Aceasta răspunde de selectarea 

proiectelor şi de alocarea fondurilor furnizate de UE. Comisia tehnică 

permanentă este un organism al Comisiei Mixte responsabile de pregătirea şi 

implementarea dezbaterilor Comisiei. 

Secretariat permanent: sprijină comisia mixtă şi reprezintă DATAR faţă de autorităţile regionale 

franceze şi italiene. 

Selectarea proiectelor: în prima etapă, toate proiectele prezentate programului INTERREG II pentru 

Franţa/Italia sînt analizate de o Comisie Tehnică Permanentă responsabilă de 

întreaga zonă (cei patru membri francezi ai acestei comisii sînt desemnaţi de 

Comisia Mixtă, cei patru membri italieni reprezintă atît regiunile implicate cît şi 

guvernul central). În acelaşi timp, grupuri de lucru teritoriale importante (din 

nordul, centrul şi sudul Alpilor) analizează minuţios proiectele pentru fiecare 

sub-zonă. În a doua etapă, proiectele sînt prezentate de către aceste organisme 

Secretariatului care realizează un sumar al propunerilor şi le supune Comisiei 

Mixte spre aprobare. 


Pe parcursul desfăşurării programului INTERREG II Fondurile Europene erau alocate separat către 

guvernul italian şi către cel francez şi monitorizarea finanţării era şi ea efectuată separat. In cadrul 

programului INTERREG IIIA, scopul este acela de a realiza implementarea unui sistem cu un grad mai 

ridicat de integrare, în special a unei administrări şi autorităţi plătitoare unice. Se preconizează ca, în 

perioada 2000-2006, să se mărească resursele pentru activităţi, susţinere, monitorizare, evaluare şi verificare 

în cadrul programului INTERREG III. 


În cazul cooperării transfrontaliere franco-italiene, procedurile de cooperare şi procesul de 

coordonare/administrare din cadrul Programului sînt deosebit de complexe. Comisia Mixtă prezintă cel mai 

înalt nivel de convergenţă al procedurilor de acest tip de structuri naţionale interrelaţionate în vederea unei 

cooperări transfrontaliere 

Contact: 

DATAR Alpes, Commissariat à l’aménagement et au développement économique des Alpes, F-05000 

GAP 

Tel: +33 04 92 53 21 12, Fax: +33 04 92 53 21 11 




EUROREGIUNEA POMERANIA (D/S/PL) 

Euroregiunea POMERANIA include regiuni poloneze şi germane. Începînd din 1998 au fost implicate însă 

şi regiuni suedeze. Întreaga regiune cuprinde o arie de 41.000 km², cu o populaţie de peste 3.5 milioane 

oameni. 

Fondată la: 15 decembrie 1995 în Szczecin (Polonia) 

Structură şi competenţe: Euroregiunea POMERANIA are în componenţă patru membri; 

euroregiunea a fost înfiinţată cu ocazia încheierii tratatului de la Lund (Suedia) pe 26 februarie 1998: 

• oraşul Szczecin 

• "POMERANIA", o asociaţie municipală cu scopuri specifice, formată din comunităţile din vestul Pomeraniei 

(cuprinde în prezent 92 de comunităţi poloneze şi oraşe din vestul voievodatului Pomeraniei) 

• Europaregiunea POMERANIA e.V., o asociaţie municipală (cuprinzînd două oraşe autonome şi şase districte 

rurale ale landurilor Mecklenburg-Vorpommern şi Brandenburg) 

• Asociaţia de municipalităţi Skåne (cu 33 de municipalităţi suedeze) 

În Euroregiunea Pomerania se organizează întruniri periodice la nivel municipal, în cadrul cărora reprezentanţii 

polonezi, germani şi sudezi colaborează prin intermediul comisiilor regionale şi al grupurilor de lucru. Unul dintre 

scopurile principale ale acestor întîlniri este iniţierea şi aprobarea proiectelor şi activităţilor în zonele aflate în 

apropierea graniţelor – vezi schema organizaţională de mai jos. Scopul cooperării în Euroregiunea Pomerania 

este de a desfăşura activităţi comune în vederea dezvoltării uniforme şi echilibrate a regiunii şi de a menţine o 

strînsă colaborare între locuitorii şi instituţiile din regiunile de graniţă implicate. 

Aceasta se poate realiza prin: 

1. ridicarea nivelului de trai al locuitorilor regiunii, mai ales prin sprijinirea în comun a investiţiilor şi 

programelor de afaceri, măsuri în domeniul instruirii şi programe de combatere a şomajului; 

2. susţinerea ideilor de unitate europeană şi înţelegere la nivel internaţional; 

3. cooperare şi schimburi la nivel social, academic, de pregătire profesională, cultural şi de tineret, mai ales prin 

sprijinirea acelor nivele care ajută locuitorii din regiunile din apropierea graniţelor să se cunoască mai bine 

unii pe alţii; 

4. conservarea şi îmbunătăţirea protecţiei mediului şi dezvoltarea zonelor rurale; 

5. dezvoltarea şi adaptarea infrastructurii la necesităţile transportului în regiune şi în zona de frontieră; 

6. dezvoltarea cooperării la nivel economic, schimburi de tehnologie şi know-how; 

7. crearea unui sistem complex de imformare în vederea efectuării schimbului de date în Euroregiune; 

8. dezvoltarea planificării amenajării teritoriului, coordonată la nivel transfrontalier; 

9. cooperarea în domeniul prevenirii incendiilor şi al activităţilor desfăşurate ca urmare a producerii de 

calamităţi naturale şi în situaţii de urgenţă; 

10. oferă asistenţă pentru problemele legate de migraţia transfrontalieră. 

Contact: 

Kommunalgemeinschaft Europaregiune POMERANIA e.V., E.-Thälmann-Str. 4, D – 17321 Löcknitz, Peter 

Heise, Tel: +49 39754 20580, Fax +49 39754 21053 

info@pomerania.net 

Komunalny Zwiazek Celowy Gmin Pomorza Zachodniego "POMERANIA", Al. Wojska Polskiego 164, PL – 71- 

335 Szczecin, Urszula Berlinska, Tel +48 91 486 07 38, Fax +48 91 486 08 25, kzcgpz@poczta.onet.pl 

Sekretariat des Rates der EUROREGIUNE POMERANIA, Al. Wojska Polskiego 164, PL – 71-335 Szczecin, 

Artur Zöllner, Tel +48 91 486 08 15, Fax +48 91 486 08 11 

zollner@polbox.com 

Kommunförbundet Skåne, Box 53, S-221 00 Lund, Stig Alund, Tel +46 46 71 99 39, Fax +46 46 71 99 30, 

kansliet@skane.komforb.se 

Website: www.pomerania.net 



EUOREGION POMERANIA - Organisational structure / 

Organisationsstruktur 

Association 

of Local Authorities 

POMERANIA e.V. 

Kommunalgemeinschaft 

POMERANIA e.V. 

President / Präsident 

Economical cooperation, 

transport and infrastructure 

Wirtschaftliche 

Verkehr und Infrastruktur, 

Kooperationen 

Town of Szczecin 

Stadt Szczecin 

Council of the 

Rat der EUROREGION 

36 Members of Council / 

Presidency 

Präsidium 

Tourism, rural area 

and environmental protection 

Tourismus, ländlicher Raum 

und Umweltschutz 

Purpose Association of Local 

Authorities of Western Pomerania 

"POMERANIA" 

Kommunaler Zweckverband der 

Gemeinden W estpommerns 

"POMERANIA" 

Secretary / Sekretär 

Public order 

Öffentliche Ordnung 

Scania Association 

of Local Authorities 

Gemeindeverband Skane 

Löcknitz Szczecin 

Lund 

Germany / Deutschland Poland / Polen Sweden / Schweden 

1 2 

Members of Council, 

Members / Mitglieder 

1 2 


1 2 


President / Präsident President / Präsident 

Workg roup s / Arbeitsg ruppen 

Education, welfare, 

culture and sports 

Ausbildung, Soziales, 

Kultur und Sport 




EUROREGIUNEA TATRY (PL/SK) 

Asociaţia transfrontalieră a regiunii Tatry a fost instituită în august 1996, la iniţiativa autorităţilor locale. 

Asociaţia este formată din două organisme: Asociaţia poloneză a Euroregiunii Tatry din Nowy Targ şi 

Asociaţia slovacă a a regiunii Tatry din Kezmarok. Euroregiunea Tatry funcţionează după următoarele 

principii: parteneriat, egalitate între părţile implicate, păstrarea identităţii naţionale, regionale şi locale, 

voluntariat, paritatea autorităţilor, consens în procesul de adoptare de noi decrete şi aprobării de noi legi. 

Euroregiunea are ca scop dezvoltarea regiunii de graniţă Polonia/Slovacia. 

Fondată în: august 1996 


Congres: autoritatea superioară a Euroregiunii compusă din delegaţi ai ambelor ţări şi 

care se întruneşte cel puţin o dată pe an. 

Consiliu: cea mai înaltă putere executivă (formată din 12 membri de ambele părţi ale 

graniţei). Condusă de Preşedinte şi aleasă o dată la doi ani. 

Comisie de verificare: organismul de verificare ales de Congres. 

Secretariat: există două birouri, de o parte şi de alta a graniţei, fiecare dintre ele coordonată 

de un Secretariat, responsabil de deservirea structurilor administrative ale 

Euroregiunii. 

Grupuri de lucru: instituite de către Consiliu pentru rezolvarea problemelor existente. Există cinci 

Grupuri de lucru: economic, protecţia mediului, cultură, informaţii, sport şi 

turism. 

În 1999, în urma încheierii unui acord cu Autoritatea responsabilă de implementarea programului Phare 

CBC, Euroregiunea a utilizat pentru prima dată fondurile destinate Proiectelor Mici CBC, ce se ridicau la 

120.000 EURO. Asistenţa financiară a facilitat implementarea a 26 de proiecte de cooperare în domeniile: 

asociaţii de tineret, folclor, cultură, sport, turism, ştiinţă şi artă, şi colaborarea socio-economică, activităţi de 

promovare. 

Contact: 

Euroregion Tatry Office in Nowy Targ 

Al. Tysiaclecia 37 

34-400 Nowy Targ 

Tel +48 18 266 9981 

Fax +48 18 266 9981 

www.euroregiune-tatry.sk, www.euroregiune-tatry.pl 




EUROREGIUNEA NESTOS – MESTA (GR/BG) 

Sistemul are la bază o structură duală, “de imagine în oglindă” a organismelor administrative, unul pentru 

partea greacă şi altul pentru partea bulgară, alături de o serie de structuri administrative şi operaţionale 

comune. Ambele părţi sînt obligate să opereze în conformitate cu legile şi reglementările naţionale. Mai 

mult, fiecare parte şi-a stabilit forma juridică, recunoscută de către propria legislaţie naţională. Cu toate 

acestea, cele două părţi au fost de acord ca structura juridică să fie aceea de organizaţie non-profit, nonguvernamentală. 

Fondată în: 1992: Semnarea unui acord preliminar de intensificare a cooperării transfrontaliere; 

1997: Asociaţia de frontieră grecească Rîul Nestos şi Asociaţia bulgară de graniţă Rîul 

Mesta au semnat un protocol de cooperare transfrontalieră. 


În punctele în care cele două părţi sînt adiacente şi au structuri administrative comune se impun următoarele 

două prerogative de cooperare transfrontalieră: 

a) planificare comună a activităţilor şi reprezentare mixtă la nivel internaţional 

b) implementarea activităţilor complementare cu obiective şi scopuri comune. 

Prima cerinţă este îndeplinită prin crearea unui Consiliu Administrativ Comun, iar cea de-a doua prin 

crearea a şase Grupuri de Lucru Comune. 

De fiecare parte a frontierei se aplică următoarea structură administrativă: 

Comisie de monitorizare şi evaluare: Este formată dintr-o echipă independentă de experţi în structurile 

administrative locale, regionale şi naţionale. Din partea grecească există un 

reprezentant al autorităţii INTERREG, responsabilă de implementarea programului, iar 

din partea bulgară există un reprezentant al Phare CBC PMU. Comisia se întruneşte o 

dată pe an şi/sau în funcţie de necesităţi. 

Adunare generală: Cîte una de fiecare parte a graniţei, formată din parteneri sociali şi din organizaţii, 

municipalităţi, asociaţii etc. care doresc să participe şi aprobă deciziile ce urmează a fi 

puse în practică ale organizaţiei. Aceasta este adunarea cu cel mai înalt grad din cadrul 

organizaţiei, ce deţine putere politică, are putere de decizie şi determină orientarea 

strategică generală a organizaţiei. 

Consiliu Administrativ & Consiliu Administrativ Comun:Reprezintă organismul executiv al organizaţiei, 

de o parte şi de alta a frontierei. Are ca sarcină implementarea deciziilor şi politicilor 

formulate de Adunarea Generală. Este format din preşedinte, 2 vicepreşedinţi, un 

secretar executiv şi un trezorier. Se reuneşte periodic şi are putere de decizie în toate 

problemele. Consiliul administrativ comun este primul organism de activităţi comune 

în vederea unei cooperări transfrontaliere. 

Secretariat executiv: Format dintr-un secretar executiv, o echipă de experţi şi personal auxiliar şi se ocupă 

de problemele zilnice. Secretarii executivi din ambele părţi cooperează intens, dar în 

acelaşi timp supraveghează, susţin şi coordonează activitatea grupurilor de lucru 

comune. 



Grupuri de lucru şi Grupuri de lucru comune: Există şase grupuri de lucru de fiecare parte a graniţei, 

focalizate pe diferite domenii tematice şi carea examinează aspectele / problemele 

practice şi susţin activitatea organizaţiei. Cele şase domenii de activitate dezvoltate şi 

funcţionale în prezent în Euroregiunea ‘Nestos-Mesta’ sînt: Activitatea Domeniu A: 

Comunicaţii, schimb de informaţii şi interrelaţionare; Activitatea Domeniu B: 

Cooperare economică, transport şi infrastructură; Activitatea Domeniu C: Turism – 

Agrement; Activitatea Domeniu D: Cultură şi societate; Activitatea Domeniu E: Mediu 

şi agricultură; Activitatea Domeniu F: Transfer de tehnologie. 

Contacte: 

Mr. Alkis Papademetriou 

Euroregion Nestos-Mesta 

C/o Drama Chamber 

40 Lambrianidis Street 

GR-661 00 Drama, Greece 

Tel +30 521 23346 

Fax +30 521 38344 

Website: www.dramanet.gr 

E-mail: euroregiune-nm@dramanet.gr 



Partea grecească Euroregiunea 

Nestos Mesta 

Monitorizare Administrare/ 

Implementatare 

Comisie de 

Monitoriza 

re şi 

Evaluare 


Partea bulgară 

Administrare/ 

Implementare 

Adunare generală Adunare generală 

Consiliu 

Administrativ 

Secretariat 

Executiv 

Consiliu 

Administrativ 

Comun 

Consiliu 

Administrativ 

Secretariat 

Executiv 

Grupuri de lucru Grupuri de lucru 

Grupuri de lucru comune 

Monitorizare 

Comisie de 

Monitoriza 

re şi 

Evaluare



EUROREGIUNEA DKMT (RO/HU/YU) 

Cooperarea regională DKMT este un tip de organizare la nivel administrativ, iniţiat în 1992, dar instituit 

abia în noiembrie 1997 ca organizaţie de cooperare între guvernele locale ale celor nouă ţinuturi partenere 

din România: Timişoara, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara; din Ungaria: Csongrad, Bekes, Jasz-Nagykun- 

Szolnok, Bacs-Kiskun; din Iugoslavia: Voivodina. 

Principalele funcţii îndeplinite de Euroregiune sînt: consolidarea abilităţii de identificare a resurselor 

financiare, asistenţă în desfăşurarea şi realizarea programelor de dezvoltare transfrontalieră, asistenţă în ceea 

ce priveşte consolidarea coeziunii politice, sociale şi economice a regiunilor implicate. 

Euroregiunea DKMT a fost implicată în primul rînd în promovarea proiectelor de interes regional, jucînd rol 

de forum de informare şi consultanţă pe probleme transfrontaliere, permiţînd astfel autorităţilor locale ale 

ţărilor partenere să dezvolte şi să ridice nivelul de cooperare transfrontalieră în conformitate cu strategia de 

dezvoltare transfrontalieră şi avînd ca scop o mai mare implicare în Iniţiativa INTERREG. 


Forumul Preşedinţilor: Format din nouă reprezentanţi, delegaţi ai consiliilor zonelor implicate; 

reprezintă expresia politică exterioară a intereselor comune, cu putere de 

decizie. 

Preşedinte: această funcţie este ocupată, pe rînd, de către un reprezentant al fiecărei ţări 

participante, pe o perioadă de un an. 

Secretariat: deserveşte forumul preşedinţilor (organismul de decizie), efectuînd pregătirile 

pentru luarea deciziilor, problemele administrative ale funcţionării forumului, 

preşedintele şi coordonează activităţile grupurilor de lucru. 

Grupuri de lucru: Se ocupă de problemele de ordin profesional din domeniile de activitate ale 

Euroregiunii şi de propunerile şi recomandările pentru forum şi preşedinţie. 

Contacte: 

Secretariat DKMT Euroregion 

Tabor Ut. 7/b, Szeged 

Csongrad County, Hungary, 

Tel +36 624 20 723 

Fax +36 624 25 157 

Mr. Nicolae Grosan 

CCIA Arad 

Str. Closca 5, CP1-111, 

2900 Arad, Romania 

Tel +40 5725 3200 

Fax +40 5725 4200, ngrosan@arad.ro 

www.euroregiune-dkmt.freehosting.net/ 




WEST NYUGAT – PANNONIA EUREGIO (A/HU) 

Prima sa structură de cooperare transfrontalieră a fost instituită pe 5 noiembrie 1992, sub forma unui 

consiliu regional al regiunii austriece Burgenland şi judeţele maghiare Györ-Moson-Sopron şi Vas şi oraşele 

Szombathely, Györ şi Sopron, toate trei avînd statut de unitate administrativ teritorială. Cooperarea strînsă 

ce a rezultat din activitatea depusă de consiliul regional, instituit pe o perioadă de şase ani, a fost continuată 

prin stabilirea euroregiunii Panonia Vest / Nyugat, pe 7 octombrie 1998, cu ocazia unei întruniri a 

fondatorilor. 

Euroregiunea Panonia Vest / Nyugat cuprinde o regiune frontalieră în interiorul UE (Burgenland) şi două 

regiuni în interiorul unei ţări candidate la UE (judeţele Györ-Moson-Sopron şi Vas). Continuarea acestui 

proiect ambiţios a condus la organizarea primei întruniri constituante, pe 21 iunie 1999. Prima extindere a 

avut loc cu ocazia acestei întîlniri, cînd judeţul Zala a fost primit ca membru. 



Colegiu: Pentru a se asigura flexibilitatea activităţilor zilnice şi pentru a putea răspunde 

cu promptitudine noilor orientări a fost înfiinţat un Colegiu. Acesta este format 

din reprezentanţii politici la vîrf ai regiunilor partenere şi are putere de decizie 

asupra proiectelor comune, inclusiv finanţarea acestora, între întrunirile care au 

puteri decizionale depline. 

Consiliu: Sarcina principală a Consiliului euroregiunii este de a asigura cadrul politic şi 

economic pentru funcţionarea optimă a instituţiilor individuale. În acest scop, 

cei 40 de reprezentanţi ai celor 4 parteneri proiectează orientările politice 

comune ale regiunii şi stabilesc condiţiile esenţiale de dezvoltare a acesteia, 

privite ca întreg, inclusiv condiţiile de finanţare. 

Secretariat: instrument de bază pentru coordonarea euroregiunii; alcătuit dintr-un comitet de 

management, cu patru secretari, cîte unul pentru fiecare regiune, şi a cărui 

sarcină este de a stabili zonele de interes comun prin menţinerea unor legături 

permanente. 

Grupuri de lucru: Cele opt grupuri de lucru, constituite pentru a acoperi toate problemele 

importante de ordin economic şi socio-politic, joacă un rol deosebit de 

important în cadrul structurii organizatorice a euroregiunii. Acestea desfăşoară 

nu numai activităţi legate de aspectele preliminare ale dezvoltării cooperării, ci 

joacă şi un rol activ de conducere în pregătirea şi realizarea în comun a 

proiectelor şi programelor UE. 

Au fost create opt grupuri de lucru, prezentate mai jos, fiecare partener prezidînd cîte două dintre 

ele:planificare regională, dezvoltare rurală şi urbană, transport şi informaţii 

• afaceri 

• turism, 

• cultură şi patrimoniu cultural comun 

• conservarea naturii, protecţia mediului şi prevenirea poluării apelor 

• siguranţă publică şi proceduri în caz de calamităţi 

• sănătate şi probleme sociale 

• educaţie şi tineret 

• şomaj. 



Se preconizează dezbaterea la nivel euroregional a problemelor comune de ordin economic, social, cultural 

şi de infrastructură, precum şi cuprinderea lor în proiecte specifice. Se oferă prioritate dezvoltării regiunilor 

partenere de pe ambele părţi ale graniţei externe UE existente, printr-o mai strînsă cooperare. 

Contact: 

Amt der Burgenländischen Landesregierung 

Stabsstelle Europabüro und Statistik Regionalmanagement Burgenland 

GmbH 

WHR Dr. Heinrich Wedral Mag. (FH) Ulrike Martinek 

Europaplatz 1 Technologiezentrum 

A-7000 Eisenstadt A-7000 Eisenstadt 

Tel: +43 2682 600 2826 Tel: +43 2682 704 2438 

Fax: +43 2682 600 2927 Fax: +43 2682 704 2410 

Email: post.europabuero@bgld.gv.at Email: ulrike.martinek@rmb.co.at 



EUROREGIUNEA NEMUNAS – NIEMEN – HEMAH (LT/PL/BY) 


Euroregiunea NEMUNAS – NIEMEN – HEMAH este Uniunea regiunilor de graniţă Lituania / Polonia / 

Bielorusia (Lituania: municipalităţile Marijampole, Alytus, Vilnius; Polonia: Suvalki şi Bialystok; 

Bielorusia: Grodno) şi a fost instituită în 1997 pentru promovarea cooperării transfrontaliere. Partenerii 

Euroregiunii Lituania au instituit ‘biroul Euroregiunii NEMUNAS Marijampole’. 

Structura Euroregiunii cuprinde structuri integrate cu un nivel ridicat de descentralizare, bazată pe principiul 

unui parteneriat orizontal şi vertical, pentru planificarea şi implementarea programelor transfrontaliere. 

Euroregiunea acoperă toate ariile de cooperare transfrontalieră. 



Consiliul Euroregiunii: Este format din 4 reprezentanţi din fiecare regiune implicată. Consiliul 

reprezintă autoritatea superioară a Euroregiunii. 

Prezidiul Euroregiunii: Este format din 2 reprezentanţi din fiecare regiune implicată. Prezidiul va 

îndeplini funcţii de coordonare şi reprezentare, în numele Consiliului, în 

perioadele dintre întrunirile acestuia. 

Secretariatul Euroregiunii:Secretariatul reprezintă o instituţie executivă şi administrativă, cu funcţii de 

coordonare în cadrul Euroregiunii. Se ocupă de activităţile de zi cu zi din 

cadrul Euroregiunii, de publicitate şi ridicarea nivelului de conştientizare, 

oferind suport profesional, de secretariat şi coordonare Consiliului, Prezidiului 

şi grupurilor de lucru. Susţine, de asemenea, dezvoltarea ideilor de proiect şi 

executarea lor şi oferă asistenţă pentru medierea între potenţialii parteneri. 

Grupuri de lucru ale Euroregiunii:s-a decis formarea a 4 grupuri de lucru pentru cooperare în domeniile: 

economic, social, turism şi protecţia mediului, amenajarea teritoriului. 

Contact: 

Euroregiunea NEMUNAS 

Vytauto str.28 

LT – 4520 Marijampole 

Lithuania 

Tel. + 370 88 51147 

Fax + 370 43 91240 

E-mail: gsk@mari.omnitel.net 

Website: www1.omnitel.net/euroreg-nemunas/ 



Birou Public 

Euroregiune NEMUNAS 

Marijampole bureau, LT 

Partea lituaniană 

birou naţional 

Economie 

Euroregiunea NEMUNAS – NIEMEN – HEMAH 

(LT/PL/BY) 

Aspecte sociale 

Administraţia ţinutului 

Podlaski Marszalek, 

PL 

Consiliu 

Euroregiune 

Prezidiu 

Euroregiune 

Secretariat 

Euroregiune 

Partea poloneză 

birou naţional 

Grupuri de lucru 

Turism şi 

protecţia 

mediului 

Comitet executiv al 

ţinutului Grodno, BY 

Comisia de 

verificare 

Partea bielorusă 

Birou naţional 

Amenajarea 

teritoriului 




HELSINKI-TALLINN EUREGIO (FIN/EST) 

Euroregiunea Helsinki-Tallinn reprezintă o reţea de cooperare transfrontalieră, instituită între oraşul 

Helsinki şi Consiliul regional Uusimaa din partea finlandeză şi oraşul Tallinn, guvernul ţinutului Harju şi 

Uniunea municipalităţilor aparţinînd ţinutului Harju, pe partea estoniană. 

Fondată la: 22 iunie, 1999 


Printre membrii Euregiunii se numără: guvernul ţinutului Harju, oraşul Helsinki, oraşul Tallinn, Consiliul 

regional Uusima şi Uniunea municipalităţilor aparţinînd ţinutului Harju. 

Euroregiunea Helsinki-Tallinn a stabilit următoarea structură instituţională: 

• ‘Forum’-ul analizează obiectivele euroregiunii, principiile şi liniile generale de cooperare şi este 

format din reprezentanţii politici ai membrilor. 

• ‘Comisia de coordonare ’ pregăteşte programul de lucru, îndrumă activităţile de secretariat, stabileşte 

conferinţele Forumului şi face propuneri membrilor referitor la buget, fiecare parte desemnînd un 

reprezentant şi un deputat. 

• ‘Secretariatul’ euroregiunii se ocupă de politicile operaţionale, face propuneri comisiei de coordonare 

şi pregăteşte lista cu problemele de buget ale euroregiunii; fiecare parte îşi desemnează un reprezentant. 

Conducerea Comisiei de Coordonare şi a Secretariatului a revenit între anii 1999 - 2001 reprezentanţilor 

oraşului Helsinki şi pentru perioada 2002-2004, reprezentanţilor oraşului Tallinn. În cazul primei perioade, 

Consiliul regional Uusimaa va răspunde de coordonarea Secretariatului. 

Euroregiunea Helsinki-Tallinn a creat un Plan de acţiune pentru perioada 2000-2002 pe patru mari puncte: 

1. Activităţi în cadrul programelor INTERREG şi Phare: dezvoltarea interregională metropolitană – 

Dezvoltarea şi coordonarea unei linii de sub-acţiune "Metropolitan development" în cadrul INTERREG IIIA 

pentru sudul Finlandei şi coordonarea cu programul Phare 2000+/CBC. 

2. Studii şi suport tehnic pentru pregătirea strategiilor comune, programe de cercetare şi studii asupra 

dezvoltării în planul afacerilor şi impactul avut în afara golfului; contacte cu proiectele de cooperare baltice, 

ex. Baltic Palette, Urban Systems şi Urban Networking în regiunea Mării Baltice, Via Baltica, Gulf of 

Finlande Growth Triangle, Baltic 21. 

3. Dezvoltarea serviciilor de tehnologii de informatizare şi comunicaţii (ICT) în sprijinul stabilirii de 

contacte inter-regionale şi creării de reţele; extinderea site-ului euroregiunii către un bulletin board şi un 

forum de identificare a partenerilor. Eforturi pentru îmbunătăţirea şi ieftinirea serviciilor ICT între oraşe. 

4. Organizarea unui dialog politic şi a unei conferinţe anuale a Forumului euroregiunii, ca şi organizarea de 

ateliere ad hoc pe probleme de interes imediat. 

Euregio şi-a stabilit, de asemenea, priorităţi referitoare la dezvoltarea interregională metropolitană, ca şi 

sarcini ce urmează a fi îndeplinite prin pregătirea şi implementarea programelor INTERREG IIIA şi Phare 

2000+/CBC de către euroregiune. Această listă de priorităţi va fi inclusă în programul INTERREG IIIA 

pentru regiunea Uusimas. 

Contact 

Euregiunea Helsinki-Tallinn, Tel: +358 9 47 67 411, Fax: +358 9 47 67 4300,E-mail: info@euregio-heltal.org, 

Website: http://www.euregio-heltal.org/ 



EUROREGIUNEA WEINVIERTEL-SUDUL MORAVIEI-VESTUL SLOVACIEI 

(A/CZ/SK) 


Euroregiunea are următorii membri: asociaţia regională Weinviertel, asociaţia oraşelor şi comunităţilor din 

sudul Moraviei şi asociaţia oraşelor şi comunităţilor din Záhorie / vestul Slovaciei. 

Fondată pe: 12 septembrie, 1997 în Hohenau-an-der-March, prin semnarea de către 

administraţia centrală a celor trei ţări a unei declaraţii în vederea stabilirii unei 

structuri transfrontaliere. Pe 1 decembrie 1997 a fost semnat, în Mistelbach, 

acordul dintre asociaţia regională a regiunii europene Weinviertel, asociaţia 

oraşelor şi comunităţilor din sudul Moraviei şi asociaţia de oraşe şi comunităţi 

din Záhorie / vestul Slovaciei. În vara anului 1999 a fost înfiinţată asociaţia 

regională Záhorie ca partener oficial al Euroregiunii. 


Structura Euroregiunii cuprinde ‘Adunarea Euregiunii’, o structură de coordonare, 7 grupuri de studiu şi 

‘Comisia de monitorizare a euroregiunii’(vezi schema de mai jos). 

Din toamna anului 1998, coordonarea regională Weinviertel a instituit ‘Euregio Service’. Acest serviciu 

este axul central pentru investigaţii, informaţii şi pentru întocmirea de proiecte transfrontaliere. Se 

organizează şi se susţin diferite evenimente, seminarii, expoziţii şi conferinţe. Euregio Service este, prin 

urmare, un catalizator important pentru graniţa sudică austriacă. 

Fondul pentru Proiecte Mici al euroregiunii este un instrument de susţinere a ideilor inovatoare în vederea 

desfăşurării de activităţi transfrontaliere socio-culturale. Acest fond este deschis tuturor iniţiativelor 

regionale şi locale, organizaţiilor şi comunităţilor, la graniţa Cehia / Slovacia. Există un fond pentru proiecte 

mici de activităţi transfrontaliere şi în sudul Moraviei, ca şi în Slovacia. 

Contacte: 

Regional Association European Region Weinviertel, LH-Stv. Dr. Hannes Bauer, LAbg. Mag. Karl Wilfing, 

c/o Weinviertel Management, Dipl.-Ing. Hermann Hansy, Hauptstraße 25, A-2225 Zistersdorf, Tel: 

++43/2532/2818, Fax ++43/2532/281818, weinregio@magnet.at 

Regionálne Združenie Záhorie, Inforeg Záhorie, Ján Hladík, SK-90051 Zohor, P.O.Box 3 

Tel: ++421/7/65961552, Fax: ++421/7/65961552, inforeg@max.sknet.sk 

Sdružení měst a obcí jižní Moravy, Regionální rozvojová agentura jižní Moravy, C/o Dr. Vladimír Gašpar, 

CZ-64804 Brno, Výstaviště 1, areál BVV, Tel: ++420/5/41159538 

Fax: ++420/5/41153055, rrajm@ohkbrno.cz 

http://www.EUREGIO-weinviertel.org 




B 3 

STRUCTURI DE COOPERARE LA NIVEL DE PROIECT


CAPITOLUL B3: STRUCTURI DE COOPERARE 

LA NIVEL DE PROIECT 

DESCRIERE: 

Acest capitol prezintă soluţiile posibile la necesitatea de creare a structurilor de cooperare la nivel de 

proiect, precum şi exemple. Unele dintre aceste soluţii se bazează pe dreptul internaţional / UE, altele pe 

legislaţia naţională, pe înţelegeri specifice şi cîteva sînt reglementări practice fără baze juridice. 


- Nu toate proiectele transfrontaliere necesită o structură transfrontalieră proprie, ca euroregiunile sau grupurile de 

lucru, pentru a fi dezvoltate şi implementate. Multe asemenea proiecte se pot derula de către organismele 

existente pe ambele părţi ale frontierei dar, în general, acestea pot beneficia de pe urma acordurilor sau structurilor 

transfrontaliere create pentru cooperare orientată strategic, ex. EUREGIO. 

- Dacă este necesară o structură transfrontalieră de cooperare la nivel de proiect, există cîteva posibilităţi de 

implementare folosind baza legislativă corespunzătoare. Multe soluţii sînt efectul unor reglementări pragmatice 

fără baze juridică. 

- Singurul instrument legislativ internaţional disponibil este EEIG (European Economic Interest Grouping), care 

poate fi aplicat mai mult iniţiativelor de cooperare în domeniul economic/commercial şi care nu s-a dovedit a fi de 

o mare utilitate pentru autorităţile regionale şi locale. 

- În cîteva ţări, mai ales în Franţa, există posibilitatea folosirii legislaţiei naţionale pentru crearea unei structuri 

transfrontaliere de cooperare la nivel de proiect. Pentru acest scop s-au folosit Mixed Economy Companies şi 

Public Interest Groupings. 

- Acordurile interstatale, fie specifice unui proiect sau de natură generală (ex.: acordurile cadru/ convenţiile) pot, 

acolo unde există, să ofere o bază legislativă adecvată. 

- Este de aşteptat ca Programele INTERREG IIIA să conţină indicatori de proiect cu ajutorul cărora să poată fi 

ridicată calitatea proiectelor transfrontaliere. Instanţele responsabile de evaluarea proiectelor ar trebui să le 

evalueze în ceea ce priveşte conţinutul şi aplicabilitatea intenţionată la capitolul indicatorilor de proiect. 

B3 Structuri de cooperare la nivel de proiect 87


EXEMPLE: 

• EEIG ECOM (UK/IRL) 

• EEIG Institutul pentru Cooperarea regională şi Administraţia europeană (Institutul-Euro 

EWIG/GEIE) (D/F) 

• EEIG EUROCORP )B/NL/F/E/UK). 

• Mixed Economy Society-Menton-Ventimiglia (F/I) 

• Exemple pentru structuri "ad-hoc": 

Oficiul Storstrøms/Ostholstein (DK/D) 

Oberrhein Mitte Süd (D/F/CH) 

West Flandern/Nord-Pas-de Calais (B/F) 

Spania/Portugalia 

• Centre telematice (GR/B) 

• Centrul pentru tehnologiile neuro-fuzzy pentru KMU (D/NL) 

• Asociaţia fără frontiere a sistemului de transport integrat (A/D) 

• Autoritatea de dezvoltare economică germano-poloneză (D/PL) 

• Transfer tehnologic transfrontalier în regiunea PAMINA (D/F) 

• Emisiunea de televiziune "Hier-Her" (DK/D) 



PRIVIRE DE ANSAMBLU 

La fel ca în cazul colaborării la nivel de 

program cooperarea la nivel de proiect 

aduce cu sine diferite forme de 

reglementări. În practică au fost 

dezvoltate o serie de modele apte 

pentru cooperarea la nivel de proiect. 

Spectrul posibilităţilor de soluţionare 

cuprinde: 

• instrumente de drept internaţional 

sau UE ca European Economic Interest 

Groupings (EEIG) care a fost creată pe 

baza dreptului UE în scopul cooperării în 

activităţi economice. 

• soluţii naţionale, precum societatea 

economică mixtă, pot fi utilizate în 

anumite cazuri, cum ar fi în Franţa şi 

posibil în şi cu cîteva ţări vecine; 

• acorduri internaţionale specifice şi 

interstatale sau tratate 

multilaterale 1 , care s-au încheiat 

între anumite state, înlesnesc 

cooperarea autorităţilor regionale şi 

locale. 

• înţelegeri practice "ad-hoc" fără baze 

juridice, ca grupuri comune de 

lucru, facilitează managementul de 

proiecte izolate, care sînt componentă 

a programelor transfrontaliere 

comune. 

SOLUŢII APLICATE SUB AUSPICIILE 

DREPTULUI INTERNAŢIONAL/UE 

Grupări europene de interes 

economic (European Economic 

Interest Groupings - EEIG) 

Conceptul EEIG (“grupări europene de 

interese economice”) se constituie întro 

facilitate juridică sub auspiciile 

dreptului comunitar care permite 

1 vezi şi capitolul B2 

înfiinţarea unei asocieri de întreprinderi 

sau a altor entităţi juridice şi este 

îndeosebi destinată întreprinderilor mici 

şi mijlocii. Acest concept a fost adoptat 

încă din anul 1985 de către Consiliul 

European de Miniştri dar, pentru a oferi 

statelor membre un interval de timp 

suficient pentru crearea premiselor de 

întemeiere a EEIG, reglementarea a 

fost pusă în aplicare abia în anul 1989. 

Sarcina esenţială a unei EEIG stă în 

punerea la dispoziţie a unui instrument 

adecvat de drept pentru dezvoltarea de 

activităţi economice între întreprinderi 

dincolo de frontierele naţionale pentru 

stimularea activităţilor economice ale 

statelor membre. EEIG trebuie să 

contribuie la ridicarea prestării 

economice generale a membrilor ei 

prin ridicarea nivelului de producţie şi al 

activităţii şi la îmbunătăţirea 

competitivităţii. Derularea sarcinilor 

comune pe baza unei astfel de asocieri 

utilizînd funcţiile existente dar şi pe cele 

noi care vin în completarea dezvoltării 

este necesară pentru a se obţine 

sporirea eficienţei şi competitivităţii. 

Pînă acum EEIG au fost create în 

marea majoritate a statelor membre 

între întreprinderi şi organizaţii din toate 

domeniile industriei şi serviciilor. 2 

Activităţile care se desfăşoară prin 

intermediul acestor EEIG sînt diverse, 

oferind exemple care subliniază 

necesitatea de a lucra împreună în 

următoarele domenii:: promovarea de 

activităţi / servicii, schimb de informaţii, 

cercetare, dezvoltare, vînzări şi 

marketing. 

2 Anumite domenii, incluse în aceste exemple, 

sînt: comunicaţiile, mediul, transportul, industria / 

serviciile, comerţul cu amănuntul şi tehnologia. 



Limitele EEIG 

Cu toate că nu există restricţii în ceea 

ce priveşte participarea autorităţilor 

publice la EEIG (în măsura în care 

acestea cad sub incidenţa legii unui 

stat membru) conceptul EEIG conţine 

cîteva obstacole pentru cooperarea 

transfrontalieră, rezultînd din: 

• faptul că au fost concepute doar 

pentru cooperare economică, fără 

angajament faţă de alte forme de 

cooperare; 

• natura şi caracterul lor juridic; 

• relaţia juridică specială dintre EEIG, 

parteneri terţi şi organismele de 

drept public; 

• limitări ale managementului. 

Cu privire la natura şi caracterul 

juridic al EEIG, baza juridică care 

necesită ca EEIG să sprijine exclusiv 

"activităţile economice" limitează gama 

domeniilor lor de activitate 

transfrontalieră. În plus, EEIG poate 

acţiona numai după dreptul privat şi 

sînt, din acest motiv incapabile să preia 

funcţiile statutare ale autorităţilor 

regionale/locale. Nu este astfel posibilă 

crearea unei forme a dreptului public 

adecvată pentru un EEIG. 

O altă restricţie în utilizarea acestui 

instrument în scopul cooperării 

transfrontaliere se bazează pe anumite 

relaţii juridice între EEIG, parteneri 

terţi şi organisme de drept public, 

care nu pot fi controlate de către 

membrii EEIG ci numai printr-o lege 

naţională specială. Acolo unde au 

participat totuşi autorităţi de drept 

public la reglementări de drept privat, 

nu se mai aplică controlul nemijlocit 

exercitat de către dreptul naţional. În 

acest caz, legătura juridică este mai 

întîi susceptibilă de a fi controlată de 

către contractul asocierii respective şi 

abia după aceea reglementarea 

comunitară poate fi aplicată. Legislaţia 

naţională este consultată după ce s-a 

făcut uz de aceste două opţiuni. 

Relaţiile dintre partenerii terţi nu sînt 

posibile conform dreptului naţional şi, 

pentru acest tip de relaţie, ar fi trebui 

creat un nou organism de 

reprezentare. Pentru EEIG aceasta 

înseamnă o limitare importantă în ceea 

ce priveşte cooperarea transfrontalieră 

deoarece nu are abilitatea să conducă 

un program de cooperare vast (ceea ce 

va necesita stabilirea unor legături cu 

terţii, încheiate sub acţiunea dreptului 

public) fără crearea unei alte structuri. 

Drept urmare a constituirii sale juridice, 

EEIG nu poate prelua managementul 

nici unuia dintre participanţi ei, ci 

poate doar îndeplini sarcini auxiliare de 

dezvoltare a unor activităţi economice 

ale membrilor. Nu dispune în relaţie cu 

membrii săi de o personalitate juridică 

proprie. Autorităţile publice nu pot 

delega activităţi economice unei EEIG. 

Asta înseamnă că, deşi aceste asocieri 

poate atrage ajutoare UE, ele nu pot fi 

folosite în mod direct pentru 

administrarea unor activităţi 

economice. Ceea ce limitează mai 

departe posibilităţile de folosire ale 

acestui instrument drept cadru 

instituţional pentru activităţi 


În ciuda acestor limitări astfel de 

asocieri au fost înfiinţate de către 

diferiţi actori precum autorităţi locale, 

firme şi persoane fizice, sub 

jurisdicţia dreptului privat. Cîteva 

exemple notabile de autorităţi publice 

care au înfiinţat astfel de asocieri sînt 

proiectul "ENARCT" în Irlanda (între 

Consiliul Municipal Derry din Irlanda de 

Nord şi Consiliul Districtual Donegal 

Country Council din Irlanda) şi 

"EUROCORP EEIG" din Belgia unde a 

fost întemeiată o EEIG abia de puţin 

timp prin Autoritatea Belgiană de 

Dezvoltare pentru Brabantul Flamand 

(GOM Vlaams Brabant) în asociere cu 

firme private din Marea Britanie şi 



Franţa şi autorităţi publice din Spania şi 

Olanda. 

Pe măsură ce aceste tipuri de asocieri 

au fost înfiinţate de către organizaţii 

private, ele au oferit soluţii simple, 

deşi limitate, la problemele cooperării 

transfrontaliere la nivel de proiect. 

Exemplele de la sfîrşitul acestui capitol 

arată cîteva cazuri în care acestea au 

fost înfiinţate ca instrumente de 

facilitare a cooperării transfrontaliere, 

atît în domeniul privat cît şi în cel 

public. 

SOLUŢII CONFORM DREPTULUI 

NAŢIONAL 

Societăţile economice mixte (Mixed 

Economy Companies - MEC) 

Societăţile economice mixte sînt un 

instrument de drept francez care a fost 

utilizat în alte state membre ale Uniunii. 

Acestea primesc şi întrebuinţează 

capital/finanţare publică şi urmăresc 

obiectivele dreptului public. Instanţele 

de drept public pot participa într-o MEC 

ca şi autorităţile regionale şi locale, în 

cazul în care sînt asociate cu 

organizaţii publice sau private. 

MEC pot activa în afara frontierelor 

statale naţionale în calitate de 

organism recunoscut de dreptul privat, 

pot folosi mijloace financiar publice (ex. 

fonduri ale autorităţilor publice) şi să 

reprezinte interesele publice. Ca atare, 

ele sînt un instrument util de cooperare 

transfrontalieră, cu care autorităţile 

publice pot coopera. 

Flexibilitatea financiară a MEC este 

totuşi limitată de diferiţi factori precum 

controlul public strict asupra finanţării şi 

al acordurilor încheiate cu autorităţile 

naţionale: responsabilitatea 

autorităţilor publice pentru cel puţin 

50% din capital şi 50% din voturile 

consiliului de conducere. În plus 

înfiinţarea acestui instrument trebuie să 

fie aprobată de către statele membre 

de domiciliu ale partenerilor. 

MEC au utilitate la nivel de proiect în 

domeniile cooperării transfrontaliere. 

Un exemplu de bună practică se 

găseşte la frontiera francezo-italienă, 

între oraşul francez Menton (în 

regiunea PACA) şi oraşul italian 

Ventimiglia (în provincia Liguria). 

Grupări de interes public (Public 

Interest Groupings – GIP) 

Asociaţiile de interes public (GIP) sînt 

un instrument permis de relativ puţină 

vreme de către legislaţia franceză. 

Acestea au fost destinate iniţial 

cercetării ştiinţifice şi dezvoltării 

tehnologice, îndeosebi pentru relaţiile 

dintre universităţi şi firme şi au fost 

folosite mai tîrziu în domeniile 

activităţilor sociale şi de ocrotire a 

sănătăţii, precum şi în instruire şi 

management. 

În Franţa asociaţiile de interes public se 

formează prin acorduri între instituţii de 

drept privat şi public şi pot iclude 

autorităţi locale şi regionale. GIP sînt 

astfel autorizate să încheie acorduri 

între autorităţi publice, persoane fizice 

şi ONG-uri (atît de drept public şi 

privat). Acestea pot desfăşura o largă 

gamă de activităţi cum ar fi 

managementul lucrărilor publice (în cel 

mai larg sens) sau realizarea de 

cercetări comune şi dezvoltări 

tehnologice prin colaborarea sectorul 

privat şi public. 

Asociaţiile de interes public din Franţa 

pot fi considerate drept instrumente 

dinamice pentru managementul 

proiectelor care înlesnesc crearea de 

structuri intermediare. Limitările rezidă 

totuşi în faptul că GIP, potrivit dreptului 

francez, sînt responsabile şi supuse 

unui control strict al autorităţilor 

naţionale (în speţă în ceea ce priveşte 

controlul financiar al operaţiilor). Aceste 

proceduri stricte de control, asociate cu 



ritmul lent al procesului decizional sînt 

obstacolul principal pentru utilizarea lor 

în cooperarea transfrontalieră. 

În Franţa dezbaterile despre 

cooperarea transfrontalieră au 

determinat autorităţile naţionale să 

propună revizuirea legislaţiei pentru 

GIP deschizînd calea cooperării 


În acest sens o lege franceză (Loi 

Joxe) din februarie 1992 a conferit noi 

competenţe organismelor publice 

pentru a opera la nivel transfrontalier 

(Art. 133). Pentru prima dată 

autorităţile teritoriale franceze pot 

participa într-un organism juridic public 

străin. Acestea nu sînt împuternicite 

totuşi să încheie acorduri cu autorităţi 

de acelaşi fel de partea cealaltă a 

frontierei. O astfel de participare 

trebuie să respecte competenţele şi 

angajamentele internaţionale ale 

statului francez şi au nevoie de un 

acord special din partea guvernului 

naţional. 

În termini practici această lege permite 

participarea autorităţilor străine la 

societăţi economice franceze mixte cu 

condiţia unei majorităţi de capital 

francez (vezi punctul precedent). 

Noutatea principală a acestei legi este 

recunoaşterea oficială şi introducerea 

unui instrument legislativ: "grupul de 

interes public" (Groupement d’Intérêt 

Public - GIP), care conferă dreptul de 

participare a autorităţilor teritoriale 

străine la managementul proiectelor şi 

programelor. 

În ciuda posibilităţilor oferite de către 

acest nou instrument juridic, în Franţa 

nu au fost încă înfiinţate astfel de 

grupuri. 

ÎNŢELEGERILE PRACTICE 

"AD-HOC" 

Structurile practice ad-hoc la nivel de 

proiect iau naştere fără acorduri sau 

baze oficiale/juridice, fiind constituite în 

marea majoritate a regiunilor de 

frontieră în scopul sprijinirii activităţii de 

management, în corelare cu 

transpunerea de proiecte 

transfrontaliere. În mai multe regiuni de 

frontieră au existat astfel de structuri 

informale, ad-hoc, pentru o perioadă de 

timp în cadrul reţelelor sau asociaţiilor 

de interes, participante la cooperarea 

transfrontalieră sau interesate de 

aceasta. Odată cu introducerea 

Programului INTERREG ca program 

de asistenţă pentru cooperarea 

transfrontalieră, cîteva dintre aceste 

organizaţii / reţele au luat iniţiativa să 

înainteze propuneri ca răspuns la 

solicitarea guvernului naţional şi au 

prezentat propuneri de proiecte 


Structurile de lucru pentru cooperarea 

transfrontalieră, înfiinţate în regiunile 

europene de frontieră, sînt de natură 

diferită în ceea ce priveşte varietatea 

obiectivelor/sarcinilor şi cuprind actori 

diferiţi. 

Avînd în vedere varietatea obiectivelor 

şi sarcinilor, astfel de structuri ad-hoc 

pot fi create pentru îndeplinirea de 

diferite sarcini, de exemplu: 

• să sprijine procesul de planificare 

a proiectului (ex. în cazul Grecia / 

Bulgaria s-au format grupuri 

comune de lucru pentru 

identificarea domeniilor / proiectelor 

de cooperare în diverse domenii, 

i.e. cooperarea economică, mediu 

şi autorităţi locale). 

• să sprijine managementul de 

proiect în implementarea 

proiectelor transfrontaliere. Aceasta 

implică un număr de sarcini, printre 

care dezvoltarea unui program de 

lucru (compus din mai multe faze), 

definirea şi repartizarea de sarcini 

specifice, monitorizarea şi controlul 

progresului proiectului şi evaluarea 

pre şi post-proiect pentru definirea 



activităţilor necesare în faza de 

follow-up; 

• să ofere asistenţă de ordin general 

sau consultanţă specială în anumite 

domenii de cooperare exercitînd 

astfel funcţie de consultanţă 

pentru structurile de cooperare 

existente, de exemplu 

secretariatului comun sau grupurilor 

de lucru transfrontaliere existente. 

O serie de actori diferiţi pot participa 

la aceste structuri de consultanţă, 

dependent de obiectivele şi tipul / 

mărimea proiectului. Particparea 

actorilor locali poate să difere, de 

asemenea, în funcţie de tipul / tema 

proiectului, de exemplu: 

• autorităţi regionale şi locale, 

• administraţii teritoriale, 

• parteneri sociali, 

• asociaţii locale care activează în 

domeniul cooperării (ex.: protecţia 

mediului, cultură etc.), 

• întreprinzători locali, 

• instituţii de educaţie, universităţi, 

şcoli tehnice, 

• centre şi parcuri tehnologice, 

• camere de industrie şi comerţ. 

CONCLUZII PRIVIND 

REGLEMENTĂRILE LEGISLATIVE 

În prezent nu există în statele membre 

ale Uniunii Europene nici un instrument 

unitar pentru cooperarea 

transfrontalieră la nivel de proiect. 

Există o serie de instrumente derivate 

din dreptul UE (de exemplu EEIG) sau 

din practicile de cooperare bilaterale 

(legislaţie naţională, înţelegeri ad-hoc 

etc.). 

În acest context trebuie observat faptul 

că instrumentele descrise mai sus în 

acest capitol se bazează pe iniţiative de 

cooperare, ex. pe iniţiative naţionale 

şi/sau regionale care se referă la 

anumite domenii şi cazuri de 

cooperare. Aceste instrumente sînt 

supuse unei serii de limitări, 

corespunzătoare legislaţiilor naţionale 

sau condiţiilor cadru legislative 

bilaterale în interiorul cărora 

acţionează. 

Tipul respectiv de cooperare 

transfrontalieră (proiecte individuale, 

programe pe mai multe domenii, 

programe proiect) determină felul 

instrumentului utilizat. Din acest motiv 

o cooperare pentru proiecte este mai 

facilă decît pentru programe, deoarece 

se realizează prin simple contacte sau 

printr-un acord. De aceea cooperarea 

la nivel de proiect este adesea primul 

pas în iniţierea unei cooperări integrate, 

pe termen lung, în diferite domenii de 

interes şi importanţă reciprocă. 

Alţi doi factori importanţi trebuie luaţi, 

de asemenea, în considerare în ceea 

ce priveşte cooperarea transfrontalieră 

la nivel de proiect: durata proiectului 

(intervenţia diferitelor instrumente de 

lungă şi scurtă durată) şi 

sustenabilitatea instrumentului 

pentru tipul de activitate potrivit 

scopului proiectului. Aşadar natura 

şi felul proiectului de cooperare 

(conţinut, scop, durată etc.) precum şi 

felul instrumentelor disponibile din 

interiorul cadrului legislativ naţional 

decid gradul cooperării. De aici se trag 

următoarele concluzii: 

• proiectele transfrontaliere nu sînt în 

general dificil de lucrat şi nu necesită 

neapărat soluţii instituţionale formale 

(vezi structurile ad-hoc sau o serie de 

înţelegeri între autorităţile locale şi alţi 

actori care le permit pregătirea, 

administrarea şi implementarea 

proiectelor transfrontaliere); 

• proiectele de cooperare pot totuşi să 

fie legate de un cadru instituţional sau 

de o structură de cooperare (ex. 

EUREGIO, vezi şi cap.B2). Ceea ce 

este de ajutor cînd este vorba de 

proiecte de mari dimensiuni şi de 



lungă durată, deoarece necesită un 

control financiar mai riguros şi 

participare formală (care necesită 

existenţa unei structuri); 

• anumite instrumente se potrivesc 

mai degrabă pentru domenii de 

cooperare transfrontaliere specifice 

de tip economic sau comercial (ex. 

EEIG). În funcţie de cazul respectiv 

şi de legislaţia naţională acestea 

pot fi legate cu altele (ex. 

Societatea Economică Mixtă în 

Franţa, "Societa Per Azioni" din 

Italia sau "Regies" din Portugalia); 

• cu privire la activităţile de cooperare 

dintre autorităţile publice, guvernate 

de dreptul public şi îndeosebi 

autorităţile regionale, Franţa este 

singurul stat membru al UE care a 

creat un instrument specific, 

asocierea de interes public 

(Groupment d'Interet Public, GIP) 

cu care se pot realiza proiecte 

transfrontaliere. Acest instrument 

trebuie să-şi mai demonstreze încă 

eficacitatea sa în practică. 

Observaţii cu privire la calitatea 

proiectelor transfrontaliere viitoare 

Programele INTERREG IIIA viitoare ar 

trebui să pună un accent deosebit pe 

problema proiectelor transfrontaliere, 

asupra influenţei acestora în mediul de 

afaceri, a atractivităţii amplasării unor 

capacităţi de producţie, asupra coerenţei 

şi caracterului lor transfrontalier. De aceea 

este important ca viitoarele programe 

INTERREG IIIA să dea o definiţie comună 

asupra semnificaţiei unui proiect în ceea 

ce priveşte caracterul său transfrontalier. 

Cîteva întrebări fundamentale pot ajuta 

mai departe la elaborarea unei definiţii 

adecvate: 

• Se bazează aceste proiecte pe 

strategii sectoriale regionale 

comune (turism, deşeuri, mediu, 

infrastructură)? 

• Aceste criterii sectorial-specifice 

comune definesc clar valoarea 

acestui proiect (ex. locuri de 

muncă, infrastructură, turism, IMM, 

economie)? 

• Care este dimensiunea minimă şi 

maximă a unui proiect, de exemplu 

un minim situate între 50.000 şi 

100.000 Euro şi un maxim care să 

nu depăşească întreg sectorul (ex.: 

construirea unei străzi ar costa atît 

de mult încît pentru restul 

proiectelor din programul respectiv 

n-ar mai rămîne nimic)? 

• Care este caracterul transfrontalier 

al proiectului? 

• Cum arată dezvoltarea posibilă a 

unui proiect, viabilitatea sa în ceea 

ce priveşte relaţia cost-eficacitate, 

locuri de muncă etc.? 

• Cît de mare este rata interesului 

regional reflectînd existenţa unei 

necesităţi reale? 

• Este un program cu importanţă 

frontalieră sau este un proiect tipic 

transfrontalier? 

• Cum se defineşte un proiect 

transfrontalier? (ex.: în termeni ai 

conţinutului, organizării, selecţiei de 

personal şi/sau cooperării financiare 

dintre parteneri de pe ambele părţi 

ale frontierei)? 

O definiţie precisă a proiectelor 

transfrontaliere, bazată pe experienţele 

cooperării transfrontaliere la frontiera 

germano-olandeză, sună astfel: Un 

proiect are caracter transfrontalier 

dacă partenerii de ambele părţi ale 

graniţei participă în ceea ce priveşte 

conţinutul, organizarea, selecţia de 

personal şi în finanţarea sa. 

• Conţinut semnifică faptul că, în 

ceea ce priveşte conţinutul şi 

obiectivul proiectului germanoolandez 

poate să existe chiar o 

singură amplasare naţională. 



• Organizare semnifică finanţarea 

comună de către ambele părţi ale 

frontierei sub conducerea unuia 

dintre parteneri ca solicitant legal. 

Aceasta se aplică şi în cazul unui 

singur amplasament naţional. 

• Selecţie de personal semnifică 

realizarea comună a proiectului de 

către conducătorie din ambele părţi 

ale frontierei. 

• Finanţare semnifică faptul că 

aporturile financiare din partea 

conducătorilor trebuie să cumuleze 

un minim de 20% din cota cofinanţării 

regionale. Participarea financiară la 

nivel regional trebuie să fie asigurată 

chiar dacă amplasamentul unui 

proiect există doar pe o parte a 

frontierei. În plus, alături de cota 

germano-olandeză regională, apare 

cofinanţare din partea ministerelor 

economiei german şi olandez, într-o 

cotă de maximum 30% din 

finanţarea totală (în calitate de 

cofinanţare). Aceasta se aplică şi la 

proiectele care au doar un singur 

amplasament naţional. 

Proiectele INTERREG IIIA care sînt 

executate doar într-un stat membru, 

trebuie să satisfacă cel puţin unul din 

cele patru criterii numite mai sus. 

Există mulţi indicatori de proiect 

calitativi şi cantitativi care sînt fireşte 

măsurabili prin diferite căi. Există temei 

în a dezvolta indicatori în funcţie de 

domeniul de activitate şi, de asemenea, 

alegerea acestora împreună cu liderii 

proiectului. De exemplu, crearea de locuri 

de muncă în infrastructură (construcţia 

de drumuri) are probabil sens şi este 

măsurabilă pe termen scurt, dar 

locurile de muncă pot să dispară după 

ce s-a efectuat lucrarea respectivă. Pe 

de altă parte, locurile de muncă 

apărute ca urmare a cooperării între 

IMM-uri au mai degrabă tendinţa să 

devină permanente. În turism cea mai 

mare parte a locurilor de muncă pot fi 

măsurate doar indirect prin evaluarea 

creşterii de ansamblu a activităţii, acest 

procesneputînd fi atribuit doar 

INTERREG. De aceea, toate 

proiectele INTERREG IIIA viitoare ar 

trebui să conţină indicatori de 

proiect, fie în formă descriptivă, fie 

în forma unei matrice de evaluare 

care să cuprindă următoarele 

puncte: 

• efectul de sinergie; 

• concordanţa cu planurile şi 

programele transfrontaliere 

existente în euroregiuni; 

• valoarea adăugată a proiectului; 

• contribuţia proiectului la 

consolidarea situaţiei pieţei muncii; 

• contribuţia proiectului la eliminarea 

restricţiilor date de graniţă; 

• impactul euroregional al proiectului 

(ex. în ceea ce priveşte 

atractivitatea amplasării sau gradul 

de acceptare în rîndul populaţiei). 

Structurile INTERREG responsabile în 

viitor de selectarea proiectelor ar trebui 

să le evalueze în ceea ce priveşte 

caracterul de cuprindere expus în 

propunere, importanţa lor 

transfrontalieră, dezvoltarea viitoare 

posibilă şi cofinanţarea regională. Un 

criteriu suplimentar ar trebui să fie 

finanţarea ulterioară în concordanţă cu 

planurile, programele şi reglementările 

naţionale. Pentru evitarea cheltuielilor 

administrative importante, autorităţile 

din teritoriul în care îşi are sediul liderul 

proiectului trebuie să promoveze 

politica de bază, în timp ce autorităţile 

din ţara vecină vor stabili doar politicile 

secundare şi anume doar cu privire la 

puncte şi criterii care pot fi examinate 

exclusiv de către ele (ex.: costuri cu 

personalul, apărute în ţara vecină). 

Criterii regional-specifice care trebuie 

luate în considerare la proiecte pot fi 

dezvoltate în plus faţă de acelea 

conţinute în politicile şi liniile directoare 

INTERREG. 



EEIG ECOM (UK/IRL) 

Modul de organizare: 

Camera Europeană de Comerţ (European Chamber of Commerce) este o asociaţie europeană bazată pe 

interese economice - EEIG. 

Înfiinţată în: 1993 


Organizaţia există în forma unei EEIG şi a fost înfiinţată de Camera de Industrie şi Comerţ Derry (Irlanda de 

Nord/GB) şi Letterkenny (IRL). 

Colegiul director: Fiecare cameră de comerţ numeşte membrii acestui forum. 

Colegiul executiv: Este responsabil pentru afacerile curente. Componenţă: preşedinte şi vicepreşedinte ai 

Colegiului director şi directorul executiv (responsabil pentru ambele birouri din Derry 

şi Letterkenny). Colegiul executiv stabileşte priorităţile şi strategiile, conduce proiecte şi 

finanţările acestora şi numeşte şefii departamentelor de dezvoltare. 

Birourile filialelor:Atît în Derry cît şi în Letterkenny s-au întemeiat filiale cu conducere proprie (şefi ai 

departamentelor de dezvoltare). 

Sub-Comitete: Conduse de către şefii departamentelor de dezvoltare, responsabili pentru cercetare, 

finanţare, reţele, personal şi conducerea grupurilor de interese speciale pe domenii 

(Special Interest Groups - SIGs) 

Comitetul tehnic: Cu participarea reprezentanţilor altor parteneri europeni. 

Finanţare pentru ECOM a fost furnizată de către o serie de sponsori naţionali şi internaţionali ca de exemplu 

British Telecom, Telekom Eiram, International Fund of Irland/IFI, Allied Irish Bank, Industrial Development 

Authority, Udaras na Gaeltachta. 


ECOM a fost sprijinit substanţial prin Programul INTERREG. Pentru diferite proiecte ECOM a solicitat o 

finanţare nemijlocită de la INTERREG, pentru diferite domenii precum numirea unui manager de proiect; 

pregătirea unui bulletin informativ, elaborarea unei analize SWOT a regiunii; pregătirea unui seminar 

INTERREG şi lansarea acţiunii "European Success Award". 

Alte proiecte transfrontaliere sînt finanţate cu o participare INTERREG mai redusă în domenii sectoriale 

conduse de SIG (ex.: identificarea nişelor de piaţă pentru firme transfrontaliere în sectoarele alimentar şi de 

băuturi răcoritoare, analiza punctelor slabe ale pieţii, instruire şi tehnici de ambalare avantajoase pentru 

firmele artizanale din regiunea de frontieră, evaluarea necesităţilor transfrontaliere în telecomunicaţii şi 

conectarea ambelor reţele digitale). 


Companiile locale importante sînt membre ale SIG care formează baza activităţilor ECOM-EEIG, astfel, 

responsabilitatea pentru cooperarea transfrontalieră aparţinînd comunităţii locale de afaceri. Au fost înfiinţate 

cinci SIG transfrontaliere (îmbrăcăminte şi textile, alimente şi băuturi, tehnologie de informaţii şi 

telecomunicaţii, artizanat, prestări de servicii juridice) în scopul de a facilita participarea firmelor şi de a spori 

volumul activităţilor lor transfrontaliere. 

Contact: IT Centre 

Ard O’Donnel 

Letterkenny Tel: +353 74 247 95 

IRL – County Donegal Fax: +353 74 248 11 



EEIG INSTITUT POUR LA COOPERATION REGIONALE ET ’ADMINISTRATION 

EUROPÉENNE (EURO-INSTITUT EWIG/GEIE) (D/F) 


Institutul de cooperare regională şi administraţie europeană (EEIG) este o asociaţie europeană germanofranceză 

de interes economic. 

Acest Euro-institut a fost întemeiat de o serie de autorităţi publice şi instituţii franceze şi germane: landul 

Baden-Württemberg, administraţia franceză, regiunea Alsacia, departamentul Bas-Rhin (Lowe Rhine), 

municipalitatea Strasbourg, oraşul Kehl, Universitatea Robert Schumann din Strasbourg, Academia Kehler şi 

Universitatea de Administraţie publică din Kehl. 

Sarcina institutului Euro EEIG este aceea de a furniza şi promova instruirea, cercetarea şi activităţile de 

consultanţă pentru încurajarea cooperării transfrontaliere dintre Franţa, Germania şi ţările învecinate din 

regiunea superioară a Rinului. Instruirea teoretică şi practică include cooperarea transfrontalieră şi teme 

generale legate de integrarea europeană. 

Înfiinţat în: 1993 


Management: Euroinstitutul este condus de un manager german şi unul francez (care se 

găsesc unul în Franţa şi unul în Germania)ambii avînd competenţe de decizie. 

Colegiul membrilor: Reprezintă membrii EEIG (cu competenţe privind statutul juridic, finanţarea şi 

bugetele). 

Preşedinte: Conduce colegiul membrilor. 

Consiliul consultativ: Este un organism ştiinţific şi de instruire responsabil pentru stabilirea 

obiectivelor EEIG în ceea ce priveşte instruirea şi cercetarea. Este compus din 

reprezentanţi ai scolilor şi universităţilor member şi şase reprezentanţi ai 

instituţiilor publice teritoriale. 


Cofinanţarea prin INTERREG a proiectului Euro-Institut s-a ridicat la 919.551 ECU. 50% din costurile totale 

au fost acoperite de către regiuni (landul Baden-Württemberg, administraţia franceză, regiunea Alsacia, 

departamentul Du Bas-Rhin). Bugetul a cuprins costurile de administraţie şi de personal. 


Acesta este primul exemplu pentru EEIG care s-a orientat în special spre instruire, cercetare şi cooperarea 

dintre autorităţile publice dintr-o regiune transfrontalieră. Este prevăzut ca activitatea euroinstitutului să 

formeze baza pentru o cooperare transfrontalieră extinsă între organismele de care îi vor utiliza serviciile. 

Contact: Euro-Institut 

Institut für regionale Zusammenarbeit und Europäische Verwaltung-EWIV 

Fachhochschule für öffentliche Verwaltung Kehl 

Kinzigallee, 1 Tel.: +49 - 7851 - 89 413 

D-77694 Kehl Fax.: +49 - 7851 - 89 474 




EEIG EUROCORP (B/NL/F/E/UK) 

EEIG Eurocorp are forma juridică a unei asocieri europene de interes economic. 

Înfiinţată în: 1990 


EEIG Eurocorp a fost iniţial fondată de către cinci participanţi din cinci ţări diferite. 

Adunarea generală: Compusă din membrii ai EEIG, responsabilă pentru toate modificările acordului 

iniţial, contabilitate anuală, excluderea şi primirea de membri. 

Colegiul director: Cuprinde cîte un reprezentant al fiecărei organizaţii member caredreptul la un 

singur vot. Deciziile sînt luate prin majoritate simplă. 

Directorul executiv: Numit de către colegiul director, dintre membrii săi, este responsabil de 

îndeplinirea hotărîrilor colegiului director şi de realizarea funcţiilor necesare 

pentru desfăşurarea activităţilor asociaţiei. 


EEIG Eurocorp doreşte să creeze o platformă stabilă pentru schimbul de propuneri de afaceri selectate pe 

bază de reciprocitate între membrii săi, la un onorariu stabilit. 

Această metodă s-a dovedit eficientă pentru firmele din regiunea de frontieră, chiar dacă aceste activităţi n-au 

obţinut pînă acum finanţare de la INTERREG. 

EEIG înlesneşte membrilor săi să schimbe informaţii de afaceri despre parteneri posibili (ex.: mărime, date 

financiare, produse, pieţe, calitatea propunerii de afaceri, profilul partenerului, gradul de confidenţialitate 

etc.). 


Activităţile EEIG Eurocorp sînt adecvate pentru cooperarea transfrontalieră prin punerea la dispoziţie a 

informaţiilor despre oportunităţile de afaceri pentru firmele amplasate în şi/sau cu activităţi în regiunea 


Contact: GOM Vlams-Brabant. Sociéte de Développement Régional du Brabant-Flamand 

Toekomstraat 36-38 

Tel. +32 2 251 51 71 

Fax +32 2 252 45 94 



SOCIETATEA ECONOMICA MIXTA MENTON-VENTIMIGLIA (F/I) 


Societatea economică mixtă (Societe d'Economie Mixte des Aples Maritime, sau SEMAM) a fost înfiinţată de 

oraşele Menton, regiunea PACA (F) şi Ventimiglia, Liguria (I) cu scopul de a dezvolta cooperarea şi acţiunile 


Înfiinţată în: 1990 (Acordul Menton/SEMAM) 


Comisia comună: Formată de două oraşe cu sprijinul SEMAM, cu autoritate de consultanţă 

incluzînd reprezentanţii aleşi ai ambelor oraşe, dar şi din funcţionari municipali. 

Funcţia ei constă în adoptarea unui program de lucru şi în cooperarea 

transfrontalieră cu vecinii direcţi (Cooperation Transfrontaliere de Promixte, 

CTP) cu scopul de a constitui un spaţiu transfrontalier prin planificare şi 

dezvoltare comună de iniţiative. 

Consilii municipale: Hotărîrile sînt luate de către consiliile ambelor oraşe. 

SEMAM: Această organizaţie este instrumentul de management şi dezvoltare al ambelor 

oraşe pentru cooperarea transfrontalieră. 


Societatea economică mixtă are o funcţie de supraveghere şi consultanţă în legătură cu proiectele INTERREG 

I care au fost pregătite pentru regiunea de frontieră. Propunerile de proiect sînt prezentate comitetului unic 

care poartă responsabilitatea pentru programul operaţional francezo-italian INTERREG (frontiera de vest). 

Proiectele întocmite de ambele MEC cuprind: formarea unui "centru transfrontalier de inovaţii pentru 

economie" (Trans BIC Riviera); înfiinţarea unui centru universitar şi a unui institut tehnologic francezoitalian 

pe lîngă universitate; procedură comună pentru combaterea poluării urbane; armonizarea planurilor 

franceze / italiene de dezvoltare a oraşelor precum şi realizarea şi coordonarea unui ghişeu transfrontalier 

EURES (Euroguichet-social)*. 


Proiectele transfrontaliere de Menton-Ventimiglia sînt lucrate conform metodei "proiect-cu-proiect". 

Societatea economică mixtă sprijină şi proiecte care sînt puse în aplicare de către alţi actori din zona de 

frontieră (ex. primării, autorităţi regionale şiprovinciale, camere de comerţ, investitori privaţi). 

Contact: SEMAM 

Agence de Menton, Agora 

Rue de la République, 12 A Tel. : +33 93 285836 

F-06500 Menton Fax : +33 93 413357 

SEMAM 

Bureau de Ventimiglia 

Via Manzzini Tel. : +39 184 35 77 

I-Ventimiglia Fax : +39 184 35 77 

*Vezi Capitolul C 2 : Dezvoltare economică 



Storstrøms Amt/Ostholstein (DK/D) 

EXEMPLE DE STRUCTURI AD-HOC 

Programele Operaţionale INTERREG I şi II cuprind relativ puţine proiecte pentru zona de frontieră germanodaneză. 

Pentru fiecare proiect aprobat se formează un grup de lucru germano-danez a cărui sarcină 

principală este sprijinirea şi monitorizarea proiectului. Acestea cuprind reprezentanţi ai instituţiilor locale şi 

regionale care participă la proiect şi / sau cad sub incidenţa lui. 

Oberrhein Mitte Süd (D/F/CH) 

În regiunea de frontieră germano-francezo-elveţiană au fost constituite grupuri de lucru similare pentru toate 

proiectele din cadrul INTERREG I şi II. Într-o serie de cazuri au existat aceste grupe de proiect în forma unor 

reţele/grupe de interes, multe iniţiind astfel de proiecte. Sarcinile specifice depind foarte mult de tipul 

proiectului, deşi în toate cazurile planificarea proiectului şi realizarea sa cade în sarcina acelor grupuri de 

proiect care au lucrat în strînsă cu secretariatul. 

Flandra de Vest/ Nord-Pas de Calais (B/F) 

O structură ceva mai evoluată la nivel de proiect a fost înfiinţată în regiunea transfrontalieră Flandra de 

Vest/Nord-Pas de Calais, unde a fost creată o structură specializată de management a unui proiect pentru 

"cercetarea aplicată " în cooperarea din domeniul ocrotirii sănătăţii. Proiectul cuprinde cercetări aprofundate 

ale următoarelor trei probleme: 

• aspectele juridice ale ocrotirii sănătăţii în zona transfrontalieră; 

• existenţa/asigurarea infrastructurii conexe; 

• necesitatea actuală pentru servicii de ocrotire a sănătăţii. 

Proiectul a fost derulat de mai mulţi parteneri, astfel că, pentru coordonarea efectivă a diferitelor 

interese/necesităţi, a fost dezvoltată o structură cuprinzătoare care constă din comitet director (Comite du 

Pilotage) compus din diferiţii actori implicaţi în studiu. Comitetul are misiunea de a asigura coerenţa generală 

a desfăşurării lucrărilor şi a capitolelor bugetare (implementarea şi bugetul se compun din trei faze de lucru). 

Adiţional a fost înfiinţat un comitet de monitorizare responsabil de coordonarea lucrării şi supravegherea 

comitetului director. Activitatea / cercetarea curentă este efectuată de către două "nuclee de cercetare" 

(Cellules de Recherche), cuprinzînd un cercetător, un coordonator şi experţi în specialiatea respectivă (care 

lucrează împreună cu partenerii respectivi şi sînt disponibili la cerere). 

Spania / Portugalia 

În diferite zone de-alungul frontierei spaniolo-portugheze a luat fiinţă o cooperare între întreprinzătorii locali şi camerele 

de comerţ, în mare măsură la nivel informal, ex. în forma unor seminarii şi workshop-uri, în cadrul cărora s-au efectuat 

schimburi de opinii şi experienţe cu privire la teme ca investiţii în regiunea de frontieră, oportunităţi de afaceri etc. 

Cîteva dintre aceste cooperări / structuri ad-hoc sînt încurajate în cadrul INTERREG IIA cu ajutorul instrumentelor / 

proiectelor specifice, de exemplu prin amenajarea unui fond transfrotalier de capital de risc. 

Rezultatele generale ale funcţiilor şi parteneriatelor în interiorul acestor structuri ad-hoc par foarte favorabile 

cu toate că sînt greu cuantificabile. Promovarea de structuri flexibile şi "uşoare" stimulează cooperarea 

curentă în cadrul programelor existente precum şi activităţile pe termen lung între diferiţi actori locali din 

sectorul privat şi public. Adiţional este sprijinită dezvoltarea noilor idei de cooperare care sînt transpuse în 

noi proiecte şi propuneri şi care pot conduce la noi reţele sau la extinderea reţelelor existente. 



Centre telematice - INTERREG IIA (GR/I) 

Prestările de servicii telematice sînt practicate de către centrele de prestări servicii greceşti şi italiene cu 

puncte de acces în Patras şi Igoumenitsa (GR) precum şi în Bari şi Brindisi (I) cu scopul principal de a 

consolida dezvoltarea economiei şi a sectorului de turism al regiunii Puglia (I) şi vestul Greciei, Epirus şi 

insulele din Marea Ionică (GR). 

Prestările de servicii comune se referă la comerţul electronic, marketing on-line şi asistenţa clienţilor, 

mijlocirea de tehnologie şi consultanţă precum şi cursuri la distanţă. În timp ce prestările de servicii se 

îndreaptă în partea italiană exlusiv spre IMM, centrul grecesc oferă servicii publice în domeniile: turism, 

cultură şi mediu. Proeictul este lucrat în două faze: 

• cinci studii de pregătire asupra fezabilităţii şi viabilităţii, cooperare transfrontalieră, prestări de servicii 

furnizate de către centre, infrastructură şi înfiinţarea centrului în partea greacă. 

• conceperea şi dezvoltarea prestărilor de servicii şi funcţionarea ca întreprinderi pilot a centrelor. 

În viitor, în funcţie de condiţiile de piaţă, atît centrele cît şi alţi parteneri vor oferi un spectru lărgit de prestări 

de servicii care pot înlesni cooperarea transfrontalieră. Proiectul urmăreşte sustenabilitatea şi după încetarea 

sistenţei INTERREG. 

Centrul de tehnologii Neuro-fuzzy pentru IMM - INTERREG IIA (D/NL) 

În centrul de tehnologii neuro-fuzzy (universităţi / şcoli superioare în Münster şi Enschede) sînt efectuate 

activităţi de cercetare şi dezvoltare pentru procese de control al tehnologiilor: 

• logica fuzzy pune în valoare raţionalizarea, îmbunătăţirea calităţii şi posibilităţile de conservare a 

energiei. 

• reţelele neuronale imită modul de lucru al creierului uman în recunoaşterea limbajului sonor, prelucrarea 

de imagini şi control al tehnologiilor. 

Tehnologiile neuro-fuzzy utilizează avantajele ambelor abordări şi evită dezavantajele (ex.: stocarea 

nestructurată a informaţiilor, inabilităţi în procesul de învăţare). 

Proiectul INTERREG conţine: 

• consultanţa direcţionată destinată IMM-urilor în domeniul tehnologiei neuro-fuzzy, dezvoltarea 

modelelor de soluţii, cercetarea / dezvoltarea fundamentală cu aplicabilitate concretă; 

• proiecte transfrontaliere între firme (ex.: transferul noilor tehnologii, drepturi de licenţă etc.) 

• instruirea personalului firmelor, interrelaţionarea prin crearea de puncte de transfer în regiune. 

În patru ani au beneficiat de consultanţă circa 500 de IMM-uri şi au fost oferite soluţii specifice firmelor în 

cazurile în care metodele convenţionale eşuaseră, de exemplu: 

• perfecţionarea şi introducerea unui sistem de diagnoză / prognoză pentru supravegherea echipamentelor 

prin reţele fuzzy logic şi neuro (electrotehnică, 200 de salariaţi); 

• dezvoltarea unui controler de poziţie fuzzy sub patent, (ex. fabrică de îmbuteliere, electrotehnică, 7 

salariaţi); 

• dezvoltarea de senzori fizici inteligenţi (proiect de firmă, electrotehnică, 200 colaboratori). 

În cadrul proiectului au fost create 6 locuri de muncă. În întreprinderile de pe ambele părţi ale frontierei au 

putut fi asigurate peste 200 locuri de muncă prin introducerea tehnologiei fuzzy şi au fost create altele noi. Au 

fost create peste 20 locuri de muncă pentru tineri ingineri cu "expertiză fuzzy". Locurile de muncă conservate 

sau nou create asigură o investiţie în capitalul uman de viitor al firmelor din domeniul tehnologiilor 

inovatoare. În acelaşi timp, experţii sînt păstraţi în regiune, punîndu-se astfel bazele pentru crearea de locuri 

de muncă suplimentare în domenii cu orientare de viitor. Potenţa competitivă faţă de pieţele naţionale şi 

internaţionale a întreprinderilor mici şi mijlocii din EUREGIO a fost consolidată. Pentru expoziţia universală 

"Expo 2000" de la Hanovra a fost ales, ca proiect demonstrativ, "Centrul pentru tehnologii neuro-fuzzy". 



Sistem de transport integrat dincolo de graniţă - INTERREG IIA (A/D) 

Euregio Salzburg-Berchtesgadener Land-Traunstein (D/A), cu aproximativ 500.000 locuitori, este considerată 

o zonă economic atractivă în Europa care beneficiază de avantaje datorită poziţiei sale transfrontaliere. 

"Sistemul transfrontalier de transport integrat Land Salzburg-Landkreis Berchtesgadener" a luat naştere în 

1997, după ce districtul german a fost inclus, împreună cu provincia Salzburg, în sistemul austriac de 

transport integrat, prin intermediul unui accord de cooperare, fără a exista un acord interstatal specific. 

De atunci toţi locuitorii acestei euregiuni pot călători de la şi către toate staţiile de autobuz de pe ambele părţi 

ale frontierei cu acelaşi bilet şi la acelaşi tarif pentru toate cursele, în întreaga regiune. A fost elaborat un 

sistem de zone de tarif şi au fost instalate aparate electronice de vînzare a biletelor de călătorie. Sistemul 

integrat de transport şi noul model de circulaţie reduc cele două sisteme publice diferite de transport la 

acelaşi numitor, atît sub aspect juridic cît şi financiar (un bilet de călătorie - un tarif). Fiecare bilet de 

călătorie este emis purtînd inscripţionat sistemul de tarifare în funcţie de zonă. Sînt luate în considerare: 

valuta respectivă, cursul de schimb, diferitele taxe precum şi condiţiile juridice cadru. Veniturile din impozite 

sînt alocate statelor şi provinciilor, autorităţilor locale şi companiilor de transport prin compania de transport 

integrat Salzburg. Rezultatele de pînă acum: creşterea numărului pasagerilor care folosesc rutele de transport 

public local, creşterea atractivităţii regiunii şi consolidarea interconectării şi cooperării cu biroul central din 

Salzburg. 

Autoritatea germano-poloneză de dezvoltare (D/PL) 

Agenţia de dezvoltare germano-poloneză este o societate pe acţiuni cu sediul în Gorzow (PL). Acţionare sînt 

landuri federale din Germania şi voievodate de la frontiera germano/poloneză. 

Printre domeniile de acţiune se numără: 

• promovarea şi monitorizarea proiectelor concrete de cooperare şi investiţii de pe ambele părţi ale 

frontierei; 

• consultanţă şi informare asupra afacerilor germano-poloneze, ex. legislaţie specifică; 

• participare la crearea condiţiilor-cadru infrastructurale ale cooperării transfrontaliere; 

• culegerea de date privind amplasarea afacerilor, date statistice şi oferte; 

• organizarea de expoziţii, burse pentru stabilirea de contacte şi cooperare, precum şi organizarea de 

manifestări dedicate instruirii întreprinzătorilor şi managerilor. 

De la debut au fost desfăşurate cu succes circa 50 de proiecte de coopeare, precum: 

• proiect model "textile": primul proiect de cooperare germano-polonez cuprinzînd activităţi de design, 

marketing, vînzări şi servicii pentru o colecţie elaborată în comun (îmbrăcăminte de înaltă calitate, pentru 

femei). 

• proiect model “bancă de date economice”: informaţii importante pentru decizii de cooperare şi investiţii 

ale IMM. 

Autoritatea înregistrează o reacţie considerabilă în regiunile de frontieră şi solicitări concrete pentru 

cooperare şi investiţii transfrontaliere. Societăţile mixte au înregistrat success şi este de aşteptat ca aceasta să 

implice crearea a circa 1075 de noi locuri de muncă. 



Transferul transfrontalier de tehnologie în regiunea PAMINA (D/F) 

Obiectivul acestei măsuri este de a încuraja transferul transfrontalier de tehnologie şi de a genera Cooperarea 

coordonată între IMM-uri şi de a îmbunătăţi competitivitatea lor internaţională. Reţeaua oferă informaţii 

cupărinzătoare, pe subiect ţintă şi servicii de consultanţă precum: (1) bancă de date generale on-line germanofranceză, 

(2) consultanţă transfrontalieră pentru IMM precum şi sprijinirea cooperării între firme, (3) 

organizarea de manifestări transfrontaliere (seminarii, călătorii de studii) pentru publicul interesat, (4) acţiuni 

comune de public relations şi marketing pentru întreaga regiune, (5) amenajarea unui Regio Club PAMINA 

ca structură informală şi deschisă pentru oameni de afaceri francezi şi germani şi (6) puncte fixe de instruire 

pentru tineri. Proiectul a consolidat şi extins contactele transfrontaliere între întreprinderi în domeniul 

tehnologiei şi inovaţiilor, cît şi între alţi actori activi în aceste domenii. Reţeaua se bazează pe un parteneriat 

solid între sectorul public şi cel privat. Pentru IMM, care caută informaţii şi consultanţă, reţeaua este un 

organism util care oferă contacte excelente şi servicii specializate. Pentru IMM care sînt participante deja la 

un proiect transfrontalier, utilitatea stă mai ales în mijlocirea de deprinderi, flexibilitate mărită şi şanse noi pe 

piaţă. Regio Club PAMINA oferă posibilitatea discutării despre aspectele lumii afacerilor şi serveşte în 

acelaşi timp ca forum pentru dezvoltarea noilor ideii de proiect. A fost dezvoltat "Service Center" pentru 

întreprinzători care să le furnizeze micro-firmelor informaţii despre avantajele cooperării transfrontaliere. 

Emisiunea TV "Hier-Her” (“Aici-acolo”) - INTERREG IIA (DK/D) 

În regiunea Schleswig / Snderjylland dezvoltarea cooperării este continuu documentată şi sprijinită printr-o 

emisiune de televiziune permanentă, neafiliată şi independentă a televiziunilor vecine germane şi daneze. 

Magazinul TV serveşte mai ales la: 

• suscitarea interesului privind cultura, istoria, modul de gîndire şi de viaţă din ţara vecină, 

• promovarea toleranţei în convieţuirea la frontieră, 

• lărgirea posibilităţilor de comunicare prin îmbunătăţirea cunoştinţelor reciproce de limbă, asupra 

teritoriului şi regiunii. 

Emisiunea TV comună şi bilingvă "Hier-Her" se transmite din 1997 de două ori pe lună în programele 

regionale de pe ambele părţi ale frontierei germano-daneze, între orele 18.00 şi 20.00 cu reportaje actuale, 

interesante şi informative. Costurile de producţie au fost acoperite cu asistenţă de la INTERREG IIA. Noile 

condiţii de producţie au condus la crearea de noi locuri de muncă în regiune şi la îmbunătăţirea calificării 

colaboratorilor postului de emisie; numărul telespectatorilor a crescut constant. Programul emisiunii este 

folosit ca material didactic în şcoli. Magazinul transfrontalier "Hier-Her" a fost premiat în 1997 cu "Prix 

Circom Regional", de către Direcţia Generală XVI a Uniunii Europene. 


PARTEA C 

EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ

C 1 

AMENAJAREA TERITORIULUI


CAPITOLUL C 1: AMENAJAREA TERITORIULUI 

DESCRIERE: 

Acest capitol tratează diverse planuri şi forme de cooperare transfrontalieră precum şi măsurile de intensificare a 

politicilor transfrontaliere de amenajare a teritoriului. Amenajarea teritoriului, care în uzajul lingvistic european 

recent a fost denumită planificare a dezvoltării teritoriale (spatial development planning) este aici descrisă ca o 

activitate de tip “orizontal" şi constituie, pentru majoritatea domeniilor şi zonelor de acţiune, cadrul de cooperare 

în regiunile de frontieră şi transfrontaliere. 


• Planificarea dezvoltării teritoriale în regiunile transfrontaliere este un proces care include analize / 

evaluări socio-economice, pregătirea la nivelul întregii regiuni a unor planuri unice de dezvoltare şi 

elaborarea de programe şi proiecte transfrontaliere, pentru realizarea acestora. 

• În domeniul planificării amenajării teritoriale există două planuri fundamentale de cooperare – statale / 

regionale şi regionale / locale. Datorită diferitelor funcţii la nivel naţional ale sistemelor centrale sau 

federale de guvernare, adesea nu pot fi diferenţiate clar unul de celălalt. 

• Comisii guvernamentale sau de amenajare teritorială regională / grupuri de studiu, care există în multe 

zone transfrontaliere funcţionează în baza unor acorduri / tratate guvernamentale, dar nu au, de obicei, 

autoritate decizională. Adesea organismele regionale şi locale de amenajare a teritoriului lucrează fără a 

dispune de autoritate oficială / formală. Acest lucru este valabil şi pentru euroregiuni sau grupuri 

transfrontaliere de lucru. Dar în practică ele cooperează strîns cu autorităţile de la nivel statal şi îşi 

elaborează concepte proprii de dezvoltare teritorială. 

• Măsurile juridice (adică acorduri interstatale, coordonarea amenajării teritoriului) şi organizatorice 

(coordonarea şi dezvoltarea comisiilor de planificare teritorială) pot intensifica planificarea 

transfrontalieră a amenajării teritoriului. Acţiunile practice de îmbunătăţire a politicilor transfrontaliere 

de amenajare teritorială sînt ilustrate prin cîteva exemple. 

EXEMPLE: 

• Cross-border Regional Development Prospects for the Euroregion Rhine-Maas-Nord (D/NL) 

• Socio-Economic Analyses 

• "Catalogue" of Problems of Border Areas (NL/D) 

• Improved Written Reporting on Work in the Border Regions 

• Preparation of Regional and Local Cross-Border Plans 

• Preparation of Large-Scale “Cross-Border Regional Planning Models” and “Cross-Border Regional Planning 

Programmes” 

• Research and Investigation in the German / Polish Cross-Border Region (PL/D) 

• Study of Territorial Planning (I/A) 

• Cross-Border Inventory (SLO/A) 

• Study of the Establishment of the Corsican-Sardinian International Marine Nature Reserve (I/F) 

• Development Study of the Bratislava Region (SK/A) 

• Cross-border spatial planning development perspective(D/NL) 

• Cross-border spatial planning development perspective EUREGIO (D/NL) 

• Regional planning for the sustainable cross-border development of the living space on the Upper Rhine, 1999. 

• INTERREG III - Phare CBC spatial concept (D/CZ) 

• "Viadrina 2000" outlook (D/PL) 

C 1 Amenajarea teritoriului 2


Bibliografie: 

Council of Europe: Regional Planning. A European Problem, report of the Consultive Assembly, 

Strasbourg 1968. 

Council of Europe: Conférences Européennes des Régions Frontalières - La Coopération des Régions 

Frontalières Européennes. (Rap. V. v. Malchus), AS/COLL. From (72)1 Strasbourg 1972. 

Council of Europe: 2 nd European Symposium on Frontier Regions - The Cooperation of European 

Frontier Regions: State of Question and Recent Developments, Parliamentary Assembly, AS/COLL. From 

(75)L. 

Hansen, N.: Border regions: a critique of spatial theory and a European case study, in: Annals of Regional 

Science, Vol. 11 (1977). 

Council of Europe: European Regional/Spatial Planning Charta, adopted by the European Conference of 

Ministers Responsible for Regional Planning, 20.05.198j3, Strasbourg 1983. 

Gabbe, J.: EUREGIO - regionale grenzüberschreitende Zusammenarbeit auf kommunaler Ebene 

(Regional Transboundary Co-operation at the Municipal Level), in Staatsgrenzenüberschreitende 

Zusammenarbeit des Landes NRW, hrsg. vom Institut für Landes- und Stadtentwicklungsforschung des 

Landes Nordrhein-Westfalen (ILS-NRW), Dortmund 1985. 

Malchus, V. Frhhr. v., u. a.: Staatsgrenzen überschreitende Zusammenarbeit des Landes NRW, ILS- 

Schriften, ‚Bd. 1.036, Dortmund, 1985. 

Kommission der Europäischen Gemeinschaften (Hrsg.): Europa 2000 - Perspektiven der künftigen 

Raumordnung der Gemeinschaft, Luxemburg 1981. 

Europäische Charta der Grenz- und Grenzübergreifenden Regionen, Arbeitsgemeinschaft Europäischer 

Grenzregionen, 1981, Überarbeitung 1995. 

Akademie für Raumforschung und Landesplanung (Hrsg.): Grenzübergreifende Raumplanung, 

Forschungs- und Sitzungsberichte, Bd. 188, Hannover 1992. 

Ratti, R.; Reichmann, S. (Hrsg.): Theory and Practice of Transborder Cooperation. Basel and Frankfurt a. 

M. 1993. 

Veen, A. van der; Cappell, R.; Batey, P.M.J. (Hrsg.): Regional networks, border regions and European 

integration, in: European research in regional Science, London 1993. 

Cappellin, R.; Batey. P. W. G. (Eds.): Regional networks, border regions and European integration, 

London 1993. 

Europäische Kommission (Hrsg.): Leitfaden der Gemeinschaftsinitiativen 1994-1999, Luxemburg 1994. 

Malchus, V. Frhr. v.: Artikel “Grenzüberschreitende Raumordnung”, Handwörterbuch der Raumordnung, 

hrsg. von der Akademie für Raumforschung und Landesplanung (ARL), Hannover 1994. 

Baltic Institute, The (Hrsg.): Vision and Strategies around the Baltic Sea 2010, Karlskrone/S 1994. 

Meyer, R. P.; Jansen, P.G. u. a.: Grenzübergreifendes Raumordnerisches Leitbild für den nordrheinwestfälisch/niederländischen 

Grenzraum – Gutachten, ILS-Schriften 86, Dortmund, 1995. 

Ratti, R.: Problématique et stratégie de développement des régions frontiers, in: Außenwirtschaft, 50. Jg. 

(1995), Heft 2. 

Klein, R.: Grenzüberschreitende regionalpolitische Zusammenarbeit im Rahmen von INTERREG und 

PHARE, EUREG (1995), Nr. 2. 

Krautzberger, M.; Selke, W.: Perspektiven der bundesstaatlichen Raumplanungspolitik in der 

Europäischen Union, Wien 1996. 

Gabbe, J.; Martinos, H. a.o.: Practical Guide to Cross-border Co-operation. Second Edition, hrsg. by the 

Association of European Border Regions (AEBR), Gronau/D 1997. 

Ahrens, K.: Freundschaft über Grenzen, Biblioteca della “Riviste di Studi Politici Internazionali, Vol. II: 

Contributi, pp. 5-12, Firenze 1994. 

Faludi A. (red.): Ruimtelijke planning en ordening in een federale staat: Wat gebeurt er bij de buren? 

Amsterdam 1997. 

Arbeitsgemeinschaft Europäischer Grenzregionen (Hrsg.): VADE MECUM – Grenzübergreifende und 

interregionale Zusammenarbeit an den Außengrenzen der Europäischen Union, Gronau 1997. 

Arbeitsgemeinschaft Europäischer Grenzregionen (Hrsg.): Die EU-Initiative INTERREG und zukünftige 

Entwicklungen, Gronau 1992. 

Gabbe, J.: Gemeinsame grenzübergreifende Kriterien für Programme und Projekte, Veröffentlichung der 

AGEG, Vortragsmanuskript vom 17.01.1998 in Aigen/Oberösterreich, Gronau 1998. 

The WEB/Yearbook 1998 – North European and Baltic Sea Integration, General Editors: L. Hedegaard, B. 

Lindström, Berlin-Heidelberg-London-Paris-Tokyo 1998. 

Graute, U. (Editor): Sustainable Development for Central and Eastern Europe, Berlin, Heidelberg, New York 

1998. 



Roch, L.; Scott, J.; Ziegler, A.: Umweltgerechte Entwicklung von Grenzregionen durch kooperatives 

Handeln, hrsg. vom Institut für ökologische Raumentwicklung e.V., IÖR-Schriften 24, Dresden 1998. 

Arbeitsgemeinschaft Europäischer Grenzregionen (Hrsg.): Institutionelle Aspekte der 

grenzübergreifenden Zusammenarbeit, Gronau, Sept. 1998. 

Brunn, G.; Schmitt-Egner, P. (Hrsg.): Grenzüberschreitende Zusammenarbeit in Europa, Baden-Baden 

1998. 

Arbeitsgemeinschaft Europäischer Grenzregionen (Hrsg.): Die Zukunft maritimer Zusammenarbeit, 

Gronau 1998. 

Jansen, P.G.: Grenzübergreifende räumliche Entwicklungsperspektive EUREGIO, Köln, Oktober 1998. 

Clev, H. G.; Clev, K.: “Grenzüberschreitende Raumordnunsaktivitäten” (Kap. 2.2.2.); Scott, J.: 

Grenzüberschreitende Planungsorganisationen (Kap. 2.2.3.), in: Akademie für Raumforschung und 

Landesplanung (Hrsg.): Grundriss der Landes- und Regionalplanung, Hannover 1999. 

Arbeitsgemeinschaft Europäischer Grenzregionen (Hrsg.): Grenzüberschreitendes Finanzmanagement, 

Gronau 1999. 

Casteigts, M, (Hrsg.): Evaluierung grenzüberschreitender und interregionaler Vorhaben in Europa, 

Baden-Baden 1999. 

Malchus, V. Frhr. von: Grenzübergreifende Zusammenarbeit auf dem Gebiet der Raumordnung mit den 

Nachbarländern Deutschlands, Manuskript, Stand 1999. 

Association of European Border Regions (Ed.): Final Report – LACE-TAP First PHASE (1996-1999) – 

Technical Assistance and Promotion of Cross-Border Cooperation – Related to the Community Initiative 

INTERREG IIA, Gronau 1999. 

Europäische Kommission – Ausschuß für Raumentwicklung (Hrsg.): EUREK – Europäisches 


Europäische Kommission: Mitteilung an die Mitgliedstaaten über die Leitlinien für eine 

Gemeinschaftsinitiative betreffend die transeuropäische Zusammenarbeit zur Förderung einer 

harmonischen und ausgewogenen Entwicklung des europäischen Raums – INTERREG III, Brüssel, den 

07.04.2000 KOM (2000) ... endg. 

Conférence franco-germano-suisse du Rhin supérieur – Deutsch-französisch -schweizerische Oberrhein- 

Konferenz (Hrsg.): lire et construire l’espace du Rhin supérieur – Atlas transfrontalier pour aménager un 

territoire commun; Lebensraum Oberrhein ... eine gemeinsame Zukunft – Raumordnung für eine 

nachhaltige Entwicklung ohne Grenzen, Strasbourg 1991. 

European Union Regional Policy (Ed.): Spatial perspectives for the enlargement of the European Union, 

Authors: Prof. D. Biehl u. a., Brüssel-Luxemburg 2000. 

Arbeitsgemeinschaft Europäischer Grenzregionen (Hrsg.): Eine operationelle Anleitung für die 

Ausarbeitung und das Management von INTERREG IIIA.Programmen 2000-2006, Gronau 2000. 

Association of European Border Regions (AEBR) – European Commission: LACE INFO SHEETS on 

Cross-Border Cooperation, Issue 1-12, 1997/2000. 

Association of European Border Regions (AEBR) –European Commission: LACE-Magazine, No. 1-5 

(1997/1998-2000). 

Regierungs-Rapport S/DK: Öresund – en region bliver til, Kobenhavn K 3 1999. 

Europäische Kommission-Ausschuß für Raumentwicklung (Hrsg.): EUREK-Europäisches 


Bundesamt für Bauwesen und Raumordnung (Hrsg.): Raumordnungsbericht 2000, Bonn-Bad Godesberg 


Europarat-CEMAT (Hrsg.): Leitlinien für eine nachhaltige räumliche Entwicklung auf dem europäischen 

Kontinent – Entwurf - , Strasbourg 2000. 


Secretariatul AEBR/LACE, Tel. +49 2562 702 19, Fax: +49 2562 702 59. 




Acest capitol se ocupă cu planificarea 

dezvoltării amenajării teritoriale în 

diferite zone de frontieră şi 

transfrontaliere. Această activitate 

“orizontală” conţine evaluarea 

realităţilor regionale şi statale şi 

elaborarea de planuri de dezvoltare 

(politici, acţiuni şi posibilităţi de 

implementare) pentru zone 

transfrontaliere privite ca o singură 

unitate geografică. Planificarea 

dezvoltării amenajării teritoriului oferă 

un cadru pentru cooperarea 

transfrontalieră şi conţine mai multe 

domenii tematice şi acţiuni dezbătute în 

partea C a acestui manual (ex.: 

economie, transport şi infrastructură, 

mediu ş.a.m.d.). Tipologiile şi 

exemplele de acţiuni identificate în 

capitolele următoare sub anumite 

domenii tematice specifice include 

activităţi din domeniul planificării 

precum ar fi elaborarea de strategii, 

studii şi alte documente de acelaşi gen. 

Fezabilitatea practică a planificării 

regionale include, de asemenea, 

stabilirea structurilor şi proceselor 

necesare pentru regiunile frontaliere. 

Acest capitol descrie mai întâi paşii 

întreprinşi progresiv pînă acum pentru 

promovarea planificării dezvoltării 

teritoriale în context cu schimbările 

associate fenomenului de integrare 

europeană. În continuare capitolul se 

concentrează pe dezvoltare, nivele şi 

forme ale cooperării precum şi pe tipuri 

şi exemple de măsuri adoptate pentru 

intensificarea şi aplicarea dezvoltării 

amenajării transfrontaliere a teritoriului. 

INTERREG IIA şi INTERREG IIIA 

subliniază însemnătatea planificării 

transfrontaliere comune a dezvoltării 

amenajării teritoriului şi a programelor 

transfrontaliere. În plus planificarea 

transfrontalieră a dezvoltării amenajării 

teritoriului a fost adoptată ca măsură 

nouă în INTERREG IIC şi IIIB. Măsura 

intitulată: "Studii asupra Planurilor de 

Dezvoltare" subliniază faptul că 

regiunile de frontieră trebuie să fie 

tratate ca "unităţi geografice integrate". 

De la politica regională europeană la 

politica de dezvoltare teritorială 

Politica regională a UE a fost iniţiată 

abia în 1975, cu aproximaţie acum 20 

de ani, printr-o decizie a Consiliului, în 

baza Articolului 235 a Tratatului de la 

Roma. De atunci scopul politicii 

regionale a fost de a contribui la 

“redresarea celor mai importante 

dezechilibre regionale din Comunitate”. 

Pentru acest scop s-a creat Fondul 

European de Dezvoltare Regională 

(EFRE). În această politică regională 

dimensiunea teritorială a jucat un rol 

mai degrabă subordonat. O consolidare 

a obiectivului politicilor regionale a fost 

determinată prin Single European Act, 

(SEA) care a intrat în vigoare la 1 iulie 

1987. Pentru politica regională sînt de 

însemnătate aparte mai ales articolele 

130 a-e ale Tratatului CE. În al doilea 

paragraf, textul articolului 130, reia 

formulările din Preambulul Tratatului 

CE, astfel adăugînd o conotaţie în ceea 

ce priveşte amenajarea teritoriului la 

acest obiectiv: “Comunitatea are în 

deosebi drept scop reducerea 

disparităţilor dintre nivelele de 

dezvoltare ale diferitelor regiuni precum 

şi a rămînerii în urmă a zonelor celor 

mai puţin favorizate”. Un pas mai 

departe este întreprins de Tratatul 

asupra UE semnat la 7 februarie1992, 

semnat la Maastricht. Inter alia, acesta 

prevede, în special în articolul 130d, 

reformulat, crearea unui “fond pentru 

coeziune”, prin care este prevăzut să 

fie furnizate finanţări proiectelor din 

domeniul mediului şi al reţelelor 

transeuropene din domeniul 

infrastructurii transport. Tratatul UE de 

la Maastricht stabileşte foarte clar noi 

direcţii ale politicilor de dezvoltare a 

amenajării teritoriului în mai multe 

domenii: 



• consolidarea controlului democratic 

prin Parlamentul European sub 

forma dreptului de veto la înfiinţarea 

unui Fond Structural (art. 

130dTratat CE); 

• introducerea principiului general 

valabil al subsidiarităţii (art. 3b 

Tratat CE); 

• Crearea “Comitetului Regiunilor (CR)” 

în calitate de organism regional, 

constînd din “reprezentanţi ai 

structurilor regionale şi locale” (art. 

198a-c Tratat CE). 

În plus Tratatul conţine prezentările 

generale ale dezvoltării amenajării 

teritoriului ale UE referitor la “crearea unui 

spaţiu fără frontiere interne” şi 

“promovarea coeziunii economice şi 

sociale” care trebuie să se concretizeze 

prin următoarele obiective şi măsuri: 

• Reducerea disparităţilor dintre nivelele 

de dezvoltare ale regiunilor (art. 130a 

Tratat CE); 

• consolidarea reţelelor transfrontaliere 

(art. 129b, pasajul 1 Tratat CE); 

• păstrarea, îmbunătăţirea calităţii şi 

protecţia mediului (art. 130r, alineat 1 

Tratat CE); 

• utilizarea prudentă şi raţională a 

resurselor naturale (art. 130r, alineat 1 

Tratat CE); 

• respectarea diversităţii naţionale şi 

regionale (art. 128, alineat 1 Tratat 

CE). 

Aceste prevederi cu caracter juridic ale 

Tratatului capacitează UE să fie mai activă 

în domeniul politicilor regionale, chiar dacă 

Tratatul însuşi nu prevede existenţa 

vreunei autorităţi independente în 

domeniuşl politicilor de amenajare a 

teritoriului. 

Alte abordări ale politicilor europene 

de dezvoltare a amenajării teritoriului 

După Carta Europeană a Amenajării 

Teritoriale / Regionale a Consiliului 

European adoptată în 1983, pe care 

acesta a votat-o în Conferinţa 

Europeană a Miniştrilor Amenajării 

Teritoriului (ECMRP) după 20 de ani de 

preocupare cu privire la problemele 

dezvoltării teritoriale, amenajarea 

teritorială / regională (spatial planning); 

(amenagement du territoire) este 

definită ca fiind “expresia în spaţiu a 

politicilor economice, sociale, culturale 

şi ecologice ale fiecărei societăţi”. 

Asupra acestei formule mult prea 

generale au căzut de acord în 1982 / 

83 toate cele 22 state membre ale 

Consiliului European. Totuşi există, şi 

astăzi încă, mari diferenţe în 

interpretarea conceptului de 

"amenajare a teritoriului” sau 

“dezvoltare teritorială”. De aceea 

statele membre UE au căzut de acord, 

începînd cu 1994, în ceea ce priveşte 

limbajul politic european asupra 

conceptului neutru, ca tradiţie şi mai 

elocvent de “politică de dezvoltare 

teritorială”, definită ca: “o politică a 

dezvoltării teritoriale care favorizează 

dezvoltarea unei zone în concordanţă 

cu anumite principii şi concepte 

directoare determinate”. 

Pe baza Cartei Europeane a Amenajării 

Teritoriale / Regionale, a multor tratative şi 

dezbateri politice ale miniştrilor privind 

amenajarea teritoriului din 1989, a 

documentului CE “Europa 2000” şi a 

documentului UE “Europa 2000+”, miniştrii 

UE responsabili de amenajarea teritorilui 

au decis, la sesiunea informală a 

Consiliului din 21-22 septembrie 1994, la 

Leipzig, asupra aşa-numitelor “Principii ale 

Politicii Europene de Amenajare a 

Teritoriului”. Astfel sînt definite scopurile 

esenţiale ale dezvoltării teritoriale: 

• promovarea coeziunii economice şi 

sociale în UE (progres durabil, 

economic şi social) prin reducerea 



deosebirilor de stadiu de dezvoltare 

al diferitelor regiuni şi crearea unei 

structuri teritoriale echilibrate. 

• precum şi dezvoltarea durabilă care 

curpinde atît o dezvoltare 

economică şi ecologică deja 

existentă, care păstrează resursele 

actuale şi capacitatea lor de 

funcţionare pentru generaţiile 

viitoare, precum şi o dezvoltare 

teritorială mai echilibrată prin 

menţinerea diversităţii care se 

referă la toate activităţile umane. 

La transpunerea concretă a acestor 

scopuri la nivel european, naţional, 

regional şi local trebuie să se dea o 

atenţie deosebită diversităţii regionale 

din Europa şi, cu aceasta, unor situaţii 

speciale precum şi nivelului de 

dezvoltare din fiecare regiune. 

Conceptele de dezvoltare teritorială de 

pînă acum ale Parlamentului European 

din 1983 şi 1990, precum şi 

documentul strategic “Europa 2000” a 

CE nu au putut evalua în suficientă 

măsură evoluţiile din Europa Centrală 

şi de Est de după 1989, cu urmările 

acestora. De aceea miniştrii UE ai 

amenajării teritoriului au convenit la 

întîlnirea lor informală din 1992 de la 

Lisabona şi din 1993 de la Liège 

asupra următoarelor puncte: 

• să dezvolte pentru întreg spaţiul 

comunitar concepte concretizate 

prin prevederile documentului 

strategic “Europa 2000+”; 

• să pună în viitor un accent deosebit 

în politica europeană de amenajare 

a teritoriului pe reţelele 

transeuropene şi urbane de 

transport; 

• să stimuleze “elaborarea unui 

Concept European de Dezvoltare a 

Amenajării Teritoriului”. 

Acest Concept European de Dezvoltare 

a Amenajării Teritoriului a fost definit 

de către Statele Membre, şi aliniat la 

reglementările Comisiei Europene. 

Următorii paşi în vederea unui 

Concept European de Dezvoltare a 

Amenajării Teritoriului 

Documentul elaborat de către statele 

membre ale UE în comun cu Comisia 

Europeană “Baze ale unei politici 

europene de dezvoltare teritorială” ca 

rezultat al întîlnirii Consiliului Miniştrilor 

UE ai Amenajării Teritoriului de la 

Leipzig (1994) reprezintă baza politică 

de cooperare viitoare în domeniul 

politicilor de amenajare a teritoriului din 

UE. Cu acest prilej au fost formulate 

principiile de bază sau liniile directoare 

ale amenajării teritoriului pentru 

viitoarea dezvoltare urbană. În anii 

următori au fost elaborate scenarii şi 

analize importante pentru evaluarea 

justă a dezvoltării teritoriale. În 1997 a 

fost prezentat în Noordwijk / NL, sub 

preşedinţia Consiliului olandez, primul 

proiect ESDP "European Spatial 

Development Perspective - First Official 

Draft". Acesta a stimulat ample 

dezbateri publice în Europa, în care sau 

angajat reprezentanţi ai guvernelor, 

parlamentelor, ONG-urilor (precum 

AEBR) şi ai regiunilor. ESDP 1999 a 

rezultat astfel în urma unei largi 

implicări europene. 

Obiectivele şi opţiunile politicilor 

propuse în ESDP sînt orientate spre o 

dezvoltare structural-teritorială în 15 

state membre UE şi prevăd mai ales: 

• o orientare teritorială a politicilor 

comunitare, 

• dezvoltarea teritorială policentrică şi 

un nou parteneriat între urban şi 

rural, 

• acces egal la infrastructură şi 

informare, 

• administrarea atentă a moştenirii 

naturale şi culturale. 

Atît dezbaterile asupra documentului, 

precum şi documentul în sine 

ilustrează necesitatea unei redefiniri 

continue a ESDP. Ex. extinderea UE şi 

intensificarea dialogului cu statele 



mediteraneene au o mare influenţă în 

dezvoltarea europeană a amenajării 

teritoriului şi în dezvoltarea zonelor de 

frontieră interne şi externe afectate. 

Viitoare revizuiri se vor concentra 

îndeosebi asupra problemelor de 

amenajare a teritoriului legate de 

extinderea UE. 

La aplicarea ESDP, aşadar la 

transpunerea în realitate a obiectivelor 

şi opţiunilor, statele membre vor lucra 

în strînsă colaborare cu Comisia 

Europeană. Pentru cooperarea 

transfrontalieră sînt importante mai 

ales măsurile şi proiectele propuse în 

capitolul 4 al ESDP. La elaborarea 

acestor recomandări a fost implicat 

într-o mare măsură AEBR, îndeosebi în 

redactarea cap. 4.4 şi 4.5 asupra 

cooperării transfrontaliere, capitole care 

încep cu următoarele cuvinte: “(180) 

Autorităţile regionale şi locale se 

numără printre factori esenţiali ai 

politicilor europene de dezvoltare a 

amenajării teritoriului”. 1 

ESDP recomandă în viitor trei niveluri 

de cooperare în amenajarea teritoriului, 

pentru o dezvoltare integrată: 

• nivelul comunitar, 

• nivelul transnaţional/naţional, 

• nivelul regional/local. 

La nivel comunitar, programele şi 

modelele pentru o dezvoltare teritorială 

integrată sînt sprijinite mai ales prin 

programele UE de asistenţă care 

acţionează la nivel regional, precum: 

• coeziune economică şi socială 

determinată prin reglementările 

Fondurilor Structurale şi 

1 Comisia Europeană, Conceptul european 

de dezvoltarea amenajării teritoriului / ESDP - 

Către o dezvoltare echilibrată şi sustenabilă a 

UE, adoptată de Consiliul Miniştrilor 

responsabili de amenajarea teritoriului la 

Postdam, mai 1999, p. 46. 

• încurajarea cooperării cu Europa 

Centrală şi de Est precum şi cu 

spaţiul mediteranean, prin programele 

PHARE şi TACIS. 

Nivelul transnaţional / naţional este 

stimulat mai ales prin programul 

INTERREG IIIB, divizat în domeniile: 

• cooperare în dezvoltarea generală 

a amenajării teritoriului, 

• atenuarea urmărilor inundaţiilor 

catastrofale, 

• prevenirea secetei. 

Obiectivele principale ale acestor 

politici transnaţionale sînt: 

• promovarea unei dezvoltări a 

amenajării teritoriului sustenabilă şi 

echilibrată a UE; 

• îmbunătăţirea impactului politicilor 

comunitare asupra amenajării 

teritoriului; 

• îmbunătăţirea planificării teritoriale 

transnaţionale prin formularea de 

priorităţi de dezvoltare a regiunilor 

interconectate transfrontaliere de 

mari dimensiuni. 

Programele de cooperare în domeniul 

planificării amenajării teritoriului sînt: 

• regiunea Mării Nordului, 

• regiunea Mării Baltice, 

• regiunea atlantică, 

• sud-vestul Europei, 

• zona de vest a Mediteranei şi Alpii 

Sudici 

• Adriatice, Dunărea, regiunea centrală 

şi sud-est europeană (CADSES) 

• regiunea metropolitană din nordvestul 

Europei. 

Toate aceste programe au menirea de 

a încuraja cooperarea transfrontalieră 

descrisă pentru nivelul regional / local 

în capitolul “Metode şi măsuri ale 

planificării transfrontaliere a amenajării 

teritoriului”. 



Deoarece în ESDP statele Europei 

Centrale şi de Est nu au putut fi luate în 

consideraţie într-o măsură suficientă, 

Conferinţa Europeană a Miniştrilor 

Responsabili de Amenajarea Regională 

a Teritoriului (ECMRP - CEMAT) a 

hotărît, în cadrul Consiliului Europei, să 

discute “liniile directoare pentru o 

dezvoltare teritorială durabilă pentru 

continentul european”. Documentul a 

fost prelucrat în Comitetul Director al 

Oficialilor CEMAT începînd cu 1997 şi 

a fost adoptat în cadrul celei de a XII-a 

Conferinţe a Miniştrilor Responsabili de 

Amenajarea Regională a Teritoriului (7- 

8 septembrie 2000) la Hanovra. 

Aceste linii directoare conţin 

următoarele principii ale politicii 

sustenabile de dezvoltare a amenajării 

teritoriului pentru întregul continent 

european - inclusiv Federaţia Rusă – 

ceea ce înseamnă că acestea se aplică 

tuturor statelor membre ale Consiliului 

Europei: 

• promovarea unei dezvoltări socioeconomice 

echilibrate, 

• îmbunătăţirea capacităţii concurenţiale 

a regiunilor, 

• protejarea resurselor naturale, 

• dezvoltarea identităţii şi diversităţii 

regionale, 

• cooperarea între politicile de 

dezvoltare a amenajării teritoriului şi 

politicile cu relevanţă pentru 

amenajarea teritoriului 

În viitor, politicile de dezvoltare a 

amenajării teritoriului în Europa trebuie 

să contribuie cu precădere la: 

• crearea condiţiilor-cadru atractive 

pentru investiţii private la nivel local 

şi regional, compatibile cu 

interesele publice (parteneriat 

public-privat) şi 

• promovarea integrării regiunilor 

europene de frontieră prin extinderea 

regiunilor metropolitane, a oraşelor - 

punte de legătură (gateway) şi 

construirea reţelelor de transport 

sustenabile prin transformarea 

acestora într-o reţea pan-europeană 

de transport. 

Printre măsurile de dezvoltare propuse, 

care au aproape toate importanţă 

pentru regiunile transfrontaliere, un rol 

deosebit necesităţii de a folosi 

Cooperarea transnaţională şi 

transfrontaliere ca instrument de 

angrenare mai adecvată a dezvoltării 

economice şi a planificării amenajării 

teritoriului. 

Metode şi măsuri de planificare a 

dezvoltării transfrontaliere 

Amenajarea transfrontalieră a 

teritoriului vrea să ajute la depăşirea 

tuturor efectelor negative ale trasării de 

frontiere care influenţează gradul 

permeabilităţii lor. Planificarea 

transfrontalieră cuprinde cooperarea în 

domeniile amenajării teritoriului, 

planificării dezvoltării teritoriale urbane 

şi rurale, planificării regionale şi locale. 

Planificarea dezvoltării transfrontaliere, 

care se ocupă cu efectele orientate 

spre dezvoltarea teritorială a societăţii, 

economiei şi mediului natural, construit 

şi social în zonele de frontieră este 

pusă în funcţiune în cadrul politicii 

europene de dezvoltare teritorială, a 

amenajărilor teritoriale naţionale, a 

planificării teritoriale şi regionale şi a 

planificării locale în domeniul 

construcţiilor, la toate nivelurile 

planificării. Cele mai importante baze 

juridice şi tehnice în domeniu au fost 

puse de Conferinţa Europeană a 

Miniştrilor Responsabili de Amenajarea 

Regională a Teritoriului prin “Carta 

Europeană a Amenajării Regionale şi a 

Teritoriului” (1983) şi prin “Convenţiacadru 

asupra Îmbunătăţirea Cooperării 

Transfrontaliere dintre Comunităţile sau 

Autorităţile Teritoriale” (1981). Multe 

state membre ale Consiliului Europei 

au încheiat în ultimii ani, pentru 

aplicarea convenţiei cadru, acorduri bişi 

trilaterale (cap. A3). Începînd cu 



septembrie 2000 acestea includ şi 

“Liniile Directoare pentru Dezvoltarea 

Sustenabilă a Amenajării Teritoriului pe 

Continentul European”. 

Comisia Europeană a implementat deja 

din 1990 mijloacele pentru promovarea 

cooperării transfrontaliere prin 

INTERREG I şi INTERREG II. 

INTERREG IIA, prin care a fost 

înlesnită promovarea dezvoltării 

teritoriale transfrontaliere dintre zonele 

învecinate nemijlocit a fost lansat în 

1995. Din 1997 INTERREG IIC adaugă 

puncte noi politicilor de dezvoltare 

teritorială integrată la nivel 

transnaţional. În cadrul programului 

INTERREG IIC existau în Europa, sub 

forma unei cooperări transnaţionale a 

statelor member, 7 “programe 

generale” şi 2 “programe pentru 

prevenirea inundaţiilor şi pentru 

combaterea secetei” (Activităţi 

INTERREG Rhine-Maas - IRMA şi 

Franţa / Italia). În plus există încă 4 

proiecte pilot conform art. 10 a ERDF 

pentru implementarea Programelor 

Operaţionale transnaţionale de 

amenajare teritorială (periferia nordică, 

vestul Mării Mediterane, Alpii de est, 

sud-estul Mării Mediterane). Din cauza 

interesului statelor member şi a 

autorităţilor regionale şi locale faţă de 

cooperarea transnaţională, aceasta va 

continua şi în perioada 2000-2006 prin 

INTERREG IIIB. 

În consecinţă, cooperarea transfrontalieră 

în planificarea regională a dezvoltării 

amenajării teritoriului trebuie să facă 

diferenţa între trei etape de acţiune: 

• nivelul statal, în care planificarea 

dezvoltării teritoriale se face cu 

ajutorul comisiilor de resort 

guvernamentale, 

• nivelul regional / local, în care este 

stimulată planificarea dezvoltării 

transfrontaliere regionale, cu 

distribuirea competenţei diferenţiată 

pe state; 

• planificarea dezvoltării amenajării 

locale a teritoriului. 

Acordurile bi- şi trilaterale 

guvernamentale asupra amenajării 

teritoriului din anii ’60, ’70 şi ’90, aşa 

după cum sînt acelea încheiate între 

statele Benelux şi între Germania şi 

vecinii săi Olanda, Belgia, Franţa, 

Elveţia, Austria şi Polonia, au avut o 

importanţă deosebită pentru 

Cooperarea transnaţională şi de 

amenajare a teritoriului cu ţările vecine. 

Cu ajutorul acestor acorduri au fost 

create comisii guvernamentale pentru 

amenajarea teritoriului şi comisii 

regionale, care au realizat o cooperare 

transfrontalieră fructuoasă în domeniul 

planificării dezvoltării teritoriale în ultimii 

30 de ani, conform competenţelor lor 

relativ limitate. Sarcina lor primară este 

de a defini pe termen lung formele 

concrete ale cooperării transfrontaliere 

conform competenţelor respectivelor 

nivele de planificare, în concordanţă cu 

principiul subsidiarităţii. 

Mai mult, cooperarea regională / locală 

pentru amenajarea teritoriului a fost 

aprofundată şi extinsă în ultimele 

decenii. Proiecte concrete au fost 

promovate de UE în cadrul programului 

INTERREG I şi II. Astfel, euroregiunile 

care în proporţii din ce în ce mai mari 

introduc propriile lor concepte de 

dezvoltare în cadrul principiilor de 

amenajare a teritoriului. Cu ajutorul 

acestor reflecţii influenţează pozitiv şi 

concretizează planificarea amenajării 

teritoriului, la nivel naţional şi regional, 

pe ambele părţi ale frontierei. 

Euroregiunile au cooperat în ultimii ani 

într-un mod excelent cu autorităţile 

statale de planificare şi s-au străduit să 

faciliteze eliminarea diferenţierilor 

politicilor de amenajare teritorială din 

ţările învecinate. Pe bazele 

parteneriatului şi subsidiarităţii în 

domeniul planificării s-au obţinut 

succese transfrontaliere mai ales prin: 



• elaborarea de linii directoare 

transfrontaliere, cu participarea 

municipalităţilor şi regiunilor; 

• dezvoltarea resurselor naturale 


• planificarea fluxurilor de transport 

la toate frontierele europene; 

• dezvoltarea zonelor transfrontaliere 

industriale şi de comerţ, de 

canalizare, aprovizionarea cu apă 

şi electricitate; 

• includerea criteriilor şi obiectivelor 

de amenajare a teritoriului în 

programele de transfrontaliere de 

dezvoltare şi acţiune din cadrul 

politicilor regionale şi în Programele 

Operaţionale INTERREG I şi IIA. 

De dorit ar fi o intensificare viitoare a 

cooperării transfrontaliere în domeniul 

amenajării teritoriului cu o participare 

mai amplă a municipalităţilor şi regiunilor. 

Pentru aceasta trebuie să se evite mai 

ales ca planurile naţionale specializate să 

fie coordonate transfrontalier, exclusiv 

sub aspecte sectoriale. ŞI planificarea 

specializată, bazată pe legi care 

stipulează măsuri specifice, trebuie să fie 

orientată către obiectivele, principiile şi 

liniile directoare ale planificării amenajării 

teritoriului. Pentru coordonarea 

transfrontalieră a amenajării teritoriului, 

care depăşeşte frontierele statale, e 

suficient adesea informarea iniţială 

reciprocă şi participarea vecinilor, cât şi 

coordonarea planurilor de amenajare a 

teritoriului (a căror aplicabilitate înceta în 

trecut la frontierele statale). Cu toate 

acestea, în cazul în care angajamentul 

propriu al autorităţilor responsabile cu 

amenajarea teritoriului în privinţa 

hotărârilor şi recomandărilor comisiilor de 

resort, nu este sufficient datorită 

conflictelor de interese care ameninţă 

dezvoltarea spaţiului transfrontalier, 

statele învecinate trebuie să fie pregătite 

pentru a da caracter obligatoriu 

planificării transfrontaliere printr-un tratat 

(ex. asupra: apei freatice, cărbunelui 

brun, alte materii prime). 

O intensificare însemnată a cooperării 

transfrontaliere la toate nivelele 

planificării este necesară în viitor prin: 

• analize clare ale problemelor 

actuale şi viitoare ale amenajării 

teritoriului; 

• analize ale piedicilor şi restricţiilor 

legislative care stau în calea 

planificării cooperării 


• un process continuu de informare 

transfrontalieră şi analiză a 

amenajării teritoriului cu ajutorul 

analizelor socio-economice ale 

amenajării teritoriului; 

• implementarea programelor de 

dezvoltare (INTERREG III) pe baza 

acordurilor speciale; 

• elaborarea de planuri de dezvoltare 

sectorială (ex.: pentru transport, 

turism, dezvoltarea spaţiilor 

deschise şi a zonelor urbane); 

• întocmirea unor linii directoare de 

amenajare a teritoriului 

transfrontaliere şi a unor programe 

de ordin general pentru dezvoltarea 

amenajării teritoriului în contextul 

dezvoltării regiunilor adiacente şi 

comunităţilor de la frontiere; 

• determinarea unor zone importante 

metropolitane (reţele urbane) în 

zonele de frontieră precum şi 

cooperarea regională şi locală între 

oraşele divizate de frontierele 

naţionale şi interconectarea zonelor 

transfrontaliere ale centrelor 

importante; 

• votarea transfrontalieră regulată a 

tuturor planificărilor şi măsurilor 

referitoare la teritoriu; 

• examen, dacă există spaţii de 

acţiune politice de amenajare 

teritorială; 

• expulzarea zonelor de protecţie şi 

de întrepătrundere de biotopi, a 

parcului natural transfrontalier şi 

planificarea teritorială, a peisajului; 

• amplasarea de programe de 

asanare pentru îmbunătăţirea 

situaţiei mediului; 



• planificarea transfrontalieră specială 

pentru regiunile de frontieră, care 

sunt afectate în special de axe mari 

de circulaţie consolidate; 

• coordonarea uzuală transfrontalieră 

a întregii activităţi de planificare şi a 

măsurilor cu impact asupra 

amenajării teritoriului, 

• verificarea existenţei zonelor de 

acţiune a politicilor de amenajare a 

teritoriului în zonele de graniţă; 

• clasificarea zonelor protejate, a 

reţelelor de biotopuri şi a rezervelor 

transfrontaliere naturale şi a 

prezervării fondului natural 


• pregătirea programelor de 

reabilitare pentru îmbunătăţirea 

situaţiei mediului; 

• planificare transfrontalieră destinată 

în speţă regiunilor de graniţă 

afectate de rutele majore 

transeuropene de transport; 

• coordonarea acestor activităţi între 

municipalităţile de la frontieră. 

Mai departe, pentru planificarea pe 

termen mediu, ar trebui pregătite în 

mod obligatoriu planuri regionale 

comune transfrontaliere pentru toate 

activităţile de planificare a domeniului 

public ca fiind forma cea mai evoluată 

a amenajării transfrontaliere a 

teritoriului, la care să fie adaptate 

procesele locale transfrontaliere de 

amenajare a teritoriului. Toate măsurile 

de amenajare teritorială şi regională ar 

trebuie să fie încadrate în viitor în 

“conceptele de dezvoltare regională 

transfrontalieră” şi a “Programelor 

Operaţionale”, pentru a le facilita 

implementarea. Există exemple 

positive ale unei astfel de planificări, 

precum cele de la frontierele germanofrancezo-elveţiene, 

germano-olandeze, 

germano-poloneze şi germano-cehe în 

cadrul INTERREG IIIA. Acestea implică 

cooperarea transfrontalieră regională 

orientată spre viitor şi către politicile 

regionale. 



PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE TRANSFRONTALIERĂ REGIONALĂ 

PENTRU EUROREGIUNEA RHEIN-MAAS-NORD (D/NL) 

Factori cheie: 

Titlu: Evaluarea posibilităţilor de dezvoltare regională transfrontalieră pentru 

euroregiunea Rhein-Maas-Nord. 

Regiunea: euroregiunea Rhein-Maas-Nord (D/NL) 

Înfiinţare: aprilie 1993 

Buget: costuri totale: 280.000 ECU, includ: 

Subvenţie UE de 140.000 ECU 

Subvenţie naţională de 84.000 ECU 

Subvenţie regională de 56.000 ECU 

Management: municipalitatea Mönchengladbach 

Contact: euregio Rhein-Maas-Nord 

Stadt Mönchengladbach tel.: +49 2161 253 115 

D-41050 Mönchengladbach fax: +49 2161 252 931 

Descrierea proiectului: 

Euroregiunea Rhein-Maas-Nord recunoaşte însemnătatea precum şi necesitatea unei planificări 

transfrontaliere şi regionale de dezvoltare teritorială, deoarece poziţia sa în interiorul Pieţei Unice se modifică 

de la aceea a două zone periferice de pe ambele părţi ale unei frontiere naţionale cu zone învecinate de 

importanţă economică (puncte nodale: Eindhoven [NL] şi Rhein / Ruhr [D]), la aceea de amplasare în centrul 

Europei. Deoarece instrumentele anterioare de amenajare teritorială erau mult prea puternic orientate 

territorial, a fost elaborată o strategie de dezvoltare regională pentru euroregiunea Rhein-Maas-Nord, cu 

viziune către secolul 21. În plus, au fost analizate toate rezultatele aşteptate în urma eliminării obstacolelor. 

Rezultate: 

În decembrie 1993, a avut loc un seminar, cu participarea diferitelor organizaţii, municipalităţi şi ministere, în 

baza unor analize socio-economice extensive. Rezultatele acestei manifestări au fost încorporate în proiect şi 

incluse ca linii directoare de dezvoltare regională în pregătirea şi revizuirea Programului Operaţional 

INTERREG II al euroregiunii Rhein-Maas-Nord. Principalele tendinţe identificate şi care trebuiesc rezolvate 

includ o divizare funcţională sporită transfrontalieră a pieţei forţei de muncă, schimbări structurale rapide în 

domeniul tehnic şi economic, sporirea volumului traficului şi agravarea deteriorării mediului. 

Elemente de "Bună Practică": 

Proiectul implică mecanisme intrinseci pentru asigurareaparticipării cît mai largi a unor organizaţii diverse, în 

baze transfrontaliere, în procesul explorării posibilelor proiecte pentru regiunea transfrontalieră. Rezultatele 

acestor consultări au fost încorporate în dezvoltarea unei strategii şi a unui Program Operaţional pentru 

INTERREG II (1995 -1999). 



Elaborarea de modele de scară mare în ceea ce priveşte planificarea 

regională transfrontalieră şi a programelor de planificare a dezvoltării 

transfrontaliere a amenajării teritoriului 

Exemple bune pentru elaborarea de modele de dezvoltare transfrontalieră a planificării dezvoltării teritoriale 

sînt conţinute în: 

• Modelul lacului Constance (A/D/CH), 1982, continuat în 1994/95. 

• “Primul proiect global de structură al statelor BENELUX” din anul 1986 care a fost actualizat în anii 

1994-1996 şi restituit ca “al doilea proiect global de structură al statelor BENELUX” în 1997. El conţine 

planificarea transfrontalieră a statelor BENELUX precum şi o reţea urbană, reţea de transport şi modele 

pentru domeniile: amenajare a terenurilor, turism şi zone de recreere. 

• “Modelul pentru programe de amenajare a teritoriului” în zona Saar/Lor/Lux, 1995. 

• Modele de dezvoltare regională pentru amenajarea teritoriului la frontierele germano-poloneze" (D/PL), 

1995. 

• Convenţia Alpilor (A/CH/D/I), 1991. 

• “modelul transfrontalier de planificare regională pentru regiunea de frontieră North-Rhine-Westphalia / 

Olanda (D/NL), 1994. 

Modelul transfrontalier de planificare regională pentru regiunea de frontieră North-Rhine-Westphalia / 

Olanda a fost elaborat în anii 1993 şi 1994 pentru Comisia de Amenajare a Teritoriului Germano-Olandeză - 

UK South, fiind încheiat în anul 1997. În 1995-1997 a fost întocmit modelul de planificare regionale pentru 

regiunea nordică de frontieră UK-North. Modelul UK-South conţine: 

• Informaţii despre bazele conceptuale ale unui “model transfrontalier de planificare regională”. 

• Perspective de viitor, oportunităţi, riscuri şi sarcinile dezvoltării regionale în următoarele domenii: 

dezvoltare demografică, peisaje urbane, ţinuturi rurale, flux şi reţele de circulaţie, industrie, odihnă / 

cultură precum şi recomandări perfectate pentru planificarea dezvoltării teritoriale. 

• Un model de planificare regională pentru zona de frontieră cuprinzînd următoarele domenii: 

- Model pentru "cooperare transfrontalieră". 

- Model pentru "structură regională, oraşe şi municipalităţi". 

- Model pentru "mobilitate şi sisteme de transport". 

- Model pentru "configurarea peisajului, zone de odihnă şi mediu". 

• Domenii de acţiune euroregionale ale amenajării teritoriului din punctul de vedere al planificării 

dezvoltării amenajării teritoriului pentru cele patru "domenii de acţiune" ale modelului. 



CONCEPTUL TRANSFRONTALIER DE DEZVOLTARE (SLO/A) 

Factori cheie: Analiza statutului transfrontalier şi a aspectelor cu importanţă strategică ale dezvoltării 

Regiunea: Slovenia; Austria 

Început: 1996 

Buget: Program Phare-CBC: 40.000 Euro 

INTERREG IIA: 67.000 Euro 

Management/Contract: 

În Slovenia: Mr. Ivo Piry În Austria: Mr. Roland Arbter 

Ministry of Economic Relations Bundeskanzleramt, Abt.IV/4, 

and Development Raumplanung und Regionalpolitik 

Kotnikova 5 Hohenstaufengasse 3 

SLO-1000 Ljubljiana A-1010 Wien 

Tel.: + 386 61 1783 571 Tel.: + 43 1 53 115/2911 

Fax: + 386 61 178 3622 Fax: + 43 1 53 115/4120 


În timpul pregătirii evaluării socio-economice a zonei de frontieră slovaco-austriece pentru programul 

indicativ multi-anual Phare-CBC (MIP), s-a constatat că metodele şi sursele statistice pentru colectarea de 

date de pe ambele părţi ale frontierei diferă considerabil. Acest proiect a inclus, în consecinţă, pregătirea unui 

concept transfrontalier unic de evaluare şi a unei strategii pentru dezvoltarea unei baze solide pentru 

planificarea multi-anuală a activităţilor transfrontaliere de cooperare, o revizuire anuală a MIP în ceea ce 

priveşte obiectivele de planificare în domeniile: mediu, socio-economic, înzestrare. Rezultatele au fost: 

• un concept comun de dezvoltare. 

• o inventariere transfrontalieră generală şi a sistemelor de informaţii. 

• Analize ale anumitor probleme de dezvoltare de importanţă strategică. 

Consultanţii sloveni şi austrieci au realizat proiectul, finanţat de Phare-CBC şi INTERREG IIA. A fost 

înfiinţat un Comitet transfrontalier de conducere care cuprinde reprezentanţi din partea austriacă ai 

Cancelariei Federale de Stat şi al landurilor (Styria, Carinthia) precum şi reprezentanţi ai părţii slovace, ai 

ministerului pentru relaţii economice şi dezvoltare precum şi doi reprezentanţi ai zonei de frontieră. Comitetul 

de organizare este implicat în determinarea metodologiei şi direcţionarea studiului, prezentîndu-i-se 

rezultatele intermediare şi finale. 

Rezultate: 

În anul 1995 partea slovacă a proiectului a fost inclusă în programul Phare-CBC. Un program suplimentar a 

fost prezentat pentru aprobare în cadrul programului austriac INTERREG IIA. Proiectul a fost început de 

curînd, nefiind încă rezultate disponibile. 

Elementele de “bună practică”: 

Proiectul oferă posibilităţi pentru schimb reciproc de know-how şi experienţă la nivelul experţilor, furnizînd 

în egală măsură baza pentru planificarea continuă a activităţilor transfrontaliere, nu numai în cadrul de lucru 

INTERREG IIA / Phare-CBC ci şi mai departe. Acesta conţine exprimarea angajării în cooperare între 

Slovenia şi Austria, atît la nivelul experţilor cît şi la nivelul autorităţilor naţionale / regionale, demonstrată 

prin înfiinţarea Comitetului de conducere. 



Studiu pentru înfiinţarea Rezervaţiei Naturale Marine Internaţionale 

Corsica - Sardinia (F / I) 

Între Corsica (F) şi Sardinia (I), în zona Buches de Bonifacio, a fost înfiinţatăo rezervaţie naturală marină. 

Două parcuri naţionale existente deja pe ambele părţi ale frontierei sunt integrate în noua zonă de protecţie 

a naturii. Înainte de amenajarea zonei de protecţie a naturii a fost realizat un studiu de fezabilitate finanţat 

de INTERREG I. 

A fost înfiinţat un Comitet de organizare comun, sub controlul conducătorilor birourilor de mediu din 

Corsica şi Sardinia, sprijinit de două comitete tehnice, unul francez şi unul Italian. Autoritatea corsicană a 

mediului a numit un director pentru zona de protecţie a naturii. 

Obiectivele studiului sînt următoarele: 

• determinarea dimensiunilor noii rezervaţii; 

• investigarea cerinţelor legislative necesare pentru a acorda directorului rezervaţiei competenţe asupra 

factorilor externi care pot ameninţa rezervaţia (ex. dreptul de a impune penalităţi celor care poluează 

mediul, reglementări care să fie puse în practică pentru protejarea domeniului public constituit prin 

rezervaţie); 

• studii asupra numărului, scopurilor şi frecvenţei vizitelor effectuate în zonă (turişti, iahturi, vapoare de 

pasageri); 

• studiu asupra habitatelor submarine şi terestre; 

• studiu asupra siturilor istorice şi arhitectonice; 

• studii asupra interacţiunii activităţilor socio-economice din zonă şi rezervaţie. 

Un studiu detaliat al situaţiei socio-economice în zona de protecţie a naturii este considerat necesar deoarece 

rezervaţia depinde de interacţiunea optimă cu aceşti factori externi pentru asigurarea existenţei sale pe 

termen lung în calitate de ecosistem unic. Planificarea este necesară în vederea punerii de accord şi 

reglementării cerinţelor: 

• industriei turismului; 

• navigaţiei (tancurile petroliere sînt un pericol însemnat); 

• industriei din imediata vecinătate şi din regiunea înconjurătoare care poluează mediul. 

Studiul a primit finanţare în cadrul programului INTERREG I pentru Corsica şi Sardinia datorită 

numeroaselor modalităţi în care rezervaţia afectează şi este afectată de către economia transfrontalieră. 

Contact: Institut de Géograpfie et d’Aménagement 

UMR TELEMME Tel: + 33 42 59 29 00 

Université de Provence Fax: + 33 42 64 01 58 

F – 136 21 Aix-en-Provence 



Amenajarea regională a teritoriului pentru o 

dezvoltare transfrontalieră sustenabilă - Rinul Superior (CH/D/F) 

Titlu: Cadrul de orientare a amenajării teritoriale pentru zona acoperită prin mandatul 

Conferinţei Rinului Superior 

Sponsorul proiectului: Regiunea Alsacia, în numele Conferinţei Rinului Superior şi grupurilor de 

lucru de “amenajare regională a teritoriului”. 

Perioada: 1996-1999 

Finanţare: Studiul a fost cofinanţat de către membrii Conferinţei Rinului Superior şi de către 

UE în cadrul programului INTERREG II. 

Contact: Région Alsace – Direction Générale des Services 

35, Avenue de la Paix Tel: 0033 88 15 68 67 

B.P. 1006/F Fax: 0033 88 15 68 15 

F-67070 Strasbourg Cedex 

Internet: http://www.cr-alsace.f 


Zona Rinului Superior este un spaţiu divers care dispune din 1965 de o experienţă substanţială în cooperarea 

transfrontalieră, datorită îndeosebi caracteristicilor regionale ale sub-regiunilor germane, franceze şi 

elveţiene. Din 1975/91 cooperarea statală transfrontalieră a căpătat caracter instituţional prin “Conferinţa 

Rinului Superior”. Aceasta s-a străduit, în cadrul INTERREG IIA, să realizeze o inventariere a amenajării 

teritoriului pentru zona Rinul Superior şi să traseze direcţiile evoluţiei viitoare. Cu ajutorul inventarierii 

cuprinzătoare, al analizei generale, al analizei SWOT şi al scenariilor de dezvoltare a fost creat un "Cadru 

regional orientativ al amenajării teritoriului pentru zona Rinul Superior". Acest cadru de orientare conţine 

hărţi, tabele, schiţe şi indicaţii cu privire la bibliografie, ar trebui să servească ca fundament pentru o analiză 

publică de amploare făcută de către toţi actorii din regiunea Rinului Superior deoarece furnizează cadrul de 

organizare pentru viitoarele condiţii de viaţă şi afaceri, înfiinţarea de noi locuri de muncă, îmbunătăţirea 

calităţii sistemelor de transport, modelînd mediul şi natura relaţiilor de cooperare dintre oraşele din zona 

Rinului Superior. 

Conferinţa Rinului Superior caută să includă un public larg în discuţiile asupra problemelor care afectează 

zona Rinului Superior. Toţi factori de decizie aleşi, toţi actorii publici, economici şi sociali şi toţi locuitorii ar 

trebui să participe activ cu comentarii şi propuneri la definirea priorităţilor comune pentru spaţiul viitor de 

viaţă şi activitate din zona situată în centrul Europei. 



Model de planificare a amenajării teritoriului 

Titlu: model de planificare a amenajării teritoriului efectuat de către Comitetul 

germano-olandez de planificare regională (UK-South) pentru zona de frontieră 

North Rhine-Westphalia / Olanda (D/NL) 

Perioada proiectului: 1995 - aprilie 1997 

Management: Subcomisia South reprezentată de secretariatul olandez în provincia Limburg şi 

de conducerea germană de la Ministerul mediului, agriculturii şi amenajării 

teritoriului, landul North-Rhine-Westphalia. 

Contact: D-40190 Düsseldorf, Tel: + 49 (0) 211-4566-0 


"Modelul de planificare a amenajării teritoriului” al Comitetului gemano-olandez de amenajare teritorială - 

UK South" este îndeosebi rezultatul unui studiu transfrontalier regional de amenajare a teritoriului şi 

cuprinde un model special pentru pentru “cooperarea transfrontalieră” a UK-South, trei modele tematice 

pentru “structura teritoriului, oraşe, zone urbane”, “sisteme de transport şi mobilitate" şi “peisaj, spaţiu 

deschis şi mediu”. Conţine, de asemenea, modele regionale pentru patru domenii de acţiune transfrontaliere 

de amenajare regională a teritoriului. 

Rezultate: 

Modelul de “cooperare transfrontalieră” se constituie într-un acord dintre Nordrhein-Westfalen şi Olanda 

asupra structurii cooperării viitoare în domeniul amenajări teritoriului şi al planificării regionale. În plus a fost 

stabilită şi cooperarea UK South cu alte organizaţii transfrontaliere, precum euroregiunile. Pentru trei modele 

tematice comisia statală a convenit mai ales asupra unui acord privind aplicarea principiilor fundamentale, 

cum ar fi “concentrarea descentralizată a zonelor urbane”, “evitarea fluidizarea traficului” şi “crearea reţelelor 

transfrontaliere ale structurilor terenurilor şi a funcţiilor de spaţiu deschis”. 

Elemente de “bună practică” 

“Modelul guvernamental de planificare a amenajării teritoriului” confirmă rolul important al euregiunilor în 

cooperarea transfrontalieră şi dă expresie speranţei că aceste modele vor deveni parte integrantă a conceptelor 

de dezvoltare a euroregiunilor. Ca rezultat, conceptele de bază prezentate în model, ar trebui de aceea să 

poată fi transpuse în cadrul proiectelor politicilor regionale în euroregiuni. 



Concept transfrontalier de dezvoltare a amenajării regionale a teritoriului 

Titlu: Conceptul transfrontalier de dezvoltare a amenajării regionale a teritoriului 

pentru regiunea Subcomitetului Nord din cadrul Comitetului germano-olandez de 

amenajare regională a teritoriului (D / NL) 

Perioada proiectului: 1996 - aprilie 1997 

Management: Subcommittee North (UK-North) 

Of the D-NL Regional Planning Committee 

Dr Paul G. Jansen & BRO Adviseurs 

Contact: Dr Paul G. Jansen, Urban and regional planning, 

Bachermer Str. 115, D-50931 Cologne-Lindenthal, 

Tel: +49 (0) 221-403047; Fax: +49 (0) 221-4060688 


Zona cercetată cuprinde spaţiul dintre nordul Olandei şi zona de frontieră germană a landului Niedersachsen 

precum şi o parte din spaţiul (EUREGIO) landului North-Rhine-Westphalia. Prin cercetarea întregului spaţiu 

şi a unei analize SWOT sînt dezvoltate trei situaţii iniţiale de planificare a teritoriului şi direcţii de acţiune 

pentru zona de frontieră şi sub-regiunile sale. Această procedură este folosită pentru dezvoltarea unei strategii 

pentru modele şi concepte spaţiale şi pentru elaborarea unui cadru de acţiune al proiectelor cu semnificaţie 

strategică, cu participarea atît a actorilor regionali, cît şi a regiunii Ems-Dollart. 

Rezultate: 

“Modelele de planificare a amenajării regionale a teritoriului” sînt elaborate pentru cele trei domenii 

prioritare: puncte nodale ale regiunilor rurale şi urbane, sisteme de transport şi mobilitate şi aspecte naturale 

şi culturale. Aceste modele identifică şi ilustrează elementele esenţiale ale dezvoltării viitoare urmărite a 

spaţiului de frontieră din nordul Germaniei / Olanda. Aceste concepte nu au caracter direct de obligativitate 

juridică. 


Deşi acesta nu prezintă caracter de obligativitate juridică la nivel transfrontalier, ar trebui să faciliteze măsuri 

coordonate de dezvoltare pe ambele părţi ale frontierei. A fost stability, pentru acest motiv, un cadru de 

acţiune în baze transfrontaliere pentru proiecte de importanţă strategică, pentru întreaga zonă de frontieră 

precum şi pentrusub-regiuni şi au fost identificate perspectivele de dezvoltare ale viitoarelor domenii de 

acţiune. 



Perspectiva de dezvoltare transfrontalieră a amenajării teritoriului 

în EUREGIO (D/NL) 

Titlu: Perspectiva de dezvoltare transfrontalieră a amenajării teritoriului în EUREGIO 

Perioada proiectului:1997-1998 

Management: Dr Paul G. Jansen, Urban and regional planning, Cologne 

Contact: EUREGIO Tel: +49 (0) 2562/702-0 

Postfach 11 64 Fax: +49 (0) 2562/702-59 

D-48572 Gronau e-mail: into@euregionet.de 


“Perspectiva de dezvoltare transfrontalieră a amenajării teritoriului în EUREGIO” este un concept de 

planificare pentru întreaga zonă EUREGIO, fiind rezultatul unui proces regional interactiv de discuţii între 

toate agenţiile reprezentând interesele publice şi partenerii sociali. Conceptul tinde spre două obiective de 

dezvoltare strategică: 

- consolidarea integrării economice şi socio-culturale prin identificarea optimă a oportunităţilor furnizate de 

piaţa europeană unică şi a potenţialului endogen, 

- transformarea regiunii transfrontaliere într-o entitate funcţională cu dezvoltare teritorială sustenabilă, în care 

interdependenţele intra-regionale sînt sprijinite în comun şi scopurile şi măsurile de dezvoltare sunt definite în 

comun. 

Rezultate: 

Procesul de dezvoltare urmărit de EUREGIO pînă în 2015 este clarificat cu ajutorul unui model strategic de 

dezvoltare care trasează obiectivele de dezvoltare din EUREGIO şi prevede priorităţile şi potenţialul de 

dezvoltare. Acestea se concretizează într-un concept de acţiune pentru domenii prioritare: legături mai strînse 

internaţionale şi regionale, structura economică şi de aprovizionare şi peisajul natural şi cultural. Conceptul 

formează o bază esenţială pentru programul INTERREG IIA al EUREGIO. 


Modelul de dezvoltare şi conceptul de acţiune au fost prelucrate în comun cu actorii regionali şi partenerii 

sociali pentru dezvoltarea zonei EUREGIO pentru elaborarea unui program de acţiune. Acesta conţine 

propuneri pentru proiecte de dezvoltare care să fie implementate în regiune pe termen scurt şi mediu cu 

participarea municipalităţilor, asociaţiilor, camerelor de comerţ şi a altor actori regionali. 



Conceptul de amenajare a teritoriului INTERREG III - Phare CBC 

Titlu: conceptul de amenajare a teritoriului INTERREG III Phare CBC pentru zona de 

frontieră bavarezo-cehă (D/CZ) 

Perioada proiectului: sept. 1998 - dec. 1999 

Management: Client: Bavarian State Ministry for Regional Development and 

The Environment, Munich; Ministry for Regional 

Development of the Czech Republic, Prague 

Contractor: LARS consult Munich, Chemnitz Technical University, 

WMEB Birmingham 

Contact: Bavarian State Ministry for Regional Development and the Environment, 

Postfach 81 01 40, D-81901 Munich, Tel: +49-(0)89-9214-0 


Cu ajutorul oamenilor de ştiinţă şi al actorilor regionali precum şi prin participarea amplă a partenerilor 

sociali şi a grupului de conducere a fost elaborat un document care include şi perspectiva de amenajare a 

teritoriului: 

- descrierea zonei şi a dezvoltării sale socio-economice, 

- efectuează analiza SWOT, 

- elaborează liniile directoare şi strategiile pentru dezvoltarea transfrontalieră a economiei, dezvoltarea 

sustenabilă a amenajării teritoriului şi mediului, a infrastructurii şi resurselor umane şi pentru dezvoltarea 

instituţională, 

- măsuri şi propuneri de proiecte, incluzîndu-le şi pe acelea care reflectă extinderea spre est a UE. 

Rezultate: 

Conceptul de amenajare a teritoriului a fost elaborat în comun pe baza conceptelor de dezvoltare regionale 

transfrontaliere. El conţine: 

- un concept general care să asigure baze sustenabile evoluţiile zonei de frontieră; 

- proiecte specifice care să fie implementate în timpul perioadei de finanţare 2000-2006. 

În consecinţă, zona de frontieră produce un concept cuprinzător pentru folosirea resurselor UE, care pot fi 

folosite ca fundament pentru elaborarea unui “Document Programatic Comun ( Joint Progamme Document - 

JPD)” în concordanţă cu reglementările Phare CBC şi cu Programele Operaţionale trasate de liniile directoare 

ale INTERREG IIIA. 


Principiile directoare folosite în formularea conceptului de amenajare a teritoriului au fost, pe de o parte, un 

parteneriat între Statul liber Bavaria şi Republica Cehă şi, pe de altă parte, cooperarea angajată a factorilor de 

decizie municipali, administraţii, asociaţii şi cetăţeni. Aceasta semnifică o abordare de tip bottom up , cerută 

de UE şi care a putut să fie practicată în mod exemplar. 



Conceptul “Viadrina 2000” 

Titlu: conceptul de dezvoltare “Viadrina 2000” şi planul de acţiune 

Regiunea: euroregiunea Pro Europa Viadrina (D/PL) 

Perioada proiectului:aprilie 1998 - nov. 1999 

Management: administraţia euroregiunii 

Contact: Euroregion Pro Europa Viadrina 

Karl Marx-Str. 23 Tel. +49-335-685-1963 

D-15230 Frankfurt (Oder) Fax: +49-335-685-1962 


Conceptul "Viadrina 2000" reprezintă o reevaluare a conceptului de dezvoltare elaborat în 1993 şi un plan de 

acţiune. Acesta ia în consideraţie experienţele cîştigate anterior anului 1999, sporirea numărului membrilor 

euroregiunii şi noile structuri administrative de pe ambele părţi ale rîului Oder. Analiza situaţiei socioeconomice 

din euroregiune prezintă: suprafaţa şi populaţia la data de1 mai 1999, gradul de ocupare a forţei de 

muncă şi şomajul, structura economică şi stadiul de dezvoltare a industriei, agriculturii şi infrastructurii, 

prezentînd şi un raport al stadiului cooperării transfrontaliere. 

Rezultate: 

Un rezultat important este dat de analiza puncte forte-puncte slabe pentru euroregiune şi de modelele de 

dezvoltare regională rezultate din aceasta în domeniile cooperării economice, infrastructurii şi mediului, 

dezvoltare municipală şi regională, sporirea gradului de identitate regională şi promovarea conceptului de 

europenitate. Aceleaşi modele furnizează şi priorităţile adecvate de asistenţă pentru perioada 2000-2006, 

care includ şi priorităţile de amenajare a teritoriului şi urbană, de dezvoltare municipală şi regională. 

Domeniile corespunzătoare de acţiune sînt planificarea regională transfrontalieră, dezvoltarea unui marketing 

profesionist regional, desfăşurarea unor procese comune de instruire a forţei de muncă şi de dezvoltare urbană 

comună. 


Conceptul "Viadrina 2000" a fost elaborat pe o bază comună, transfrontalieră, de către conducerea, 

organismele şi membrii euroregiunii. Acesta este rezultatul unui dialog intensiv şi al unui proces de formare a 

opiniei în euroregiune şi ia în consideraţie conceptul de planificare teritorială, a autorităţilor mediului şi a 

partenerilor sociali şi serveşte de aceea ca bază pentru programul INTERREG IIIA pe partea germană şi 

programul Phare CBC pe partea poloneză. Elaborarea conceptelor a mobilizat într-o măsură însemnată 

potenţialele umane interne ale euroregiunii, ilustrînd totodată posibilităţile şi limitările acesteia. 


C 2 

DEZVOLTARE ECONOMICĂ


CAPITOLUL C 2: DEZVOLTARE ECONOMICĂ 

DESCRIERE: 

Capitolul vizează cooperarea transfrontalieră în domeniul dezvoltării economice, axîndu-se pe rolul IMMurilor, 

pe importanţa inovaţiilor şi a tehnologiei în creşterea competitivităţii. De asemenea sînt evidenţiate 

necesităţile şi problemele cu care se confruntă IMM-urile în regiunile de graniţă şi condiţiile necesare pentru 

dezvoltarea acestora şi este prezentată analiza rolului inovaţiilor şi tehnologiei, ca şi a oportunităţilor de 

cooperarea transfrontalieră în acest domeniu. 


• IMM-urile din regiunile transfrontaliere sînt dezavantajate de poziţia lor periferică în ceea ce priveşte 

economia naţională a ţărilor respective. Apar dezavantaje cum ar fi structuri comerciale neadecvate, 

dezechilibre ale infrasctructurii fizice şi economice, slaba dezvoltare a parteneriatelor, reţelelor şi 

contactelor transfrontaliere. Aceste dezavantaje, alături de problemele generale cu care se confruntă 

IMM-urile reprezintă obstacole în calea dezvoltării şi competitivităţii lor; 

• Activităţile pregătitoare şi crearea de forumuri şi reţele care să faciliteze stabilirea unor contacte oferă 

posibilitatea ca afacerile să decurgă în beneficiul ambelor părţi şi să creeze climatul necesar unei 

cooperări efective; 

• În multe regiuni transfrontaliere se impune dezvoltarea unor noi atitudini şi a unei culturi - suport, care să 

sprijine întreprinderile şi să furnizeze cadrul de organizare necesar pentru iniţierea de noi afaceri; 

• Cercetarea şi inovaţiile au un rol major în dezvoltarea şi regenerarea economică. Regiunile 

transfrontaliere se confruntă cu probleme specifice în efortul lor de a promova inovaţiile, iar promovarea 

cercetării şi a 

• inovaţiilor în cadrul IMM-urilor prezintă o importanţă vitală. 

EXEMPLE: 

- Telematic Centres – în vestul Greciei, Epir, Insulele Ionice şi Italia (GR/IT) 

- XIV Congress of Basque Studies – The Information Society (E/F) 

- Network of the Chambers of Commerce din Drama şi Kavala (GR/BUL) 

- Salón Pirevino (F/E) 

- Business Forum Galicia/Norte (E/P) 

- Arctic Investors Network (FN/SE/NOR) 

- Business Card” (BG/RO) 

- New Bridge (BG/RO) 

- Statistical Information pentru euroregiunea Galiţia-Norte (E/P) 

- Inter-Balkan and Black Sea Business Centre (GR) 

- Business skills development (FIN/SE) 

- ACUMEN – un program inter-regional de dezvoltare a afacerilor(IRL/NI) 

- Development of Cross Border Co-operation, centrul Macedoniei (FYROM/GR) 

- REDIT Technological Unit (E/P) 

- Wirtschaftspark Deutschlandsberg mit Technologiezentrum (A/SLO) 

- Kombinierter Verkehr-Terminal (D/PL) 

- Risk Capital Fund (ES/P) 

- exemple de proiecte selecţionate din broşurile informaţionale LACE II şi VIII 

C 2 Dezvoltare economică 24



1. Context 

Dezvoltarea economică, în special 

promovarea şi dezvoltarea de IMM-uri 

(Întreprinderi mici şi mijlocii) trebuie 

înţeleasă în contextul mai larg al 

realizării Pieţei Europene Comune, 

lansării monedei EURO şi accentuării 

coeziunii sociale şi economice. Politica 

structurală dusă de Uniunea 

Europeană (UE) a sprijinit anumite 

regiuni, cu precădere pe cele mai puţin 

dezvoltate, pentru a lua parte cu 

succes la aceste programe de 

dezvoltare. Desfiinţarea barierelor 

înlesneşte apariţia unor mai mari 

oportunităţi de accesare a resurselor 

productive şi de dezvoltare a afacerilor 

pe noi pieţe ca şi pentru inovaţii şi 

dezvoltare tehnologică. Aceste 

oportunităţi pot contribui substanţial la 

creşterea în ansamblu a competitivităţii 

economiei în UE, ca şi în regiunile 

frontaliere şi transfrontaliere. 

Pentru a răspunde provocării către o 

extindere mai rapidă, creştere a 

competitivităţii şi dezvoltare a pieţei 

forţei de muncă în cadrul UE s-au 

identificat noi domenii de angajare care 

prezintă potenţial pentru o creştere 

masivă a pieţei locurilor de muncă ca şi 

pentru dezvoltarea întreprinderilor mici. 

Instrumentele cu care lucrează 

“societatea informatizată” constituie şi 

baza unor noi oportunităţi de afaceri cu 

drepturi depline, cum ar fi serviciile de 

calitate oferite în cadrul afacerilor şi 

altele, iar folosirea lor pe scară largă 

poate îmbunătăţi atît competenţa cît şi 

capacităţile din cadrul afacerilor şi 

poate întări baza economiei locale şi 

regionale. În prezent există “noi 

instrumente” avînd la bază tehnologii 

noi şi societatea informatizată care 

poate sprijini îmbunătăţirea 

capacităţilor şi eficienţei în cadrul 

întreprinderilor mici şi reduce efectele 

distanţei fizice dintre pieţe. Susţinerea 

constantă reprezintă o altă problemă 

majoră, importanţa cea mai mare 

avînd-o crearea de activităţi economice 

şi locuri de muncă, care să fie 

competitive pe pieţe mai largi, 

dezvoltarea capacităţii de adaptare la 

schimbări în vederea menţinerii acelei 

competitivităţi şi care să fie compatibile 

cu menţinerea şi promovarea unui 

cadru de dezvoltare de înaltă calitate. 

2. Dezvoltarea de mici întreprinderi în 

contextul cooperării transfrontaliere 

Necesităţi şi potenţial pentru 

dezvoltarea de întreprinderi mici în 

regiunile frontaliere 

Necesităţile şi potenţialul pentru 

dezvoltarea de întreprinderi mici în 

regiunile frontaliere diferă în funcţie de 

tipul de regiune şi caracteristicile 

acesteia, care includ şi nivelul de 

dezvoltare, tipul zonei, structuri de 

contact şi comerciale în afara graniţei. 

Regiunile rurale ca şi cele periferice 

mai puţin dezvoltate (în special 

regiunile din Obiectivul 1 din cadrul UE 

şi numeroase regiuni din Europa 

Centrală şi de Est) se confruntă cu cele 

mai severe probleme de restructurare 

şi dezvoltare a economiei regionale. 

Printre aceste probleme se numără 

necesitatea de a dezvolta noi atitudini 

şi o cultură care să sprijine 

întreprinderile, necesitatea de a 

restructura economiile ţărilor respective 

de la economii tradiţional agrare la 

unele care să promoveze noi afaceri. 

Acest lucru se întîmplă adesea în 

absenţa unor structuri sau organizaţii 

regionale / locale, cum ar fi agenţiile 

regionale de dezvoltare şi o 

infrastructură de facilităţi şi servicii care 

să sprijine acest proces. 

Regiunile frontaliere mai dezvoltate din 

cadrul UE şi al Europei Centrale şi de 

Est sînt poziţionate mai avanatajos din 

punct de vedere al oportunităţilor de 

dezvoltare a unor întreprinderi mici, ce 



derivă din orientările globale şi 

dispariţia barierelor. Acestea se bucură 

de avantaje din punct de vedere al 

infrastructurii, cum ar fi legăturile 

rutiere şi de cale ferată, locuinţele, 

facilităţile de agrement şi comunicaţiile, 

care împreună au efectul de a atrage 

atît forţă de muncă cît şi noi afaceri în 

aceste regiuni, apropiere şi acces la 

potenţiale pieţe, ca şi tradiţie industrială 

care le oferă o bază de pornire. Cu 

toate acestea, ele se pot confrunta cu 

probleme de restructurare cum ar fi cea 

industrială, declin al activităţilor 

economice care nu pot fi înlocuite cu 

alte activităţi şi investiţii noi, ca şi firme 

de mari proporţii cum sînt cele din 

regiunile din Obiectivul 2 şi regiunile 

industriale din Europa Centrală şi de 

Est. Din punct de vedere al interesului 

pe care îl ridică, acest tip de regiune 

necesită promovarea unei concepţii de 

extindere a întreprinderilor în sprijinul 

luării de iniţiative şi dezvoltării de mici 

întreprinderi ca şi de noi deprinderi, de 

sprijinire a dezvoltării de noi sectoare şi 

noi funcţii bazate pe operaţiuni şi reţele 

de o mai mică dimensiune. 

Diferenţele caracteristicilor interne ale 

regiunilor transfrontaliere conduc la 

diferite structuri ale necesităţilor şi 

potenţialului de dezvoltare a 

întreprinderilor mici. De exemplu, 

regiunea transfrontalieră poate să fie 

caracterizată de un anume pol de 

dezvoltare, un centru urban, care poate 

constitui un mijloc de dezvoltare a unor 

noi afaceri şi servicii, a educaţiei şi 

instruirii, a marketing-ului ca şi a altor 

servicii conexe. Dezvoltarea de mici 

întreprinderi în noi domenii de ocupare 

a forţei de muncă poate fi influenţată 

de dezvoltarea unor noi specializări 

bazate pe produse şi marketing 

indigen, turism, servicii bazate pe 

tehnologia informaţiilor care utilizează 

accesarea de la distanţă, ca şi noi 

servicii ecologice. În alte cazuri, 

regiunea de frontieră poate avea doi 

sau mai mulţi poli de dezvoltare şi 

poate crea o situaţie care să fie 

caracterizată mai evident, pentru piaţa 

regională, de o puternică competiţie 

între afacerile de mici dimensiuni, decît 

de complementaritate şi cooperare. 

Regiunile frontaliere externe din cadrul 

UE şi Europa Centrală şi de Est se 

confruntă cu probleme mai grave de 

dezvoltare a micilor întreprinderi, 

printre care se enumeră cele de 

diferenţe mari de nivel de dezvoltare 

economică, pînă la prezenţa barierelor 

formale de comerţ, ce includ vama şi 

regimul diferit de administrare şi 

reglementări. Acest fapt este exacerbat 

de lipsa generală a infrastructurii 

necesare dezvoltării de mici 

întreprinderi, incluzînd agenţiile 

regionale de dezvoltare, parcurile 

ştiinţifice şi tehnologice etc. În plus, 

neconcordanţele în comerţ, investiţii, 

flux de forţă de muncă şi “economia 

pieţei de muncă la negru” sînt urmarea 

diferenţelor majore de condiţii socioeconomice, 

cum ar fi veniturile, nivelul 

salarial, preţurile. 

Probleme specifice dezvoltării de mici 

întreprinderi în regiunile frontaliere 

Dezvoltarea de mici întreprinderi este 

împiedicată de o serie de dificultăţi şi 

obsatcole. Printre problemele specifice 

pe care le ridică această iniţiativă se 

numără: lipsa unui flux informaţional 

legat de pieţe, serviciile, reglementările 

şi procedurile, dificultăţile în accesarea 

adecvată a finanţării (distribuire, 

capitalul fiecărei firme), capacităţile şi 

deprinderile interne neadecvate, oferta 

scăzută de inovaţii şi utilizarea 

necorespunzătoare a lor etc. La 

acestea se mai adaugă anumite 

dificultăţi şi dezavantaje ce derivă din 

existenţa graniţelor şi localizarea 

periferică în cadrul economiei naţionale 

şi europene, cel din urmă reflectînd 

situaţia multor (dar nu tuturor) regiunilor 

frontaliere. Fiecare dintre aceşti factori 

împiedică punerea în aplicare a 

proiectelor de dezvoltare şi 

îmbunătăţire a competitivităţii. 

Problemele specifice dezvoltării de mici 



întreprinderi în regiunile frontaliere 

includ: 

• piaţa restrînsă şi structuri 

comerciale neadecvate ce derivă 

din operarea de centre comerciale 

separate şi în concurenţă, de o 

parte şi de alta a frontierei, în loc ca 

regiunea frontalieră respectivă să 

fie văzută ca o entitate regională 

economică şi să se încerce 

fundamentarea pieţei regionale mai 

largi; 

• slaba cunoaştere a limbii, 

sistemului administrativ şi 

concurenţei de cealaltă parte a 

frontierei, fapt ce restrînge 

posibilitatea de operare 

transfrontalieră; 

• lipsa unui “ciclu întreg” referitor la 

furnizări şi distribuţii în regiunea 

transfrontalieră, ca şi absenţa unor 

astfel de contacte care are urmări 

asupra întregii regiuni; 

• inadvertenţe în infrastructura fizică 

şi economică care ar crea un mediu 

propice dezvoltării de afaceri, ca şi 

o izolare relativă de centrele cu 

putere de decizie şi pieţe. Aceasta 

se aplică în special regiunilor 

periferice sau mai slab dezvoltate; 

• acces limitat la tehnologii de 

specialitate şi la servicii şi facilităţi 

de cercetare şi dezvoltare avansată 

(R&D) pentru întreprinderi mici sub 

forma unor centre tehnologice, 

instituţii de cercetare, servicii şi 

facilităţi aplicate în regiune, precum 

şi inadvertenţe în baza de 

deprinderi şi a instruirii adecvate 

care să sprijine activităţile comune 

de dezvoltare economică; 

• structuri administrative diferite de o 

parte şi de alta a frontierei, care 

contribuie la nepotriviri în mediile de 

afaceri respective ca şi la 

inadvertenţe de investiţii, flux de 

resurse care include munca 

prestată şi relaţiile comerciale (de 

ex.: forme şi nivele de taxe diferite, 

sisteme de securitate socială, 

servicii de poştă şi telecomunicaţii 

şi structuri de costuri, salarii şi 

preţuri etc.). Aceste probleme sînt 

amplificate în cazul în care există 

diferenţe de condiţii macroeconomice 

(ce se reflectă în nivelul 

salarial, preţuri, rate de schimb). 

Aceasta se aplică în special 

graniţelor externe ale UE; 

• fiecare dintre aceşti factori creează 

condiţii care să favorizeze 

dezvoltarea unei economii 

neoficiale (cum ar fi contrabanda) şi 

împiedică şi dezavantajează şi mai 

mult afacerile legale; 

• lipsa de oportunităţi pentru 

stabilirea de contacte şi interacţiuni 

necesare generării condiţiilor pentru 

o economie regională viabilă şi care 

să nu necesite susţinere din partea 

altei economii. Aceasta implică în 

special cunoaşterea reciprocă a 

afacerilor ca şi structuri 

intermediare ale oportunităţilor de 

cooperare de cealalată parte a 

frontierei, dezvoltarea unor reţele 

de cooperare şi a structurilor 

instituţionale frontaliere, care ar 

furniza servicii comune în sprijinul 

dezvoltării de mici întreprinderi şi 

întăririi acestui sector în regiunea 

respectivă. Aceste probleme tind să 

fie mai pronunţate în regiunile 

frontaliere unde există bariere fizice 

de contact (de ex.: marea în 

regiunile frontaliere maritime, 

lanţurile muntoase în regiunile 

frontaliere de munte). 



3. Tipuri de activităţi de promovare a 

dezvoltării de întreprinderi mici şi 

mijlocii în regiunile transfrontaliere 

Dezvoltarea de întreprinderi mici şi 

mijlocii este un domeniu important al 

politicii economice, ce implică o gamă 

largă de activităţi de susţinere cum ar 

fi: informare, consultanţă, instruire, 

asistenţă financiară ca şi facilităţi fizice 

(incubatoare de afaceri, spaţii de 

prezentare, facilităţi R&D). Acestea 

acoperă atît serviciile generale 

necesare oricărei afaceri cît şi servicii 

specializate oferite mai selectiv 

categoriilor specifice de IMM-uri (cum 

ar fi afaceri în dezvoltare, afaceri ce 

operează în anumite sectoare etc.). 

În regiunile frontaliere, ramura aceasta 

a politicii economice are în vedere 

închiderea “jumătăţii de ciclu” în ideea 

creării unui ”ciclu întreg” adică 

realizarea de contacte între furnizori şi 

producători şi dezvoltarea capacităţii 

întreprinderilor mici de a pătrunde pe 

pieţe noi şi astfel să contribuie la 

extinderea şi dezvoltarea regiunii 

transfrontaliere respective. Dezvoltarea 

relaţiilor comerciale şi de afaceri între 

furnizori şi producători de o parte şi de 

alta a frontierelor creează noi 

oportunităţi pentru regiunile 

transfrontaliere. Dezvoltarea de reţele 

şi grupări de mici întreprinderi în 

regiunile frontaliere permite acestor 

întreprinderi să se consolideze datorită: 

• existenţei unei game mai largi de 

produse, calităţii superioare şi 

capacităţii adecvate a micilor 

întreprinderi de a răspunde cu 

promptitudine la cererile fluctuante 

ale pieţei de desfacere; 

• realizării unei economii de scară 

prin diviziunea de preţuri şi 

reducerea costurilor pe unitate, fapt 

care să conducă la creşterea 

competitivităţii; 

• avantaje decurgînd din costuri 

comparabile de o parte şi de alta a 

frontierei. 

Activităţile transfrontaliere tipice care 

să sprijine dezvoltarea de întreprinderi 

mici includ: 

• activităţi pregătitoare şi cu ritm mai 

lent destinate stabilirii cadrului, 

identificării scopului cooperării, 

creării de oportunităţi pentru 

contacte între structurile 

intermediare şi afacerile propriuzise 

şi care în general să încurajeze 

cooperarea. Tipurile specifice de 

activităţi includ: reclamă şi activităţi 

de animaţie printre care se numără 

vizitele de familiarizare, de 

cunoaştere a partenerilor, forumuri 

de afaceri, ateliere, conferinţe etc., 

studii specifice şi cercetare pentru 

identificarea problemelor şi 

potenţialului de cooperare şi pentru 

analiza evoluţiei activităţilor de 

susţinere a dezvoltării afacerilor în 

regiunile transfrontaliere. Aceste 

tipuri de contacte favorizează 

dezvoltarea unui schimb mai 

susţinut de informaţii şi experienţă 

ca şi a unei reţele formale şi 

neformale de afaceri şi de 

organizaţii intermediare; 

• seminarii specifice / tematice şi 

întîlniri, alături de setul de activităţi 

menţionat mai sus pot duce la 

crearea unei baze socio-culturale 

solide ce să aducă după sine o 

dezvoltare economică competitivă 

şi de succes; 

• servicii de informare şi consultanţă, 

oferite adesea de agenţiile 

regionale din regiunile 

transfrontaliere, asupra 

oportunităţilor comerciale transfrontaliere, 

de investiţii şi afaceri, ca 

şi asupra dezvoltării de firme mixte 

care să ofere şi servicii bazate pe 

tehnologii informatizate şi 

comunicaţii (baze de date, internet, 

telemarketing etc.) ca şi 

instrumente precum cataloage de 

firme mixte şi misiuni specifice de 

promovare de afaceri şi evenimente 

şi lobby în rîndul investitorilor şi 

prezenţa firmelor pe pieţe 

potenţiale, în afara frontierelor; 



• instruirea sectorială în vederea 

dezvoltării de afaceri 

transfrontaliere sau de funcţiuni de 

afaceri cu specific regional, de o 

importanţă majoră pentru obţinerea 

unui mai bun randament al micilor 

întreprinderi în regiunea 

transfrontalieră (de ex.: marketing, 

aplicarea de noi tehnologii) alături 

de alte servicii cum ar fi campania 

publicitară dusă de firmele mixte 

sau facilităţi de tipul R&D, centre 

expoziţionale etc.; 

• servicii specializate comune în sfera 

pieţelor de desfacere şi marketing, 

oferite de obicei grupărilor sau 

reţelelor de întreprinderi mici ce 

operează în sectoare de afaceri 

complementare sau neconcurente. 

Printre acestea se numără: 

dezvoltarea serviciilor de marketing 

şi verificare a calităţii şi 

aprovizionarea, vînzarea şi 

distribuţia în asociere; 

• facilităţi şi servicii comune pentru 

promovarea dezvoltării de produse 

noi, de calitate superioară, 

îmbunătăţirea procesului de 

producţie şi management-ului, 

verificare şi control de calitate la un 

nivel mai ridicat. Acestea pot fi 

instituite cu ajutorul unor facilităţi şi 

servicii avansate la nivel de regiune 

(de ex.: R&D, centre de inovaţii în 

afaceri etc.); 

• fonduri de investiţii regionale care 

să includă şi facilităţi pentru 

obţinerea capitalului iniţial, de 

pornire şi rulare pentru uşurarea 

accesului acestora la finanţarea 

necesară (de ex.: firme mixte 

transfrontaliere, oportunităţi 

regionale de afaceri). 

4. Cercetare, Inovaţie şi Tehnologie în 

contextul cooperării transfrontaliere 

O serie de studii efectuate în zonele de 

frontieră au relevat faptul că 

întreprinzătorii de pe o parte a frontierei 

pot să ignore existenţa unor facilităţi 

importante de cercetare şi dezvoltare 

tehnologică sau a unor companii 

internaţionale în zona de frontieră. 

Inovaţia şi dezvoltarea tehnologică este 

împiedicată în regiunile transfrontaliere 

de absenţa unor servicii de informare şi 

consultanţă adecvate şi, din nefericire, 

şi de accesul redus la tehnologiile 

informatice şi de comunicare (de ex.: 

prin conexiuni ISDN, baze de date etc.) 

care să permită stabilirea de preţuri 

competitive şi cercetarea potenţialelor 

cereri. 

Dacă aceste obstacole ar putea fi 

depăşite, perspectivele ar fi 

îmbucurătoare ţinînd cont de faptul că 

se poate adăuga un plus de valoare 

prin aplicarea de strategii de cooperare 

transfrontalieră cu obiective bine 

determinate la problemele ţinînd de 

cercetare, inovaţii şi tehnologie. 

Delimitarea cît mai precisă a scopurilor 

unei regiuni transfrontaliere (atît 

geografic cît şi din punct de vedere al 

conţinutului proiectului) furnizează la 

rîndul său o bază solidă pentru 

folosirea resurselor. 

Promovarea cercetării şi a inovaţiilor la 

nivel UE 

UE promovează activităţile de 

cercetare şi inovare în variate moduri. 

Priorităţile de mai jos, sprijinite de UE, 

se numără printre cele cu cea mai 

mare relevanţă pentru procesul de 

cooperare transfrontalieră: 

• sinergie între procesul de cercetare 

şi politica de dezvoltare regională; 

• atenţie deosebită acordată de 

Planul european de amenajare a 

teritoriului, referitor la creşterea 

competitivităţii regiunilor 

dezavantajate prin recunoaşterea 

importanţei accesului la cunoştinţe 

şi tehnici de dezvoltare în acest 

scop. 

• sprijin deosebit acordat regiunilor 

dezavantajate (de ex. folosirea unui 

multiplicator special pentru regiunile 

frontaliere, graniţe externe etc.) prin 



intermediul programelor de 

cercetare, tehnologice şi de inovaţii 

pentru a suplini orientarea tot mai 

pregnantă către centrele urbane 

mari. 

• dezvoltarea strategiilor de inovaţii în 

aceste regiuni pentru a compensa 

diferenţele în gradul de 

tehnologizare între regiunile din UE 

şi cele din Europa Centrală şi de 

Est. 

• alocarea de fonduri în vederea 

creării de reţele transfrontaliere, 

fapt ce va avea ca rezultat apariţia 

unor proiecte concrete şi a unor 

locuri de muncă permanente. 

După cum s-a evidenţiat în 

“Consolidarea coeziunii şi 

competitivităţii prin intermediul 

dezvoltării tehnologice, cercetării şi 

inovaţiilor” (AEBR, februarie 1999), 

cercetarea, inovaţiile şi tehnologiile 

specifice transfrontaliere trebuie prin 

urmare să cuprindă: 

• dezvoltarea deprinderilor necesare 

rezolvării problemelor de ordin 

tehnologic şi de inovaţii în regiunea 


• strategii de combatere a poziţiei 

frontaliere de semicerc pentru a se 

putea asigura o strategie comună 

de cercetare şi inovaţie aplicabilă în 

întreaga regiune; 

• promovarea unui climat tehnologic 

favorabil dezvoltării întreprinderilor 

mici. 

Pe baza unui studiu asupra punctelor 

forte şi puctelor slabe din domeniul 

cercetării, inovaţiilor şi tehnologiei 

specifice regiunii transfrontaliere 

trebuie întocmită o strategie comună în 

vederea exploatării la maximum a 

potenţialului autohton comun ca şi a 

creării de infrastructuri informaţionale 

regionale. Orientarea către o 

atmosferă inovatoare creează un 

mediu favorabil dezvoltării tehnologice 

în cadrul căruia autorităţile publice şi 

funcţionarii, organizaţiile de 

intermediere, institutele de cercetare, 

instituţiile private, întreprinderile, etc. 

beneficiază de puternice contacte ce 

stau la baza cooperării transfrontaliere. 

Dezvoltarea de reţele transfrontaliere 

regionale s-a dovedit a fi o strategie 

deosebit de favorabilă cooperării în 

domeniul cercetării, inovaţiilor şi 

tehnologiei. În cazul reţelelor 

transfrontaliere, se pune accentul pe 

factorii de legătură între organizaţii de 

tipul întreprinderilor mici şi mijlocii, 

organizaţiilor şi administraţiilor private, 

ce permit schimbul de informaţii, 

dezvoltarea deprinderilor şi stabilirea 

de noi legături. Acestea necesită 

prezenţa unor reprezentanţi de marcă 

în cadrul întreprinderilor, centre de 

cercetare şi organizaţii de intermediere 

şi formează reţeaua în cadrul căreia se 

produce transferul tehnologic, iar 

contactele transfrontaliere se bucură de 

aplicarea de noi tehnologii. Cu timpul, 

afacerile stabilite încep să beneficieze 

de un climat mai propice, favorabil 

dezvoltării de noi afaceri şi creării unei 

pieţe transfrontaliere şi care are ca 

rezultat final posibilitatea ca cei 

implicaţi să-şi poată lărgi influenţa 

asupra pieţei astfel extinse. 

Prezenţa unor strategii comune 

adecvate şi a instrumentelor necesare 

poate rezolva problemele de dezvoltare 

a cercetării şi tehnologiei specifice unei 

regiuni frontaliere, aceasta din urmă 

plasîndu-se astfel la acelaşi nivel cu 

regiunile învecinate şi cu alte regiuni 

din Europa. 



Identificarea oportunităţilor 

dezvoltării comune a activităţilor de 

cercetare şi dezvoltare tehnologică 

Zone promiţătoare din punct de vedere 

al inovaţiilor şi cercetării se pot dezvolta 

cu succes la frontierele unde există 

cunoştinţe complementare, competenţă 

şi resurse de ambele părţi ale graniţei. 

Se pot obţine beneficii complementare 

în cazul: 

• întreprinderilor cu necesar 

tehnologic similar (cercetare şi 

dezvoltare, transfer de expertiză şi 

consultanţă); 

• întreprinderilor care dezvoltă 

componente de produs în beneficiu 

comun; 

• oportunităţilor pentru obţinerea de 

produse superioare cu aportul 

ambelor părţi şi pătrunderea pe noi 

pieţe; 

• unor furnizori noi şi activităţilor 

interdependente de dezvoltare a 

afacerilor; 

• interrelaţionării prin intermediul 

reţelei tehnologice transfrontaliere; 

• necesităţilor similare pentru servicii 

externe în domeniul cercetării, 

inovaţiilor şi tehnologiei; 

• cooperării transfrontaliere între 

universităţi şi institute de cercetare 

(de ex. între cercetări teoretice şi 

aplicate sau între o facultate de 

medicină şi una tehnică ce urmează 

a se specializa în tehnologia de 

reabilitare). 

Proceduri de dezvoltare a reţelelor 


S-au încercat şi testat variate 

mecanisme: 

• Furnizarea de informaţii. Aceasta 

este o prioritate majoră în cadrul 

oricărei cooperări transfrontaliere, 

legată de probleme de cercetare şi 

tehnologie, în vederea accesului la 

informaţii pe Internet, date de baze, 

broşuri informative, articole sau 

rapoarte (bilingve). 

• Medierea contactelor iniţiale. 

Întîlnirile de afaceri sau dezbaterile 

care să aibă loc alternativ, de o 

parte şi de alta a frontierei, s-au 

dovedit a fi benefice. La fel de 

importantă este însă şi stabilirea de 

contacte individuale cu potenţiali 

participanţi la întocmirea proiectelor 

transfrontaliere de cercetare şi 

tehnologice ca şi întîlnirile în 

instituţii de specialitate, cu scopul 

de a demara în special afaceri 

comerciale şi de a preciza 

priorităţile lor în domeniul cercetării 

şi tehnologiei. Şi întrunirile 

informative pe o anumită temă 

găzduite de institute de ştiinţă sau 

organizaţii de afaceri s-au dovedit 

să aibă succes. Seminariile şi 

congresele ce au loc oferă 

participanţilor ocazia de a realiza un 

schimb de opinii asupra mijloacelor 

de cercetare şi tehnologice. 

• Favorizarea unor legături mai 

strînse prin intermediul 

mecanismelor ce includ: 

- "dezbateri la masa rotundă pe 

teme transfrontaliere" asupra 

problemelor de ordin tehnologic, 

la care participă un număr 

restrîns de întreprinzători 

interesaţi (şi participanţi din alte 

ţări), şi care facilitează schimbul 

de informaţii asupra dezvoltării 

cercetării şi tehnologiei; 

- "instruirea manager-la-manager" 

în care este implicat un anumit 

grup de întreprinzători ce se 

întîlnesc periodic, în timpul 

căreia un manager prezintă 

aspectele cheie legate de o 

problemă de cercetare şi 

tehnologie. 

• Întocmirea în comun a unui 

proiect tehnologic. În cadrul unei 

întîlniri de lucru (8-10 persoane) 

organizată pentru potenţiali 

participanţi cu interese comune 

(deja cunoscute de către aceştia) în 

întocmirea proiectului respectiv, se 



rezolvă împreună o problemă de 

ordin tehnologic sau se dezbate o 

anume problemă cu care se 

confruntă toţi cei prezenţi. Avînd în 

vedere că în această primă fază nu 

se cunoaşte cu exactitate conţinutul 

proiectelor, se stabileşte o metodă 

de identificare a obiectivelor 

comune pre-existente care să 

constituie baza formulării unei 

iniţiative în acest sens. 

• Finalizarea detaliilor unui proiect 

tehnologic. Aceasta este 

consecinţa firească a utilizării 

mecanismelor enumerate mai sus. 

În majoritatea cazurilor, cei care 

participă la întocmirea proiectului 

sînt deja cunoscuţi. Propunerea de 

proiect necesită să fie susţinută de 

către cei prezenţi, urmînd a fi 

finalizată în cadrul unui grup comun 

transfrontalier de lucru a proiectului 

şi apoi implementată. 



BROŞURI INFORMATIVE LACE : PROGRAME SELECŢIONATE 

Multe programe INTERREG IIA includ ca prioritate dezvoltarea economică, punînd 

accent deosebit pe dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii şi pe cercetare, inovaţie şi 

tehnologie. Programele selecţionate sînt prezentate pe scurt mai jos. Informaţii detaliate 

sînt prezentate în broşurile II şi VIII. 

Programul INTERREG IIA Nr. 49 Austria/Slovenia (A/SLO) 

Acest program, referitor la graniţele externe ale UE, este destinat în primul rînd dezvoltării economiei 

regiunii transfrontaliere. El include cooperarea în vederea dezvoltării unei infrastructuri fizice (ex.: parcuri 

ştiinţifice şi tehnologice), promovarea asocierilor tehnologice dintre întreprinderile mici şi cooperarea între 

camerele de comerţ şi furnizarea de servicii către micile întreprinderi. 

Contact: 

Amt der Steirmärkischen Landesregierung Landesbaudirektion, 

Referat für Landes und Raumplanung 

Stempfergasse 7 

A-8010 Graz 

Tel: +43 316 877 2512/2170 

Fax: +43 316 877 3711 

Programul INTERREG IIA Nr. 51 Kvarken-Mittskandia (SF/S/N) 

Programul INTERREG IIA pentru Kvarken Mitskandia acoperă graniţa internă maritimă a UE în nordul 

Mării Baltice între Suedia şi Finlanda şi graniţa externă dintre Suedia şi Norvegia. Scopul acestui program 

este de a mări coeziunea şi cooperarea în regiune, cît şi de a promova dezvoltarea regională. 

Contact: 

Kvarkenradet 

Box 443 

S-90109 Umea 

Kvarkenradet 

Handelsesplanaden 23A 

SF-65100 Vasa 



Programul INTERREG IIA Nr. 13 Saar-Lorraine-Westpfalz (D/F) 

Programul INTERREG IIA pentru regiunea transfrontalieră de vest Saar-Lorraine-Palatinat acoperă o graniţă 

internă a UE între Germania şi Franţa. Acest program are ca prioritate dezvoltarea economică, cercetarea şi 

transferul tehnologic. 

Contact: 

Ministerium für Wirtschaft, Verkehr, 

Landwirtschaft und Weinbau des Landes Rheinland-Pfalz 

Bauhofstr. 4 

D-55116 Mainz 

Tel: +49 6131 16 22 33 

Fax: +49 6131 16 21 00 

SGAR 

Préfecture de la Région Lorraine 

Place de la Préfecture 

F-57036 Metz Cedex 1 

Tel: +33 3 87 348962 

Fax: +33 3 87 32 71 78 



BROŞURI LACE : PROIECTE SELECŢIONATE 

Broşurile LACE II şi VIII includ informaţii despre o serie de proiecte de bună practică în 

domeniul dezvoltării economice, dintre care cîteva sînt prezentate pe scurt mai jos. 

Organizaţia de dezvoltare economică germano-poloneză (D/PL) 

Organizaţia de dezvoltare economică germano-poloneză este o companie publică cu răspunderi limitate 

înfiinţată sub jurisdicţie poloneză, la care au aderat parteneri din ambele ţări. Ea se ocupă de procesul de 

cooperare desfăşurat la graniţa exterioară UE dintre Germania şi Polonia şi este susţinut de programele 

Interreg II şi Phare CBC. Organizaţia are ca scop extinderea cooperării economice în regiunea frontalieră şi 

furnizarea de servicii către întreprinderile mici. 

Contact: 

TWG 

Am Karlsbad 11 

D-10785 Berlin 

Tel: +49 30 254 5920 

Fax: +49 30 254 59299 

“InterComm” (IRL/UK) 

Proiectul Inter-Comm se desfăşoară sub auspiciile sub-programului de dezvoltare economică din cadrul 

programului INTERREG IIA Irlanda/Ţara Galilor, o graniţă maritimă internă a UE. Acest proiect implică 

cooperarea între camerele de comerţ în vederea dezvoltării de noi servicii pentru întreprinderile mici bazate 

pe noi tehnologii de informare. 

Contact: 

Wexford Chamber of Commerce 

The Ballast Office 

Crescent Quay 

Wexford 

Ireland 

Tel: +353 53 22226 

Fax: +353 53 24170 



"Proiectul Bothnia"(FIN/S/N) 

Parte a Programului Kvarken Mittskandia, acest proiect se implică în aducerea împreună a organismelor din 

sectoarele public şi privat din Vasa (FIN), Umea (S) şi Ömskolvik (N) în vederea dezvoltării unei strategii 

comune privind protecţia mediului, inovaţiile şi crearea imaginii unei regiuni transfrontaliere competente şi 

dinamice. 

Contact: 

Kvarkenradet 

Box 443 

S-0109 Umea 

Kvarkenradet 

Handelsesplandaden 23 A 

SF-65100 Vasa 

“Centrul de tehnologii Neuro-Fuzzy pentru SME-uri” (D/NL) 

Centrul de tehnologii “Neuro-Fuzzy” pentru întreprinderile mici şi mijlocii se află sub auspiciile INTERREG 

pentru EUREGIO (graniţa Germania/Olanda) şi se axează pe cercetare şi dezvoltare a controlului proceselor 

tehnologice. 

Contact: 

EUREGIO 

Enscheder Str. 362 


Tel: +49 2562 702 0 

Fax: +49 2562 702 59 

Manifestarea “Contact comercial Alentejo (P) - Extremadura (E) - Centro (P)” 

Forumul întreprinzătorilor din regiunile Extremadura (E), Alentejo (P) şi Centro (P) se află sub auspiciile 

programului INTERREG IIA pentru Spania / Portugalia. Proiectul îşi propune să sprijine cooperarea 

transfrontalieră între întreprinderi mici în vederea creşterii competitivităţii, creării de economii de scară şi 

avizării asupra oportunităţilor sporite de încheiere a afacerilor ce derivă din existenţa sistemului de Piaţă 

Unică. 

Contact: 

Director del Gabinete del Presidente 

Junta de Extremadura 

Plaza del Rastro s/n 

E-06800 Mérida 

Tel: +34 24 38 15 22 

Fax: +34 24 38 15 14 



Controlul calităţii în industria piscicolă (SF/N) 

Acest proiect se referă la parteneriatul dintre Centrul de Cercetare Piscicolă din Tromso, Norvegia, o firmă 

privată cu specializare în cercetare tehnologică în Finlanda şi fabrici de prelucrare a peştelui în Norvegia. 

Partenerii implicaţi în acest proiect au stabilit împreună instrumentul de control al calităţii care să ducă la 

obţinerea unei producţii mai bune. 

Contact: 

The North Calotte Council 

Box 8056 

SF-96101 Rovaniemi 

Tel: +358 16 330 1231 

Fax: +358 16 346 658 



ALTE EXEMPLE DE PROIECTE 

Regiunile transfrontaliere din UE şi Europa Centrală şi de Est oferă un număr foarte mare 

de exemple despre metodele de punere în practică a activităţilor transfrontaliere de 

dezvoltare economică. O serie de exemple de bună practică sînt prezentate mai jos. 

1. Cercetare, studii, întocmire de strategii 

Centre telematice – în vestul Greciei, Epir, insulele Ionice şi Italia (GR/IT) 

Centrele telematice greco-italiene implică o serie de parteneri din Patra (Grecia), Bari şi Brindisi (Italia). Ele 

au ca obiectiv principal consolidarea economiei regiunilor Puglia (IT), celor din vestul Greciei, Epir şi 

insulele Ionice prin aplicarea serviciilor telematice. Axîndu-se în primul rînd pe dezvoltarea relaţiilor 

economice în sectoarele turism şi comerţ, proiectul asigură compatibilitatea funcţională şi tehnică a serviciilor 

oferite şi are în vedere dezvoltarea de iniţiative comune legate de comunicare şi publicitate. În plus, centrul 

telematic din Grecia are în vedere furnizarea de servicii publice şi ambientale cum ar fi un server web, o bază 

de date şi sisteme de monitorizare a poluării apei şi calamităţilor ecologice. 

Dintre activităţile incluse în proiect fac parte şi elaborarea a cinci studii pregătitoare ca şi proiectarea şi 

dezvoltarea serviciilor cum ar fi comerţul electronic, marketing direct, servicii pentru clienţi, intermediere 

tehnologică şi de consultanţă şi învăţămînt la distanţă. Se preconizează ca aceste centre să funcţioneze la 

întreaga capacitate de la mijlocul anului 2000. Completarea activităţilor de proiect vor contribui semnificativ 

la dezvoltarea economică pe plan local şi va furniza servicii inovatoare ca şi soluţii bine adaptate la contextul 

transfrontalier. 

Buget: EURO 2.175.000 

Contact: 

Mr John Garofalakis 

University of Patra 

Dept. of Computer Engineering and Informatics 

265 00 Rio – Patra 

Tel +30 61 997 866 



Congresul XIV de studii basce – societatea de informaţii (E/F) 

Societatea pentru studii basce (SEV) a organizat acest eveniment de largi proporţii între 25-27 noiembrie 

1997, avînd ca scop instituirea unui forum pentru dezbateri şi dezvoltarea strategiilor legate de societatea ce 

furnizează informaţii în regiunea de frontieră Spania / Franţa. Pe lîngă forumul organizat pentru examinarea 

viitoarelor oportunităţi în acest domeniu, congresul a mai pus la dispoziţie experienţa acumulată de alte ţări 

prin intermediul societăţii informatizate. 

Printre temele principale discutate în cadrul acestui congres se numără şi următoarele: 

• Societatea informatizată şi metode de comunicare 

• Rolul societăţii informatizată în cadrul afacerilor 

• Societatea informatizată şi serviciile către persoane 

• Societatea informatizată şi educaţia 

Congresul a avut ca urmare apariţia unei cărţi şi alcătuirea unui CD Rom. 

Şase zone au fost reprezentate la manifestare: San Sebastian, Bilbao, Vitoria, Pamplona, Baiona şi Madrid, 

prin intermediul unei conexiuni video, la care au contribuit companiile naţionale de telecomunicaţii din Franţa 

şi Spania, ca şi Euskaltel, compania bască de telecomunicaţii. Conferinţa a fost transmisă şi pe Internet, 

permiţînd astfel participarea multor altor instituţii din întreaga lume. 

Buget: EURO 150.253 

Contact: 

José Mª Vélez de Mendizabal, Eusko Ikaskuntza – Sociedad de Estudios Vascos 

Palacio Miramar – Miraconcha, 48 

20007 Donostia – San Sebastián 

E- Gipuzkoa 

Tel +34 943 310855 

Fax +34 943 21 39 56 

ei-sev@sk.ehu.es 

Societe D’Etudes Basques 

Faculté Pluridisciplinaire 

29-31, cours du Comte de Cabarrus 

F- 64100 Baiona, 

Tel +33 5 59 52 92 99 

Fax +33 5 59 31 05 18 

eusko.ikaskuntza@univ-pau.fr 



2. Animaţie, contacte, reţele 

Reţeaua Camerelor de Comerţ din Drama şi Kavala (GR/BG) 

Acest proiect are scopul de a dezvolta afaceri în regiunea transfrontalieră, de a înlesni schimbul de informaţii, 

de a promova activităţi inovatoare, de a furniza servicii de consultanţă şi de a moderniza infrastructura 

existentă. Printre activităţile de proiect se numără şi: 

• Utilizarea infrastructurii existente a camerelor de comerţ pentru conferinţe, pentru furnizarea de sprijin 

material pentru tîrgul comercial anual din Kavala, în vederea transformării lui într-un tîrg care să 

înregistreze participări din întreaga zonă a Balcanilor. 

• Utilizarea biroului de sprijin din Bulgaria, creat sub auspiciile INTERREG I, şi promovarea cooperării 

între organizaţii de ambele părţi ale frontierei etc.; 

• Dezvoltarea unei reţele între două camere de comerţ pe baza intereselor comune ale celor două camere ca 

şi a IMM-urilor implicate. 

Încheierea acestui proiect va contribui semnificativ la dezvoltarea economică locală şi va susţine dezvoltarea 

de IMM-uri individuale, spijinind cooperarea atît în interiorul Greciei, cît şi la nivel transfrontalier. 

Contact: 

Mr. Grimbas 

Chamber of Commerce of Drama 

L.Lambrianidi 40, 66 100 Drama 

Tel: + 30 521 22750/ 23346 

Salón Pirevino (F/E) 

Salón Pirevino este un tîrg internaţional anual înfiinţat în 1996 şi susţinut de Parcul Expoziţiei din Tarbes (F) 

şi Instituţia pentru tîrguri din Barbastro (E). El are loc în fiecare an în unul din aceste două locuri, cu scopul 

de a-i aduna împreună pe micii producători de vinuri din regiunea frontalieră care nu pot lua parte la tîrgurile 

din oraşele mari. Ca urmare a dezavantajelor resimţite de IMM-uri în acest sector în regiunile de graniţă, în 

primul rînd datorită distanţelor mari faţă de pieţele importante, proiectul are ca scop dezvoltarea reţelei de 

cooperare între producătorii din regiunea transfrontalieră care să le permită o mai bună cunoaştere a 

produselor oferite ca şi a oportunităţilor pe care le au firmele de a desfăşura activităţi în comun. Pe lîngă 

preocuparea pentru cooperare, tîrgul mai are în vedere şi promovarea imaginii produselor din Pirinei ca fiind 

unele de foarte bună calitate. Un ultim scop ar fi acela de a dezvolta o afacere comună cu vinuri în zona 

frontalieră ca şi abordarea comună a pieţelor exigente din Europa Centrală şi Scandinavia. 

Ultimul tîrg din 1999 a atras 75 de proprietari de baruri şi restaurante şi alţi profesionişti în domeniu, ca şi 

peste 20 de importatori din Scandinavia şi Europa Centrală. 

Contact: 

Alain Fontaine Francisco Lacau Pascau 

Parque de Exposiciones de Tarbes Institución Ferial de Barbastro 

64000 Tarbes Avda. Estación s/n 

Tel +33 5 62 93 55 52 22300 Barbastro 

Fax +33 5 62 93 55 54 Tel +34 974 311919 

Fax +34 974 306060 

info@ifeba.es 



Forumul de afaceri Galiţia/Norte (E/P) 

‘Asociaţia portugheză de afaceri’ (AEP) din Porto şi ‘Confederaţia oamenilor de afaceri din Galiţia’ (CEG) 

au organizat acest forum la data de 9-10 decembrie 1998. Obiectivul acestuia a fost de a-i face pe participanţi 

conştienţi de oportunităţile economice şi de afaceri existente în cele două regiuni. Întîlnirile din cadrul 

forumului s-au axat pe prezentări şi discuţii legate de următoarele teme: 

• Textile şi îmbrăcăminte 

• Metalurgie şi mecanică 

• Prelucrarea lemnului şi mobilă 

• Construcţii civile 

• Lucrări şi construcţii publice 

La acestea s-a adăugat o expoziţie de produse şi servicii pentru afaceri. 

Forumul a avut ca rezultat o mai bună înţelegere din partea firmelor locale a oportunităţilor oferite de această 

regiune şi de existenţa organizaţiilor de susţinere private sau publice. S-a întocmit o listă de concluzii asupra 

necesităţilor din variate sectoare. 

Contact: 

AEP 

Av. Boavista, 2671 

4100-135 Porto 

Tel +351 2 6172257 

Fax +351 2 6176840 

http://www.aiportuense.pt 

CEG 

Rua do Vilar, 54 

E-15705 Santiago de Compostela 

Tel + 34 981 560699 

Fax +34 981 565788 

comunica@cesega.com 



Reţeaua investitorilor din zona arctică (FN/SE/NOR) 

Obiectivul general al acestui proiect este de a dezvolta, în zona arctică, o reţea de promovare şi furnizare a 

serviciilor necesare unui proces complet de inovaţii/invenţii (din stadiul de idee pînă la apariţia produsului 

comercial). Scopul este de a contracara prezenţa unor firme mari din afara regiunii care cumpără în totalitate 

inovaţiile patentate din domeniul afacerilor. S-au făcut deja paşi în sensul dezvoltării unei reţele de companii 

între care să existe un schimb permanent de informaţii şi în ceea ce priveşte deprinderile de marketing, ca şi a 

creării unei reţele comune de servicii care să vină în sprijinul investitorilor, producătorilor de prototipuri şi 

companiilor de producţie şi marketing. Astfel s-au redus mult obstacolele datorate distanţelor şi graniţelor 

naţionale. Proiectul a reuşit să sporească contactele cu aproape 350 de inventatori şi a înregistrat 785 de noi 

invenţii. S-au creat şapte companii noi şi 34 de locuri de muncă, ceea ce a condus la o creştere economică 

semnificativă. 

Contact: 

Brynolf Tjarner 

S-97186 Lulea, Sweden 

Tel +46 92 09 60 11 

Fax +46 92 09 61 79 

brynolf.tjarner@bd.1st.se 

”Business Card” (BG/RO) 

Camerele de comerţ din Dobrich şi Constanţa au cooperat în variate domenii începînd cu 1991, iar printre 

activităţile desfăşurate s-a numărat şi întîlnirea anuală de afaceri. Camera de comerţ din Dobrich (BG) şi 

Camera de comerţ, navigaţii şi agricultură din Constanţa (RO) au lucrat împreună la acest proiect de 

promovare a afacerilor. Proiectul “Business Card” a fost urmarea firească a acestor contacte anterioare din 

cadrul programului Phare Credo. Proiectul a acoperit perioada iulie 1998 – mai 1999 şi a avut ca scop 

înlăturarea obstacolelor din calea cooperării între Constanţa şi Dobrich. 

Proiectul a avut în vedere acele instituţii care afectează desfăşurarea activităţilor transfrontaliere de afaceri, 

adică băncile, agenţiile de import-export şi organizaţiile de susţinere a afacerilor. S-a dat de asemenea 

posibilitatea de a se cunoaşte mai bine legile de import-export, investiţii străine, şi s-au oferit informaţii 

despre împrumuturi şi alte aspecte financiare ale ţării învecinate. Obiectivul general a fost de a furniza 

suficiente informaţii pentru a încuraja firmele să stabilească activităţi şi contacte transfrontaliere. 

Tot în cadrul proiectului au apărut o serie de publicaţii, distribuite firmelor locale. Printre acestea se numărau 

broşuri, pagini informative şi cataloage. Proiectul a mai sprijinit şi o serie de firme participante la tîrguri 

comerciale în ţara învecinată şi alcătuirea unei baze de date a companiilor ce operează în regiunea frontalieră 

cu interes de partea cealaltă a graniţei. 

Buget: EURO 44.626 costuri totale; EURO 38.365 contribuţie Phare 

Contact: 

Ms. Irina Frigioiu 

Chamber of Commerce, Industry, Shipping and Agriculture - Constanta, 84 

Mircea cel Batran str. MF1 

RO-8700 Constanta; Romania 

Tel +40 41 618 348 

Fax +40 41 619 454 

e-mail mailto:office@ccina.ro 



New Bridge (BG/RO) 

New Bridge a fost un proiect desfăşurat sub auspiciile programului Phare Credo, finanţat în 1997, avînd ca 

parteneri Bulgaria – municipiul Oriahovo şi Camera de comerţ din Vratza şi România, Camera de Comerţ 

Oltenia Dolj (Craiova). Obiectivul general al proiectului a fost de a stabili legături de afaceri între cele două 

regiuni, de a promova cooperarea transfrontalieră şi relaţiile de bună vecinătate între municipalităţile celor 

două regiuni şi camerele de comerţ implicate şi de a identifica oportunităţile pentru eventuala construire a 

unui pod între Oriahova şi Bechet. 

Pe parcursul desfăşurării proiectului s-au realizat o serie de activităţi care să corespundă obiectivelor de mai 

sus. Partea bulgară a întocmit un studiu asupra potenţialului de înfiinţare a unor întreprinderi mici şi mijlocii. 

În plus, s-a mai realizat un studiu de fezabilitate a potenţialului economic şi de turism implicat de construirea 

acestui pod şi s-a pregătit un raport către agenţiile importante din sectorul public. În final, s-au întocmit 

planuri ale viitorului pod alături de un prim studiu tehnic. 


Contact: 

Mr. Hristo Ivanov 

Municipality of Oriahovo 

20 G.Dimitrov; 3300 Oriahovo 

Bulgaria 

Tel +359 91 712 131 

Fax +359 91 713 371 



3. Informaţii şi servicii de consultanţă pentru afaceri 

Informaţii statistice pentru Euroregiunea Galiţia-Norte (E/P) 

Acest proiect a avut ca scop crearea unui număr de publicaţii statistice şi informative legate de problemele din 

această euroregiune, care să mărească utilizarea de noi tehnologii informatice pentru a face cunoscute 

rezultatele obţinute în cît mai multe părţi ale regiunii. 

Următoarele publicaţii au fost susţinute prin intermediul acestui proiect: 

• Un anuar cu informaţii generale despre Galiţia-Norte, 

• Un catalog al firmelor şi comercianţilor detailişti, 

• Un catalog al firmelor care se ocupă de echipamente şi servicii, 

• Schimburi comerciale în desfăşurare între cele două regiuni, 

• Oportunităţi de investiţii străine directe şi de prezentare a situaţiei actuale, 

• Situaţia ocupării forţei de muncă în regiune, 

• Pagină web a Grupului de lucru Galiţia-Norte, 

• Parametri sociali ai euroregiunii, 

• Relaţii comerciale cu alte ţări din UE. 

Prin creşterea numărului de informaţii aupra regiunii se preconizează crearea de oportunităţi mai mari de 

afaceri şi locuri de muncă şi se aşteaptă o mai bună integrare economică şi socială a celor două regiuni. 

Contact: 

INE, Edifício Scala 

Rua de Vilar, 235 – 9º/10º 

4050 PORTO 

Tel +351 22 6072000 

Fax +351 22 6072005 

IGE 

Rua Ramon Piñero, 27 


Tel +34 981 541321 

Fax +34 981 541323 



Centrul de afaceri inter-balcanic şi al Mării Negre (GR/alte ţări) 

‘Centrul de afaceri inter-balcanic şi al Mării Negre’ este o organizaţie finaţată de Iniţiativa Comunitară 

INTERREG II şi are ca scop furnizarea de servicii de informare către firmele şi organizaţiile greceşti în 

vederea promovării cooperării tranfrontaliere cu instituţii similare din Balcani şi din ţările de pe coasta Mării 

Negre. El oferă o gamă completă de servicii de susţinere a afacerilor, cum ar fi organizarea de conferinţe, 

dezbateri şi întîlniri de afaceri atît în Grecia cît şi în afara ei. În plus, acest centru one-stop oferă şi 

pronosticuri economice, ghiduri în afaceri şi un raport lunar asupra realizărilor recente din ţările învecinate 

Balcanilor şi Mării Negre. 

De la crearea sa, DIPEK a reuşit să se impună ca o instituţie de succes în cooperarea transfrontalieră. Au avut 

loc numeroase întîlniri la care au participat firme greceşti şi străine, ce au facilitat dezvoltare cooperării între 

acestea. 

Buget: EURO 1.600.000 

Contact: 

Mr. Mavridis DIPEK SA 

Helexpo, Pavillon 15 

54632 Thessaloniki 

Tel +30 31 291 107 



4. Dezvoltarea deprinderilor de afaceri 

Meşteşugari şi artizani în cadrul proiectului Skargardssmak (SF/SE) 

Acest proiect are ca scop sprijinirea meşteşugarilor şi artizanilor locali pentru a-şi continua munca în mijlocul 

comunităţii din care fac parte, împărtăşindu-şi unul altuia talentul, sprijinind dezvoltarea de reţele şi firme de 

marketing mixte. S-au făcut deja paşi în acest sens, care includ organizarea unei serii de seminarii şi dezbateri 

despre metodele de iniţiere şi dezvoltare a unei afaceri proprii, fiecare dintre acestea pe o durată de 2-3 zile, 

de patru ori pe an. Printre subiectele discutate s-au numărat finanţarea, conceptele legate de afaceri, 

marketing, relaţii cu clienţii şi dezvoltarea reţelelor în întreaga regiune ca şi analizarea producţiei şi 

oportunităţilor de export. S-au oferit informaţii despre proiect, produsele şi serviciile oferite potenţialilor 

clienţi din firme private, hoteluri, restaurante şi alte organizaţii legate de turism. Pentru a-şi vinde produsele şi 

a-şi face cunoscute serviciile, artizanii au participat la expoziţii organizate în cadrul proiectului şi au întocmit 

un pliant de marketing în ideea răspîndirii lui prin intermediul Internetului. 

Buget: EURO 266.577 cheltuieli totale; EURO 130.345 Interreg 

Contact: 

Henrik Beckman, Mariehamm, Aland Islands, Finland 

Tel +358 18 25000 

Fax +358 18 22 160 

henrik.beckman@ah.aland.fi 



5. Servicii specializate comune – marketing, 

dezvoltare şi transfer tehnologic 

ACUMEN – un program inter-regional de dezvoltare a afacerilor (IRL/NI) 

Programul Acumen este un program transfrontalier de dezvoltare a vînzărilor / afacerilor. El susţine IMMurile 

în vederea creşterii vînzărilor în afara graniţelor şi dezvoltării altor forme de cooperare comercială în 

ambele părţi ale Irlandei. Sînt susţinute acele IMM-uri implicate în activităţi de producţie şi comerţ, care sînt 

amplasate în cele şase comitate de frontieră ale Republicii Irlanda şi în întreaga Irlandă de Nord. Programul 

este finanţat de ‘Fondul internaţional pentru Irlanda’ (IFI), şi INTERREG II. 

Programul este susţinut activ de principalele agenţii de dezvoltare şi, pînă în prezent, a sprijinit peste 100 de 

firme, contribuind la creşterea vînzărilor în afara graniţelor (ce au depăşit £10 milioane). Programul Acumen 

oferă două tipuri de programe: 

Consultanţă: În cazul în care o firmă doreşte să demareze o iniţiativă transfrontalieră importantă, Acumen o 

va susţine cu servicii de consultanţă. Printre tipurile de activităţi susţinute de acest program se numără: 

planificarea şi implementarea primei lansări pe o piaţă transfrontalieră nouă din Irlanda; dezvoltarea unei 

firme transfrontaliere mixte sau a unui acord strategic de afaceri, trecerea în revistă şi evaluarea activităţilor 

de afaceri de tip transfrontalier desfăşurate de o anume firmă; dezvoltarea unei oportunităţi de afacere de tip 

transfrontalier cu un partener din afara Irlandei. Acumen va finanţa 64% din costurile de consultanţă (pentru 

servicii de maximum 32 zile). 

Susţinere salarială pentru marketing / vînzări: În cazul în care o firmă şi-a pregătit intrarea pe piaţa 

transfrontalieră şi are posibilitatea de a dovedi dezvoltarea permanentă în acest sens, Acumen îi va asigura 

salarizarea pentru o perioadă de un an, oferind o finanţare de 50% a fondului impozabil de salarii, pînă la 

maximum £10.000 (întreţinerea automobilului şi alte cheltuieli revenind firmei). 

Se prevede ca toate firmele participante la programul Acumen să plătească un procent stabilit din costul total 

al propriului proiect. În toate cazurile bugetul total alocat unui proiect este clar stabilit înainte ca acesta să 

înceapă. 

Buget: EURO 2.794.693 costuri totale; EURO 698.355 INTERREG 

Contact: 

Mr. Willie Maxwell 

Acumen, Omagh Business Complex 

Gortrush Industrial Estate 

Great Northern Road, Omagh BT78 5LU 

Tel +44 1662 250404 

Fax +44 1662 250416 

acumen@iol.ie 



Dezvoltarea cooperării transfrontaliere în Macedonia Centrală (FYROM/GR) 

Acest proiect de cooperare tranfrontalieră a fost stabilit în 1998 şi se axează pe trei mari activităţi: 

Dezvoltarea unui Birou de susţinere a IMM-urilor, destinat furnizării de asistenţă tehnică şi servicii de 

consultanţă oamenilor de afaceri interesaţi să dezvolte o cooperare transfrontalieră cu ţările învecinate. 

Serviciile furnizate includ informaţii asupra problemelor de ordin financiar, investiţii, legi de impozitare, 

promovare a exporturilor, firme mixte şi oferte de servicii. 

Elaborarea unui studiu asupra problemelor legate de ofertele de servicii în ţările învecinate, adică Bulgaria şi 

FYROM. Studiul se ocupă de examinarea cadrului legal al ofertei de servicii şi oferă un rezumat detaliat 

asupra avantajelor şi dezavantajelor unei astfel de oferte. În plus, există studii de caz, adică prezentări ale 

cîtorva întreprinderi greceşti care şi-au oferit serviciile în Bulgaria şi FYROM. Studiul mai include şi o 

evaluarea a impactului pe care îl are acceptarea de oferte de servicii asupra economiei regionale şi naţionale. 

Organizarea unor misiuni în Balcani şi în cîteva ţări selecţionate din Orientul Mijlociu. Aceste misiuni 

urmează a fi organizate de către Cameră şi frecventate de către membrii din Comisia Directoare ca şi de 

întreprinzători care sînt membri ai Camerei. Biroul de susţinere a IMM-urilor activează de la începutul anului 

1999 şi îşi are sediul în cadrul Camerei întreprinderilor mici şi mijlocii din Salonic. În plus, Camera a reuşit 

deja implementarea unei misiuni în FYROM, unde un grup de întreprinzători a participat în 1999 la Tîrgul 

comercial din Skopje. 


Contact: 

Ms. K. Liodaki 

Chamber of Small and Medium-Sized Enterprises of Thessaloniki 

Aristotelous 27 

546 24 Thessaloniki 

Tel +30 31 241 668/241 689/ 241 158 



REDIT Technological Unit (E/P) 

Unitatea tehnologică REDIT este o organizaţie înfiinţată cu scopul de a oferi informaţii şi consultanţă 

firmelor din regiunea Galiţia/Norte în legătură cu noile infrastructuri tehnologice existente. Unitatea este 

condusă de Institutul pentru inovaţii şi dezvoltare tehnologică din Braga, Portugalia. 

Proiectul are trei sfere de activitate: 

• Dezvoltarea unui sistem informaţional care să vină în ajutorul inovaţiilor tehnologice apărute în regiunea 

tranfrontalieră; 

• Organizarea campaniilor promoţionale cu scopul de a informa persoanele interesate asupra potenţialului 

de afaceri al inovaţiilor tehnologice; 

• Instituirea unui serviciu de tele-consultanţă. 

Obiectivul general este creşterea nivelului de inovaţii tehnologice în rîndul firmelor din regiune ca şi 

furnizarea unei metode sistematice de consultanţă şi susţinere a lor. 


Contact: 

IDITE-Minho – Instituto de Desenvolvimento e Inovação Tecnológica Minho 

Av. Dr. Francisco Pires Gonçalves 

4710-911 BRAGA 

Tel +351 253 619740 

Fax +351 253 612957 

Http://www.idite-minho.pt 



6. Dotări comune – Zone industriale şi Centre tehnologice 

Zona industrială Deutschlandsberg cu Centru tehnologic (A/SLO) 

Datorită existenţei unor probleme în ceea ce priveşte aprovizionarea a două companii de mari dimensiuni din 

sectoarele produse electronice şi ceramice, în cadrul cărora sînt angajate peste 2000 persoane, municipalitatea 

din Deutschlandsberg a decis să înfiinţeze o zonă industrială cu centru tehnologic la Steiermark (A). Primul 

lot de teren a fost vîndut în 1997. Loturile oferite îndeplinesc nevoile întreprinderilor comerciale şi de 

producţie. Centrul tehnologic care este sprijinit atît de fonduri naţionale, cît şi de INTERREG IIA este 

destinat îndeosebi tinerilor întreprinzători din domeniile cercetării şi producţiei. Pe parcursul unui singur an, 

după inaugurarea sa din septembrie 1998, toate dotările centrului au fost disponibile. 

Buget: EURO 1,390,000; 8,32 % de la INTERREG IIa 

Contact: 

Stadtgemeinde Deutschlandsberg 

Hauptplatz 35 

A – 8530 Deutschlandsberg 

Tel. +43.3462.2011-246 

gemeinde@deutschlandsberg.at 



Terminal combinat de transport / Centrul Euro Transport & Comerţ – 

ETTC Frankfurt (Oder) (D/PL) 

Centrul ETTC de transport mărfuri este amplasat exact la frontiera UE cu Europa centrală şi de est. Această 

amplasare extrem de favorabilă se bucură de dotări deosebite în ceea ce priveşte infrastructura rutieră, 

feroviară şi de navigaţie. ETTC este amplasat pe calea cea mai importantă de transport internaţional est-vest 

care leagă oraşele: Paris, Antwerp, Amsterdam, Duisburg, Hanover, Berlin, Poznan, Varşovia şi Moscova. 

Acest proiect care a fost iniţiat la nivel comunitar urmăreşte: 

• să creeze conexiunile de transport intercontinental şi interregional şi să faciliteze transportul direct 


• să creeze o interconectare a diferitelor tipuri de transport, îndeosebi între cel rutier, feroviar şi de 

navigaţie; 

• să promoveze activităţile economice prin furnizarea unor amplasări în apropierea nodurilor de transport. 

Proiectul include două amplasări: 1) un centru logistic care furnizează tehnologii moderne în ceea ce priveşte 

transportul, depozitarea şi distribuirea care este situat la Frankfurter Tor. Loturile destinate dezvoltării 

însumează 20 ha care pot fi utilizate pentru transport precum şi de către companiile de servicii. 2) Terminalul 

pentru transport combinat (CT) va fi înfiinţat în zone deţinute de municipalitate şi va avea o suprafaţă de 6,6 

ha. Acesta va fi folosit pentru expedierea containerelor. După ocuparea acestora, dat fiind faptul că acest 

complex este conceput ca o „poartă“, vor fi posibile extinderi ulterioare. 

Proiectul are la bază un concept de dezvoltare integrată a transportului, ceea ce aduce o contribuţie concretă 

la principiul sustenabilităţii prin transferul de la drumul rutier la calea ferată şi prin marea concentrare a 

dotărilor pentru transport. Proiectul satisface cu succes cerinţele transportului local transfrontalier şi cele ale 

transportului naţional şi interstatal. 

Buget: 7.110.000 Euro (contribuţie UE pentru CT - Terminal/Gateway) 

Contact: 

Hans-Joachim Bischof, Stadtverwaltung Frankfurt (Oder) 

ETTC-Arbeitsstab 

Goepelstr. 38, D – 15234 Frankfurt (Oder) 

Tel +49 335 552 99 50/51 

Fax +49 335 552 99 59 

Stadt.frankfurt.oder.OB@t-online.de 



7. Fonduri de investiţii 

Fonduri de capital de risc (E/P) 

Acest proiect a fost iniţiat în septembrie 1999 de către Comisia de Lucru din Galiţia / Norte alături de două 

firme cu capital mixt, una din Porto (P) şi cealaltă din Santiago de Compostela (E). S-au stabilit fondurile 

alocate şi s-a oferit capital mixt firmelor noi în curs de dezvoltare, de o parte şi de alta a graniţei. Fondurile 

sînt administrate de SODIGA, firmă localizată la graniţa spaniolă, şi PME Capital, echivalentul său portughez 

din Porto. Mediul legislativ al celor două ţări este respectat în toate tranzacţiile. Proiectele sînt susţinute de 

ambele firme cu capital, iar infuzia de capital nu depăşeşte 45% din capitalul total al noii firme. Firmele 

trebuie să activeze în regiunea transfrontalieră şi să prezinte un element de cooperare transfrontalieră în 

activităţile sale. Fondurile sînt direcţionate în primul rînd către sectorul industrial, dar se au în vedere şi 

oportunităţi pentru înfiinţarea de firme în alte sectoare. 

Buget: EURO 5.000000 costuri totale; 50% INTERREG 

Contact: 

PME Capital 

Av. Dr. Antunes Guimarães, 193 

4100-079 Porto 

Tel: +351 2 6102087 

Fax +351 2 6102089 

e-mail: pmecapital@mail.telepac.pt 

http://www.pmecapital.pt 

Sodiga, Rua Ourense nº6 


Tel +34 981 566100 

Fax +34 981 566183 

Comunidade de Trabalho Galiza-Norte de Portugal 

Rua Raínha D. Estefânia 251 

4150-304 PORTO 

Tel +351 2 6086300/23 

Fax +351 2 6086305 

http://www.galicia-nortept.org 


C 3 

TRANSPORT ŞI INFRASTRUCTURĂ


CAPITOLUL C 3: TRANSPORT ŞI INFRASTRUCTURĂ 

DESCRIERE: 

Acest capitol se ocupă cu problemele principale ale cooperării transfrontaliere în domeniul transportului 

corelat cu infrastructura. Politicile UE privind transportul prevăd ca obiectiv strategic crearea de "sisteme de 

transport mai eficiente". Punctele principale conţin mai ales liniile de cale ferată, autostrăzi, aeroporturi şi 

reţele locale (telecomunicaţii, ape reziduale, gaz şi electricitate). În plus acest capitol se ocupă cu măsurile 

"de tip soft", de exemplu cu planificarea reţelelor de transport, a marketingului şi a mijloacelor de transport 

publice transfrontaliere. Tema principală a acestui capitol este conexiuni regionale de transport, deoarece 

zonele de frontieră şi transfrontaliere sînt profund preocupate de toate aspectele acestui domeniu. 


• Liniile directoare pentru Reţelelor Trans-europene (TENs) sînt cadrul de referinţă al viitoarelor 

măsuri naţionale şi comunitare de dezvoltare a transportului. 

• Dezvoltarea organizării fundamentale a transportului şi alte infrastructuri creează mai întîi premiza 

fizică pentru o cooperare transfrontalieră, ex. în zonele Obiectiv 1 şi în zonele din Europa Centrală şi de 

Est. Ele conţin proiecte de importanţă europeană (ex. TENs), naţională (ex. porturi, linii de cale ferată şi 

autostrăzi) şi regională (ex. străzi şi drumuri pentru biciclete). 

• O planificare integrată (inclusiv şcolarizare şi marketing) este necesară pentru a înlătura situaţia de 

poziţie marginală a multor regiuni de frontieră şi pentru a se putea exploata noul potenţial de dezvoltare 

rezultat din înlăturarea barierelor de frontieră. 

• Majoritatea regiunilor de frontieră sînt afectate de lipsa conexiunilor cu reţelele de transport şi de 

aprovizionare principale. Anularea legăturilor lipsă cu reţelele de transport şi de aprovizionare 

principale, crearea legăturilor cu aceste reţele, fac parte din măsurile de dezvoltare de înaltă prioritate. La 

frontierele externe ale UE precum şi între statele Europei Centrale şi de Est trebuie să se amenajeze 

numeroase puncte de trecere a frontierelor şi să se facă uz de cele care sînt posibil de amenajat. 

• Crearea sistemelor de transport multi-modal şi derularea acţiunilor de tip soft, marketing şi mijloace 

publice de transport, sînt parte a noilor cerinţe care stau în faţa marii majorităţi a regiunilor de frontieră. 

EXEMPLE: 

• Construirea podului internaţional în Valencia, (P/E) 

• Proiectul pilot transfrontalier în transportul public, Emmen/Meppen, (D/NL) 

• Construirea punctului de trecere transfrontalieră Radomierzyce-Hagenwerder (PL/D) 

• Îmbunătăţirea accesului la podul Guadiana (P/E) 

• Noi legături cu bacul în euroregiunea Elbe-Labe (CZ/D) 

• Modernizarea canalului Ballinamore-Ballyconnell, a căii navigabile Shannon-Erne (IRL/UK) 

• Planificarea regională a energiei (AL/GR) 

• Studiu de fezabilitate pentru un aeroport (D/F/CH) 

• Centru logistic de cercetare (NL/D) 

• Bazin de decantare tratare ape reziduale Guben/Gubien 

• Conexiune de transport “fără frontiere” în euroregiunea Salzburg-Berchtesgadener Land-Traunstein 

C3 Transport şi infrastructură 

54


BIBLIOGRAFIE : 

Kommission der Europäischen Gemeinschaften: Die Gemeinsame Verkehrspolitik – Aktionsprogramm 

1995 – 2000, KOM (1995), Brüssel 12.07.1995. 

Kommission der Europäischen Gemeinschaften: Grünbuch über Seehäfen und Seeverkehrs-Infrastruktur, 

KOM (1997), Brüssel 10.12.1997. 

Europäische Kommission: Mitteilung ”Kohäsion und Kolleg, Brüssel, KOM (1998). 

Europäisches Parlament: Bericht über das Grünbuch der Kommission über Seehäfen und Seeverkehrs- 

Infrastruktur , KOM (1997) vom 28.10.1998. 

Kommission der Europäischen Gemeinschaften: Die gemeinsame Verkehrspolitik – Nachhaltige 

Mobilität: Perspektiven für die Zukunft, KOM (1998) 716, Brüssel 01.12.1998. 

Stockmann, U.; Höltgen, D.: Europäische Verkehrspolitik – Strategien für ein integriertes 

Verkehrssystem, Hrsg. von den SPO-Abgeordneten im Europäischen Parlament, Bonn 1978. 

Jarzembowski, G.: Die Europische Vekehrspolitik, Bestandsaufnahme und Perspektiven, Hrsg. v. der 

EVP-Fraktion im Europischen Parlament, Brüssel 1998. 

TINA Secretariat (Ed.): First TINA Progress Report, TINA, a Common Transport Infrastucture Needs 

Assessment in the candidate countries for accession, o.O., 1998. 

Europäisches Parlament: Entwurf eines Berichts über die Mitteilung der Kommission zum Thema 

Kohäsion und Verkehr (KOM (18) 0806 – C4), Berichterstatter P. Crampton, Brüssel 11.03.1999. 

Deutsche Verkehrswissenschaftliche Gesellschaft (Hrsg.): Supranationale Verkehrspolitik – 

Konfliktpotentiale im europäischen Raum, Bergisch Gladbach 1999. 

Erdmenger, J.: Artikel ”Verkehrspolitik” in: Jahrbuch der Europäischen Integration 1998/99, Institut für 

Europäische Politik, Bonn 1999. 

Europäische Kommission (Hrsg.): EUREK – Europäisches Raum......-Konzept, Brüssel/Luxembourg 

1999. 

European Union – European Commission – Regional Policy (Ed.): Spatial perspectives for the 

enlargement of the European Union, Authors: D. Biehl a.O., Brüssel-Luxembourg 2000 


Secretariatul AEBR/LACE, Tel. +49 2562 702 19, Fax: +49 2562 702 59. 


55



1. Probleme şi dezvoltare generală 

Mobilitatea este una dintre funcţiile 

cheie ale societăţii noastre. Transportul 

şi infrastructura se numără alături de 

potenţialele de educaţie, formare şi 

inovaţie printre cei mai importanţi 

factori (legaţi de amplasare) ai unei 

regiuni. Prin noile tehnici de transport, 

logistica modernă şi posibilităţile 

îmbunătăţite de telecomunicaţii, 

centrele naţionale principale şi regiunile 

aşezate favorabil sînt uşor accesibile şi 

companiile nu mai trebuie amplasate în 

anumite centre de greutate regionale. 

Avînd în vedere faptul că regiunile de 

frontieră europene: 

• sînt adesea amplasate la periferia 

ţărilor şi în cîteva cazuri şi într-o 

poziţie europeană mărginaşă; 

• sînt expuse concomitent la 

concurenţa din interiorul pieţei 

interne europene; 

• se confruntă cu probleme 

deosebite la frontierele externe 

ale UE (ex. Schengen) şi pe de 

altă parte trebuie să servească 

drept punţi spre vecini, 

este evident că îmbunătăţirea 

transportului şi a infrastructurii se 

numără printre cele mai importante 

măsuri din regiunile de frontieră şi 

transfrontaliere. Căci fără drumuri rutiere 

şi feroviare, căi navigabile largi 

transfrontaliere şi interregionale şi fără 

transport aerian este practic imposibilă o 

cooperare peste frontiere, lipsind 

premizele fizice. 

Există trei motive principale datorită 

cărora dezvoltarea infrastructurii a 

rămas multă vreme în urmă şi, în 

multe regiuni de frontieră, este încă 

inadecvată: 

• În regiunile slab populate şi 

izolate, dezvoltarea infrastructurii 


este minimă datorită cererii 

reduse. 

• În regiunile mai intens populate şi 

dezvolate economic (ex. regiunile 

tradiţionale ale cărbunelui şi 

oţelului) în special motivele 

militare şi politice au fost cele care 

înainte au făcut construirea de 

infrastructuri de transport să pară 

neadecvată scopului, id est dintre 

statele naţionale puternice şi/sau 

mai târziu dintre blocurile de state 

(Est-Vest) să pară inutilă. 

• Marile legături de transport peste 

ape şi munţi (tunele, poduri) erau 

din punct de vedere tehnic dificil 

de realizat şi costisitoare încît în 

regiunile de frontieră s-a renunţat 

la ele. 

Pînă în anii '70 ai acestui secol nu 

exista o abordare conceptuală în 

ceea ce priveşte depăşirea restanţei 

infrastructurale din zona de frontieră 

prin investiţii orientate în acest scop. 

Situaţia s-a schimbat treptat în anii 

‘80 şi ‘90, mai ales prin: 

• rolul crescut pe care a început 

să-l joace politica UE în domeniile 

tehnice corespunzătoare, 

• realizarea pieţei unice europene, 

• deschiderea către Europa 

Centrală şi de Est, 

• măsuri ale politicilor regionale 

europene şi Fondul de Coeziune, 

• iniţiative comunitare INTERREG, 

• asistenţă structurală de preaderare, 

începînd din anul 2000, 

pînă la afilierea respectivă a ţărilor 

candidate, cu sprijinul 

următoarelor trei instrumente de 

finanţare: 

- programul PHARE revizuit; 

- Fondul Agrar pentru 

Armonizare cu EAGGF 

(SAPARD: Special Action for a 

Pre-Accession Aid for 

Agriculture and Rural 

Developement); şi 

56


- noul instrument de politici 

structurale de pregătire a 

aderării (ISPA) începînd cu 

anul 2000 (7 miliarde Euro 

pentru circa 7 ani, sau 1 miliard 

de Euro anual începînd cu anul 

2000). 

Practic, în toate cele 59 programe 

INTERREG IIA 1995-2000 sînt cuprinse 

abordări conceptuale în vederea 

îmbunătăţirii infrastructurii de transport 

(ex. transport, reţele energetice, 

telecomunicaţii), în conexiune cu 

principalele tematici ale amenajării 

regionale a teritoriului şi cu 

infrastructura. Accentul asupra 

abordărilor programatice apare în 

regiunile cele mai sărace ale Eropei: în 

aceste zone Obiectiv-1 , în multe 

cazuri, abia a fost creată o premiză 

fizică pentru o cooperare economică şi 

socio-culturală durabilă prin dezvoltarea 

infrastructurii. 

Dar şi în Europa Centrală şi în 

Scandinavia au apărut posibilităţi de 

îmbunătăţire a infrastructurii şi 

transportului transfrontalier, fie prin 

măsuri specifice (missing links) sau 

prin studii conceptuale (din care apoi 

s-au dezvoltat proiecte finanţate în 

regiuni de frontieră). 

În Europa Centrală şi de Nord s-a 

recunoscut necesitatea, în completare 

la legăturile nord-sud existente şi bine 

dezvoltate, a extinderii marilor 

coridoare de transport de la vest spre 

est: modernizarea trecerilor de frontieră 

existente şi construcţia de poduri şi 

tunele (DK/S), dezvoltarea tehnologiilor 

informaţionale transfrontaliere şi 

prefigurarea noilor coridoare de 

transport. 

În regiunile sud-europene mai slab 

dezvoltate, concentrarea cade pe 

infrastructurile transfrontaliere 

fundamentale de transport rutier şi 


feroviar (inclusiv puncte de trecere a 

frontierei) şi îndeosebi pe sporirea 

numărului de poduri şi tunele. 

La frontierele externe ale UE şi la 

frontierele din Europa Centrală şi de 

Est, alături de extinderea punctelor de 

trecere a frontierei existente, a fost 

deosebit de importantă crearea de noi 

puncte de trecere a frontierei pentru 

transportul intra-regional şi 

internaţional. Din 1990 s-au făcut noi 

conectări ale reţelor de transport între 

vest şi est şi s-au creat, alături de 

punctele de trecere rutiere şi feroviare 

şi puncte adecvate de trecere pentru 

biciclişti şi pietoni. 

O anume tendinţă este comună 

tuturor frontierelor europene: 

sporirea semnificativă a traficului 

datorită mobilităţii ridicate şi 

dezvoltării comerţului internaţional. 

Acest fenomen a apărut în trecut, în 

interiorul UE, mai ales pe axele nordsud, 

la punctele de trecere a Alpilor şi 

Pirineilor, iar astăzi şi pe legăturile 

vest-est, în dezvoltare. Acest fapt 

conduce în regiunile afectate la o 

sporire a transportului dincolo de 

frontiere. 

Pentru proiectele naţionale mari de 

infrastructură în zonele de frontieră 

se face uz respectivele programe 

mainstream, finanţate fie din Fondul 

Structural în interiorul UE, fie de 

ţările în curs de aderare, îndeosebi 

prin PHARE dar şi prin SAPARD sau 

ISPA. Acestea pun la dispoziţie 

fonduri mai mari de investiţii pentru 

infrastructura de transport decît 

INTERREG IIIA sau PHARE CBC. 

INTERREG IIIA şi PHARE CBC 

trebuie să fie folosite numai pentru 

proiecte cu caracter clar 

transfrontalier de infrastructură (întrun 

coridor îngust pe ambele părţi ale 

frontierei, precum missing links). 

57


2. Infrastructura de transport 

2.1 Politici europene de transport 

– Reţele Trans-europene de 

transport 

Politicile de transport ale UE s-au 

dezvoltat rapid în ultimii zece ani. 

Acestea prezintă, după agricultură, 

cel mai amplu volum legislativ, 

situîndu-se astfel pe locul secund. 

Realizarea scopurilor programului de 

acţiune al Comisiei "Politici comune 

de transport" (iulie 1995) a condus la 

un efort intensificat de creştere a 

eficienţei şi calităţii sistemului de 

transport integrat pe piaţa unică a UE 

cît şi la intensificarea relaţiilor cu 

ţările terţe. Astfel scopurile generale 

ale aprofundării şi lărgirii politicii UE şi 

în domeniul economiei transportului 

şi al mobilităţii transfrontaliere în 

permanentă creştere de persoane şi 

bunuri îşi au rolul lor important. Pe 

lîngă acest program de acţiune, 

domeniul mai nou al “Reţelelor Transeuropene 

de transport” sau TENs a 

cîştigat, în ultimii ani, o însemnătate 

deosebită, conexă Europei unite şi 

cooperării transfrontaliere. 

Dezvoltarea de reţele trans-europene 

de transport, energie şi 

telecomunicaţii (TENs) este una 

dintre măsurile de înaltă prioritate ale 

UE, ceea ce a fost clar explicat prin: 

• includerea TENs în Tratatul de la 

Maastricht, 

• folosirea grupurilor de lucru de 

rang înalt, în Consiliul Europei, 

• includerea lor în Cartea Albă a 

Comisiei, în ceea ce priveşte 

dezvoltarea, competitivitatea şi 

gradul de ocupare a forţei de 

muncă şi 

• prin finanţarea infrastructurii de 

transport trans-europeană prin 

liniile de buget -TENs 1995-1998 

în cotă de 1,344 miliarde EURO 


“Agenda 2000” accentuează, de 

asemenea, însemnătatea TENs 

pentru statele candidate din Europa 

Centrală şi de Est precum şi pentru 

dezvoltarea unei pieţe unice 

europene extinse. Pentru extinderea 

TENs se aduc mai ales următoarele 

argumente: 

• construirea şi consolidarea TENs 

serveşte scopurilor comunitare 

importante, precum funcţionarea 

eficientă a pieţei unice şi sporirea 

coeziunii economice şi sociale. 

• construirea şi extinderea TENs în 

întreaga zonă a Comunităţii 

trebuie să garanteze un transport 

de persoane şi bunuri, sustenabil, 

în condiţii suportabile social şi 

ecologic şi de siguranţă şi să 

integreze toţi factorii de transport 

prin luarea în considerare a 

coroborării avantajelor lor. 

• capacităţile existente trebuie 

folosite optimal şi reţelele 

diferitelor modalităţi de transport 

să fie integrate în cîte un TEN 

fiecare, pentru transportul rutier, 

feroviar, navigaţia riverană, traficul 

maritim şi aerian de bunuri şi 

personae, cît şi pentru transportul 

combinat. 

Liniile directoare ale TENs furnizează 

cadrul general de referinţă pentru 

promovarea de măsuri ale statelor 

membre şi, dacă este necesar, a 

măsurilor comunitare. 

Scopul cel mai important al TENs în 

domeniul transportului, cu un orizont 

de timp periodizat pînă în anul 2010, 

este integrarea reţelelor 

infrastructurilor de transport pe uscat, 

pe mare şi în aer după cum a fost 

stabilit privitor la amploarea reţelei în 

hărţile şi în diagramele 

corespunzătoare. Elementele de 

bază ale activităţii cuprind, alături de 

efectuarea şi actualizarea planurilor 

de reţea, şi activităţi de planificare, 

58


dezvoltare şi exploatare la nivel 


La toate măsurile de exploatare a 

TENs trebuie să se adauge studii ale 

impactului de mediu. În plus, la 

formularea conceptului pentru 

coridoarele de transport trebuie să se 

aibă în vedere legarea tuturor statelor 

membre şi regiunilor la TENs, într-o 

bază transfrontalieră. Măsurile 

prioritare sînt: 

• crearea şi exploatarea legăturilor 

principale şi intermediare; 

• extinderea infrastructurilor pentru 

accesul la reţea, în scopul 

conectării regiunilor aşezate 

insular, izolat şi marginal; 

• combinaţia optimală şi conectarea 

diferitelor modalităţi de transport, 

incluzînd dimensiunea “mediu”, în 

extinderea reţelelor. 

La extinderea reţelelor statelor terţe 

Comisia va decide, de la caz la caz, 

după procedurile adecvate din Tratat, 

dacă să sprijine, în vederea asigurării 

coerenţei TENs cu reţelele statelor 

terţe, conectarea şi interoperabilitatea 

reţelelor. 

Parlamentul şi Consiliul European au 

hotărît în anul 1996 asupra liniilor 

directoare comunitare pentru 

construirea TENs. Hotărîrea 

stabileşte (potrivit art. 129c a 

Tratatului UE) scopurile, priorităţile şi 

elementele principale ale acţiunilor 

TENs planificate pînă în anul 2000 şi 

specifică proiectele de investiţii de 

interes comun. Este prezentat un 

cadru al investiţiilor de aproximativ 

400 miliarde Euro, astfel încît TENs 

să aducă o contribuţie majoră la 

viitoarea dezvoltare a pieţei unice a 

UE. A fost organizat un comitet 

pentru informare şi raportare, care 

examinează dezvoltarea următoare a 

TENs. 


2.2 Linii directoare pentru 

modalităţile de transport 

Potrivit art. 129c al Tratatului, 

Comunitatea stabileşte liniile 

directoare speciale pentru 

modalităţile importante de transport, 

în care sînt trasate obiective, priorităţi 

şi elemente fundamentale pentru 

acţiunile considerate. 

Reţeaua rutieră-TEN se compune 

din autostrăzile deja existente şi din 

cele noi şi din căile rutiere de mare 

distanţă, cu standarde înalte şi 

uniforme în ceea ce priveşte serviciile 

şi siguranţa traficului. Proiectele 

specifice de extindere a transportului 

rutier - TEN sînt listate într-o bază 

indicativă, în liniile directoare 

(Hotărârea 1692/96/CE). Reţeaua 

completă cuprinde şi infrastructura 

pentru managementul transportului. 

Reţeaua feroviară -TEN se compune 

din reţeaua de căi ferate de înaltă 

viteză şi întinderea reţelelor feroviare 

convenţionale inclusiv legăturile 

feroviare pentru transportul combinat. 

Aceasta joacă un rol important în 

transportul feroviar de bunuri şi 

persoane şi pentru realizarea 

transportului combinat pe distanţe 

mari şi face posibilă conectarea cu 

alte tipuri de transport, furnizînd şi 

conectarea la reţelele feroviare 

regionale şi locale. Reţeaua oferă 

utilizatorilor, datorită continuităţii ei, 

producerea treptată a interoperabilităţii, 

în special prin 

armonizarea tehnică şi printr-un 

sistem de siguranţă şi comandă 

armonizată a trenurilor, înalt standard 

de calitate şi siguranţă. În Cartea 

Albă "Strategie pentru revitalizarea 

căilor ferate din Comunitate" Comisia 

a stabilit linii de acţiune pentru o 

strategiedestinată a opri declinul 

actual al transportului de bunuri şi 

persoane pe calea ferată şi ea să 

59


devină o alternativă corectă a 

transportului rutier, în special prin: 

• consolidarea financiară a 

companiilor de căi ferate prin 

preluarea datoriilor de către 

statele membre; 

• introducerea acţiunilor pieţei şi 

operarea pe baze comerciale prin 

extinderea drepturilor de acces a 

vehiculelor la arterele de transport 

transfrontaliere de bunuri şi 

persoane şi prin crearea de 

"freight FREEWAYS" transeuropene; 

• integrarea sistemelor naţionale de 

căi ferate care s-au dezvoltat 

după tiparele statale particulare şi 

care întîmpină astfel dificultăţi în 

comutarea transfrontalieră. 

Pentru îmbunătăţirea ofertei 

transportului feroviar de bunuri, 

Comisia propune crearea unei agenţii 

centrale pentru distribuirea pe piaţă a 

FREEWAYS. Necesară este o 

alocarea îmbunătăţită, stabilirea 

taxelor funcţie de costuri, scurtarea 

timpului de tranzit al frontierei şi 

fixarea unor criterii de calitate. 

Reţeaua de căi navigabile riverane 

TEN se compune din rîurile şi 

canalele cele mai importante, 

precum şi din conexiunile acestora. 

Sistemul înlesneşte legarea la trafic a 

unor regiuni industriale şi a zonelor 

metropolitane majore şi racordarea 

acestora la porturile maritime şi 

interne. Căile navigabile interne ale 

acestei reţele trebuie să corespundă 

unor cerinţe tehnice minime. 

Reţelei de transport trans-european îi 

aparţin şi porturile maritime. 

Infrastructura lor oferă ,pentru 

tranzitul de persoane şi bunuri, o 

serie de prestări de servicii care 

cuprind servicii de transport cu bacul, 

servicii de transport pe distanţe mici 

şi mari, inclusiv navigaţia pe lîngă 


coastă. Comisia a adoptat o "Carte 

Verde a porturilor maritime şi 

Infrastructura maritimă de transport ". 

Reţeaua aeriană -TEN constă din 

aeroporturi care sînt amplasate pe 

teritoriul comunitar, care sînt 

deschise pentru traficul aerian 

comarcial şi care îndeplinesc anumite 

condiţii. Punctele nodale 

internaţionale şi comunitare de reţea 

formează nucleul reţelei aeriene 

trans-europene. Ele asigură legătura 

dintre Comunitate şi restul lumii în 

circulaţia internaţională. 

3. Transportul energiei şi 

telecomunicaţiile 

Comunitatea promovează, de 

asemenea, conectarea, interoperabilitatea 

şi extinderea reţelelor 

de energie TEN (pentru electricitate 

şi gaz natural) cît şi accesul la 

acestea, cu următoarele obiective: 

• înfiinţarea piaţei unice pentru 

energie; 

• asigurarea aprovizionării cu 

energie; 

• promovarea dezvoltării surselor 

de energie ce pot fi reînnoite. 

Dezvoltarea şi extinderea reţelelor 

de telecomunicaţii - TEN trebuie să 

garanteze fluxul şi schimbul de 

informaţii în UE şi să permită 

înfiinţarea unei "societăţi 

informatizate". Aceasta trebuie să 

înlesnească schimbul liber de 

informaţii între indivizi, afaceri şi 

agenţii guvernamentale, în vreme ce 

protejează intimitatea domeniului 

privat. Comunitatea sprijină 

conectarea reţelelor de 

telecomunicaţii şi a infrastructurii, 

construirea şi dezvoltarea serviciilor 

şi aplicaţiilor inter-operaţionale şi 

accesul la acestea. 

60


4. Dezvoltarea TENs 

În ultimii ani, Comisia a putut să facă 

progrese semnificative în extinderea 

TENs dar a înregistrat şi stagnări şi mari 

piedici în implementarea obiectivelor şi 

măsurilor TENs. Printre realizări se 

includ: 

• adoptarea liniilor directoare - TEN 

importante şi a bazelor juridice; 

• progrese importante, dar nu 

spectaculoase, în multe proiecte - TEN; 

• finanţări ale TEN prin parteneriate 

public-privat; 

• lansarea de lucrări preliminare 

pentru legarea statelor central şi 

est europene la UE, cum ar fi prin 

hotărârile Conferinţelor de 

transport pan-europene (Helsinki, 

1997) de introducere şi continuare 

a procesului 

• TINA (Transport Infrastructure 

Needs Assessment). 

Aspecte negative includ: 

• Consiliul nu a putut ajunge la un 

acord asupra la suplimentării 

resurselor bugetare pentru cele 14 

proiecte prioritare; 

• multe guverne ale statelor membre 

UE continuă să nu vadă dezvoltarea 

TENs dintr-o perspectivă comună 

europeană, ci dintr-un unghi de 

vedere naţional şi, din această 

cauză, nu aşează TENs la rangul 

care i se cuvine. 

În concluzie Comisia recomandă: 

• continuarea analizelor situaţiei 

financiare a proiectelor prioritare 

de transport şi o mai mare 

implicare a sectorului privat; 


• punerea în evidenţă a avantajelor 

comunitare ale proiectelor -TEN în 

domeniul transportului; 

• extinderea cadrului legislativ la 

nivelul UE; 

• sporirea eforturilor statelor membre 

de coordonare, simplificare şi 

accelerare a procedurilor de 

ratificare; 

• stabilirea unui plan obligatoriu de 

timp şi finanţare pentru cele 14 

mari proiecte –TEN, pentru ca, 

prin aceasta, să capete o expresie 

politică în ceea ce priveşte 

implementarea acestora; 

• coordonare mai bună între diferitele 

instrumente de finanţare ale UE cu 

care să fie asistate TENs, ceea ce 

presupune eforturi de coordonare 

atît la nivel comunitar, cît şi la nivel 

regional / local şi naţional. 

Demn de menţionat este şi faptul că 

legarea reţelei infrastructurii de transport 

a UE cu acelea ale statelor vecine 

trebuie să fie activ suportată împreună şi 

de Comisia Economică pentru Europa 

(ECE) din Genova şi de Conferinţa 

europeană a miniştrilor de transport 

(European Conference of Ministers of 

Transport - CEMT) Paris, constituinduse 

într-un proces comun de dezvoltare a 

arterelor şi infrastructurilor de transport 

pan-european. Astfel, CEMT a adoptat 

în aprilie 1997 o rezoluţie cuprinzătoare 

privind reţelele de transport paneuropene 

care a arătat dorinţa politică 

comună pentru acţiuni practice. 

5. Planificarea integrată 

Iniţiativa comunitară INTERREG IIIA 

sprijină regiunile de la frontierele 

interne şi externe ale UE la 

rezolvarea anumitor probleme de 

dezvoltare, la extinderea reţelelor de 

61


cooperare dincolo de frontierele 

interne şi la căutarea de posibilităţi 

pentru o cooperare cu ţări terţe. Din 

cadrul măsurilor transfrontaliere de 

promovare din domeniul transportului 

şi infrastructurii fac parte: 

• aprovizionarea cu apă şi energie; 

• dezvoltarea telecomunicaţiilor; 

• îmbunătăţirea arterelor de 

transport în regiunile cu 

infrastructură învechită; 

• închiderea verigilor lipsă în 

transportul transfrontalier (missing 

links); 

• extinderi şi conectări la TENs în 

domeniul energiei, telecomunicaţiilor 

şi transportului. 

Pentru a fi asistate de către 

INTERREG, proiectele trebuie să fie 

incluse printre scopurile şi măsurile 

Programelor Operaţionale 

transfrontaliere. Aceasta necesită o 

planificare integrată care asigură 

faptul că se satisfac necesităţile 

regiunii de frontieră, că potenţialul de 

dezvoltare este folosit şi că 

posibilităţile financiare rezultate din 

realizarea pieţii unice şi în urma 

schimbărilor politice din Europa 

Centrală şi de Est sînt utilizate. Trei 

grupe de argumente demonstrează 

îmbunătăţirea infrastructurii în 

regiunile de frontieră: 

1. creşterea progresivă a volumelor 

transportului şi aderarea de noi 

state membre necesită bune 

legături cu TENs şi bune legături 

interregionale transfrontaliere; 

2. organizarea transportului 

combinat, a căilor rutiere, a liniilor 

de cale ferată şi a canalelor, cît şi 

o infrastructură pentru activităţi 

turistice, servesc promovării 

dezvoltării economiei regionale; 


3. exploatarea potenţialelor de 

dezvoltare regionale depinde mai 

ales de caracteristica specifică a 

regiunilor de frontieră; în 

consecinţă dezvoltarea 

infrastructurii interne şi externe 

este necesară pentru 

desfăşurarea cît mai eficientă a 

activităţilor dintr-o regiune. 

La realizarea programelor INTERREG I 

şi IIA, extinderea infrastructurilor a atins 

o valoare relativ înaltă mai ales în 

zonele Obiectiv 1. În cadrul 

programului INTERREG IIA au fost 

stabilite noi priorităţi, ţintind spre: 

• a pune un mai mare accent pe 

măsurile de tip soft; 

• a da o mai mare importanţă 

propunerilor venite de pe latura 

regională/locală. 

Aceste priorităţi au fost continuate în 

INTERREG IIIA. În general, 

proiectele infrastructurii de transport 

(mai ales cele mari) nu mai trebuie să 

constituie partea cea mai amplă dintrun 

program. Pentru aceasta stau cu 

preponderenţă şi în cantitate 

suficientă la dispoziţie mijloace din 

Fondurile Structurale şi de preaderare 

ale UE. Dacă INTERREG 

IIIA promovează infrastructura, atunci 

ar trebui ca să se ia în consideraţie 

mai întîi problemele de frontieră 

regional specifice, măsurile ar trebui 

să conţină avantaje nemijlocite pentru 

regiunile de frontieră şi nu să 

servească numai dezvoltării de 

infrastructuri naţionale sau 

internaţionale care traversează 

regiunile de frontieră (ex. în regiunile 

Obiectiv 1). 

O importanţă suplimentară i s-a dat 

infrastructurii începînd din 1996 

datorită iniţiativei comunitare 

INTERREG IIC de promovare a 

62


cooperării transnaţionale în domeniul 

amenajării regionale teritoriului. 

Aceasta vrea să promoveze, printre 

altele, sisteme de transport şi 

comunicaţie sustenabile prin: 

• îmbunătăţirea legăturilor 

transnaţionale de transport; 

• dezvoltarea (unei reţele de) 

noduri de transport multinaţionale; 

• folosirea tehnicii informaţionale şi 

de comunicaţii pentru o dezvoltare 

teritorială sustenabilă. 

Aceste măsuri sînt continuate, de 

asemenea, în INTERREG IIIB, în anii 

2000-2006. 

Pentru programele de la frontierele 

externe ale UE şi cu frontierele din 

statele Europei Centrale şi de Est 

şi dintre acestea, guvernele şi 

regiunile acordă o importanţă mare 

îmbunătăţirii infrastructurii de 

transport. Aceasta se oglindeşte şi în 

folosirea mijloacelor Phare pentru 

cooperarea transfrontalieră (Phare 

CBC), de exemplu pentru măsuri de 

scară mică de îmbunătăţire a 

infrastructurii de transport (refacerea 

unor legături la punctele de trecere a 

frontierei, modernizarea punctelor de 

trecere a frontierei). Ca o premiză 

importantă se consideră în special la 

aceste frontiere dezvoltarea viitoare a 

unei infrastructuri transfrontaliere de 

transport şi comunicaţii pentru 

îmbunătăţirea contactelor şi 

extinderea pieţelor. 

În “Agenda 2000” Comisia stabileşte 

faptul că integrarea eficientă a noilor 

state membre în piaţa unică a UE 

depinde în mare parte de construcţia 

şi modernizarea reţelelor lor de 

transport. Ea accentuează faptul că 

în faza de pre-aderare s-a început cu 

un program de investiţii. UE trebuie 


să acorde alocarea unei asistenţe 

financiare substanţiale, în special 

pentru extinderea coridoarelor de 

transport, în conexiunea cu TENs. 

În consecinţă, în cadrul noilor evoluţii 

ale programului PHARE s-a 

intensificat, începînd cu 1998, 

sprijinirea proiectelor prioritare de 

investiţii pentru transport în statele 

est şi central europene. Începînd cu 

anul 2000 acestea sunt sprijinite 

suplimentar prin noul instrument de 

politică structurală de pregătire a 

aderării (ISPA). Aceste măsuri vor 

contribui la dezvoltarea reţelei paneuropene 

de transport din statele est 

şi central europene şi vor promova în 

acelaşi timp coeziunea într-un context 

european mai larg. 

În plus a fost introdus în ultimii ani, 

conjugat cu extinderea UE spre Est şi 

pornind de la conferinţele paneuropeane 

pentru transport din 

Praga, Creta şi Helsinki din 1997, 

aşa-numitul proces-TINA (Transport 

Infrastructure Needs Assessment). 

Grupul TINA, cuprinzînd înalţi oficiali 

din statele membre şi în curs de 

aderare, a dezvoltat în ultimii ani, 

împreună cu Secretariatul 

permanent-TINA, propuneri pentru 

infrastructura de transport viitoare în 

Europa Centrală şi de Est. 

6. Perspective 

În comunicatul său COM (1998) 716, 

Comisia a reiterat obiectivele politicii 

comune privind transportul şi a 

clamat o "mobilitate sustenabilă" ca 

fiind "perspectiva pentru viitor". Prin 

urmare, sarcinile importante pentru 

perioada 2000-2010 sînt: 

• crearea unei mobilităţi sustenabile 

şi evaluarea sa continuă; 

• ridicarea eficienţei şi competitivităţii; 

63


• îmbunătăţirea calităţii şi 

siguranţei; 

• îmbunătăţirea impactului extern în 

Europa şi în lume. 

La îmbunătăţirea conectării şi 

accesibilităţii zonelor de pe ambele 

părţi ale frontierelor şi ale premizei 

pentru cooperare transfrontalieră pot 

contribui în mod deosebit 

următoarele măsuri: 

• orientarea obiectivelor pentru 

extinderea infrastructurii în spaţiile 

de frontieră conform conceptelor 

structurale comune de amenajare 

a teritoriului, necesităţilor regionalpolitice 

precum şi gîndirii naţionale 

şi europene corespunzătoare 

(TENs) şi nu numai conform 

criteriilor tehnice specializate (ex.: 

nivelul traficului şi fluxului în 

transport); 

• coordonarea comună a planificării 

infrastructurii pe ambele părţi ale 

frontierei; 

• eliminarea verigilor lipsă din 

infrastructura transfrontalieră 

existentă, dintre coridoarele şi 

reţelele naţionale şi transeuropene; 

• extinderea legăturilor infrastructurale 

de mare întindere în regiunile de 

frontieră pentru estomparea 

dezavantajelor cauzate de poziţia lor 

europeană sau naţională periferică 

(Europa de Sud, Pirinei, Alpi, Europa 

Centrală şi de Est, Europa de Nord); 

• dezvoltarea infrastructurii 

transfrontaliere multimodale de 

transport, inclusiv nodurile; 

• îmbunătăţirea traficului pe rîuri şi 

înlăturarea dificultăţilor de 

transport. 


• extinderea reţelelor transfrontaliere 

în circulaţia publică de persoane; 

• construirea şi extinderea punctelor 

de trecere a frontierei la 

frontierele externe ale UE în 

Europa Centrală şi de Est pentru 

scurtarea timpilor de aşteptare şi 

pentru accelerarea transportului; 

• dezvoltarea de activităţi de 

producţie şi marketing în sectorul 

transportului peste frontiere; 

• extinderea sau crearea reţelelor 

transfrontaliere de energie, apă, 

telematice şi de comunicaţii la 

nivel regional şi local; 

• înlăturarea barierelor condiţionate 

de frontiere în exploatare şi a 

diferenţelor între sistemele tarifare 

ale reţelei de energie, telematice 

şi comunicaţii; 

• extinderea reţelelor informatizate 

şi de comunicaţii şi a serviciilor 

corelate cu acestea precum şi 

constituirea unor bănci de date; 

• construirea de dotări comune 

pentru cercetare, dezvoltare şi 

transfer tehnologic. 

Regiunile de frontieră şi 

transfrontaliere devin şi în domeniul 

transportului şi al infrastructurii punţi 

spre vecini la frontierele interne şi 

externe, o piatră de încercare în 

drumul spre o "Europă fără frontiere". 

64


SINTEZA ŞI TIPOLOGIA 

ACTIVITĂŢILOR POTENŢIALE 

Planificare strategică integrată 

• Planificarea coordonării 

politicilor şi tehnicilor 

infrastructurii de transport dintre 

diferite autorităţi şi dezvoltarea 

unei strategii de transport ca 

parte dintr-o strategie 

transfrontalieră completă. 

• Dezvoltarea de bănci de date şi 

sisteme de control. 

• Întîlniri şi contacte periodice 

între oficiali şi experţi din 

transport şi domenii conexe. 

Cercetări şi studii: 

• Cercetarea punctelor de trecere 

supraaglomerate ale 

infrastructurilor transfrontaliere 

navale, rutiere şi feroviare şi a 

altor probleme. 

• Studii comune privind conectarea 

şi dezvoltarea de infrastructuri în 

transportul public, inclusiv 

transportul aerian/aeroporturi. 

• Studii despre noi posibilităţi de 

cooperare transfrontalieră, i.e. 

logistică îmbunătăţită şi transport 

multi-modal. 

• Analize ale sistemelor de tarifare 

în transportul transfrontalier în 

scopul folosirii eficiente a 

infrastructurii, condiţiilor de 

concurenţă loială şi reducerea 

constrîngerilor din transport. 

Închiderea verigilor lipsă 

din reţeaua de transport şi 

aprovizionare: 

• Puncte de trecere oficiale şi 

informale. 


• Îmbunătăţirea conectărilor în 

reţeaua de aprovizionare 

(telecomunicaţii, apă, canalizare, 

gaz, electricitate). 

• Îmbunătăţirea infrastructurii 

transfrontaliere de bază în 

regiunile mai puţin dezvoltate. 

• Dezvoltarea sau modernizarea 

mijloacelor transfrontaliere de 

transport. 

Alte îmbunătăţiri transfrontaliere 

• Îmbunătăţirea accesului la 

punctele de trecere existente, 

aeroporturi şi alte facilităţi de 

transport. 

• Dezvoltarea de facilităţi multimodale, 

i.e. centre rutiere, 

feroviare şi pe apă de 

transbordare şi terminale pentru 

containere. 

Activităţi de producţie şi marketing 

şi îmbunătăţiri: 

• Dezvoltarea şi promovarea 

facilităţilor pentru firmele de 

transport de pe ambele părţi ale 

frontierei şi modernizarea 

condiţiilor pentru companiile care 

vor să se stabilească în regiune. 

• Elaborarea unei strategii comune 

de marketing şi promovare pentru 

firmele locale de transport din 

zona de frontieră. Trebuie 

asigurat faptul că investiţiile sînt 

folosite optim. 

• Dezvoltarea unei "imagini a 

transportului" pentru întreaga 

zonă de frontieră. 

65


LACE INFO-SHEETS: PROGRAME SELECTATE 

Multe din programele INTERREG IIA conţin teme şi priorităţi pentru dezvoltarea 

transportului şi infrastructurii transfrontaliere. O importanţă deosebită este acordată 

planificării strategice integrate, analizelor şi studiilor, închiderii verigilor lipsă şi 

îmbunătăţirii continue a reţelei trasfrontaliere de transport şi aprovizionare. În cele ce 

urmează sînt descrise câteva dintre aceste programe. Alte informaţii conţin Info-Sheet 

6/1998 şi banca de date a proiectului LACE. 

Programul INTERREG IIA nr. 18 Regiunea Ems-Dollart (D/NL) 

Programul INTERREG II A desemnează regiunea Ems-Dollart drept un spaţiu naţional-periferic cu densitate 

redusă a populaţiei şi industriei şi cu infrastructură slabă. Cooperarea transfrontalieră activă dintre camerele 

de comerţ, districte şi municipalităţi din anii ’60, au condus în 1977 la întemeierea regiunii Ems-Dollart 

(EDR) ca o asociaţie, care s-a transformat în 1997, într-o asociaţie administrativă pentru servicii publice sub 

jurisdicţia dreptului public. Cel mai important principiu director din programele INTERREG II A este 

optimizarea infrastructurii prin planificarea dezvoltării externe şi conectarea la reţeaua de transport 

internaţional precum şi prin dezvoltarea transportului intern. 

Contact: 

Eems-Dollart Regio Secretariaat 

Molenstraat 5 – Postbus 3 

NL-1693 ZG Nieuweschans 

Nederland 

Tel.: +31 597 521510 

Fax: +31 597 522511 


66


Programul INTERREG IIA nr. 23 Pomerania (D/PL/S) 

Programul INTERREG II A cuprinde partea germană a zonei euroregiunii POMERANIA de care aparţine din 

1995 asociaţia administraţiilor municipale pentru servicii publice speciale a municipalităţilor din Pomerania 

de Vest (Westpommerns), POMERANIA (PL) iar din 1998, asociaţia municipală Skane (S) pe o bază de 

cooperare transfrontalieră maritimă. Premiza hotărîtoare pentru folosirea potenţialelor de amplasament 

precum şi pentru creşterea puterii economice a părţii germane şi poloneze a euroregiunii POMERANIA este 

depăşirea poziţiei periferice prin conectarea internaţională a infrastructurii (Est-Vest, Nord-Sud), 

consolidarea punctelor de trecere şi extinderea porturilor, mai ales de la Szczecin. Necesitatea şi urgenţa 

dezvoltării infrastructurii de transport pentru această regiune au fost recunoscute deplin tot din 1994, în cadrul 

programului PHARE-CBC Polonia-Germania. 

Contact: 

Kommunalgemeinschaft POMERANIA e.V. 

Ernst-Thälmann-Str. 4 

D-17321 Löcknitz 

Tel.: +49 39 75420580 

Fax: +49 39 75421053 

Sekretariat EUROREGIONU POMERANIA 

ul. Wojskka Polskiego 164 

PL-71-335 Szczecin 

Tel.: +48 91 4860815 

Fax: +48 91 4860811 

Programul INTERREG IIA nr. 28 frontiere externe în Grecia (GR) 

Programul INTERREG II A cuprinde zonele de frontieră greceşti la frontierele externe ale UE, cum ar fi la 

Albania, FYROM, Bulgaria şi Turcia. Scopul cel mai important este promovarea cooperării transfrontaliere 

cu ţările vecine. Pentru aceasta a fost nevoie mai ales de consolidarea infrastructurii de bază, ca străzi, 

transport feroviară transfrontalieră, aeroporturi şi dezvoltarea reţelei de telecomunicaţii. 

Contact: 

Ministry of National Economy 

Nikis 5 

GR-101180 Athen 

Tel.: +30 1 3332446 


67


Programul INTERREG IIA nr. 38 Rhône-Alpi (F/CH) 

Programul INTERREG IIA cuprinde zonele de frontiere franceze ale departamentului regiunii Rhône-Alpes 

(Ain, Savoia superioară) şi cantonul Geneva pe partea elveţiană a frontierei, Waadt şi Wallis. Scopurile 

principale ale programului sînt cooperarea transfrontalieră în domeniile economie, infrastructură şi protecţia 

particulară a mediului. Este vorba mai ales de crearea de zone industriale şi infrastructuri transfrontaliere: 

construirea de aeroporturi, legătur feroviare pentru trenuri de mare viteză, gări urbane, autostrăzi şi legături 

peste lacul Geneva. 

Contact: 

Secrétariat Généralaux Affaires Régionales 

Préfecture de la Région Rhône-Alpes 

31, rue Mazenot 

F-69003 Lyon 

Tel.: +33 4 72616060 

Fax: +33 4 78626992 

Programul INTERREG IIA nr. 55 Regiunea finlandeză de sud-est (FIN/RF) 

Programul INTERREG IIA cuprinde zonele din sud-estul Finlandei, de la est de Helsinki şi în zona 

Leningradului inclusiv St. Petersburg (RF). Printre scopurile cele mai importante ale programului se numără 

măsurile de extindere a coridorului european de transport prin poarta spre Rusia (gateway) în zona 

finlandeză. Este vorba aici de dezvoltarea punctelor de trecere peste frontieră şi îmbunătăţirea legăturilor de 

transport, inclusiv a transportului pe apă. 

Contact: 

Etelä-Karjala lääkinhallitus 

Raatimichenkatu 18 

FIN-53 100 Lappeenranta 

Tel.: +358 5613 001 

Fax: +358 5613 0250 

Programul INTERREG IIA nr. 44 Italia-Albania (I/ALB) 

Programul INTERREG IIA cuprinde o frontieră maritimă din partea de sud a Adriaticii, la marginea UE, în 

provinciile Bari, Brindisi şi Lecce (I) şi câteva provincii de coastă ale Albaniei (ALB). Prioritatea cea mai 

mare o au dezvoltarea sistemelor de transport şi comunicaţii precum şi cooperarea transmaritimă cu Albania. 

Măsuri specifice în domeniul infrastructurii sînt: 

- dezvoltarea porturilor la Bari (I) şi Vlora (ALB), 

- construirea unei reţele de transport aerian în Albania, 

- realizarea unei legături de cablu din fibră optică şi dezvoltarea sectorului de telecomunicaţii. 

Contact: 

Giunta Regionale Puglia (Bari) 

Assessorato Affari Communitari 

Tel.: 0039 080 5404563 

Fax:0039 080 5404563 


68


Programul INTERREG IIA nr. 31 Spania/Maroc (E/MRC) 

Programul INTERREG IIA cuprinde provinciile Cadiz şi Malaga în Andaluzia şi oraşele Ceuta şi Melilla, 

enclavele spaniole de pe continentul african. Programul se concentrează asupra spaţiului de frontieră maritimă 

dintre Europa şi Africa şi promovează conexiunile de transport prin trei tipuri de măsuri: 

- legături de transport şi legături pentru zonele adiacente, 

- telecomunicaţii, 

- extinderea porturilor Algeciras, Cadiz, Ceuta, Melilla. 

Contact: Subdirección General de Administración FEDER 

Dirección General de Planificación – Ministerio de Economía y Hacienda 

Paseo de la Castellana 162 – planta 19, despacho 16 

E-28071 Madrid 

Tel.: +34 915 837400 

Fax: +34 915 835224 


69


LACE INFO-SHEETS: PROIECTE SELECŢIONATE 

Lace-Info-Sheet 6/1998 şi banca de date a proiectului LACE conţin informaţii pentru 

diferite proiecte din domeniul "transport şi infrastructură", dintre care cîteva sînt 

rezumate în cele ce urmează. 

"Data highway" transfrontalieră dintre Mons (B) şi Valenciennes (F) 

Spaţiu transfrontalier de cooperare Hainaux/Nord-Pas-de-Calais/Picardie (F) este puternic caracterizat de 

reducerea activităţilor economice tradiţionale. Îmbunătăţirea infrastructurii de telecomunicaţii broadband a 

fost privită ca un punct suplimentar posibil pentru o politică orientată pe scop la restructurarea şi 

modernizarea fundamentală a economiei în spaţiul de frontieră. În anul 1994 s-a început cu construirea unei 

legături de cablu de fibră optică de 54 km între cele două oraşe, Valenciennes şi Mons. Un protocol de bună 

înţelegere defineşte obiectivele proiectului şi stabileşte mijloacele financiare necesare pentru aceasta precum 

şi modalităţile pentru utilizarea transfrontalieră a infrastructurii din fibră optică. Un "grup economic de 

interes european" (EEIG) a preluat administraţia curentă a tuturor aspectelor administrative, financiare, 

tehnice şi promoţionale ale utilizării acestei infrastructuri. Lucrările concrete la cablarea cu fibră de sticlă au 

fost încheiate la sfîrşitul anului 1995. La scurt timp după aceea s-a constatat o cooperare intensivă între 

camerele de comerţ, universităţi şi staţii de televiziune locale. Universităţile solicitaseră deja înainte racorduri 

suplimentare. Dar şi alţi actori (ex. clinici, sectorul media şi informatică) arată un interes ridicat pentru 

utilizarea infrastructurii din fibră optică. Un proiect secundar dezvoltat sub programul INTERREG IIA este 

"dezvoltarea cablajului la reţeaua din fibră optică - de mare capacitate între centrele universitare 

Valenciennes und Mons". 

Câteva scopuri cheie sînt: 

(1) întrebuinţarea funcţională a reţelei din fibră optică de înaltă capacitate, 

(2) dezvoltarea cooperării transfrontaliere în domeniul producerii de imagine precum şi al prestărilor de 

servicii legate de reţeaua de fibră optică, 

(3) înlesnirea transferului tehnologic între amplasările de producţie implicate şi industrie şi 

(4) exploatarea sinergiilor noilor echipamente pentru generarea de imagini digitale. 

Pînă la sfîrşitul lui decembrie 1997 s-a realizat un test de capacitate pentru transmisia optică de semnale între 

punctele principale de conexiune, un examen al eficacităţii legăturii ATM 155 megabiţi/secundă precum şi 

cercetarea legăturii acestora cu alte reţele existente. Prin utilizarea tehnologiei ATM pot fi transmise acum pe 

un "data highway" transfrontalier toate formele de informaţie (text, imagine, sunet) cu înaltă capacitate; astfel 

viteza de transmisie se ridică, prin noua legătură, la aproape 20 imagini pe secundă. 


70


Asociaţia de transport fără frontiere - INTERREG IIA (A/D) 

Euroregiunea Salzburg-Berchtesgadener Land-Traunstein (D/A) cu aproximativ 500.000 locuitori este 

considerată drept o poziţie economică atractivă în Europa care foloseşte transfrontalier şansele sale. Asociaţia 

transfrontalieră de transport “Land Salzburg-Landkreis Berchtesgadener Land” a luat naştere în 1997 după ce 

districtul german a fost inclus printr-un contract de cooperare cu Landul Salzburg, fără tratat bilateral special, 

în sistemul integrat austriac de transport. 

De atunci toţi locuitorii acestei euroregiuni pot călători de la una la cealaltă staţie de autobus de pe ambele 

părţi ale frontierei cu un tichet şi la acelaşi tarif. A fost elaborat un sistem de zone de tarif şi au fost instalate 

aparate electronice de distribuire a tichetelor de călătorie. Sistemul transfrontalier de transport integrat şi 

noul model de transport au fost armonizate, două sisteme publice, pînă acum diferite, de transport atît în 

privinţă legislativă cît şi financiară (un bilet de călătorie - un tarif). Fiecare bilet conţine un set de date care se 

împarte după un model alveolar pentru zona de tarif. Problematica legată de valută, respectiv curs de schimb, 

diferite cote de impozit precum şi condiţiile cadru legislative sînt luate în consideraţie. Veniturile din biletele 

de călătorie sînt atribuite prin societatea de transport Salzburger ţărilor, autorităţilor zonale şi întreprinderilor 

de transport. Rezultatele de pînă acum: numărul de beneficiari ai transportului public de persoane a crescut, 

favorizarea poziţiei regiunii precum şi interacţiunea/cooperarea cu centrul superior Salzburg s-au consolidat. 

Contact: 

Euregio Salzburg-Berchtesgadener Land – Traunstein 

Sägewerkstr. 3 

D-83345 Freilassing/Obb. 

Telefon / Telefax: +49 8654 497181 

Bayrisches Staatsministerium für Wirtschaft, Verkehr und Technologie 

Prinzregentenstr. 28 

D-80525 München 

Tel.: +49 8921 622582 

Fax: +49 8921 622760 


71


Modernizarea legăturilor de transport în Pirinei - INTERREG IIA (E/F) 

În anul 1988, "Asociaţia Pirineilor" (CTP) a aprobat: 

- crearea a două linii de înaltă viteză pe ţărmul Atlanticului şi al Mării Mediterane, 

- reorganizarea ambelor linii convenţionale de cale ferată din Pirineii de vest şi est şi construirea unei linii 

convenţionale peste Pirineii centrali conform normelor internaţionale. 

Sistemul rutier de transport prevede crearea unei reţele echilibrate în spaţiul Pirineilor: 

- autostrăzi la ţărmul Atlanticului şi Mării Mediteraneene (E5/E70/E80 şi E15); 

- repararea parţială a drumurilor în Pirineii centrali prin zona Cerdagne (E9) şi Somport (E7), 

- două drumuri paralele în Nordul şi Sudul Pirineilor. 

Cele două zone de comunicare de la coasta Mării Mediterane şi de la Atlantic reprezintă peste 80% din 

circulaţia de frontieră din Pirinei. S-a ajuns la concepţia că ambele linii care prin Pirineii centrali unesc 

Toulouse cu Barcelona şi Pau cu Zaragoza, pot realiza o contribuţie la îmbunătăţirea transportului şi a 

relaţiilor economice şi sociale. În anul 1991, Franţa şi Spania au decis construirea unui tunel lung de 40 km 

sub punctul de trecere Somport. Nelipsit de însemnătate ar fi din punct de vedere local un trafic de siguranţă 

crescută şi din punct de vedere internaţional, o legătură îmbunătăţită între zonele muntoase şi centrele lor 

administrative şi economice, comunicare îmbunătăţită în plan regional între regiunea Andours-Garonne şi 

valea Ebro, legături mai bune transregional între Aquitaine, Midi-Pirinei şi regiunile spaniole şi în plus o 

luare în consideraţie a condiţiilor necesare mediu cu scopul declarat ca linia să nu se dezvolte ca arteră 

principală de transport. 

Contact: 

Comunidad de Trabajo de los Pirineos 

Torre del Reloj 

Calle Ramón y Cajal s/n 

E-22 700 Jaca 

Tel.: +34 974 355 229 

Fax: +34 974 355 229 


Infrastructura de transport - studiu (IRL/UK) 

Acest proiect este realizat transfrontalier de către reţeaua Irish Central Border Area (ICBAN) şi de Nord West 

Region Cross-Border Group (NWRCBG). Rezultatele studiului trebuie să fie recomandări clare pentru 

consolidarea infrastructurii de transport pe baza unei analize cost-avantaj. Recomandările din 1998 conţin 

scopuri cu privire la: 

- consolidarea drumurilor principale şi întreţinerea drumurilor regionale, 

- bazele pentru investiţii în porturi şi aeroporturi, 

- o caracterizare strategică a întregii infrastructuri de transport. 

Contact: 

Irish Central Border Area Network (ICBAN) 

c/o Town Hall 

Enniskillen, Co. Fermanagh 

Northern Ireland 

Tel.: +44 8 1365 325050 

Fax: +44 8 1365 322024 

72


Szcecin - dezvoltarea porturilor şi a zonei Oder (D/PL) 

Porturile Szcecin/Swinovjscin formează împreună cel mai mare complex de porturi la Marea Baltică. Din 

1997 s-a prevăzut o nouă organizare şi extindere a porturilor. La aceasta se adaugă, alături de extinderea 

porturilor, reconstruirea legăturilor rutiere, construirea de poduri feroviare şi rutiere şi dezvoltarea sistemului 

de transport maritim computerizat. În acest complex de porturi şi rîuri ale euroregiunii POMERANIA se 

efectuează astăzi un transport de mărfuri de peste 25 mil t anual. S-a prevăzut, de asemenea, şi dezvoltarea 

unui centru de yachting şi agrement la lacul Babic. 

Contact: 

Szcecin-Swinovjscic Port Authority 

ul. Bytomska 7 

PL-70-603 Szcecin 

Tel.: +48 91 430 89 99 

Fax: +48 91 462 4842 

Legătura feroviară Helsinki - St. Petersburg (FIN/RF) 

Această legătură feroviară a fost construită acum 130 de ani ca legătură cu o singură linie. Ea e considerată 

astăzi ca fiind cel mai important segment al legăturilor finlandeze vest-est şi a obţinut o înaltă prioritate în 

proiectul TEN "Triunghiul nordic". În cadrul INTERREG s-a prevăzut mai ales extinderea gărilor de 

frontieră, facilitată de lăţimea egală a benzii. Prin extinderea liniilor de cale ferată şi a legăturilor portuare 

circulaţia pe calea ferată Helsinki - St. Petersburg a fost deja considerabil îmbunătăţită. Pînă în anul 2006 

zona de frontieră nord- şi sud-careliană a Finlandei trebuie să fie încheiată. 

Contact: 

Finnische Staatsbahnverwaltung – Arja Aalto 

Suomalainen ratakallintokeskus 

SF-00100 Helsinki 

Tel.:+358 9 5840 5121 


73



Îmbunătăţirea accesului la podul Guadiana (P/E) 

Guadiana formează frontiera naturală între Andaluzia şi Algarve. În trecut existau doar slabe legături 

transfrontaliere. Mulţi vizitatori ai Andaluziei şi Algarvei foloseau podul de curînd terminat (în anul 1994 

aproximativ 4 milioane în direcţia Algavre). Podul este legătura cea mai importantă între ambele zone de 

frontieră. De aceea el este de mare importanţă pentru dezvoltarea economică regională. 

Pentru optimizarea folosirii podului legăturile la drumurile principale trebuie să fie îmbunătăţite. Scopul 

principal al proiectului este dezvoltarea unei reţele bune de drumuri, precum şi stimularea dezvoltării 

economice în ambele zone de frontieră. Bunele legături asigură un acces mai bun la pieţele de pe ambele părţi 

de frontieră. 

Acest proiect a fost sprijinit de Commissao de Coordenacao da Regiao do Algavre (CCR Algavre) şi de 

oficiul naţional al construcţiei de drumuri al Junta Autonoma de Estradas (JAE). Investiţia totală a fost în 

valoare de 20,5 mil. ECU, 70% din această sumă a fost finanţată de UE. 

Contact: 

Commissão de Coordenacão da Região do Algarve 

Praca da Liberdade 

P-8000 Faro 

Tel.: +351 89 822287 

Fax: +351 89 803591 

Noua legătură cu bacul în Euroregiunea Elbe-Labe (CZ/D) 

Euroregiunea Elbe-Labe este o îndrăgită zonă de agrement. Potenţialul ei turistic s-a ridicat prin deschiderea 

frontierei dintre Republica Cehă şi Germania. Singura legătură de pînă acum în valea Elbei era drumul din 

zona Schmilka. Acest punct rutier de trecere a pus multe probleme, deoarece întregul transport, inclusiv 

bicicliştii şi pietonii, foloseau acest punct de trecere. În timpul concediului şi în weekend acesta crea 

dificultăţi şi ambuteiaj, cu timpi ridicaţi de aşteptare la punctul de trecere. În plus, controalele de frontieră 

germane şi cehe se află la distanţă de 1 km unul de celălalt. Acest lucru este neplăcut pentru biciclişti şi 

pietoni deoarece ei trebuie să împartă drumul cu automobilele. Noua legătură cu bacul între CZ şi D în 

regiunea Schöna a fost deschis în 1997 şi s-a bucurat de o popularitate ridicată. Circa 300.000 de călători sînt 

trasportaţi anual cu bacul. 

Noul punct de trecere uneşte şi gara de la Schöna (D) cu Hrensko (CZ) şi scurtează astfel timpii de aşteptare 

în Schmilka. În plus noua legătură, care are punctul de pornire în Schöna, face ca linia de cale ferată să fie 

mai atractivă şi reduce fluxul de transport în Schmilka. Proiectul sprijină dezvoltarea economică a zonei de 

frontieră, degajează mediul, stimulează turismul. Se aşteaptă ca pe partea germană să fie conectate mai multe 

drumuri, linii de cale ferată şi drumuri pentru biciclete la noua staţie de bacuri din Schöna, în timp ce partea 

cehă lucrează în prezent pentru extinderea legăturii ei dinspre Decin către Schöna. 

Proiectul a fost sprijinit de PHARE (200.000 Euro) şi INTERREG IIA (577.200 Euro). Responsabilitatea 

pentru acest proiect a fost preluată de Reinhardtsdorf-Schöna, ceea ce a asigurat participarea nivelului local în 

faza de pregătire şi realizare. Se aşteaptă ca proiectul să îmbunătăţească cooperarea transfrontalieră 

orizontală şi verticală între factorii de decizie locali şi regionali. 

Contact: 

Euroregion Elbe-Labe 

Emil-Schlegel-Straße 11 

D-01796 Pirna 

Tel.: +49 3501 520013 

Fax: +49 3501 527457 

74


Modernizarea canalului Ballinamore-Ballyconnell, a căii navale Shannon-Erne 

(IRL/UK) 

Acest amplu proiect de infrastructură uneşte căile navale irlandeze din zona Shannon cu regiunea nord 

irlandeză Erne (UK). El conţine modernizarea sistemului de canale, care timp de 100 de ani a fost neglijat. 

Scopul principal al proiectului este stimularea dezvoltării pe termen lung a economiei din zona de frontieră, 

întărirea structurilor transregionale şi crearea unei bune baze pentru cooperarea transfrontalieră şi dezvoltarea 

municipală. Ogoarele acestei regiuni teritoriale sînt de proastă calitate. Aici se găsesc doar mici gospodării 

ţărăneşti şi atractiva regiune agricolă s-a depopulat. Planul de dezvoltare economică a fost îmbinat cu 

modernizarea căilor navale, dezvoltarea de centre turistice - în special centrul de închiriat bărci, canoe şi 

pentru pescuit, drumeţii precum şi valorificarea punctelor de interes economic şi arheologic. 

În anul 1989 s-a finalizat un studiu de sustenabilitate. Lucrările de construcţie au început în anul 1991 şi 

proiectul a fost terminat în prima parte a anului 1994. Proiectul consta în ample lucrări de construcţie, 

inclusiv construcţia unui nou canal (lăţime minimă 13 m, adâncime 1,55m, lungime 62 km), restaurarea a 16 

ecluze precum şi a 34 poduri peste canal. Canalul a fost dezvoltat prin respectarea principiilor ecologice, 

deoarece proiectul include de asemenea întreţinerea zonelor mlăştinoase, protecţia habitatelor şi 

îmbunătăţirea calităţii apei. 

Acest proiect comunitar a fost realizat de către guvernul irlandez şi nord-irlandez (UK). A fost finanţat de 

către autorităţi şi cele trei administraţii municipale. În plus, au fost consultate grupele de interese şi 

comunităţile locale ale zonei de frontieră. 

Mai departe s-au dezvoltat structuri administrative, de întreţinere şi de marketing pentru maximizarea 

exploatării avantajelor economice ale căilor navale. INTERREG I a sprijinit proiectul cu 12 mil EURO. În 

plus, a fost sprijinit de către Programul Operaţional de turism (IRL) precum şi de Fondul Internaţional pentru 

Irlanda - IFI. Costul total este aproximativ de 38 mil. Euro. 

Contact: 

Office for Public Works 

51 St. Stephen’s Green 

IRL-Dublin 2 

Tel.: +353 1 6613111 

Fax: +353 1 66110747 


75



Planificarea regională a energiei (AL/GR) 

Acest proiect care se ocupă cu planificarea regională a energiei conţine o cooperare între Albania şi nordvestul 

Greciei (regiunea Epirus şi vestul Macedoniei). Acest proiect îşi propune să evalueze sursele de 

energie regionale naţionale în privinţa posibilităţilor lor de utilizare în politica regională privind energia, 

dezvoltarea unei strategii comune, sprijinirea planului de energie propus şi schimbul de experienţă în sectorul 

energetic între Albania şi Uniunea Europeană. Proiectul se realizează într-un timp de peste 19 luni. Sarcini 

importante sînt colectarea de studii de referinţă existente precum şi de date şi informaţii. În plus este apreciată 

situaţia prezentă şi proiectul este evaluat; sînt întocmite un raport introductiv precum şi recomandări pentru 

un plan transregional energetic. Proiectul este completat printr-un program naţional în Ioannina (GR) şi 

Tirana (AL) cu privire la dezvoltarea unui serviciu de şcolarizare şi informare pentru distribuirea rezultatelor 

studiilor menţionate. Acest serviciu pune la dispoziţie detalii cu privire la planul comun energetic, precum şi 

cu privire la transferul de informaţii şi know-how în sectorul energetic, inclusiv aplicarea şi avantajele 

tehnologiei informaţionale şi a unei bănci de date. Proiectul a fost sprijinit de către programul Synergie al UE. 

Comitetul de comandă al proiectului conţine colaboratori greci şi albanezi (reprezentanţi ai fundaţiei Egnatia 

Epirus a Universităţii Tehnice Naţionale a Albaniei precum şi a Centrului albanez de management şi de 

diseminare UE). 

Contact: 

Fundaţia Egnatia Epirus 

Voriou Ipirou 20 

GR-453 33 Ioannina 

Tel.: +30 651 72165 

Fax: +30 651 31224 

Asociaţia de transport fără frontiere din regiunea Öresund (DK/S) 

Un grup mixt de politici a fost însărcinat cu elaborarea obiectivelor Comitetului Öresund: împlinirea visului 

privind un system integrat de transport fără frontiere din regiunea Öresund. Studiul a trebuit să cerceteze 

următoarele probleme: 

- un sistem integrat competitive de transport în regiune, 

- legături directe de transport între multiple localităţi pe partea daneză şi suedeză a Öresund-ului, 

- construirea podului pentru înlăturarea barierelor; utilizarea podului trebuie să fie la fel de eficientă în ceea 

ce priveşte costul ca şi cea a drumurilor de ţară, 

- investiţiile trebuie să fie coordonate şi planificate în comun, 

- sistemul biletelor de călătorie şi a impozitării trebuie să fie uniformizat. 

Scopul proiectului a fost de a elabora un raport despre sistemul integrat de transport incluzînd un plan de 

acţiune cu recomandări pentru sistem, taxe de trecere şi cooperare dintre administraţii. Acest raport a 

contribuit esenţial la rezolvarea problemelor importante apărute după terminatea "legăturii fixe" (tunel/pod) 

peste Öresund în anul 2000. 

Contact: 

Öresundskomiteen 

Gammel Kongevej 1 

DK-1610 Kobenhavn V 

Tel.: +45 33 220011 

Fax: +45 33 220023 

76


Calea ferată municipală transfrontalieră Kungspilen (S/N) 

Acest proiect se referă la organizarea legăturilor de transport pentru navetişti între Suedia şi Norvegia. 

În 1993 Cooperarea ARKO a prezentat prima schiţă de proiect pentru un tren accelerat regional cu scopul de 

a îmbunătăţi oportunităţile locurilor de muncă, servicii de întreţinere, schimb cultural etc., pe distanţa 

Kristinehamn-Karlstad-Arvika-Kongsvingar-Lilleström-Oslo. 

În 1996 Cooperaţia-ARKO a primit sprijin INTERREG pentru acest proiect: 

"Legături transfrontaliere" - un grup compus din membri ai SJ, NSB, Värmlandstrafik AB, Nedmark 

fylkeskommune şi ai Cooperaţiei-ARKO au avut de elaborat bazele pentru deciziile privind soluţii tehnice, 

calcule, studii de călătorie, propuneri de finanţare, sugestii pentru traficul local, organizaţii etc. cu scopul de a 

începe, în 1998-1999, o perioadă de testare pentru regiunea Kungspilen. 

Contact: 

ARKO Cooperation 

S-673 93 Morokulien 

Tel.: +46 571 23388 

Fax: +46 571 23398 


Punctul nodal Kvarken (FIN/S/N) 

Scopul acestui proiect este pregătirea şi constituirea unei baze informaţionale virtuale pentru firme din 

regiunea Kvarken. Această bază trebuie să funcţioneze ca "centru comercial" folosit în comun, pentru 

folosirea Internetului pentru scopuri comerciale şi de identificare a partenerilor comerciali în zona 


Contact: 

Regional Council of Ostrobothnia (Österbottens förbund) 

PB:174 

FIN-65101 Vasa 

Tel.: +358 6 3206500 

Fax: +358 6 3206550 

77

C 4 

TURISM

Ghid de cooperare transfrontalieră 

CAPITOLUL C 4: TURISM 

DESCRIERE: 

Acest capitol se axează pe potenţialul dezvoltării turismului ca o cale a diversificării şi restructurării 

regiunilor frontaliere, bazată pe strategii ale turismului de “nişă”. În timp ce unele regiuni frontaliere trebuie 

să se ocupe de probleme legate de turismul de masă, altele, mai ales cele a căror dezvoltare “trenează”, tind 

să aibă un potenţial turistic bun. Activităţile principale de promovare a dezvoltării turismului în regiunile 

transfrontaliere se axează pe cooperarea la nivel strategic în vederea cercetării oportunităţilor şi elaborării 

strategiilor de cooperare, urmate de crearea produselor de turism prin cooperare, a strategiilor de marketing şi 

a serviciilor de susţinere. 


• Turismul poate avea rol de catalizator în adaptarea structurală şi dezvoltarea regiunilor transfrontaliere şi 

poate contribui la dezvoltarea unor domenii variate, incluzînd piaţa muncii (noi abilităţi şi angajare 

alternativă), infrastructură şi facilităţi (drumuri, transport, cazare şi facilităţi de petrecere a timpului 

liber), investiţii şi noi localuri de afaceri; 

• Strategiile de dezvoltare a turismului trebuie să se bazeze pe conceptul dezvoltării cu şanse de susţinere 

şi al conştientizării potenţialelor puncte slabe asociate efectelor negative ale turismului (asupra mediului, 

agriculturii, comunităţilor locale etc.). Aspectele de mediu trebuie integrate în luarea deciziilor şi 

managementul proiectelor de turism. 

• Dezvoltarea turistică reuşită în anumite regiuni solicită cooperare la nivel strategic (produse de 

planificare, pieţe etc.) şi la nivelul acţiunilor practice / proiectelor ce implică o gamă largă de interese 

(publice, private, ale comunităţii); 

• Perceperea competiţiei puternice între ariile de frontieră trebuie să fie înlocuită de ideea că o regiune 

frontalieră poate oferi prin cooperare un produs sau o gamă de produse unică. 

• Strategiile de dezvoltare turistică reuşită se raportează la crearea unei diversităţi de produse şi servicii 

pentru a atrage şi a reţine turiştii într-o etapă iniţială şi apoi pentru perioade mai lungi; ţintirea eficientă a 

segmentelor de piaţă; şi livrarea unor servicii de calitate “absolută”. 

EXEMPLE: 

- Border Fortifications (Fortificaţii de Frontieră – puncte de întîlnire transfrontalieră) (E/P) 

- Hospitality Ireland (Irlanda Ospitalităţii)– (IRL/NI) 

- Kingfisher Cycle Trail (Circuitul Kingfisher) - (IRL/NI) 

- Ferry link (Legătură feribot) (D/CZ) 

- Village Renovation (Reconstruire rurală) (D/CZ) 

- Collaboration between the Regional Tourism Federation of Languedoc-Roussillon and the area of Garrotxa 

(Colaborarea între Federaţia Regională de Turism Languedoc-Roussillon şi regiunea Garrotxa) (F/E) 

- The North West Passage (Coridorul Nord-Vestic) (IRL/NI) 

- Tourist Map Galicia/Norte (Harta Turistică Galicia/Norte) (E/P) 

- Creation of Centres of Tourism Services and Computer Network Informaţion (Crearea Centrelor Serviciilor 

de Turism şi a Reţelelor de Informaţii Computerizate) (PL/LT) 

- Riding Facilities’ Improvement (Îmbunătăţirea dotărilor pentru turism) (A/SLO) 

- Skanland Summer Tourism (Turismul de vară Skanland) (DK/SE) 

"- Livonian Pearls" (“Perlele Livoniene”) (ES/LV) 

- Exemplele de proiect selectate din broşura informaţivă LACE III 

C 4 Turism 79



1. Context 

Acest capitol se ocupă de 

cooperarea transfrontalieră în 

domeniul turismului. Turismul este 

privit ca o componentă importantă a 

acţiunilor de dezvoltare economică 

regională şi ca o sursă semnificativă 

de locuri de muncă în Uniunea 

Europeană. Acest lucru a fost 

recunoscut în Tratatul de la 

Maastricht, care a admis pentru 

prima oară că politicile Uniunii 

Europene trebuie să includă măsuri 

în domeniul turismului. În marea 

majoritate a regiunilor 

transfrontaliere, turismul este acum o 

componentă importantă a strategiilor 

sau conceptelor de dezvoltare, şi 

este una dintre priorităţile 

Programelor Operaţionale 

Interregionale. 

În aprilie 1995, Comisia Europeană a 

publicat o „Green Paper” asupra 

rolului Uniunii Europene în 

dezvoltarea turismului, care 

urmăreşte să stimuleze dezbaterea 

asupra modalităţilor de maximizare a 

eficienţei rolului Uniunii Europene în 

sprijinirea turismului. Principalele 

instrumente de susţinere a turismului 

includ următoarele: 

• Fondurile Structurale UE, prin 

principalele Cadre de Lucru pentru 

Susţinere Comunitară şi 

Documente Unice de Programare 

şi o serie de Iniţiative Comunitare 

(cu precădere Leader în ariile 

rurale şi INTERREG), instrumente 

de lucru care oferă o contribuţie 

importantă la dezvoltarea 

turismului în regiunile Uniunii 

Europene şi caută să realizeze 

obiectivele coeziunii economice şi 

sociale aşa cum sînt definite în 

articolul 130a. al Tratatului; 

• politicile de piaţă internă care 

promovează un mediu favorabil 

creşterii comerţului, ce poate 

promova turismul intra-comunitar 

şi ideea că Uniunea Europeană 

este o destinaţie unică pentru 

turiştii din afara Uniunii Europene. 

Dezvoltarea turismului poate ajuta la 

rezolvarea multor necesităţi de 

dezvoltare şi a inadvertenţelor tipice 

regiunilor frontaliere – acestea includ 

promovarea unei game diverse de 

activităţi economice în regiunile 

frontaliere; crearea noilor oportunităţi 

de angajare, o creştere a numărului 

locurilor de muncă şi dezvoltarea 

unor noi abilităţi; oferirea unor 

mijloace de conservare a 

patrimoniului natural şi cultural al 

unei regiuni şi oportunităţi de creştere 

a gamei şi a calităţii atracţiilor şi 

serviciilor locale, precum şi a 

infrastructurii locale. 

2. Necesităţi şi priorităţi în 

regiunile transfrontaliere 

Necesităţile şi priorităţile legate de 

turism ale regiunilor transfrontaliere 

prezintă interdependenţe marcante. 

Calitatea mediului este un factor 

cheie în stabilirea potenţialului de 

dezvoltare a turismului într-o 

regiune; tipul de turism care poate fi 

dezvoltat (adică turismul de masă, 

acoperind atît turismul de “vară” în 

ariile de coastă cît şi turismul de 

“iarnă” în ariile muntoase, bazat pe 

schi / sporturi de iarnă, sau turismul 

de “nişă”, bazat pe patrimoniul 

cultural, turismul bazat pe activităţi, 

turismul rural), şi calitatea produselor 

turistice şi tipurile de vizitatori care 

pot fi atraşi. Aceasta se aplică 

dezvoltării turismului atît în regiunile 

rurale, care poate fi bazat fie pe 

turism de “masă” sau de “nişă”, unde 

peisajul, trasăturile fizice şi lipsa 

poluării sînt factori de mediu cheie, 

cît şi turismului urban, bazat pe 

cultură, patrimoniu şi agrement, unde 

calitatea mediului construit, 

C 4 Turism 80


infrastructura şi serviciile de 

susţinere, incluzînd conexiunile de 

transport către şi în interiorul ariei, au 

o importanţă majoră. Regiunile 

frontaliere, mai ales cele cu 

dezvoltare “trenantă”, tind să aibă un 

potenţial bun pentru dezvoltarea 

turismului. Construirea pe baza 

acestui potenţial şi dezvoltarea lui pot 

avea o funcţie catalizatoare asupra 

adaptării structurale şi a dezvoltării 

acestor regiuni, şi pot contribui la 

dezvoltarea unui număr de domenii 

diverse, mai ales: 

• Dezvoltarea economică regională: 

Turismul este adeseori o arie de 

activitate economică relaţiv nouă 

în regiunile transfrontaliere şi 

poate promova diversificarea 

economiei regionale şi generarea 

de activităţi economice şi de venit 

suplimentare, direct în sector şi de 

asemenea indirect prin crearea de 

noi pieţe pentru produsele şi 

serviciile locale; 

• Dezvoltarea pieţei regionale a 

forţei de muncă: Turismul are în 

general în vedere permanenta 

creare de locuri de muncă ceea ce 

îi conferă un atribut în ceea ce 

priveşte îmbunătăţirea situaţiei 

pieţei regionale a forţei de muncă. 

Dezvoltarea turismului poate crea 

noi locuri de muncă şi oportunităţi 

de angajare alternativă şi poate 

ajuta la rezolvarea problemelor 

locurilor de muncă în regiunile 

transfrontaliere (problema 

şomajului cauzat de exemplu, de 

modificări în structura activităţilor 

din regiunile de frontieră şi 

diminuarea numărului locurilor de 

muncă în sectoarele tradiţionale, 

precum şi a nivelului scăzut de 

angajări şi a ratelor mici de 

participare în componenţa pieţei 

locurilor de muncă, pentru anumite 

categorii defavorizate precum 

femeile, fermierii angajaţi cu 

jumătate de normă etc.). În timp, 

dezvoltarea turismului stimulează 

şi crearea de noi abilităţi; 

• Dezvoltarea infrastructurii şi a 

dotărilor: Turismul modern 

necesită o infrastructură şi servicii 

de înaltă calitate, incluzînd o reţea 

de drumuri, căi ferate, aeroporturi, 

telecomunicaţii, centre de 

informare turistică, facilităţi de 

cazare şi agrement. De 

asemenea, se solicită servicii 

(publice) eficiente, cum ar fi 

transport public, îngrijire medicală 

şi facilităţi comerciale; 

• Amplasarea investiţiilor şi 

afacerilor: Existenţa unei 

asemenea infrastructuri şi a 

facilităţilor combinate cu o calitate 

înaltă a vieţii şi a mediului, 

influenţează, la rîndul său, 

atractivitatea unei regiuni 

frontaliere în ceea ce priveşte 

stabilirea în zonă a afacerilor / 

investiţiilor. Regiunile 

transfrontaliere tind să prezinte 

avantaje comparative faţă de 

regiunile situate în principalele 

centre economice în ceea ce 

priveşte calitatea vieţii şi a 

factorilor de mediu. 

Măsura în care turismul poate fi un 

factor catalizator pentru dezvoltarea 

economică în regiunile 

transfrontaliere depinde foarte mult 

de caracteristicile regiunii în privinţa 

resurselor turistice (linie de coastă, 

munţi, patrimoniu cultural), amestecul 

de resurse prezente şi gradul de 

importanţă pe care strategiile şi 

activităţile îl alocă promovării 

turismului şi cooperării 


3. Probleme tipice regiunilor 


Problemele legate de turism, mediu 

şi infrastructură în regiunile 

transfrontaliere tind să fie 

interdependente. O chestiune 

C 4 Turism 81


importantă, mai ales în regiunile 

transfrontaliere rurale, este 

promovarea dezvoltării tipurilor de 

turism compatibile cu menţinerea 

unui mediu de înalta calitate şi, în 

unele cazuri, evitarea sau abordarea 

problemelor existente de degradare a 

mediului, cauzate de “turismul de 

masă” şi de planificarea deficitară a 

dezvoltării infrastructurii. Principalele 

dificultăţi se raportează nu numai la 

integrarea diferitelor aspecte ale 

politicilor zonale (adică integrarea 

preocupărilor de mediu în strategiile 

de dezvoltare turistică), ci şi la 

îndeplinirea acestui deziderat în 

situaţia în care trebuie depăşite şi 

efectele de barieră ale frontierei. 

Efectul de barieră al frontierelor 

naţionale a avut prin tradiţie un 

impact negativ asupra dezvoltării 

turismului în regiunile frontaliere, aşa 

încît aceste regiuni au fost mulţi ani 

incapabile să-şi exploateze pe deplin 

potenţialul turistic. Principalele 

probleme raportate la dezvoltarea 

turismului în regiunile transfrontaliere 

pot fi rezumate după cum urmează: 

• lipsa informaţiei asupra virtualelor 

puncte forte ale regiunii frontaliere 

ca întreg, care pot fi baza 

dezvoltării unei diversităţi de 

produse turistice, exploatînd la 

maximum investiţiile existente în 

infrastructura şi serviciile de 

turism şi planificînd noi direcţii de 

dezvoltare; 

• problema conflictelor existente sau 

potenţiale între turism şi alte 

aspecte de dezvoltare de o parte 

şi de alta a frontierei, mai ales în 

cazul ariilor turismului de "masă”. 

Acestea includ tendinţe de 

hiperpotenţare a turismului şi 

crearea unor noi dependenţe şi a 

unui dezechilibru în structura 

economică regională, şi 

incompatibilităţi în privinţa 

efectelor negative de mediu, 

eroziune şi lipsa integrării în 

cultura locală şi în modul de viaţă 

al oamenilor şi al comunităţilor 

locale; 

• lipsa contactelor şi a reţelelor 

specializate transfrontaliere între 

instituţiile publice, a agenţiilor 

echivalente de promovare a 

turismului şi a altor organizaţii 

incluzînd companiile private, care 

pot ordona, dezvolta şi susţine 

eforturi comune în actvităţile 

turistice, mai ales în vederea 

dezvoltării punctelor forte şi a 

resurselor ce trebuie investite în 

dezvoltarea produselor şi a pieţei 

turistice; 

• deficienţe în transport şi 

infrastructură economică cerute de 

dezvoltarea turismului, care aduc 

regiunile transfrontaliere în situaţia 

de a fi în primul rînd destinaţii mai 

costisitoare, cărora le lipsesc 

conexiunile interne şi infrastructura 

care să reţină vizitatorii sau să îi 

atragă în diversele perioade ale 

anului (ex.: depăşirea problemelor 

legate de caracterul sezonier). 

Acestea includ probleme de 

traversare a frontierei (drumuri, 

poteci pentru ciclism, rute turistice 

etc.), de transport public 

transfrontalier, de facilităţi şi reţele 

de cazare şi dificultăţi în atingerea 

standardelor de calitate solicitate 

de către turiştii cu venituri mari; 

• lipsa abilităţilor şi a metodelor 

cerute de oferirea serviciilor de 

înaltă calitate de către firmele 

turistice din regiunea 

transfrontalieră; lipsa cunostinţelor 

şi a abilităţilor de piaţă care să 

informeze asupra dezvoltării 

produselor turistice şi să le vîndă 

eficient în pieţele avute în vedere. 

O deficienţă majoră în raport cu 

dezvoltarea turismului, mai ales în 

regiunile rurale periferice, este 

pierderea unor părţi însemnate a 

veniturilor şi a locurilor de muncă 

de către afacerile locale şi locuitorii 

din respectiva regiune 

C 4 Turism 82


transfrontalieră, datorită 

dependenţei acestora de operatori 

externi, companii de transport şi 

turism din afara zonei; 

• concepţia adînc înrădăcinată de 

competiţie existentă între zonele 

situate în ambele părţi ale 

frontierei, care face cooperarea 

dificilă. Această percepţie tinde să 

aibă efecte negative în contextul 

unei dezvoltări de mai lungă 

durată a turismului într-o regiune 

frontalieră. Turismul devine din ce 

în ce mai mult o afacere de piaţă 

globală, un loc unde competiţia 

provine din multe surse şi nu în 

mod special din arii învecinate. În 

acest context, strategiile reuşite de 

dezvoltare trebuie să contribuie la 

crearea unei diversităţi de produse 

şi servicii în vederea atragerii şi 

menţinerii clienţilor / turiştilor atît 

într-o prima etapă cît şi pe 

perioade mai lungi; găsirea 

efectivă a segmentelor de piaţă; şi 

livrarea unor servicii de calitate 

“perfectă”. 

4. Tipuri de acţiuni pentru 

promovarea cooperării 


Accentul pus pe strategiile şi acţiunile 

din aceste domenii de politica din 

regiunile transfrontaliere trebuie să 

se axeze pe interdependenţele dintre 

mediu şi dezvoltarea turismului. Nu 

doar interdependenţa turismului şi a 

politicilor de mediu influenţează 

procesul de dezvoltare regională, ci 

şi sinergia care poate fi cîştigată din 

cooperarea transfrontalieră în ambele 

domenii. Astfel, importanţa unei 

strategii comune este vitală pentru 

maximizarea oportunităţilor şi 

reducerea la minimum a pericolelor. 

Consideraţiile asupra eficienţei pun 

în evidenţă nevoia unei abordări 

strategice bazate pe evaluarea 

problemelor şi a potenţialului, 

identificînd prioriăţi transfrontaliere şi 

adoptînd o perspectivă de lungă 

durată. Respectarea condiţiei ca 

aspectele de mediu să fie integrate în 

luarea de decizii şi managementului 

proiectelor turistice i se acorde 

importanţa cuvenită se constituie în 

atribute esenţiale pentru obţinerea 

unor rezultate pozitive. Concluziile 

Conferinţei Anuale LACE care a avut 

loc în 1999 în Joensuu pe tema 

reconcilierii oportunităţilor de 

dezvoltare cu interesele mediului şi 

ale agriculturii au susţinut: 

“Favorizarea formelor de dezvoltare 

sustenabilă a turismului înseamnă, în 

general, că activităţile nefaste 

mediului, resurselor naturale sau 

agriculturii trebuie evitate. Astfel, se 

va realiza o coexistenţă armonioasă 

între turism şi agricultura desfăşurată 

în deplină armonie cu mediul.” 

Regiunile transfrontaliere au adeseori 

aceleaşi tradiţii istorice şi culturale şi 

peisaje naturale atrăgătoare. În 

ambele cazuri, regiunile 

transfrontaliere pot extrage beneficii 

din cooperare – cooperarea poate 

ajuta la crearea unei mai mari 

diversităţi şi diferenţieri a gamei şi a 

produselor de turism şi de mediu; 

poate crea economii la scară, poate 

face promovarea mai eficientă şi 

poate ajuta la o mai bună abordare a 

problemelor sau chestiunilor specifice 

dezvoltării turismului - cum ar fi 

găsirea de soluţii la probleme legate 

de caracterul sezonier, îmbunătăţirea 

situaţiei angajărilor în turism în 

regiunea transfrontalieră, şi creşterea 

oportunităţilor turistice în afara 

perioadelor tradiţionale, pe măsura 

creşterii gamei produselor. 

Principalele tipuri de acţiuni în 

regiunile de frontieră pentru 

promovarea dezvoltării turismului se 

raportează la următoarele: 

• cooperare la nivel strategic pentru 

planificarea conjugată a dezvoltării 

produselor şi serviciilor turistice 

oferite de regiune, piaţa, 

C 4 Turism 83


marketingul şi integrarea 

dezvoltării turismului transfrontalier 

în alte aspecte ale politicii – în 

mod special infrastructura şi 

serviciile de transport, mediu şi 

dezvoltarea resurselor umane. 

Conlucrarea în dezvoltarea 

strategiilor începe de la 

cooperarea pe o gamă de acţiuni 

pregătitoare, incluzînd audituri ale 

resurselor turistice (obiective 

naturale, infrastructură, servicii), 

identificarea punctelor forte, a 

punctelor slabe, a oportunităţilor şi 

riscurilor (SWOT), stabilirea 

scopurilor, studii de sector şi de 

piaţă etc. şi identificarea 

priorităţilor şi obiectivelor comune 

(de exemplu abordarea aspectelor 

legate de sezon) şi a 

oportunităţilor pentru cooperarea 

în acţiune; 

• cooperarea în proiecte şi acţiuni 

specifice din domeniu, implicînd 

gama variată a instituţiilor şi 

operatorilor din sectorul turistic – 

incluzînd agenţii regionale de 

promovare a turismului, autorităţi 

locale, operatori de turism, 

companii de transport, afaceri şi 

comunităţi locale. Gama de acţiuni 

întreprinse la acest nivel include: 

cooperarea în vederea promovării 

externe a destinaţiei 

transfrontaliere (de exemplu prin 

organizaţiile regionale de turism), 

dezvoltarea reţelelor şi a 

circuitelor, a drumurilor, rutelor, 

indicatoarelor, cartografierea 

rutelor turistice şi a obiectivelor de 

interes turistic; crearea sistemelor 

de informare asupra obiectivelor 

turistice, cazării, legăturilor de 

transport etc.; dezvoltarea, crearea 

şi managementul resurselor 

comune, precum parcuri naţionale, 

plaje, linii de coastă, lacuri etc.; 

marketing şi crearea reţelelor 

transfrontaliere de furnizori turistici 

(cazare, servicii); pregătirea 

abilităţilor – calificarilor cerute de 

industria turismului, incluzînd-o şi 

pe aceea de a vorbi limbi străine; 

şi infiintarea firmelor care să 

presteze servicii de susţinere 

destinate firmelor turistice. 

Rolul important al turismului pentru 

multe regiuni transfrontaliere a fost 

subliniat în repetate rînduri în timpul 

Conferinţei LACE de la Joensuu, prin 

următoarele mesaje concretizate în 

timpul acestei manifestări: 

• Turismul este un element esenţial 

în dezvoltarea economică a 

regiunilor frontaliere; 

• Accentul trebuie pus pe 

dezvoltarea infrastructurii 

adecvate care să ajute regiunile 

transfrontaliere să îşi maximizeze 

potenţialul turistic; 

• Calitatea produsului turistic 

trebuie îmbunătăţită în majoritatea 

regiunilor pentru a maximiza 

valoarea sporită a sectorului; 

• Strategiile comune de marketing 

şi existenţa unor reţele 

consolidate de sprijin pentru 

turism trebuie să constituie 

priorităţi ale tuturor eforturilor care 

se vor depune în viitor în 

domeniul turismului 


C 4 Turism 84


BROŞURI INFORMATIVE LACE: PROGRAME SELECŢIONATE 

Multe dintre programele INTERREG II A includ o prioritate legată de turism. Mai jos sînt 

prezentate pe scurt programele selecţionate. Informaţii mai ample pot fi găsite în Broşura 

LACE III. 

Programul INTERREG IIA Nr. 17 Germania-Luxemburg (D/L) 

Regiunea se bucură de un cadru natural atractiv, cu dealuri şi văi de-a lungul rîurilor. Astfel, trebuie 

dezvoltate noi oportunităţi pentru un turism bazat pe aceşti factori favorabili. Printre altele, acest lucru se 

poate realiza prin anticiparea unor orientări precum o “a doua” vacanţă şi vacanţe cu scop cultural. Realizarea 

acestui lucru într-un context transfrontalier necesită o abordare integrată, unde adaptarea şi îmbunătăţirea 

infrastructrii transfrontaliere trebuie să joace un rol important. În prezent, turismul este deja un factor 

economic important în această regiune transfrontalieră. Prin urmare, aproximativ 20% din contribuţia Uniunii 

Europene la acest program de tip INTERREG este dedicată turismului. Printre exemplele de proiect în acest 

domeniu se numără: 

Institutul European de Turism (IET), a cărui sarcină principală este îmbunătăţirea structurii 

economice a regiunii frontaliere şi impulsionarea dezvoltării turismului transfrontalier în regiune. 

Acest proiect a avut ca rezultat crearea a 15 locuri de muncă de lungă durată; 

Lucrul asupra Văii Mosel (Europäische Tal der Mosel), unde se încearca dezvoltarea unui concept 

turistic teritorial bazat pe restaurarea identităţii culturale şi naturale a acestei regiuni transfrontaliere. 

Un obiectiv general pentru Programul INTERREG II, de asemenea puternic legat de structura teritorială a 

zonei, este necesitatea de a promova o dezvoltare sustenabilă. Avînd în vedere caracterul transfrontalier al 

zonei se acordă prioritate activităţilor de ecologizare a apei din rîuri şi a parcurilor naturale. Măsurile 

programului vor fi îndreptate către menţinerea şi restaurarea mediului natural, în măsura în care acesta a fost 

afectat de industrie, turism şi agricultura intensivă. Printre exemplele de proiect se numără: 

Construirea instalaţiilor transfrontaliere comune pentru purificarea şi tratarea apei; 

Înlocuirea pădurilor de conifere cu creştere rapidă cu păduri mixte, ţinînd cont, pe cît este posibil, de 

condiţiile şi circumstanţele naturale de creştere. 

Contact: 

Luxembourg Ministère de l’Aménagement du Territoire 

18, Montée de la Pétrusse 

L-2946 Luxembourg 

Tel.: +352 478 69 15 

Fax: +352 40 89 70 

Saarland Ministerium für Wirtschaft und Finanzen 

Am Stadtgraben 6-8 D-66111 Săarbrücken 

Tel.: +49 (0) 681 501 42 03 

Fax: +49 (0) 681 501 42 93 

Rheinland-Pfalz Ministerium für Wirtschaft, Verkehr, Landwirtschaft und Weinbau 

Stiftsstrasse 9 

D-55116 Mainz 

Tel.: +49 (0) 61 31 16 22 33 

Fax: +49 (0) 61 31 16 40 31 

C 4 Turism 85


Programul INTERREG IIA Nr. 26 Regiunea Frontalieră Bavarezo-Cehă (D/CZ) 

După cel de-al doilea război mondial, “cortina de fier” a transformat această regiune transfrontalieră într-o 

arie total periferică în raport cu Republica Cehă timp de mai bine de 40 de ani. Astfel, iniţiativele comune 

transfrontaliere de a o transforma într-un obiectiv care să-şi dezvolte potenţialul turistic şi să-şi consolideze 

turismul transfrontalier şi activităţile de protecţie a mediului fie nu au fost posibile, fie au avut un domeniu 

foarte limitat. În prezent promovării turismului în scopul dezvoltării socio-economice i s-a dat prin urmare un 

rol foarte important în planurile de dezvoltare transfrontalieră. 

Nici potenţialul turistic de ambele părţi ale frontierei şi nici turismul transfrontalier nu au putut fi pe deplin 

exploatate pînă acum. În orice caz, mediul natural şi peisajul oferă oportunităţi ideale de dezvoltare pe 

termen scurt a turismului şi a activităţilor de petrecere a timpului liber. La rîndul său, această dezvoltare va 

ajuta la ameliorarea structurii economice a zonei şi la îmbogăţirea valorilor pe care aceasta le are de oferit ca 

obiectiv turistic. 

S-au luat deja măsuri încununate de succes. Acestea includ: rute de ciclism şi ascensiuni, un Centru 

transfrontalier de informare germano-ceh, care se ocupă în primul rînd de problemele turistice de frontieră în 

euroregiunea Pădurea Bavareză / Pădurea Boemiei, cooperarea între băile termale germane şi cehe în aria 

euroregiunii Egrensis, un grup rural transfrontalier care combină un număr de proiecte de mediu, cooperarea 

dintre muzeele de pe ambele părţi ale frontierei, care organizează în comun expoziţii itinerante şi numeroase 

evenimente turistice şi culturale transfrontaliere (festivaluri, concerte orchestrale, simpozioane germanocehe). 

Exemple de activităţi pregătite sau planificate în mod curent includ un grup de transport public local care va 

dezvolta potenţialul turistic şi un parc tematic arheologic. 

Pe întreaga regiune frontalieră bavarezo-cehă se fac în mod clar eforturi considerabile de a o face cît mai 

atrăgătoare pentru activităţile turistice şi de petrecere a timpului liber într-o manieră locală, cum ar fi crearea 

prin cooperare a mai multor zone de recreere sau iniţiative de dezvoltare a parcurilor naţionale şi a 

rezervaţiilor naturale. O prioritate majoră de dezvoltare transfrontalieră este prin urmare ameliorarea 

competitivităţii turismului, respectînd în acelaşi timp trăsăturile specifice ale regiunii. 

Contact: 

Bayerisches Staatsministerium für Wirtschaft, Verkehr und Technologie 



Tel.: +49 89 2162 2610 

Fax: +49 89 2162 2685 

C 4 Turism 86


Programul INTERREG IIA Nr. 33 Corsica-Sardinia (F/I) 

În domeniul turismului, măsurile implementate sînt destinate, în mod curent, următoarelor trei domenii 

majore: 

promovarea bazinului marin prin dezvoltarea navigaţiei şi a altor sporturi acvatice, precum şi 

introducerea unor noi produse turistice. Intenţia clară este de a lucra în sensul perfectării, 

raţionalizării şi integrării reţelei portuare Corsica-Sardinia într-o încercare de diversificare, 

promovare şi consolidare a turismului maritim; 

dezvoltarea turismului, a rutelor culturale şi a produselor turistice (vestigii arheologice şi istorice, 

golf, descoperiri şi vestigii naturale, promovarea patrimoniului istoric şi cultural în provincia Sassari 

şi departamentul Corsica de Sud); 

asistenţa acordată marketingului produselor turistice şi dezvoltării unei baze unice de clienţi, pe cele 

două insule (promovarea, marketingul şi scoaterea la licitaţie a proiectelor comune care însumează 

atributele bazinului marin şi ale regiunii de uscat, precum şi prin promovarea imaginii celor două 

insule). 

Contact: 

Préfecture de Corse 

Secrétariat Général aux Affaires Corses 

Palais Lanrivy Cours Napoléon B.P. 401 

F-20188 Ajaccio Cedex 

Tel.: +33 4 95 29 00 00 

Fax: +33 4 95 21 19 10 

Regione Autonoma della Sardegna/ Centro Regionale di Programmazione 

Viale Trento 69 

I-09123 Cagliari 

Tel.: +39 70 6061 

Fax: +39 70 660110 

Provincia di Sassari/ Amministrazione Provinciale 

Piazza d’Italia 

I-07100 Sassari 

Tel.: +39 79 22 38 00 

Fax: +39 79 23 00 74 

C 4 Turism 87


Programul INTERREG IIA Nr. 34 Haut-Corse / Provincia di Livorno (F/I) 

Turismul este un domeniu de cooperare important între Corsica şi Provincia Livorno. În contextul 

programului INTERREG, promovarea turismului este susţinută de un număr de activităţi precum: 

Cercetarea şi analiza pentru identificarea strategiilor de marketing şi dezvoltare a produselor 

turistice comune, cum ar fi folosirea dotărilor portuare la potenţialul maxim (îmbunătăţirea recepţiei 

în porturile turistice şi în regiunile de uscat învecinate, organizarea turismului nautic cu 

infrastructură şi logistică), sau dezvoltarea din nou a unor vechi centre precum Bastia şi Leghorn. Se 

va desfăşura o muncă structurală fie pentru furnizarea de servicii companiilor turistice, fie direct 

turiştilor. În plus, vor fi încurajate activităţi de colaborare între companiile turistice din ambele 

regiuni pentru promovarea şi comercializarea produselor turistice comune. 

Stabilirea parteneriatelor între operatorii turistici în vederea organizării în cooperare a unor 

evenimente (spectacole, expoziţii etc.) 

Îmbunătăţirea condiţiilor de trafic maritim, sporirea securităţii şi a serviciilor adiacente, mai ales în 

privinţa cerinţelor de navigare rapidă şi creşterea semnificativă a navigaţiei turistice. 

Datorită relaţiei strînse între turism şi calitatea mediului, s-au luat diverse măsuri în arii comune: 

Contact: 

O metodă de dezvoltare a produselor turistice şi de management al patrimoniului folosind sisteme 

informaţionale geografice. Aceasta constă din dezvoltarea produselor turistice adaptate optim unui 

set specific de circumstanţe, nu numai unei arii anume, ci şi perioadei anului şi motivaţiei clienţilor. 

Studii de cercetare şi schimburi de experienţă pentru dezvoltarea proiectelor de protejare a mediului 

marin şi a folosirii optime a resurselor naturale. În privinţa parcurilor marine, de exemplu, cerinţele 

de protecţie şi conservare sînt corelate cu cele economice, în mod special turismul şi valorile 

mediului. Parcul Insulelor Toscane este în curs de reînfiinţare. 

Schimburi de experienţă în domeniul prevenirii incendiilor şi al calamităţilor. 

Service Régional pour les Affaires Corses 

Préfecture de Région, Palais Lanrivy 

Cours Napoléon 

F-80188 AJACCIO 

Tel.: +33 4 95 29 00 00 

Fax: +33 4 95 21 19 10 

Regione Toscana/Giunta Regionale, Dipartimento Sviluppo Economico 

Via di Novoli, 26 

50127- Firenze 

Tel.: +39 55 43 83 639 

Fax: +39 55 43 83 064 

C 4 Turism 88


Programul INTERREG IIA Nr. 39 Irlanda / Irlanda de Nord (IRL/UK) 

Turismul necesită o dezvoltare extensivă după 25 de ani de violenţă. Se consideră că această situatie a făcut 

ca regiunea transfrontalieră, în ciuda considerabilelor valori şi a potenţialului turistic, să fie una dintre cele 

mai slab dezvoltate regiuni turistice din Irlanda şi Regatul Unit. Sub auspiciile INTERREG I proiectele 

turistice au primit 16,537 M ECU din ERDF (21,8 % din contribuţia totală a Uniunii Europene). 

Sub auspiciile INTERREG IIA, turismul (o măsură specifică a Priorităţii Dezvoltării Regionale) se bucură de 

o finanţare de 17 M ECU din ERDF (10,84 % din contribuţia totală a Uniunii Europene). Măsura « turism » 

susţine proiecte care dezvoltă potenţialul de valori naturale ale regiunii şi ameliorează condiţiile de cazare şi 

serviciile pentru vizitatori. Se pune un accent sporit pe marketing, pe produsele de calitate şi dezvoltarea 

serviciilor. Fondurile Uniunii Europene susţin campanii de marketing transfrontaliere, dezvoltarea produselor 

turistice complementare şi a serviciilor, incluzînd dezvoltarea în continuare a centrelor patrimoniale şi a 

evenimentelor culturale turistice. Se consideră importantă abordarea problemelor legate de sezonalitate şi de 

oferirea unui produs turistic cît mai diversificat, axat în mod special pe atragerea vizitatorilor străini. 

Buget: Euro 615.000 (£400.000) costuri totale 

Contact: 

Mr. Sean O’Sullivan, Head of Unit, Special EU Programme Body 

European Union House 

Meadow Court, Monaghan, Ireland 

Tel: +353 47 77003 

Fax: +353 47 71258 

euinterg@iol.ie 

C 4 Turism 89


BROŞURI INFORMATIVE LACE: PROIECTE SELECŢIONATE 

Broşura LACE III are incluse informaţii asupra unei serii de proiecte de bună practică în 

domeniul turismului, ce sînt prezentate pe scurt mai jos. 

Proiectul coastelor învecinate (F/UK) 

Acest proiect a implicat dezvoltarea unei strategii de turism in comun pentru Boulogne-sur-Mer şi Districtul 

Shepway (Folkestone) – regiuni de coastă pe ambele părţi ale Canalului Mînecii. Priorităţile s-au axat pe 

ideea unei destinaţii turistice unice şi pe ameliorarea facilităţilor de primire a vizitatorilor. 

Contact: 

District de Boulogne-sur-Mer 

3 Bd Daunou 

BP 755 

F-62321 Boulogne-Sur-Mer 

Tel: +33 3 21 10 36 36 

Fax: +33 3 21 10 36 06 

Shepway District Council Consiliul Districtual Shepway 

Civic centre Centrul civic 

Castle Hill Avenue 

Folkstone 

UK- Kent CT20 2QY 

Tel: +44 13 03 85 22 74 

Fax: +44 13 03 85 25 02 

Via Julia Augusta (A/I) 

Via Julia Augusta, un drum istoric roman care leagă regiunea austriacă Kärten şi regiunea italiană Fruili 

Venezia, a constituit baza acestui proiect, avînd ca scop dezvoltarea strategiilor comune de marketing şi 

promovarea resurselor culturale şi a artizanatului artistic din regiunea transfrontalieră. S-a dezvoltat de 

asemenea o marcă comună de fabricaţie. 

Contact: 

Regione Autonoma Friuli-Venezia Giutia 

Presidenza della Giunta Regionale 

Direzione Regionale degli Affari Comunitari e dei rapporti esterni 

Via S. Francesco 37 

I-34132 Trieste 

Tel: +39 40 637872 

Fax: +39 40 3775025 

C 4 Turism 90


Egnatia (GR/AL) 

Proiectul “Egnatia Tourism” furnizeaza informaţii detaliate despre activităţile legate de turism pe fiecare 

parte a frontierei Grecia/Albania. Scopul a fost maximizarea folosirii noilor tehnologii de dezvoltare a 

turismului. Produsele finale constau în materiale de prezentare a regiunii făcînd uz de mijloacele sonore şi 

vizuale, printre acestea enumerîndu-se: hărţi, fotografii, materiale tipărite şi casete audio şi video. 

Contact: 

Egnatia Epirus Foundation 

7A, Tzavella St. 

GR- 45333 Ioannina 

Tel.: +30 651 723 15 

Fax: +30 651 366 95 

C 4 Turism 91



Regiunile transfrontaliere ale Uniunii Europene şi Europei Centrale şi de Est furnizează o 

experienţă bogată în privinţa abordării la nivel practica activităţilor turistice 

transfrontaliere. Mai jos sînt oferite o serie de exemple de bună practică. 

1. Cercetări, Studii, Dezvoltarea Strategiei 

“Fortificaţii frontaliere – Puncte de întîlnire transfrontalieră” (E/P) 

Acest proiect este condus de Fundaţia pentru Patrimoniul Istoric din Castilla şi León, din Spania, cu parteneri 

din întreaga regiune şi, din Portugalia, din regiunea Centro. 

Obiectivul proiectului este de a dezvolta o rută care să lege fortificaţiile existente de-a lungul frontierei de 

vest a provinciei Salamanca şi a regiunii Centro, luînd oraşul Roderigo ca referinţă centrală şi punct de 

întîlnire. Fortificaţiile, răspîndite strategic de-a lungul frontierei, erau folosite ca puncte de apărare în secolele 

al XVII-lea şi al XVIII-lea. 

Prin dezvoltarea unei astfel de rute se speră că oportunităţiile turistice culturale cît şi rurale din regiune vor 

creşte, creîndu-se prin aceasta noi locuri de muncă. Regiunea este străbătută în mod curent prin folosirea unei 

şosele naţionale principale. Se speră că acest proiect îi va încuraja pe oameni să poposească în regiune atunci 

cînd se vor afla în trecere. De asemenea, zona suferă de probleme acute legate de caracterul sezonier al 

turismului şi scopul acestui proiect este fundamentarea unui turism activ pe întreaga perioadă a anului, legat 

de marile centre urbane Coimbra, Lisabona, Valladolid şi Madrid. 

Principalele activităţi ale proiectului se axează pe: 

• Crearea unui centru de informaţii pe “Ruta fortificaţiilor” legat de expoziţii itinerante ; 

• Un sistem de indicatoare pe aceasta rută şi accesul la alte monumente; 

• Amenajarea şi pregătirea căii de acces; 

• Publicarea materialului promoţional şi informativ; 

• Proiectarea şi promovarea unui logo comun, destinat a fi folosit pe întreaga cale de acces şi în 

publicaţiile conexe. 

Buget: EURO 420.000 costuri totale; EURO 315.000 contribuţie Interreg II 

Contact: 

Junta de Comunidades de Castilla y León 

Plaza de Castilla y León 1 

47008 Valladolid 

Tel.: +34 983 41 11 21 

Fax: +34 983 411269 

C 4 Turism 92


Irlanda ospitalieră – (IRL/NI) 

Acest program este destinat unui număr de 20 lideri din Irlanda de Nord şi Republica Irlanda, care provin din 

sectoarele private şi publice avînd drept obiectiv turismul şi va funcţiona în cadrul unei baze pilot din nordvestul 

regiunii. Programul este conceput pentru a sprijini managerii din turism la nivel de sector, 

organizatoric şi individual. Obiectivul cheie al programului este facilitarea dezvoltării planificării strategice 

pentru sectorul turistic, iar principalele obiective includ: 

• Susţinerea şi facilitarea dezvoltării planificării strategice pentru întregul grup pe o bază transfrontalieră; 

• Susţinerea dezvoltării strategiilor eficiente pentru fiecare dintre organizaţiile reprezentate de participanţi; 

• Sporirea competenţei participanţilor de a conduce dezvoltarea strategică a organizaţiei lor în legatură cu 

turismul. 

Programul va cuprinde cîteva elemente complementare cheie menite să maximizeze învăţarea şi schimbul 

celor mai bune practici precum analiza necesităţilor, seminarii pentru rezidenţi, dezvoltarea grupurilor de 

lucru şi sesiuni-mentor. Programul va fi coordonat de specialişti în managementul dezvoltării şi turism, cu 

expertiză şi competenţă deosebită în domeniu. 

Rezultatele includ dezvoltarea unui Plan de Dezvoltare Turistică pentru regiunea nord-vest, conceput 

strategic; dezvoltarea unui plan strategic pentru fiecare organizaţie participantă şi sporirea cunoştinţelor şi a 

competenţei individuale. 

Buget: EURO 200.000 costuri totale 

Contact: 

Joy Allen,Economic Co-operation Programme 

7 Botanic Avenue 

Belfast – BT7 1JG 

Tel +44 1232 321 462 

Fax: +44 1232 247522 

jallen@co-operation-ireland.ie 

C 4 Turism 93


2. Dezvoltarea şi integrarea structurii turismului 

Circuitul ciclist Kingfisher - (IRL/NI) 

Acest proiect novator furnizează un traseu de cicloturism prin comitatele de frontieră Fermanagh, Leitrim, 

Cavan şi Monaghan, fiind primul de acest fel din regiune. Traseul cuprinde un număr de circuite, care 

răspund tuturor posibilităţilor – de la familii şi biciclişti fără experienţă la biciclişti cu experienţă şi cei cu o 

condiţie fizică foarte bună. Au fost create trei tipuri de rute : obişnuite, active şi cu obstacole. Pentru 

grupurile de 4 sau mai multe persoane, circuitele pot fi astfel concepute încît să corespundî unor nevoi foarte 

specifice. Fiind primul circuit lung din Irlanda, ruta Kingfisher a fost aleasă în mod special pentru a oferi 

posibilitatea întreprinderii a numeroase activităţi complementare la multe obiective de-a lungul circuitului, în 

condiţii obişnuite sau ca parte a unui pachet de activităţi planificate. De exemplu, canoe şi caiac, arte şi 

mestesuguri, parcurgerea unor trasee pe dealuri, schi acvatic şi călărie. Bazat în primul rînd pe zona lacurilor 

Fermanagh şi Leitrim, circuitul Kingfisher face ocolul lacurilor şi insulelor, de-a lungul rîurilor şi apelor 

curgătoare, prin păduri şi parcuri de ţară. Proiectul a fot lansat în aprilie 1998, cu o hartă a circuitului şi o 

broşură. Majoritatea punctelor de cazare, aprobate de Comisia Turistică a Irlandei de Nord şi Bord Failte, 

folosite în Circuitul Kingfisher, oferă cazare şi mic dejun. Acestea pot fi adaptate pentru a răspunde unor 

diverse necesităţi – hotel, hostel sau pensiune de lux. Întregul circuit este prevăzut cu indicatoare şi urmează 

rute care să nu fie folosite de maşini. 

Rezultatele includ o creştere vizibilă a numărului de cicloturişti care vizitează regiunea în cadrul circuitelor 

oferite, pentru vizite săptămînale şi de sfîrşit de săptămînă. 


Contact: 

Dl. Pat Collum 

Fermanagh Tourist Information Centre 

Wellington Road 

Enniskillen, Co. Fermanagh 

Tel.: +01365-320121 

Fax: +01365-325511 

C 4 Turism 94


Legătura ferry (D/CZ) 

Amenajarea legăturii de transport cu bacul între Schöna în Saxonia (D) şi Herrnskretschen/Hrensko în 

Boemia (CZ) închide veriga lipsă care a rezultat odată cu divizarea Europei în 1945. Înainte de această dată, 

conexiunea funcţionase timp de 600 ani. Urmînd deschiderii punctului de tranzit pentru pietoni din 1994, 

proiectul semnifică continuarea politicii frontierelor deschise ale ambelor ţări. Legătura ferry peste rîul Elba 

a permis redeschiderea rutei transfrontaliere de drumeţie deoarece veriga lipsă a fost închisă prin 

achiziţionarea unui ferry boat şi construirea debarcaderelor. Turiştii au putut profita de acest proiect din 

1997. În numai 1,5 ani de la punerea în funcţiune au folosit bacul peste o jumătate de milion de oameni, care 

funcţionează zilnic în baza unui orar. Proiectul este parte a unui concept mai amplu care are menirea de a 

îmbunătăţi dotările turistice în această atractivă zonă de frontieră. Din 1994 s-au realizat în total 28 de astfel 

de rute de drumeţii cu contribuţia Saxoniei. A 29-a rută de drumeţie, care este planificată pentru o altă 

porţiune din lungul rîului Elba, va permite folosirea neîntreruptă a rutei cicliste continentale de la Hamburg, 

prin Dresda, către Praga. 

Buget: 770.000 EURO; 75% de la EFRE 

Contact: 

Euroregion Elbe/Labe, Kommunalgemeinschaft Euroregion, Oberes Elbtal/Osterzgebirge e.V. 

Emil-Schlegel-Str. 11 

D – 01796 Pirna, 

Tel.: +49 3501 52 00 13 

Fax: +49 3501 52 74 57 

Reînnoire rurală (D/CZ) 

Satul turistic Oybin (D), cu 1700 locuitori, este situat foarte aproape de frontiera cu Cehia. Datorită poziţiei 

sale atractive, alături de spaţiul ceh de frontieră, satul este considerat a fi „perla” munţilor Zittauer şi atrage 

turişti din oraşul Dresda (D) situat în apropiere. Două proiecte în domeniul construcţiilor au menirea de a 

spori valoarea calitativă a străzilor din sat şi de a facilita accesul către frontieră. În primul rînd, reţeaua de 

transport şi a căilor de drumeţie va fi îmbunătăţită prin extinderea străzii principale, prin amenajarea de locuri 

de odihnă pentru drumeţi şi prin deschiderea de noi alei. Implementarea măsurii este programată pentru 

perioada iunie 1999 – noiembrie 2000. În al doilea rînd, este prevăzută reabilitarea luncii micului rîu 

Goldbach, care în prezent este canalizată. Decopertarea şi restabilirea cursului natural a acestei ape va fi 

completată de crearea unor alei pietonale în lungul malurilor. Aceasta nu numai că va spori atractivitatea 

satului dar va scurta distanţele. Se speră astfel că peisajul tipic caracterizat prin văi pitoreşti va fi recreat prin 

această operaţiune. Ambele măsuri vor contribui la îmbunătăţirea accesului către punctele de trecere a 

frontierei şi către conexiunile cu rutele cicliste tranfrontaliere. 

Buget: EURO 2.715.523; EFRE 66,3% 

Contact: 

Gemeinde Oybin 

Freilichgrathstr. 8 

D – 02797 Oybin 

Tel +49 35844 70224 

C 4 Turism 95


3. Reţele / Structuri de cooperare între operatorii turistici 

Colaborarea dintre Federaţia Regională de Turism Languedoc-Roussillon 

şi zona Garrotxa (F/E) 

Garrotxa, situata în nord-estul Cataloniei (E), găzduieşte un parc natural cunoscut sub numele de Zona 

Vulcanică Garrotxa, cu 40 de vulcani. Parcul a stabilit legături pentru prima oară cu vecinii din Federaţia 

Franceză de Turism în 1995. De atunci, INTERREG a ajutat dezvoltarea unui parteneriat mai strîns între cele 

două organizaţii. Principalele motive ale colaborarii au fost: 

• Accesul comun la pieţele turistice învecinate din Barcelona, Montpellier şi Toulouse; 

• Dezvoltarea unui produs turistic comun; 

• Schimbul de experienţă de bună practică şi de expertiză tehnică. 

În 1996, Parcul Naţional a pus bazele unei asociaţii turistice, avînd ca principiu dezvoltarea sustenabilă 

aplicată promovării şi organizării turismului în întreaga regiune Garrotxa. Aceasta include parteneri din cele 

21 de municipalităţi din zonă, Consiliul de Afaceri din Garrotxa, Parcul Natural, Camera de Comerţ şi 

reprezentanţi ai tuturor afacerilor şi asociaţiilor de turism care activează în zonă – hoteluri, restaurante, 

campusuri, agroturism, afaceri în aer liber etc. Firmele plătesc un abonament şi asociaţia are un buget şi un 

program anual de activităţi. 

Rezultatele au inclus publicaţii în comun în 1996 şi 1998 a revistei “Turismul în zonele învecinate” cu 

Federaţia de Turism Languedoc-Roussillon, în franceză şi catalană. De asemenea, ambele organizaţii au 

participat la tîrguri comerciale în Barcelona, Montpelier şi Olot. In 1997 Garrotxa a organizat un seminar pe 

tema turismului cu şanse de susţinere, la care au fost invitati partenerii francezi. Cele două regiuni au 

participat împreună la două Iniţiative Comunitare - LEADER şi ADAPT . 

Asociaţia Turistică din Garrotxa reuşeşte să întrunească parteneri din sectoarele publice şi private în vederea 

dezvoltării unei strategii comune pentru zona respectivă. Combinate cu strîngerea relaţiilor cu partenerul 

francez, oportunităţile pentru un grad mai înalt de turism transfrontalier sînt foarte favorabile. 

Contact: 

Generalitat de Cataluña 

Plaça de Sănt Jaume 2 

E-08002 Barcelona 

Tel.: +34 93 4024600 

Fax: +34 933024631 

C 4 Turism 96


4. Activităţi de marketing şi promovare desfăşurate în comun 

Coridorul nord-vestic (IRL/NI) 

În 1989 această iniţiativă turistică a fost fondată pentru dezvoltarea traficului turistic de-a lungul unei rute 

stabilite în perimetrele consiliilor districtuale Armagh, Dungannon, Omagh şi Strabane. În 1992 proiectul a 

fost extins dincolo de frontieră; ruta se întinde acum de la Dublin pînă la Donegal Nord, pe o distanţă de 

aproximativ 150 de mile. În mod strategic, obiectivul principal este folosirea unui nume de marcă care să fie 

comun unui număr de obiective turistice, oraşe şi altor atribute care nu au fost recunoscute altădată drept 

destinaţii de vacanţă. Cu produsele consacrate de gen, din Dublin şi Donegal la fiecare capăt al traseului, 

regiunile frontaliere din mijloc îşi vor valorifica propriile produse prin atragerea vizitatorilor ce vor călători 

şi se vor opri de-a lungul rutei. Obiectivele de marketing sînt următoarele: 

• Continuarea procesului de conştientizare asupra Coridorului nord-vestic ca destinaţie turistică şi 

promovarea folosirii lui ca rută turistică între Dublin şi Donegal; 

• Maximizarea încasărilor din turism, de-a lungul Coridorului nord-vestic, pe o perioadă de trei ani în 

vederea creşterii veniturilor din turism; 

• Încurajarea participării şi implicării sectorului privat în furnizarea ambalajelor şi în marketingul 

produselor; 

• Penetrarea unor pieţe deja identificate pentru Coridorul nord-vestic, prin practicarea unui marketing mai 

intensiv, care să pună în evidenţă noile produse disponibile. 

Acest grup de marketing promovează ruta circuitului din Dublin prin Irlanda de Nord pînă în Donegal. 

Grupul foloseşte produsele turistice valoroase comune ambelor ţări pentru strategia de marketing în Coridorul 

nord-vestic. Obiectivul principal este creşterea conştientizării mărcii produsului şi a numărului de vizitatori în 

zonă. 

Rezultatele includ următoarele: 

• Funcţionarii de marketing au condus un proces de refacere totală a rutei şi au produs un pachet turistic cu 

informaţii asupra cazării, obiectivelor, activităţilor şi o hartă turistică a circuitului. 

• Asigurarea sponsorizării comerciale pentru retipărirea hărţii turistice a circuitului. Colaborarea cu 

Texaco a continuat prin reclama făcută în presa naţională irlandeză şi în paginile web de pe site-ul 

Texaco. S-a asigurat filmarea a 20 de episoade BBC de-a lungul rutei. Serialul urmează să fie transmis 

pe programul BBC 2. Ruta Coridorul nord-vestic a fost folosită de Circuitele Turistice McNamera, 

Murphy Travel pentru activităţi de vacanţă speciale. O cerere de cooperare a principalului operator 

turistic de circuit german pentru o corespondenţă de masă în Germania pe perioada vacanţelor, bazate pe 

circuite în zone ale Patrimoniului Creştin de-a lungul rutei Coridorul nord-vestic. Promovări desfăşurate 

în cooperare cu Grupul de Turism Sperrin, Patrimoniul Creştin al Irlandei, Parcul Popular American 

Ulster şi grupul Dun Laoighaire 1500. 


Contact: 

Ms Ann-Marie McSorley 

The North West Passage 

1 Market Street 

Omagh, Co. Tyrone BT78 1EE 

Tel/Fax: +44 1662 250033 

C 4 Turism 97


Harta Turistică Galiţia/Norte (E/P) 

Acest proiect are ca obiectiv general promovarea turismului prin cooperare în regiunea transfrontalieră printro 

strategie de marketing şi promoţională şi a implicat elaborarea şi alcătuirea unei hărţi turistice care acoperă 

regiunile Galiţia şi Norte, punînd în evidenţă resursele, produsele turistice şi rutele pedestre – incluzînd 

Santiago de Compostela, rute ale vinului, rute artistice şi rute ale mediului şi patrimoniului. Proiectul este 

condus de Comisia de Lucru din Galiţia / Norte, în strînsă colaborare cu o organizaţie de turism din fiecare 

regiune. 

Prima ediţie a hărţii a fost produsă în 100.000 de exemplare, care au fost distribuite aproape în totalitate. 

Harta a fost produsă în limba vorbită în Galiţia, în spaniolă, portugheză şi germană. În mod curent, se 

pregăteşte o ediţie îmbunătăţită şi revizuită, disponibilă şi în franceză şi italiană. 

Buget: 21.750 EURO contribuţie INTERREG II 

Contact: 

TURGALICIA 

Estrada de Santiago-Noia, Km 3 

E- 15896 Santaigo de Compostela 

Tel +34 981 542500 

Fax +34 981 537588 

turgalicia@xunta.es 

ADETUR 

Praca D.Joao I, 24-4 Dt. 

P-4000 Porto 

Tel: +351 22 3393550 

Fax: +351 22 3393559 

adetur@mail.telepac.pt 

Comunidad de Trabajo Galicia/Norte de Portugal 

Rua dos Feans no 5 baixo 

E-15706 Santiago de Compostela 

Tel +34 981 541024 

Fax +34 981 541011 

galicia.portugal@xunta.es 

C 4 Turism 98


Centre de servicii turistice şi reţele computerizate de informaţii (PL/LT) 

Proiectul, susţinut sub auspiciile programului Phare Credo, are ca scop îmbunătăţirea accesului la informaţii 

despre produsele turistice şi atracţiile naturale din regiunea transfrontalieră. Se va stabili o reţea de informaţii 

turistice disponibile în limbile polonă, engleză şi germană. Această reţea va cuprinde 20 de ‘chioşcuri de 

informaţii’ – care vor fi prevăzute de la instalare cu echipament performant. Se va publica o broşură a reţelei 

şi se vor pregăti materiale promoţionale incluzînd CD-ROM-uri şi materiale video prezentînd obiectivele 

turistice din aria transfrontalieră. 

Proiectul cuprinde următoarele componente: 

• Crearea unei reţele de centre de servicii turistice; acorduri de plasare şi planificare pentru douăzeci de 

chioşcuri computerizate de informare; proceduri de ofertă pentru instalarea şi echiparea acestora; 

construirea, adaptarea sau achiziţionarea standurilor computerizate; achiziţionarea de hardware şi 

software pentru centrele de servicii turistice; 

• Pregătirea de baze software şi de date: adaptarea software-ului existent, instalarea şi testarea noului 

software; colectarea şi plasarea informaţiilor în baze de date; alegerea şi pregătirea documentaţiei 

fotografice pentru folosirea acesteia în bazele de date şi în alte materiale promoţionale (broşuri, CD- 

ROM-uri, video); traducerea informaţiilor în limbi străine; 

• Seminarii, sesiuni de pregătire şi pregătirea materialelor promoţionale (organizarea a două seminarii în 

zonele transfrontaliere; organizarea a patru perioade de cîte cinci zile de pregătire privind operarea 

sistemului pentru cei care vor fi angajaţi în centrele de servicii turistice; pregătirea unei broşuri despre 

sistemul informativ; pregătirea materialelor promoţionale (CD-ROM-uri şi materiale video cu obiective 

turistice din aria transfrontalieră pe baza informaţiilor cuprinse în sistemul de informaţii) 


Contact: 

Elzbieta Dorota Niedziejko 

Suwalska Izba Rolniczo-Turystyczna 

16-400 Suwalki, ul. Koœciuszki 45 

Tel + 48 8756 65872 

şirtski@polbox.com 

C 4 Turism 99


5. Dezvoltarea produselor / serviciilor turistice transfrontaliere 

Îmbunătăţirea dotărilor pentru călărie (A/SLO) 

Avînd circa 13.000 de cai, Steiermark dispune de un potenţial enorm, care poate fi folosit în turismul 

regional. În acelaşi timp, peisajul şi cultura zonei oferă facilităţi deosebit de atractive pentru turism. De 

aceea, începînd din 1998, a fost construită o amplă reţea de alei de călărie care va avea o lungime de 

aproximativ 1.000 km la finalizarea ei, la începutul anului 2000, devenind astfel cea mai mare reţea de acest 

tip din Europa. Această reţea se bazează pe două rute de drumeţie iniţial independente, din estul şi sudul 

regiunii Steiermark. La început, măsurile concrete s-au concentrat asupra asigurării legăturii dintre acordurile 

contractuale şi promovării cooperării dintre cluburile de călărie, restaurante, hoteluri şi ferme. Apoi a fost 

amenajată o reţea de marcaje pentru orientare, completată printr-o hartă a zonei. Organizarea de pachete 

turistice, care combină şi integrează serviciile tuturor firmelor participante s-a constituit în fundamentul unui 

marketing comun. A fost adoptat un concept adiţional pentru exploatarea manifestărilor organizate în jurul 

producţiei viticole. 

Buget: 60.175 Euro; 70% de la INTERREG IIA 

Contact: 

Landesfachverband Reiten & Fahren 

Glacisstr. 69/1 

A – 8010 Graz 

Tel.: +43 3463 4950 

Fax: +43 3463 5950 

Turismul de vară Skanland (DK/SE) 

Obiectivul general al acestui proiect este acela de a folosi cunoştinţele extinse din regiune asupra turismului 

de iarnă pentru a dezvolta turismul din sezonul de vară. Înainte de decembrie 2000 proiectul avea ca scop 

punerea la dispoziţia autorităţilor locale din Engerdal, Alvdalen, Malung, Torsby şi Trysi a 145.000 de noi 

cazări estivale, creînd astfel şi 78 de noi locuri de muncă pe tot timpul anului. Proiectul Skanland urmează să 

fie forţa motoare care să propulseze realizarea unei creşteri anuale a facilităţilor estivale cu cel putin 10%. Se 

estimează că aceasta va conduce la crearea a 150 de locuri de muncă pe toată perioada anului pînă în anul 

2002. Proiectul are trei componente: (1) Un management şi marketing ridicate (2) Cultură, planificare de 

mediu şi dezvoltare a produselor şi (3) Dezvoltarea resurselor umane. 


Contact: 

Mats Edvardsson 

Skanland ek. Förening 

Sweden 

Tel +46 280 88 954 

C 4 Turism 100


“Perlele Livoniene” - Dezvoltarea potenţialului municipalităţilor transfrontaliere 

ale Estoniei şi Letoniei (ES/LV) 

Proiectul, susţinut de Programul Phare Credo, va stabili o reţea modernă de rute turistice în zona istorică a 

Livoniei, acoperind regiunea Estoniei de Sud / Letoniei de Nord pentru a garanta un acces mai larg la 

obiectivele de interes natural şi cultural ale regiunii şi pentru a dezvolta sectorul turistic în regiune. Proiectul 

cuprinde planificarea, pregătirea şi realizarea rutelor turistice transfrontaliere în cooperare. În plus, centrele 

de recreere ale regiunii frontaliere vor fi dezvoltate în continuare şi vor fi conectate la reţelele recreaţionale 

ale oraşelor şi satelor locale, asigurîndu-se o colaborare strînsă între autorităţile locale şi patroni. Se va crea 

un centru de management recreaţional şi vor fi lucrate proiecte de dezvoltare turistică. 

Proiectul include următoarele etape: 

• O cartografiere sistematică a potenţialului turistic: ientificarea celor mai atrăgătoare şi eficiente locuri 

pentru reţeaua de rute şi centrele recreaţionale, incluzînd evaluarea siturilor, resurselor naturale, drumuri, 

comunicaţii, pensiuni şi alte servicii, personal, întreprinderi cu şanse de susţinere, planuri de dezvoltare 

regională etc.; cartografierea potenţialului turistic folosind metodele analizei de sistem. 

• Competiţia “Pe drumurile ţinuturilor din preajmă”: organizarea unei serii de competiţii pentru şcolari în 

cele mai frumoase locuri şi cele mai pitoreşti drumuri din împrejurimi, care vor fi cunoscute în mod 

direct la faţa locului. 

• O serie de seminarii de pregătire în Estonia şi Letonia pentru personalul centrului de informaţii, afaceri 

de turism local şi parteneri de proiect/grupuri de lucru în cartografierea potenţialelor pieţe de turism 

avute în vedere. 

• Activităţile din viitor includ evaluarea sistematică a atracţiilor turistice precum şi cercetarea de piaţă 

pentru aria de proiect, proiectarea rutelor turistice şi a pachetelor de circuite; proiectarea unei reţele de 

centre şi rute turistice; conferinţa internaţională a turismului frontalier; programarea şi publicarea 

Atlasului Turistic Leton. 


Contact: 

Toivo Poldma, Helme Local Authority 

20 Tartu Street 

Torva 68606, Estonia 

Tel +372 76 33 332 

helme@helmevv.torva.ee 

C 4 Turism 101

C 5 

MEDIU


CAPITOLUL C 5: MEDIUL 

DESCRIERE: 

Acest capitol acoperă cooperarea transfrontalieră în domeniul mediului înconjurător. El abordează 

principalele probleme ce rezultă din managementul mediului în regiunile frontaliere dintr-o perioadă 

anterioară şi prezintă o varietate de tipuri de acţiuni în care cooperează regiunile frontaliere. Acestea includ 

cercetarea, planificarea, controlul poluării, purificări ale mediului, folosirea raţională a energiei, dezvoltarea 

strategiilor şi facilităţilor de tratare şi reciclare a deşeurilor. 


• Problemele / chestiunile legate de mediu sînt în mod inerent transfrontaliere (de exemplu poluarea 

atmosferică, a rîurilor) şi pot fi rezolvate eficient numai pe o bază transfrontalieră; 

• Dezvoltarea sustenabilă şi de succes a regiunilor frontaliere necesită integrarea preocupărilor referitoare la 

mediu în cadrul numeroaselor aspecte ale politicii generale de dezvoltare transfrontalieră (economie, turism, 

infrastructură fizică etc.); 

• Conştientizarea publicului asupra faptului că mediul este o resursă comună şi că rezolvarea conflictelor 

potenţiale dintre dezvoltarea economică şi mediu este deosebit de importantă în regiunile frontaliere ale ţărilor 

Europei Centrale şi în regiunile frontaliere din Obiectivul 1 al Uniunii Europene; 

• Abordarea problemelor de degradare a mediului şi dezvoltarea unor noi abordări transfrontaliere (incluzînd 

cercetare, facilităţi, servicii şi structuri) pentru prevenirea unor astfel de probleme în viitor reprezintă o 

provocare pentru unele regiuni frontaliere. 

EXEMPLE: 

- Cross Border Project Between Protected Areas / Proiect Transfrontalier între Arii Protejate 

(E/P) 

- Cross-Border International Park / Parcul Internaţional Transfrontalier (E/P) 

- Securing Water Supply / Furnizarea apei (A/SLO) 

- Ore Mountains – Forest Regeneration /Munţi mineralieri – Regenerarea Pădurii (CZ/D) 

- Lake Peipsi Project / Proiectul Lacul Peipsi (EST/RF) 

- Restoring Damaged Woodland Areas / Refacerea Zonelor Impădurite Degradate (D/A) 

- Joint Treatment of Waste Water / Tratarea în Cooperare a Apei Reciclabile, Rheinland-Pfalz-Săarland-Lorraine, 

(D/F/LUX) 

- Krompach – Sewerage and Water Supply / Canale de Scurgere şi Furnizare de Apă (CZ/D) 

- Joint Action Against Forest Fires / Acţiuni în Cooperare împotriva Incendiilor Forestiere (D/PL) 

- Planning and Arranging Forest Ecosystems / Planificarea şi Aranjarea Ecosistemelor Forestiere (E/P) 

- International Marine Reserve/Rezerva Internaţională Marină (F/I) 

- Cross Border Marine Environment Training / Pregătirea în Domeniul Mediului Marin Transfrontalier (F/UK) 

- Database for setting up an Ecological Centre in Stânca Costeşti / Bază de Date pentru Stabilirea unui Centru 

Ecologic în Stânca Costeşti (RO/MOL) 

- exemple selecţionate din Broşura LACE III 

C 5 Mediu 103



1. Context 

Mediul are o relaţie directă cu 

dezvoltarea economică a regiunilor 

şi, în general, este un domeniu 

important de activitate în regiunile 

transfrontaliere – cu precădere în 

regiunile frontaliere rurale. Calitatea 

mediului unei regiuni (aer, apă, 

caracteristicile fizice ale peisajului, 

clădiri şi infrastructură) este un 

aspect cheie al vieţii locuitorilor şi are 

o influenţă din ce în ce mai mare 

asupra potenţialului dezvoltării unor 

activităţi economice noi şi asupra 

locurilor de muncă. Accentul pus de 

politica pe promovare a formelor de 

dezvoltare cu şanse de susţinere în 

turism şi în activitatea economică 

implică în general evitarea activităţilor 

dăunătoare resurselor naturale şi de 

mediu şi accentuarea în special a 

promovării activităţilor cu impact 

pozitiv asupra mediului. 

În regiunile frontaliere, ameliorarea şi 

managementul mediului trebuie 

întreprinse în cadrul cooperării 

transfrontaliere pentru abordarea 

eficientă a problemelor care 

afectează întreaga regiune şi pentru 

promovarea metodelor reuşite bazate 

pe o dezvoltare sustenabilă. 

În promovarea dezvoltării 

sustenabile, se ajunge din ce în ce 

mai mult la înţelegerea faptului că 

problemele mediului trebuie integrate 

în planificarea şi dezvoltarea 

regională. Aceasta tinde să fie un 

domeniu “natural” pentru cooperarea 

transfrontalieră deoarece problemele 

de mediu, precum poluarea aerului şi 

a căilor acvatice şi impactul 

principalelor proiecte de 

infrastructură în regiunile frontaliere, 

nu se limitează strict la nivelul 

frontierelor naţionale. Protecţia şi 

managementul mediului afectează şi 

alte aspecte de dezvoltare a 

regiunilor transfrontaliere în cadrul 

cărora trebuie integrate, printre 

acestea numărîndu-se în mod 

special: 

• Dezvoltare economică: Politicile şi 

acţiunile de dezvoltare economică 

trebuie să se axeze pe folosirea cu 

şanse de susţinere a resurselor 

naturale; şi să asigure ca 

activităţile industriale şi de 

producţie să nu degradeze mediul 

natural şi echilibrul ecologic al unei 

zone. Calitatea mediului este un 

factor important în atragerea 

investiţiilor şi a stabilirii noilor 

afaceri în zonă, bazate pe sectorul 

de servicii şi folosind “tehnologii 

curate”, în dezvoltarea pieţei şi în 

comercializarea produselor din 

zonă (în special produse 

alimentare şi artizanale) precum şi 

în noile industrii de servicii în 

turism şi petrecerea timpului liber. 

O înaltă calitate a mediului este de 

asemenea importantă în 

menţinerea şi atragerea populaţiei 

spre regiunile frontaliere – unde să 

locuiască, să lucreze şi pe care să 

le viziteze. 

• Dezvoltarea turismului: Un mediu 

de înaltă calitate (curat, atrăgător) 

este întotdeauna un factor 

important în dezvoltarea şi 

menţinerea turismului în regiunile 

frontaliere. 

• Probleme ale pieţei forţei de 

muncă: Realizarea şi menţinerea 

unui mediu de înaltă calitate 

necesită aptitudini şi metode 

specifice în arii precum 

managementul mediului, reciclare 

şi managementul unui turism bazat 

pe protejarea mediului. 

• Dezvoltarea infrastructurii fizice: 

Cerinţele Uniunii Europene pentru 

evaluarea impactului asupra 

mediului ca parte a valorificării 

propunerilor de dezvoltare a 

principalelor infrastructuri fizice 

C 5 Mediu 104


demonstrează importanţa 

asigurării faptului că asemenea 

evoluţii nu trebuie să aibă un efect 

negativ asupra mediului natural. 

Planificarea atentă trebuie să ajute 

la reducerea congestiei şi poluării 

rutiere şi la economisirea energiei 

şi să asigure de asemenea faptul 

ca priveliştile atrăgătoare, peisajul 

şi ecologia nu sînt degradate de 

dezvoltarea infrastructurii (de 

exemplu tipuri necorespunzătoare 

de clădiri, şosele prin zone cu 

probleme de mediu etc.). 

2. Probleme tipice ale regiunilor 

frontaliere / transfrontaliere 

Regiunile transfrontaliere rurale tind 

să se caracterizeze printr-un mediu 

natural relativ nedegradat, adeseori 

legat de un nivel scăzut de activitate 

economică. În orice caz, unele dintre 

ele, de exemplu cele din zonele de 

coastă maritimă, se pot confrunta cu 

degradarea mediului cauzată de 

turismul de masă, în timp ce regiunile 

frontaliere care trec printr-un declin 

industrial se confruntă adesea cu 

poluarea industrială (a atmosferei, a 

căilor acvatice) şi cu abandonarea 

mediului construit. Soluţiile se 

axează pe metodele de protejare şi 

menţinere a mediului natural, de 

corijare a degradării mediului şi în 

acelaşi timp de promovare a 

dezvoltării economice. Diversitatea 

problemelor cu care se confruntă 

regiunile transfrontaliere specifice se 

raportează la caracteristicile fizice şi 

la tipurile de activitate economică de 


exemplu agricultură, industrie, turism 

etc.). Regiunile transfrontaliere se 

confruntă şi cu problema dezvoltării 

strategiilor şi a acţiunilor care pot 

contraveni sau pot să nu reflecte 

priorităţile naţionale din ţara vecină. 

Principalele probleme ale regiunilor 

frontaliere în raport cu mediul includ 

următoarele: 

• În regiunile a căror dezvoltare 

“trenează”, eventualele conflicte 

dintre activităţile şi strategiile de 

dezvoltare economică regională 

(de exemplu atragerea de activităţi 

industriale, o serie de industrii 

primare, care pot cauza poluare) şi 

protecţia mediului; 

• În regiunile care se confruntă cu 

declinul industrial, abordarea 

problemelor poluării mediului 

natural ce derivă din prezenţa 

deşeurilor industriale şi 

abandonarea construcţiilor şi a 

şantierelor industriale, care au ca 

rezultat crearea unei imagini 

neplăcute a regiunii şi dificultăţi în 

atragerea investiţiilor prin noi spaţii 

de afaceri şi turism; 

• în cazul regiunilor frontaliere la 

graniţa ţărilor Europei Centrale cu 

alte ţări ale Europei Centrale sau 

cu State Membre ale Uniunii 

Europene, probleme complexe de 

poluare transfrontalieră, de 

management al resurselor naturale 

etc., mai ales cele care afectează 

rîurile şi lacurile care se întind de-a 

lungul graniţelor; 

• axîndu-se în mod special pe 

problemele care apar din 

conflictele dintre mediu şi turism, 

pericolele pot include următoarele: 

aglomerarea care apare atunci 

cînd numărul de persoane dintr-un 

anumit spaţiu sau localitate 

depăşeşte capacitatea ariei; 

congestionarea şi poluarea rutieră 

cauzate de numărul mare de turişti 

care călătoresc spre zona 

respectivă cu maşina; daune fizice 

aduse patrimoniului natural şi 

cultural cauzate de turişti şi dotări 

turistice, care pot afecta caracterul 

unui sit istoric sau al unui oraş mic; 

• Lipsa sau inadecvarea 

infrastructurii, necesitatea pentru 

dotări şi servicii care să se ocupe 

efectiv şi eficient de evacuarea 

reziduurilor (industriale, agricole, 

domestice). Inadvertenţele sînt 

C 5 Mediu 105


cauzate de lipsa de investiţii în 

noile tipuri de tehnologii şi a 

facilităţilor care să facă faţă 

cerinţelor crescînde şi în continuă 

schimbare de rezolvare a 

problemei deşeurilor. 

Inadvertenţele tipice provin din 

investiţii în facilităţi de tratare 

separate, de fiecare parte a 

frontierei mai degrabă decît în 

facilităţi comune care să 

soluţioneze nevoile şi problemele 

comune; 

• probleme de degradare a mediului 

cauzate de eşecul în soluţionarea 

eficientă a poluării (agricole, 

industriale) în trecut. Acestea sînt 

probleme specifice frontierelor 

exterioare ale Uniunii Europene, 

mai ales ariile de frontieră ale 

zonelor puternic industrializate din 

centrul şi estul Europei; 

• lipsa de informaţii şi circulaţia 

deficitară a informaţiilor despre 

resursele şi problemele de mediu 

în regiunea transfrontalieră, care 

să acţioneze ca bază a strategiilor, 

planificării şi implementării atît a 

acţiunilor corective cît şi a celor 

preventive în regiunea 


• lipsa de metode tehnice, abilităţi, 

resurse şi institutii şi a tehnologiilor 

specializate în regiunea 

transfrontalieră care să se ocupe 

de problemele daunelor aduse 

mediului; care să monitorizeze şi 

să controleze protecţia mediului şi 

care să atraga atenţia cetăţenilor, 

comunităţii de afaceri şi instituţiilor 

din regiunea transfrontalieră 

asupra problemelor mediului. 

Acest lucru implică conştientizarea 

faptului că mediul este o resursă 

comună a regiunii transfrontaliere 

şi promovarea integrării 

preocupărilor faţă de mediu şi 

dezvoltării sustenabile în gama 

largă de acţiuni de dezvoltare şi a 

activităţilor întreprinse; 

• lipsa de cunoştinţe în domeniul 

structurilor, al planificării, al 

regulamentelor şi procedurilor 

legate de mediu de ambele părţi 

ale unei frontiere naţionale. 

3. Tipuri de acţiuni pentru 

promovarea cooperării 


Strategiile şi acţiunile din regiunile 

frontaliere şi transfrontaliere trebuie 

să recunoască interdependenţele 

dintre mediu şi dezvoltarea 

economică şi alte activităţi de 

dezvoltare precum turismul în mediu 

şi dezvoltarea turismului. Astfel, 

importanţa unei strategii comune este 

vitală pentru maximizarea 

oportunităţilor şi minimalizarea 

pericolelor. Consideraţiile asupra 

eficienţei scot în evidenţă nevoia unei 

abordări strategice bazate pe 

evaluarea problemelor şi a 

potenţialului, identificînd priorităţile 

transfrontaliere şi adoptînd o 

perspectivă pe termen lung. O 

problemă cheie este integrarea certă 

a aspectelor de mediu în luarea de 

decizii şi în managementul proiectelor 

de dezvoltare. Interdependenţa 

turismului şi ecologiei a fost subiectul 

Conferinţei Anuale LACE din 1999 de 

la Joensuu, Finlanda. Aici au fost 

examinate strategiile destinate 

reconcilierii oportunităţilor de 

dezvoltare a turismului cu interesele 

de mediu şi cele ale agriculturii. 

Experienţa regiunilor transfrontaliere 

care au participat la conferinţă a 

arătat valoarea promovării unui 

turism de tip soft, care să respecte 

mediul, îmbogăţind şi protejînd 

mediul natural în măsura în care, în 

acelaşi timp, furnizează importante 

oportunităţi de dezvoltare. 

Deoarece majoritatea problemelor de 

mediu au impact transfrontalier, 

combaterea eficientă a problemelor 

ecologice şi de mediu necesită 

C 5 Mediu 106


cooperarea transfrontalieră. 

Principalele tipuri de activităţi în 

domeniul mediului sînt următoarele: 

• activităţi care se axează pe 

abordarea problemelor existente 

incluzînd măsuri anti-poluare, 

care pot fi la scară mică (de 

exemplu curăţarea zonelor 

afectate, a plajelor murdare etc.) 

sau pot implica operaţii majore de 

curăţare (de exemplu căi acvatice 

puternic poluate, probleme 

serioase de poluare atmosferică); 

rezolvarea problemei abandonului 

unor dotări, care implică noi 

folosiri ale vechilor şantiere şi 

clădiri industriale şi soluţionarea 

efectelor deversării şi tratării 

inadecvate a deşeurilor. Această 

categorie de acţiuni reprezintă o 

prioritate majoră în cazul 

regiunilor frontaliere ale ţărilor 

Europei Centrale; 

• acţiuni al căror obiectiv este 

dezvoltarea noilor metode de 

soluţionare a problemelor de 

mediu şi a protecţiei acestuia, 

menţinerii şi dezvoltării mediului în 

regiunile transfrontaliere. Acestea 

implică o gamă largă de acţiuni 

întreprinse la diferite nivele: 

includerea studiilor de evaluare a 

condiţiilor şi resurselor curente; 

educaţia privind mediul, ridicarea 

nivelului de conştientizare / 

informare în şcoli, întreprinderi, 

organizaţii comunitare şi în rîndul 

populaţiei în general; acţiuni pilot 

în întreprinderi şi alte organizaţii, 

în domeniul conservării, 

managementului deşeurilor, 

economisirii energiei etc.; 

dezvoltarea unor noi tehnici de 

producţie şi a unor produse care 

să ţină mai mult cont de protecţia 

mediului; promovarea acţiunilor 

de reducere a cantităţii de deşeuri 

şi folosirea unor noi modalităţi de 

reciclare a lor; acţiuni ecologice 

specifice legate de conservarea 

speciilor de animale şi plante pe 

cale de dispariţie; planificarea şi 

coordonarea în comun a 

serviciilor care să se ocupe de 

urgenţe (ex.: deversări 

accidentale a unor reziduuri 

industriale). 

Eficienţa va fi promovată printr-o 

abordare strategică pe o bază 

transfrontalieră a protecţiei şi 

managementului mediului ca resursă 

comună şi încurajarea acţiunilor care 

contribuie la realizarea obiectivelor 

strategiei. Aceasta va include: 

promovarea integrării preocupărilor 

de mediu în politicile altor domenii şi 

încurajarea activă a aplicării la scară 

largă a căilor sustenabile de 

dezvoltare prin : informare, educaţie, 

pregătire, suport tehnic şi 

monitorizare. 

C 5 Mediu 107


BROŞURI INFORMATIVE LACE: PROGRAME SELECŢIONATE 

Multe programe INTERREG II A includ mediul ca prioritate. Programele selecţionate sînt 

preyentate pe scurt mai jost. Informaţii mai cuprinzătoare sînt disponibile în Broşura LACE III. 

Programul INTERREG IIA Nr. 10 Storstrøm-Ostholstein-Lübeck (DK/D) 

Această regiune transfrontalieră se întinde pe frontiera maritimă dintre Danemarca şi Germania. Programul 

INTERREG IIA specifică şase priorităţi, printre care şi mediul. A zecea parte din contribuţia Uniunii 

Europene la program poartă marca acestei priorităţi. 

Un proiect transfrontalier de instruire, “Managementul de calitate şi al mediului pentru IMM-uri” se axează 

pe sectorul agricol, sere şi industria alimentară. Proiectul cuprinde seminarii pentru un grup mai larg de 

IMM-uri, cu îndrumări specifice adecvate acestora precum şi cu asistenţă ulterioară, cu accent deosebit pe 

marketing-ul calităţii şi pe sistemele de management al mediului. 

Standardele şi regulamentele europene privind calitatea managementului, managementul mediului, ecoauditul 

etc. devin din ce în ce mai importante în toate domeniile economice. Acest proiect de pregătire pentru 

IMM-uri are ca scop furnizarea către înterprinderi a know-how-ului calităţii şi managementului mediului. 

Proiectul este condus de un grup transfrontalier de cooperare (Centrul Grön Storstrøm şi Technikzentrum 

Lübeck). Pe termen lung, se aşteaptă ca această cooperare să contribuie la stabilirea unui Centru de 

Competenţă al Mării Baltice pentru Calitatea şi Managementul Mediului. 

Contact: 

Storstrøms Erhvervscenter 

Marienbergvej 80 

DK-4760 Vordingborg 

Tel: +45 55 34 01 55 

Fax: +45 55 34 03 55. 

Entwicklungsgesellschaft Ostholstein mbh 

Röntgenstrasse 1 

D-23701 Eutîn 

Tel: +49 4521 80810 

Fax: +49 4521 80811. 

C 5 Mediu 108


Programul INTERREG IIA Nr. 17 Germania-Luxemburg (D/L) 

Un obiectiv general important al acestui program INTERREG II, strîns legat de structura teritorială a zonei, 

este necesitatea unei dezvoltări sustenabile. Din acest motiv, problemele legate de turism şi mediu joacă un 

rol important în acest program (turism soft). Din punct de vedere transfrontalier, se acordă prioritate 

activităţilor de purificare a apei rîurilor şi parcurilor naturale. Măsurile acestui program se îndreaptă de 

asemenea spre conservarea şi restaurarea mediului natural, în măsura în care acesta a fost afectat de industrie, 

turism şi agricultură intensivă. Exemple de proiect includ următoarele: 

• Construirea unor instalatii transfrontaliere comune de purificare şi tratare a apei; 

• Înlocuirea pădurilor de conifere cu creştere rapidă cu păduri mixte, ţinîndu-se cont de condiţiile şi 

circumstanţele naturale de creştere. 

Contact: 

Ministère de l’Aménagement du Territoire 

18, Montée de la Pétrusse 

L-2946 Luxembourg 

Tel.: +352 478 69 15 

Fax: +352 40 89 70 

Ministerium für Wirtschaft und Fînanzen 

Am Stadtgraben 6-8 

D-66111 Saarbrücken 

Tel.: +49 (0) 681 501 42 03 

Fax: +49 (0) 681 501 42 93 

Ministerium für Wirtschaft, Verkehr, Landwirtschaft und Weinbau 

Stiftsstrasse 9 

D-55116 Mainz, 

Tel.: +49 (0) 61 31 16 22 33 

Fax: +49(0) 61 31 16 40 31 

C 5 Mediu 109


Programul INTERREG IIA Nr. 26 pentru regiunea de frontieră germano-cehă 

(D/CZ) 

Programul de dezvoltare transfrontalieră Bayrischer Wald / Böhmer Wald / Mühlviertel, finanţat sub 

auspiciile programului INTERREG I, bazat pe principiul dezvoltării sustenabile, a fost creat în cooperare 

între Germania, Austria şi Republica Cehă pentru a menţine şi conduce “arii model şi pilot” ecologice. În 

anul 1992, programul cîştigase deja recunoaşterea UNESCO în calitate de proiect pilot "Omul şi Biosfera". 

Sub auspiciile programului INTERREG II, regiunile frontaliere germană şi cehă continuă să lucreze în 

comun în baza acestor măsuri şi desfăşoară, în comun, iniţiative pentru mediu: 

crearea şi dezvoltarea structurilor transfrontaliere organizatorice şi de informaţii; 

implementarea unor programe de mediu dezvoltate în cooperare, incluzînd controlul poluării; 

promovarea cercetării ecologice transfrontaliere. 

Aceste iniţiative vor întări şi instituţionaliza cooperarea transfrontalieră, mai ales în sfera naturii şi a mediului 

rural. Cooperarea are ca scop salvarea, conservarea şi îmbunătăţirea calităţii regiunii de frontieră, conservînd 

şi ameliorînd peisajul rural şi mediul natural, ca valori pe care să se bazeze atît turismul cît şi calitatea vieţii 

populaţiei locale. 

Contact: 

Bayerisches Staatsministerium, für Wirtschaft, Verkehr und Technologie 



Tel: +49 89 2162 2610 

Fax: +49 89 2162 2685. 

Programul INTERREG IIA Nr 39 Irlanda / Irlanda de Nord (IRL/UK) 

Protecţia mediului este o prioritate importantă a acestui program tip INTERREG IIA şi reprezintă 21,4% din 

alocaţia totală a finanţării INTERREG IIA. Proiectele aprobate din acest program includ deversări la scară 

mică, facilităţi de transport, ameliorare a construcţiilor, furnizare de utilităţi la scară mică, monitorizarea 

calităţii apei, baze de date ale mediului, studii şi proiecte de cercetare şi dezvoltare a unei strategii pentru 

managementul calităţii apei. Au fost aprobate o serie de proiecte care promovează colectarea, dispunerea şi 

reciclarea deşeurilor în mod inovator, pentru a scădea cantitatea deşeurilor prin redepozitarea lor în teritoriu. 

Două proiecte în desfăşurare au ca scop redarea terenului contaminat spre folosinţa, în economie. 

În plus, sînt în curs de dezvoltare proiecte transfrontaliere menite să îmbunătăţească racordarea măsurilor la 

directivele Uniunii Europene privind mediul. Accentul se pune pe acţiuni de tip hard (furnizări de apă şi 

sisteme de scurgere mai degrabă decît schimburi de metode în rîndul personalului) şi proiecte paralele (opuse 

celor transfrontaliere în comun). 

Contact: 

Dl Eamonn Naughton, INTERREG Office 

The Courthouse – Armagh Bussines Centre, Unit 22 

2 Loughgall Road 

Armagh BT61 7NJ, Northern Ireland 

Tel: +44 1861 527 317 

Fax: +44 1861 526 717 

C 5 Mediu 110


BROŞURI LACE: PROIECTE SELECŢIONATE 

Broşura LACE III include informaţii asupra unei serii de proiecte de bună practică în 

domeniul cooperării de mediu, acestea fiind prezentate pe scurt mai jos. 

Protecţie Transfrontalieră a Mediului în Karelia (SF/RF) 

Acest proiect este conceput să folosească resursele naturale transfrontaliere de pe ambele părţi ale graniţei 

pentru regiunea de frontieră a Kareliei şi pentru regiuni situate dincolo de ea. Fiind bazat pe principiul 

realizării unei dezvoltări sustenabile a regiunii transfrontaliere, ariile protejate în prezent vor fi conservate şi 

consolidate şi alte zone urmează a fi suspuse aceluiaşi proces. În acelaşi timp, scopul este menţinerea şi 

dezvoltarea resurselor naturale pentru scopuri turistice, deoarece exploatarea acestui potenţial va avea o 

importanţă economică uriaşă pentru dezvoltarea regiunii. 

Contact: 

The Regional Council of North Karelia 

Torikatu 9 

FIN-80100 Joensuu 

Tel:+358 13 259 110 

Fax: +358 13 259 1130 

Rezervaţia marină internaţională 

– Arhipelagul Bouches de Bonifacio / Maddalena (F/I) 

Rezerva marină internaţională acoperă o mare parte a zonei maritime transfrontaliere dintre Corsica şi 

Sardinia. Aceasta este o arie naturală de o valoare ecologică remarcabilă care nu numai că cere un înalt nivel 

de protecţie, ci este şi un punct de atracţie turistică foarte valoroasă. Proiectul implică construirea unor dotări 

şi a unei infrastructuri care va asigura managementul, monitorizarea, organizarea şi promovarea Rezervaţiei. 

Contact: 

Office de L’Environnement de la Corse 

17 Bd du Roi Jérôme 

F-20000 Ajaccio 

Tel: +33 4 95 21 85 19 

Fax: +33 4 95 51 44 50 

Regione Autonoma della Sardegna/Provicia di Sassari 

Administrazione Proviciale 



Tel: +39 79 22 38 00 

Fax: +39 79 23 00 74 

C 5 Mediu 111


ALTE EXEMPLE DE PROIECT 

Regiunile transfrontaliere ale Uniunii Europene şi ale Europei Centrale şi de Est furnizează o 

experienţă bogată în privinţa abordării la nivel practic a activităţilor transfrontaliere de mediu. O 

serie de exemple de bună practică sînt prezentate pe scurt mai jos. 

1. Cercetare, Studii, Dezvoltarea Strategiilor 

Proiect transfrontalier desfăşurat între zone protejate (E/P) 

Acest proiect implică regiunile Castilla y León (E) şi Norte (P) şi include parteneri din Parcurile naturale 

portugheze Montesinho şi Duoro International, împreună cu departamentul de mediu al Guvernului Regional 

Castilla y León. 

Scopul proiectului a fost dezvoltarea unei strategii pentru zonele protejate din cadrul regiunii transfrontaliere, 

incluzînd un sistem public de acces, care să contribuie la protejarea mediului natural. A fost inclusă de 

asemenea şi o strategie de dezvoltare a turismului rural şi de protecţie împotriva incendiilor forestiere. 

Buget: EURO 998.000 costuri totale, contribuţie INTERREG 748.500 EURO, 249.500 

EURO contribuţie regională 

Contact: 

Parque Natural Do Montesinho 

Bairro Salvador Nunes Teixeira 

Lote 5- Ap 90 

P-5300 Braganca 

Tel.: +351 73 381234 

Fax: +351 73 381179 

Consejería de Medio Ambiente De La Junta de Castilla y León 

Dir. General de Medio Natural 

Calle Rigoberto Cortejoso 14 

E-47014 Valladolid 

Tel.: +34 983 419988 

C 5 Mediu 112


Parc transfrontalier internaţional (E/P) 

Acest proiect sprijină crearea unui parc internaţional - Gerês-Xurês, în zona transfrontalieră Galiţia / Norte. 

Proiectul a debutat cu două parcuri existente apropiate unul de celălalt, de o parte şi de alta a frontierei. S-a 

ajuns la un plan de dezvoltare care conturează activităţile în comun. De asemenea, s-au întreprins un număr 

de activităţi suplimentare care să ducă la dezvoltarea ideii. Acestea includ următoarele: 

• Un studiu comparativ al planurilor de management pentru cele două parcuri, cu scopul identificării 

oportunităţilor pentru o cooperare mai strînsă; 

• Dezvoltarea în cooperare a unui proiect pentru reintroducerea unei rase de capre; 

• Proiect de definire a drumurilor pedestre şi a pistelor de călărie care leagă cele două parcuri; 

• Două seminarii şi publicarea unei broşuri comune. 

Proiectul a ajutat la dezvoltarea unui set de standarde şi măsuri pentru conservarea mediului natural al 

ambelor parcuri. De asemenea, a implicat colaborarea între persoane cu mod de gîndire similar, din cele două 

regiuni, al căror interes este dezvoltarea parcului într-o facilitate comună pentru regiune. Proiectul a 

promovat folosirea pe scară mai largă a parcului şi a introdus ideea turismului ecologic, folosind 

infrastructura turistică existentă a fiecărei regiuni. Un aspect important al proiectului a fost promovarea ideii 

dezvoltării economice şi culturale, care să conserve patrimoniul natural al ambelor zone. 

Contact: 

Parque Nacional Peneda Gerês 

Quinta das Parretas 

P-4700 BRAGA 

Tel +351 53 203480 

Fax +351 53 613169 

Asigurarea aprovizionării cu apã (A/SLO) 

Datorită folosirii sale pentru navigaţia internă şi exploatării pietrişului pentru construcţii, rîul alpin Mur este 

grav ameninţat în în funcţia sa de rezervor de apã. Mai mult, ţările despărţite de acest rîu, Austria şi Slovenia, 

au concepte diferite în ceea ce priveşte exploatarea viitoare a rîului. Pentru rezolvarea acestui complex de 

probleme a fost instrumentat un proiect, început în 1995, ca are drept scop elaborarea unui concept 

fundamental pentru activitatea comună de dezbatere şi planificare. Un studiu fundamental interdisciplinar, 

menit a pune bazele soluţiilor şi strategiilor de dezvoltare, examineazã calea cea mai potrivită de armonizare 

a diferitelor concepte de exploatare. Pãrţi importante ale acestui proiect sînt: producerea unor fotografii color 

digitale şi a unui model digital de drenaj, analiza bazelor ecologice în cadrul de lucru al unui model GIS, 

dezvoltarea unor concepte comune de îmbunãtãţire a echilibrării spaţiului colector şi apelor freatice, a 

aprovizionãrii cu apã şi dotările turistice. Pentru stabilizarea nivelului apelor freatice sînt necesare mãsuri 

speciale care includ reabilitarea rîului paralel Mühlbach. Comisia austriaco-slovenã a rîurilor şi lacurilor de 

frontierã a convenit, de asemenea, asupra stabilizării albiei rîului Mur. 

Buget: 1.685.117 EURO; 32 % de la INTERREG 

Contact: 

Wasserverband Wasserversorgung Bezirk Radkersburg 

Halbenrain 125 

A – 8492 Halbenrain 

Tel +43.3476.4004-270 

Fax +43.3476.2793 

C 5 Mediu 113


2. Măsuri de îndepărtare a poluării / deşeurilor 

Munţii Ore – regenerarea pădurii (CZ/D) 

Zona Munţilor Ore a fost prima regiune din Europa Centrală în care a apărut dezastrul ecologic al ecosistemelor 

forestiere ca rezultat al activităţilor umane. Factorul major este poluarea aerului cauzată de 

industrie, care a avut ca rezultat declinul vastelor monoculturi de molid norvegian, plantat în locul culturii de 

molid amestecat cu brad tăiată în secolul trecut din cauza exploatării miniere din aceşti munţi. Cerinţele de 

energie din industrie s-au redus după schimbarea regimului politic şi după schimbările ulterioare în politica 

dezvoltării industriale atît în Republica Cehă cît şi în Saxonia, rezultatul fiind o scădere semnificativă a 

poluării aerului din aceasta regiune, ceea ce a permis o reabilitare forestieră raţională. 

Obiectivele generale ale proiectului includ următoarele: 

• Reabilitarea culturii forestiere temporare în vederea optimizării modelului de eco-sistem forestier şi a 

stabilităţii acestuia; 

• Stimularea producţiei de cherestea de înaltă calitate şi a creşterii gradului de valorificare a lemnului; 

• Stimularea altor funcţii şi beneficii ale zonei forestiere, o cultură vegetală cu un perimetru deosebit de 

favorabil mediului şi climei; 

• Obiective climatice şi alte efecte de mediu, inclusiv recreerea. 

Contact: 

Dl. Stanislav Nemec, Forests of the Czech Republic 

Rude armady 738 

Osek, Czech Republic 

Tel +420 417 937 301 

Euroregion Erzgebirge/Krusnohori e. V. 

Am St. Niclas Schacht 13 

D-09599 Freiberg 

Tel +49 37 31 /78 13 04 

Fax +49 37 31 / 78 13 01 

C 5 Mediu 114


Proiectul Lacul Peipsi (EST/RF) 

Cel de al patrulea mare lac în Europa, Lacul Peipsi acoperă două treimi din frontiera dintre Estonia şi Rusia – 

o situaţie unică pentru o frontieră naţională de stat din Europa. Lacul a fost ameninţat de poluanţi şi deşeuri 

industriale, iar folosirea lacului ca apă potabilă şi în scopuri de agrement a fost şi ea ameninţată. Localnicii sau 

hotărît să-l salveze. Iniţial, “Proiectul Lacul Peipsi” din 1993 îşi propunea o serie de măsuri care să 

contracareze efectele poluante. În curînd, a devenit clar că alte schimbări sociale, politice şi de mediu afectau 

comunităţile din jurul lacului şi structura lor complexă. Descreşterea dramatică a oportunităţilor economice a 

fost agravată de pierderea pieţelor şi a facilităţilor de producţie, mai ales în agricultură. 

Pentru a aborda această problemă s-au lucrat un număr de proiecte sociale şi economice suplimentare. Cu 

sprijinul administraţiilor locale şi al O.N.G.-urilor, lucrul asupra unui concept mai larg de dezvoltare a zonei 

a devenit posibil. Aceasta a dus la stabilirea “Centrului Transfrontalier de Cooperare şi Dezvoltare 

Sustenabilă” în 1998. Centrul are un personal format din 16 membri, birouri de fiecare parte a frontierei şi 

este sponsorizat de aproximativ 20 de organizaţii. Acesta este susţinut şi de “Consiliul de Cooperare al 

Regiunilor Frontaliere ale Letoniei, Rusiei şi Estoniei”. 

Proiectele se axează pe creşterea conştientizării şi pe proiecte de integrare pentru copii, mai ales a celor care 

nu sînt de origine estonă. Pregătirea se adresează şi liderilor de comunităţi şi O.N.G.-urilor, dezvoltînd 

societatea civilă şi întărind democraţia. 


Contact: 

Jevgenia Victorova, Centre for Cross-Border Cooperation 

Veski 59 

EST-50409 Tartu 

Tel: +372 7 42 10 01 

Fax +372 7 42 11 62 

Refacerea ariilor împădurite (D/A) 

Scopul acestui proiect este refacerea ariilor împădurite degradate din regiunile Tannheim şi Pfronten la 

frontiera germano/austriacă. Pădurile din regiune au fost distruse de inundaţii şi insecte şi, drept rezultat, 

stocul de lemn ce poate fi întrebuinţat s-a diminuat, funcţiile protectoare ale pădurilor s-au redus şi locurile 

de muncă din zonă au fost periclitate. Proiectul caută să dezvolte un concept integrator de refacere a 

porţiunilor degradate de pădure. Acţiunile specifice includ măsuri de reîmpădurire şi construire sau refacere a 

potecilor forestiere pentru facilitarea accesului în satele de munte. Luate împreună, măsurile sînt menite să 

refacă rolul protector al pădurilor, spre exemplu să împiedice şi să reducă inundaţiile sau daunele produse de 

avalanşe în sate, să asigure diversificarea veniturilor agricole şi prin aceasta să asigure lucrul în 

întreprinderile şi activităţile agricole şi forestiere, precum şi crearea locurilor de muncă prin acţiunile înseşi. 

Proiectul este bazat pe o abordare de tip bottom-up şi reuneşte indivizi şi instituţii de pe ambele părţi ale 

frontierei. 

Contact: 

Mr. Werner Ehelechner 

Referat III/5, Bayrisches Staatsministerium für Wirtschaft, Verkehr und Technologie, Prinzregentenstrasse 28 

D – 80538 München 

Tel.: +49 89 2162 2690 

Fax: +49 89 2162 2685 

C 5 Mediu 115


3. Furnizarea / tratarea apei şi depozitarea deşeurilor 

Tratarea în comun a apelor reziduale - Rheinland-Pfalz-Saarland-Lorraine, 

(D/F) 

Construirea unei staţii de purificare a apei nu departe de comuna franceză Dorst, în regiunea Bitche (Bitscher 

Land) a permis abordarea a două probleme printr-o abordare integrată: 

• înzestrarea satelor franceze mici şi risipite, din această regiune, cu o infrastructură şi un sistem de tratare 

a apelor reziduale la standarde curente; 

• valorificarea economiilor la scară prin conectarea comunelor germane la viitoarea uzină, oferindu-i astfel 

o capacitate sporită. 

Contact: 

Préfecture de la Région Lorraine, Secrétariat général pour les Affaires régionales 

9, place de la Préfecture 

F-57034 Metz 

Tel +33 3 87 34 89 81/87 34 

Fax +33 3 87 32 71 78. 

Krompach – Canalizare şi aprovizionare cu apă (CZ/D) 

Krompach este situat într-o zonă de protecţie igienică a resurselor de ape subterane care aparţin bazinelor 

celor două rîuri. Partea sudică a satului se alimentează de la rîul Svitavvka, iar partea nordică de la afluenţii 

rîului Mandava, care parcurge teritoriul german. Sistemul de canalizare constă din canale de scurgere şi o 

staţie de pompare pentru transportul scurgerilor la uzina de tratare a apei reciclabile, construită în 1952 

pentru 500 de locuitori. Această uzină nu funcţiona la parametrii maximi şi deversările se făceau în rîul 

Svitavvka. 

Proiectul a susţinut reabilitarea sistemului de scurgere şi reconstruirea sistemului de aprovizionare cu apă. 

Obiectivul general este reducerea contaminării resurselor de apă subterană şi de suprafaţă ale bazinului rîului 

Mandava şi crearea condiţiilor prealabile pentru o dezvoltare ulterioară a părţii de nord a satului Krompach. 

În plus, proiectul caută să creeze condiţiile necesare pentru furnizarea apei potabile către zona Kurort 

Jonsdorf din Germania, aşa după cum au fost recomandate de Comitetul unic de cooperare germano-ceh 

pentru cursurile frontaliere de apă. 

Contact: 

Mgr. Frantisek Machytka Mayor 

Obecni urad 

Krompach, Czech Republic 

Sächsische Staatskanzlei, Ministerium für Bundes- und Europa-angelegenheiten 

Archivstraße 1 

D-01097 Dresden 

C 5 Mediu 116


4. Planificare / Coordonare comună a serviciilor de intervenţie rapidă 

Activităţi în comun de prevenire a incendiilor forestiere (D/PL) 

Un plan de acţiune pentru prevenirea şi controlarea incendiilor forestiere a fost stabilit prin cooperare de 

autoritatea forestieră din oraşul Peitz (G) şi omologul ei din Zielona Góra (PL). Aceasta zona transfrontalieră, 

traversată de rîul Neisse, este puternic împădurită, iar între 1991 şi 1996 aproximativ şaizeci de incendii au 

distrus în jur de 2000 de hectare de pădure. Era nevoie de o acţiune rapidă şi coordonată pentru abordarea 

corectă a dezastrului ecologic. Prin urmare, în 1993 euroregiunea Spree-Neisse-Bober a prezentat o 

solicitare de finanţare de la programul INTERREG. Clădind mai departe pe bazele acestei iniţiative, în 1996, 

partenerii polonezi au dezvoltat un plan de acţiune pentru activităţi în comun, folosind finanţări ale 

programului Phare. La început activitatea s-a axat pe schimburile de informaţii dintre serviciile specializate şi 

pe deprinderea metodelor de colaborare. Apoi s-au stabilit măsuri coordonate de prevenire şi control al 

incendiilor. În cele din urmă, a fost iniţiată o campanie de conştientizare publică comună în ambele limbi, 

prin broşuri explicative şi semne care alertau populaţia în legătură cu incendiile forestiere. 

Contact: 

Mr. Helmut Moelle, Euroregion “Spree-Neisse-Bober” 

Medizinisches Zentrum – Industriegebiet 

Forster Str. 

D-03172 Guben 

Tel.: +49 35613133 

Fax: +4935613133. 

C 5 Mediu 117


5. Managementul comun al Resurselor Naturale 

Planificarea şi dispunerea ecosistemelor forestiere (E/P) 

Acest proiect, condus de Ministerul Mediului din Castilla y León, are ca scop menţinerea şi maximizarea 

beneficiilor pădurilor locale. Regiunea are una dintre cele mai bogate şi mai variate moşteniri forestiere din 

Uniunea Europeană, 20% din regiune fiind acoperită de păduri şi încă 27% acoperită de păduri cu altă 

vegetaţie decît copaci. În ultimii ani, aceste păduri au supravieţuit datorită politicii de protecţie a mediului şi 

reîmpădurire promovată de administraţia regională. 

Prin organizarea ecosistemelor forestiere se speră că moştenirea naturală a regiunii poate fi maximizată, 

oferind în acelaşi timp un turism sustenabil şi oportunităţi de recreere. Acest lucru apare într-un moment cînd 

a crescut cererea localnicilor de acces către mediul natural. În acelaşi timp, aceasta completează obiectivele 

generale de conservare a acestor importante resurse naturale care îşi generează propriile microclimate şi 

frecvenţe ale averselor de ploaie, ajută la purificarea aerului şi opresc procesul de eroziune şi de transformare 

a zonei în deşert. 

Cu aceasta abordare bilaterală a protecţiei mediului şi a creşterii patrimoniului forestier, provinciile 

Salamanca şi Zamora au întreprins aproximativ 37 de iniţiative care implică mai ales activităţi de altoire şi 

curăţare conduse de municipalităţile mici din întreaga regiune. 

Buget: costuri totale 12.941.898 EURO, 9.015.514 EURO contribuţie INTERREG, 

3.926.383 EURO contribuţie regională 

Contact: 

Junta de Comunidades de Castilla y León 



Tel: +34 983 41 11 21 

Fax:+34 983 411269 

C 5 Mediu 118


Rezervaţia marină internaţională (F/I) 

Rezervaţia marină internaţională acoperă cea mai mare parte a zonei maritime transfrontaliere dintre Corsica 

şi Sardinia. Aceasta este o arie naturală de o remarcabilă valoare ecologică care nu numai că necesită un nivel 

înalt de protecţie, implicînd nevoia unei conştientizări sporite a trăsăturilor şi orientărilor sale, ci se şi 

constituie într-o valoros punct de atracţie turistică şi într-un spaţiu cu potenţial educativ şi de creare a 

locurilor de muncă. Sub auspiciile INTERREG, au fost posibile un număr de iniţiative: 

• Construirea unor dotări şi a unei infrastructuri care vor asigura managementul, monitorizarea, 

organizarea şi promovarea rezervaţiei; 

• Organizarea şi promovarea rezervaţiei. 

Acordul privind înfiinţarea Rezervaţiei internaţionale marine a fost semnat de ministerele italian şi francez al 

mediului şi de preşedinţii consiliilor regiunilor Sardinia şi Corsica. Urmează ca fiecare parte să producă la 

rîndul său un plan unic de management al zonei. 

Din punctul de vedere al mediului, efectele pozitive includ o monitorizare sporită, o organizare şi o 

coordonare mai bună a activităţilor din rezervaţie, precum şi iniţiative de protecţie atît în mediul marin cît şi 

terestru. În domeniul socio-economic, rezultatul direct va fi crearea unor locuri de muncă cu caracter 

permanent pentru personalul calificat, care urmează a administra, a promova şi a furniza informaţii despre 

acest patrimoniu. 

Contact: 

Corsica: Office de l’Environnement de la Corse 

17 Bd du Roi Jérôme 

F-20000 Ajaccio 

Tel.: +33 4 95 21 85 19 

Fax: + 33 4 95 51 44 50 

Sardinia: Regione Autonoma della Sardegna/Provincia di Sassari 

Administrazione Provinciale 



Tel.: + 39 79 22 38 00 

Fax: +39 79 23 00 74. 

C 5 Mediu 119


6. Educaţie / Instruire / Creşterea conştientizării 

Instruirea asupra mediului marin transfrontalier (F/UK) 

Atît Centrul Mer Nausica cît şi Centrul de Educaţie a Mediului Canterbury sînt echipate cu sisteme de 

telecomunicaţii moderne care le permit să desfăşoare activităţi comune de instruire. Aceasta se adresează în 

primul rînd învăţătorilor şi profesorilor de gimnaziu, care nu numai că îşi vor îmbogăţi propriile cunoştinte de 

biologie, mediu şi tehnologie multi-media, ci le vor transmite şi elevilor. 

Contact: 

Mr Verlin, Nord/Pas de Calais Region Prefecture 

2 rue Jacquemars Giélée 

F-59039 Lille Cedex 

Tel +33 3 20 30 58 92 

Fax +33 3 20 30 58 92 

Ms Hazel Long 

South East Governement Office 

Bridge House,1 Walnut Tree Close 

Guildford UK - GU1 4GA 

Tel.: +44 1483 88 25 46 

Fax: +44 1483 88 25 29 

C 5 Mediu 120


Baze de date pentru stabilirea unui Centru Ecologic în Stânca Costeşti 

(RO/MOL) 

Acest proiect, sprijinit de programul Phare Credo, se axează pe sporirea conştientizării şi promovarea 

cooperării transfrontaliere între judeţul Botoşani din România şi raioanele Edineţ, Rîşcani şi Briceni (în 

prezent judeţele Edineţ şi Bălţi) din Moldova cu privire la protecţia mediului pe rîul Prut. Acest lucru se va 

realiza prin pregătirea unei baze de date a mediului şi prin înfiinţarea unui Centru Ecologic la Stînca Costeşti, 

care implementează experienţa europeană în monitorizarea purităţii mediului. Centrul va furniza date 

instituţiilor care administrează zona, pentru controlul şi reducerea factorilor de poluare în zonele frontaliere. 

Mai mult, proiectul are ca scop furnizarea documentaţiei pentru elaborarea unei broşuri despre importanţa 

zonei rezervaţiei naturale “Emil Racoviţă”. 

Proiectul cuprinde următoarele componente: 

• Organizarea unor grupuri de lucru tematice responsabile de diferitele aspecte ale implementării 

proiectului în Romania şi Moldova 

• Seminar de lucru pentru experţi români şi moldoveni, unde aceştia să-şi împărtăşească experienţele în 

privinţa monitorizării mediului 

• Organizarea seminarului “Probleme ecologice în aria transfrontalieră a rîului Prut din judeţul Botoşani” 

cu vizite în imprejurimi pentru partenerii de proiect şi seminarii de lucru cu schimb de experienţă, 

incluzînd o vizită la Institutul European de Energie a Mediului din Danemarca 

• Organizarea mai multor conferinţe cu participarea experţilor internaţionali în Moldova şi România 

• Publicarea unei broşuri “Zona rezervaţiei Emil Racoviţă – de o importanţă internaţională în protecţia 

bio-diversităţii” 

• Studii de fezabilitate şi stabilirea sistemului de monitorizare a poluării apei pentru rîul Prut şi afluenţii 

săi 

Buget: costuri totale 88.184 EURO; 68.305 EURO contribuţie Phare 

Contact: 

Constantin Agapi; Consiliul Judeţean Botoşani 

1-3, Strada Piaţa Revoluţiei 

RO-6800 Botoşani 

Tel: +4031514712; 

consiliu@petar.warpnet.ro 

C 5 Mediu 121

C 6 

DEZVOLTAREA EDUCAŢIEI, INSTRUIRII ŞI 

PIEŢEI FORŢEI DE MUNCĂ


CAPITOLUL C 6: DEZVOLTAREA EDUCAŢIEI, INSTRUIRII 

ŞI PIEŢEI FORŢEI DE MUNCĂ 

DESCRIERE: 

Acest capitol se ocupă de cooperarea în domeniul schimbului, răspîndirii şi îmbogăţirii informaţiilor legate de piaţa 

forţei de muncă (către care sînt canalizate numeroase activităţi) ca şi de diferitele nivele de cooperare din 

sectoarele: educaţie, social şi instruire profesională. Regiunile transfrontaliere se confruntă cu probleme specifice 

legate de găsirea unui loc de muncă ca şi de piaţa forţei de muncă în contextul integrării europene şi al existenţei 

Pieţei Europene Unice; în special datorate micşorării numărului locurilor de muncă ca urmare a reducerii 

formalităţilor de la graniţă. Una dintre cele mai importante activităţi în vederea creării unei pieţe transfrontaliere a 

forţei de muncă este dezvoltarea unei reţele transfrontaliere de cursuri profesionale şi de instruire integrate ca şi 

recunoaşterea reciprocă a examenelor/diplomelor. 


• Regiunile frontaliere europene se confruntă cu aceeaşi problemă a promovării dezvoltării calitative a 

resurselor umane şi obţinerii unei mai mari eficienţe în cazul pieţei forţei de muncă în regiunile 

transfrontaliere, în vederea promovării dezvoltării şi restructurării regionale. 

• Multe dintre problemele din domeniul educaţiei, instruirii şi pieţei forţei de muncă derivă din diferenţele de 

administraţie şi proceduri ale fiecărei ţări. Unele probleme de mobilitate a locurilor de muncă necesită 

reglementări la nivel naţional (de ex. legea angajării, impozitele, asigurările sociale), pe cînd altele derivă din 

lipsa recunoaşterii reciproce a calificării sau din dificultăţi practice de accesare a informaţiilor (legate de 

educaţie, instruire, oportunităţi de angajare şi numărul de persoane interesate de acestea). 

Activităţile cele mai importante desfăşurate în regiunile transfrontaliere cuprind : 

• de la metode tradiţionale de abordare cum ar fi: 

- schimbul de informaţii şi persoane ca parte a programelor de educaţionale şi de instruire; 

- colaborarea între instituţiile de educaţie şi instruire de o parte şi de alta a graniţei, 

- promovarea informaţiilor şi legăturilor destinate promovării înţelegerii transfrontaliere; 

• pînă la activităţi mai avansate cum ar fi: 

- iniţiative comune ce includ studiul şi planificarea pieţei forţei de muncă; 

- dezvoltarea unor structuri comune ale pieţei forţei de muncă; 

- sisteme comune de informare; 

- iniţiative comune în domeniul educaţiei şi instruirii (conţinutul cursurilor, îmbogăţirea materialelor 

folosite la predare şi a metodelor de predare), 

- iniţiative şi servici de promovare a ocupării posturilor din regiunea transfrontalieră. 

EXEMPLE: 

Întîlniri transfrontaliere legate de educaţia în rîndul adulţilor (E/P) 

Euro-Team (D/DK) 

Studiu comparativ al condiţiilor de acces pentru angajaţii din zona transfrontalieră şi beneficiile sociale obţinute 

(E/P) 

Cursuri de instruire pentru biroul executiv marocan (UK/MRC: Gibraltar) 

Cursuri de schimb reciproc (ES/P) 

Instruire profesională în administrarea hotelieră şi servicii de aprovizionare (D/CZ) 

Reţeaua de instruire în domeniul turismului în regiunea estică (IRL/NI) 

Instruire prin intermediul cooperării transfrontaliere (I/AL) 

Îmbunătăţirea produselor şi dezvoltarea afacerilor în domeniul meşteşugurilor şi design-ului (IRL/UK; Ireland/NI) 

Centru de cooperare universitară europeană (D/DK) 

Collegium Polonicum (D/P) 

Asociere permanentă (SE/NOR) 

EURES – Galicia/Norte (E/P) 

Eurocity (S/SF/N: North Calotte) 

Servicii de angajare Öresund (DK/S) 

Şi alte exemple selecţionate din broşurile informative LACE IV şi IX 

C 6 Dezvoltarea educaţiei, instruirii şi pieţei forţei de muncă 

123



Dezvoltarea procesului educaţional, a 

instruirii şi pieţei forţei de muncă 

reprezintă activităţi cheie în cadrul 

promovării unei veritabile cooperări 

transfrontaliere şi constituie elemente 

de bază ale integrării europene, 

facilitînd mobilitatea locurilor de muncă, 

a desfăşurării proceselor academice 

etc., în afara graniţelor naţionale. Cu 

toate acestea, procesul de cooperare 

în aceste domenii este complex şi 

deseori implică numeroase dificultăţi 

de ordin practic, care tind să 

depăşească contextul transfrontalier şi 

necesită o abordare atît la nivel 

naţional cît şi al UE. Regiunile 

transfrontaliere se situează la interfaţa 

promovării acestei integrări şi rezolvării 

dificultăţilor de ordin practic ce rezultă 

din îndepărtarea obstacolelor formale. 

În termenii politicii UE, cooperarea în 

cadrul activităţilor educaţionale, de 

instruire şi ale pieţei locurilor de muncă 

cuprinde atît zona politicii sociale cît şi 

a celei educaţionale. La început, 

politica socială europeană se ocupa de 

libera circulaţie a forţei de muncă, de 

asistenţa oferită lucrătorilor din afara 

graniţelor ca şi de instituirea Fondului 

Social European. Documentul unei 

Europe Unite (1987) ca şi Tratatul de 

Uniune Europeană de la Maastricht au 

instituit conceptul de apartenenţă la o 

Europă unică. Mai mult, această 

legislaţie a susţinut dreptul fiecărui 

cetăţean al UE de a trăi pe teritoriul 

oricărui stat membru şi de a se bucura 

de acelaşi tratament în ceea ce 

priveşte găsirea unui loc de muncă şi a 

condiţiilor aferente, ca şi cetăţenii ţării 

gazdă. Alte aspecte legate de hotărîrile 

UE cuprind recunoaşterea reciprocă a 

calificărilor, cooperarea şi desfăşurarea 

de activităţi în domeniul instruirii 

profesionale. Stabilirea de prevederi în 

toate aceste arii este esenţială pentru 

susţinerea procesului de cooperare 

transfrontalieră în domeniul educaţiei şi 

instruirii ca şi pentru funcţionarea unei 

pieţe unice a forţei de muncă. 

Politica de angajări a UE se mai 

răsfrînge şi asupra dezvoltării regiunilor 

frontaliere şi constituie o sursă 

importantă de informare asupra 

iniţiativelor luate în domeniul educaţiei, 

instruirii şi pieţei forţei de muncă. 

Promovarea creşterii numărului de 

locuri de muncă şi reducerea şomajului 

în UE, mai ales structural şi pe termen 

lung, constiutie obiective majore în 

agenda de lucru ale UE. De exemplu, 

Documentul Alb al CE asupra 

Dezvoltării, Competitivităţii şi Locurilor 

de muncă 1 pune mare accent pe: 

susţinerea iniţiativelor locale şi 

regionale şi dezvoltarea SME-urilor în 

noi sectoare de angajări, integrarea 

grupărilor “lovite din greu” de şomaj şi 

dezvoltarea procesului de instruire 

profesională şi continuare a studiilor pe 

baza conceptelor de societate instruită 

şi achiziţionare de cunoştinţe pe tot 

parcursul vieţii. 

În 1992, Consiliul Europei din Essen a 

pus bazele Strategiei Europene a 

Locurilor de muncă. În 1997, Consiliile 

din Luxemburg şi Amsterdam au cerut 

intensificarea cooperării între Statele 

Membre pentru combaterea şomajului 

şi promovarea angajărilor. Întîlnirea la 

nivel înalt din Luxemburg a dat naştere 

acordului asupra instituirii unui prim set 

de Linii directoare ale angajărilor, 

bazate pe patru teme proritare sau 

stîlpi de susţinere. Acestea stau la 

baza Strategiei Europene a Locurilor 

de muncă ca şi a politicii de angajare a 

Statelor Membre. Strategia este 

susţinută de includerea pentru prima 

dată în Tratatul de la Amsterdam a 

unui capitol destinat angajărilor. Cele 

patru teme prioritare sînt: creşterea 

1 White Paper on Growth, Competitiveness and 

Employment : The Way Forward for the Union in 

the 21 st Century. 1995 

White Paper on Social Policy. 1996. White Paper 

on Education and Training : Teaching and 

Learning - Towards the Learning Society. 1996 


124


capacităţii de angajare, dezvoltarea de 

noi firme, încurajarea adaptabililităţii lor 

şi a angajaţilor lor, asigurarea de 

oportunităţi egale pentru femei şi 

bărbaţi. În prezent, există 22 de linii 

directoare ce au la bază cele patru 

obiective. Fiecare Stat Membru 

elaborează un Plan naţional de 

activitate în domeniul locurilor de 

muncă, care trasează modul în care se 

va efecuta implemetarea liniilor 

directoare. 

Necesităţi şi Priorităţi 

În această sferă, necesităţile şi 

priorităţile regiunilor transfrontaliere 

implică existenţa unor cunoştinţe şi 

abilităţi care să susţină dezvoltarea pe 

plan local. Se încurajează în mod 

deosebit restructurarea sectoarelor 

aflate în declin (industrii de bază şi 

tradiţionale) şi dezvoltarea de locuri de 

muncă în sectoarele cu noi servicii (de 

ex. turism şi agrement, mediu 

ambiental, servicii către populaţie şi 

comunitate, servicii de activităţi 

comerciale). Printre alte necesităţi se 

mai numără: extinderea şi crearea de 

noi abilităţi (de ex. tehnologii de 

informare şi comunicare, marketing şi 

management) în vederea creşterii 

competitivităţii şi accesului sectorului 

privat la piaţa de desfacere şi 

promovării eficienţei şi eficacităţii 

sectorului public. Aceste necesităţi 

generale de dezvoltare sînt aplicabile şi 

valabile pentru toate regiunile 


Regiunile transfrontaliere au şi 

necesităţi specifice, priorităţi şi potenţial 

pentru dezvoltarea procesului de 

educaţie, de instruire şi a pieţei forţei 

de muncă, care diferă în funcţie de tipul 

şi caracteristicile interne ale regiunii 

frontaliere respective. Regiunile 

transfrontaliere mai slab dezvoltate tind 

să se confrunte cu dificultăţi multiple 

legate de educaţie, instruire şi piaţa 

forţei de muncă. Printre astfel de 

dificultăţi se numără şi şi dezechilibrul 

în structura populaţiei care 

înregistrează un număr insuficient de 

persoane apte de a lucra în economie, 

ca şi migrări importante datorate lipsei 

de oportunităţi sau unor infrastructuri şi 

servicii din domeniul educaţiei sau 

instruirii care sînt fie reduse, fie 

inadecvate cerinţelor locale. Cu toate 

că progresul în domeniul tehnologiilor 

de informare şi comunicare ca şi noile 

metode de acces (de ex. învăţămîntul 

la distanţă) pot soluţiona unele dintre 

aceste probleme, populaţia locală 

poate să nu aibă capacitatea de a 

beneficia de astfel de avantaje, datorită 

lipsei bazei educative, abilităţilor şi 

informaţiilor necesare în acest sens. 

Regiunile transfrontaliere ce se 

confruntă cu probleme majore în ceea 

ce priveşte declinul industrial necesită 

traversarea unui proces de adaptare 

(de ex. transformarea economiei 

bazate pe o singură ramură a industriei 

şi pe întreprinderi mamut) şi 

dezvoltarea diferitelor abilităţi şi 

atitudini care să încurajeze dezvoltarea 

de noi sectoare şi forme alternative de 

actvităţi economice (de ex. afaceri 

proprii, mici întreprinderi etc.) În plus, 

adesea, necesarul educativ şi de 

instruire nu este acoperit şi este 

neadecvat noilor cerinţe, în timp ce 

scăderea numărului de locuri de muncă 

şi a oportunităţilor în sectoarele 

tradiţionale (de ex. noviciat, locuri de 

muncă în industrie) conduce la mărirea 

numărului de cereri de angajare în 

sectorul public şi al serviciilor de 

instruire. 

Regiunile sînt diferite şi în ceea ce 

priveşte caracteristicile lor interne. 

Zonele ce cuprind poli puternici de 

dezvoltare şi acţionează ca o piaţă 

unică a forţei de muncă, cu migrări 

zilnice de lucrători, studenţi etc. au mai 

multe şanse de se bucura de noi 

oportunităţi. Ele pot beneficia şi de o 

mai bună eficienţă în abordarea pieţei 

forţei de muncă. Planificarea şi 

administrarea în comun pot conduce la 


125


obţinerea de servicii mai bune, iar 

dezvoltarea unui economii de scară va 

induce reducerea costurilor pe unitate. 

Contextul în care activează aceste 

zone pare să fie favorabil. Ele se pot 

dezvolta cel puţin în unele sectoare şi 

există şanse să se atingă o înţelegere 

comună a necesităţilor şi priorităţilor pe 

care acestea le au. Astfel se pot 

elabora strategii comune pentru 

dezvoltarea resurselor umane destinate 

acoperirii necesarului prezent şi viitor al 

regiunii frontaliere şi colaborarea între 

instituţiile de educaţie, instruire şi ale 

pieţei forţei de muncă în vederea 

planificării şi furnizării de servicii. O 

astfel de descriere tinde să fie 

aplicabilă regiunilor frontaliere din 

centrul Europei unde procesul de 

cooperare transfrontalieră este ajuns la 

un nivel ridicat (de ex. graniţa 

Germania/Olanda). Afinităţile culturale, 

inclusiv limba comună sau existenţa 

evidentă a zonelor bilingve, vor 

conduce la rîndul lor la o astfel de 

cooperare. 

Regiunile care sînt separate prin 

bariere fizice (mări, lanţuri muntoase 

etc.) şi între care contactele sînt mai 

dificil de stabilit, se află la un nivel mai 

scăzut de cooperare în acest domeniu. 

Aceste bariere sînt deseori rezultate a 

unor fenomene politice şi istorice care 

au condus la stadii diferite de 

dezvoltare şi la o structură economică 

diferită de o parte şi de alta a regiunii 

transfrontaliere. Este posibil să fi 

condus şi la dezvoltarea unei puternice 

competiţii între cele două părţi pentru 

intrarea pe aceleaşi pieţe de desfacere 

(de ex. turism), cum este cazul Irlanda / 

Ţara Galilor şi Sardinia / Corsica. 

Regiunile situate la graniţele externe 

ale UE tind să se confrunte cu dificultăţi 

majore legate de cooperarea în ceea 

ce priveşte activităţile de educaţie, 

instruire şi piaţa forţei de muncă. Unele 

graniţe externe se confruntă cu lipsa 

condiţiilor de bază necesare cooperării 

în acest domeniu, avînd în vedere că 

prezenţa barierelor oficiale restrînge 

posibilităţile de circulaţie în afara 

frontierelor (în state ce nu sînt incluse 

în EEA). Pe lîngă barierele oficiale, alţi 

factori, cum ar fi diferenţele 

considerabile în ceea ce priveşte 

condiţiile socio-economice (nivele 

salariale, paritatea puterii de 

cumpărare) pot constitui piedici în 

calea cooperării transfrontaliere. 

Rezultatul poate fi fluxul ilegal de 

lucrători fără asigurări sociale, 

existenţa unei “economii neoficiale” şi 

nivele reduse sau minime de 

salarizare, mai ales în cazul meseriilor 

mai puţin calificate. Acest fapt poate la 

rîndul său să conducă la exacerbarea 

multor probleme sociale şi politice (de 

ex. rasism, servicii sociale şi urbane 

puţin dezvoltate, lipsa unor servicii 

adecvate, etc.) 

Probleme tipice în domeniul 

educaţiei, instruirii şi pieţei forţei de 

muncă în regiunile transfrontaliere 

Problemele tipice de dezvoltare cu care 

se confruntă regiunile transfrontaliere 

în domeniul resurselor umane şi 

dezvoltării pieţei forţei de muncă sînt 

următoarele: 

• deficienţe în adaptibilitatea şi 

relevanţa serviciilor educative şi 

profesionale ca şi în capacitatea lor 

de a susţine un proces de 

dezvoltare autohton în regiunile de 

graniţă; 

• lipsa serviciilor de bază/esenţiale 

cum ar fi şcoli primare locale, 

datorită populaţiei puţin numeroase 

şi costurilor ridicate pe unitate; 

aceşti factori sînt rezultatul liniei 

despărţitoare ce o constituie 

graniţa, ce conduce efectiv la 

"ruperea" în două a populaţiei din 

zonă; 

• nivel ridicat al şomajului structural 

datorat declinului industrial ca şi 

reducerii şi dispariţiei locurilor de 

muncă în zona frontalieră; 


126


• flux extern de forţă de muncă, mai 

ales de tineri din regiuni frontaliere, 

cu precădere din regiuni rurale şi 

periferice ca şi din cele situate la 

graniţele exterioare ale UE; 

• probleme legate de migrări ilegale, 

mai ales la graniţele exterioare ale 

UE. 

Pe lîngă problemele de dezvoltare, mai 

există şi diferenţe în exercitarea 

administraţiei naţionale, ce conduc la 

apariţia unor probleme într-o serie de 

zone: 

• diferenţe în abordarea pieţei forţei de 

muncă şi discrepanţe între politicile de 

angajare, ce necesită soluţii de 

reglementare la nivel naţional (de ex. 

în zonele cu legislaţie de angajări, 

impozite, asigurări sociale etc.); 

• diferenţe în ceea ce priveşte conţinutul 

educativ şi instructiv (programe), 

durată şi metode, cerinţe de admitere, 

standarde comune, control de calitate 

şi calificări acordate, ce conduc 

împreună la imposibilitatea 

recunoaşterii reciproce a valabilităţii 

diplomelor, certificatelor sau cursurilor 

de instruire; 

• lipsa de conştientizare şi cunoaştere a 

structurilor pieţei forţei de muncă şi 

instruirii profesionale (proceduri de 

luare a deciziilor, reglementări, 

competenţe organizaţionale etc.); 

• diferenţe de orientare a politicilor şi a 

instrumentelor utilizate pentru 

rezolvarea problemelor de şomaj (de 

ex. atitudinea faţă de utilizarea 

subvenţiilor pentru furnizarea de locuri 

de muncă şomerilor sau pentru 

crearea de planuri de angajare 

directă); 

• lipsa accesului la informaţii şi 

consultanţă, în cazul celor ce îşi 

caută un loc de muncă, inclusiv cele 

legate de posturi vacante, 

oportunităţi de educaţie şi instruire, 

condiţii de trai şi de lucru în ţările 

învecinate printre care şi impozite şi 

protecţia socială oferită (de ex. 

contribuţie şi drept la pensie, ajutor 

de şomaj, tratament în caz de 

boală, sănătate etc.) ca şi drepturi 

la burse de studiu etc.; 

• bariere culturale şi lingvistice. 

Activităţi de promovare a cooperării 

transfrontaliere în educaţie, instruire 

şi piaţa forţei de muncă 

Regiunile frontaliere au în general mai 

multă experienţă în abordarea 

aspectelor practice şi a problemelor 

zilnice legate de mobilitatea în afara 

graniţelor. Problema principală cu care 

se confruntă cooperarea 

transfrontalieră în această sferă este 

crearea condiţiilor necesare operării 

unei singure pieţe a forţei de muncă 

eficiente de o parte şi de alta a graniţei. 

Aceasta înseamnă că angajatorii pot 

recruta forţă de muncă calificată, iar 

persoanele ce caută un loc de muncă 

pot găsi oportunităţi de angajare 

adecvate abilităţilor şi experienţei pe 

care o au şi nu sînt obligate să migreze 

în alte zone sau să accepte locuri de 

muncă ce sînt sub nivelul calificării lor. 

Pentru a realiza acest lucru, trebuie 

stabilită o relaţie de cooperare 

transfrontalieră între serviciile de 

educaţie, instruire şi a locurilor de 

muncă în vederea uşurării planificărilor 

pe o bază comună. Aceasta presupune 

furnizarea de servicii comune întregii 

regiuni (informaţii, cursuri academice şi 

de instruire) şi recunoaşterea reciprocă 

a calificărilor şi unităţilor de educaţie şi 

instruire care au acordat aceste 

calificări. 

Activităţile desfăşurate se împart în 

două mari categorii: activităţi 

pregătitoare destinate stabilirii 

contactelor şi activităţi mai complexe, 

cu un veritabil caracter transfrontalier. 

Printre aceste activităţi pregătitoare se 

numără: 

• stabilirea de legături între serviciile 

educaţionale, de instruire şi de 

angajare, inclusiv întîlniri, vizite de 


127


studiu sau familiarizare, schimburi 

de personal, cercetări etc.; 

• schimburi de informaţii şi persoane, 

ca parte integrantă a programelor 

educaţionale şi de instruire (de ex. 

schimburi în vederea învăţării unei 

limbi străine şi în domenii de 

specialitate în care una dintre cele 

două părţi ale graniţei are 

cunoştinţe mai largi sau facilităţi 

mai bune) sau ca parte a 

experienţei de lucru/plasamente 

sau promovarea recunoaşterii 

reciproce a examenelor şi 

calificărilor obţinute; 

• cooperarea dintre instituţiile de 

educaţie şi instruire, care poate 

include şi instituirea de programme 

/ cursuri specifice, schimbul şi 

furnizarea de informaţii despre 

serviciile (cursurile) oferite, 

cooperarea între şcolile primare şi 

gimnaziale, colegii şi alte organizaţii 

(inclusiv Camerele de Comerţ), în 

vederea creării condiţiilor necesare 

dezvoltării cooperării în alte domenii 

(socio-cultural, economic şi de 

afaceri). 

Activităţile mai complexe şi cu un 

veritabil caracter transfrontalier implică 

abordarea setului de abilităţi disponibil 

în regiunea transfrontalieră şi 

integrarea măsurilor educative, 

instructive şi a pieţei forţei de muncă în 

strategii şi programe cuprinzătoare de 

dezvoltare regională. Printre tipurile de 

activităţi incluse în această categorie 

se numără: 

• iniţiative comune în curs de 

desfăşurare care vor furniza 

informaţii legate de dezvoltarea 

serviciilor pentru întreaga regiune 

transfrontalieră, inclusiv bilanţuri ale 

situaţiei actuale, cercetări ale pieţei 

forţei de muncă (studii ale 

deprinderilor şi necesităţilor pieţei 

forţei de muncă) şi pregătirea de 

planuri şi strategii comune; 

• planificări şi livrări comune şi 

permanente de cursuri educative şi 

de instruire (programe, materiale, 

metode de predare, instruirea celor 

ce predau, recrutarea celor 

instruiţi/studenţilor etc.) în instituţii 

şi discipline de specialitate, arii 

sectoriale şi abilităţi, care se 

bazează pe posibilităţile existente şi 

dezvoltă noi domenii de 

specializare în regiunea 

transfrontalieră; aceasta mai poate 

implica şi dezvoltarea de facilităţi 

comune noi (centre de instruire); 

• dezvoltarea de structuri comune de 

piaţă a forţei de muncă şi sisteme 

de informare şi administrare, 

inclusiv strîngerea şi răspîndirea de 

informaţii comune, baze de date 

comune, puncte de acces la 

informaţii în centre din întreaga 

regiune; 

• iniţiative şi servicii de asistare a 

recrutării pentru locuri de muncă 

disponibile în zona transfrontalieră; 

• iniţiative şi servicii de asistare a plasării 

pe anumite posturi disponibile în 

regiunea transfrontalieră, oferind 

angajatorilor sau potenţialilor angajaţi 

informaţii şi servicii de consultanţă şi 

informaţii asupra oportunităţilor de 

instruire şi educare în general; 

serviciile de informare şi consultanţă 

pot să cuprindă şi aspecte practice ale 

mobilităţii transfrontaliere, inclusiv 

protecţia socială, termenii şi condiţiile 

de angajare, accesul la burse de 

studiu, cazare etc. 


128


Caracteristici ale ocupării forţei de muncă în regiunea transfrontalieră 

(pentru detalii vezi Broşura informativă IX) 

• cel mai mare flux de lucrători la o frontieră internă a UE este între Germania şi 

Luxemburg (estimat la 78.000 de lucrători ce pătrund zilnic pe teritoriul 

Germaniei); 

• la graniţele elveţiene cu Statele Membre ale UE se concentrează cel mai mare flux 

de lucrători frontalieri din Europa; 

• fluxuri semnificative în ambele sensuri între Belgia / Olanda şi Belgia / Franţa; 

• mişcări tot mai numeroase în domeniul angajărilor la graniţa Irlanda / Irlanda de 

Nord datorită dezvoltării “procesului de pace” ca şi puternicei dezvoltări 

economice, mai ales în Irlanda; 

• potenţial sporit de mobilitate a angajărilor în cadrul regiunii Øresund datorat 

construirii unui pod peste strîmtoare; 

• graniţele maritime se confruntă cu dificultăţi în plus datorită costului şi timpului 

necesar călătoriei peste mare; 

• migrări sporite din ţări ale Europei Centrale şi de Est către UE (mare parte din 

munci fiind prestate neoficial). 


129


BROŞURI LACE: PROGRAME SELECŢIONATE 

Multe dintre programele INTERREG II A cuprind o componentă (prioritate) legată de 

resursele umane, cu precădere de activităţile de educare, instruire şi piaţă a forţei de muncă. 

Programele selecţionate sînt prezentate pe scurt mai jos. Informaţii detaliate sînt oferite în 

broşurile informative LACE IV and IX. 

EUREGIO (D/NL) 

Programul EUREGIO referitor la graniţa Germania/Olanda are ca principală componentă resursele 

umane. Cuprinde o serie de proiecte cu caracter transfrontalier clasic, legate de dezvoltarea pieţei forţei 

de muncă, educaţie şi instruire. 

Contact: EUREGIO 

Enscheder Str. 362 


Tel: +49 2562 7020 

Fax: +49 2562 1639 


Brandenburg (D/PL) 

Programul Brandenburg INTERREG IIA acoperă graniţa externă UE dintre Germania şi Polonia. Iniţial 

denumită “graniţă închisă”, aceasta devine tot mai ,,deschisă’’ datorită creşterii mobilităţii transfrontaliere 

referitoare la angajări şi comerţ. Cu toate acestea, lipsa unei reţele transfrontaliere între instituţiile de educare 

şi instruire poate conduce la împiedicarea desfăşurării procesului de cooperare. Programul pune accent mai 

ales pe măsurile referitoare la resursele umane, în special pe iniţiativele de instruire şi creare de locuri de 

muncă. Printre domeniile prioritare sînt: instruirea şi crearea de locuri de muncă (şi protejarea celor existente) 

ca şi iniţiativele educaţionale şi culturale (de ex. facilităţi educaţionale comune, instruire lingvistică). 

Contact: Ministerium der Justiz, Potsdam 

Tel: +49 331 866 3371 

Fax: +49 331 866 3399 

Euroregion Pro Europa Viadrina, Frankfurt 

Tel: +49 335 685 1963 

Fax: +49 6851962 

Euroregion Spree-Neisse-Bober e.V, Guben 

Tel: +49 3561 3133 

Fax: 49 3561 3133 


130


Jura (F/CH) 

Zonă frontalieră puternic dezvoltată între Franţa şi Elveţia; cele două părţi ale graniţei au numeroase trăsături 

comune, mai ales în contextul numărului mare de lucrători francezi în Elveţia. Resursele umane constituie o 

prioritate majoră a acestui program, cu precădere dezvoltarea cooperării ştiinţifice şi economice, incluzînd şi 

transferul de cunoştinţe. 

Contact: Secrétariat aux Affaires Régionales, Besancon 

Tel: +33 3 818080 

Fax: +33 3 81832182 

Austria / Ungaria (A/H) 

De la căderea Cortinei de Fier, regiunea frontalieră dintre Austria şi Ungaria s-a bucurat de o semnificativă 

dezvoltare economică ca urmare a situării ei la poarta est-vest a Europei Centrale. Cele două părţi ale graniţei 

sînt relativ bine echipate cu facilităţi educaţionale şi de instruire, însă nu s-a exploatat încă potenţialul comun 

al acestor instituţii. S-au identificat problemele legate de piaţa forţei de muncă ca fiind un segment important 

în cadrul regiunii frontaliere şi există numeroase oportunităţi de cooperare transfrontalieră. S-au introdus 

două măsuri în prioritatea legată de resursele umane, în vederea iniţierii unui schimb mai bun de experienţă 

între şcoli şi instituţii de instruire, în legătură cu abordările şi metodele de instruire, predare şi stabilire a 

programei şi cu iniţierea unei reţele transfrontaliere. 

Contact: Regionalmanagement, Eisenstadt 

Tel: +43 2682 704 2426 

Fax: +43 2682 645 9577 

North Calotte (FIN/S/N) 

North Calotte este o regiune frontalieră la periferia nordică a Europei, ce beneficiază de resurse umane şi 

piaţă a forţei de muncă dirijată, ca mijloc de depăşire a problemelor socio-economice şi stabilirii unor relaţii 

mai strînse între locuitorii zonelor transfrontaliere. Programul INTERREG II şi-a direcţionat forţele spre 

dezvoltarea şi transferul de tehnologie între regiunile frontaliere. 

Contact: Lapplands Forbund, Rovaniemi 

Tel: +358 16330 1000 

Fax: +358 16318 705 

Länsstyrelsen I Norrbottens Län, Luleå 

Tel: +46 920 96000 

Fax: +46 920 96179 


131


Barents (FIN/S/N/RF) 

Programul Barents cuprinde zone din nordul Finlandei şi Suediei, la graniţele cu Norvegia şi Rusia; în 1995 

Norvegia a decis să ia parte la această cooperare INTERREG. Resursele umane reprezintă o importantă 

prioritate a programului ce are în vedere mai ales îmbunătăţirea cunoştinţelor generale şi de specialitate, a 

instruirii în domeniul limbii, culturii şi mass mediei. Printre domeniile de un deosebit interes se numără 

sistemul administrativ, de servicii şi instruire, instruirea profesională, lingvistică şi academică şi schimburile 

de experţi, profesori şi studenţi, mai ales cu Rusia. Regiunea Barents prezintă o serie de facilităţi de cercetare, 

care urmează să fie utilizate în vederea dezvoltării regionale şi creării de noi locuri de muncă. 

Contact: INTERREG II Barents-Secretariat, Rovaniemi, FIN, 

Tel: +358 16330 1000 

Fax: +358 1631705 

Øresund (DK/D) 

Construirea podului din regiunea Øresund a deschis porţile pieţei forţei de muncă şi a facilitat întocmirea unei 

serii de proiecte transfrontaliere şi cercetarea destinată identificării şi depăşirii obstacolelor în calea 

cooperării transfrontaliere. “Contractul de angajare Øresund” este unicul contract transfrontalier din UE şi are 

drept scop coordonarea problemelor legate de angajări şi piaţa forţei de muncă. 

Contact: Øresundskomiteen, Københaven 

Tel: +45 33 121222 

Fax: +45 33 120722 

Germania / Luxemburg (D/L); Pol al dezvoltării europene (B/F/L); 

Saar-Lor-Westplatz (D/F) 

Se manifestă un grad ridicat de mobilitate în ceea ce priveşte stabilirea domiciliului, iar ocuparea unui loc de 

muncă a devenit un factor major în cadrul pieţei forţei de muncă. Cu toate acestea, persistă diferenţe din punct 

de vedere administrativ, legislativ, socio-economic şi lingvistic, ceea ce împiedică desfăşurarea procesului de 

integrare a piaţei forţei de muncă. 

Contact: SGAR: Tel: +33 387 348962 

Ministerium für Wirtsschaft, Verkehr, Landwirtschaft und Weinbau des 

Landes; Rheinland Pfalz: Tel: +49 6131 162233 

Ministere de l’Aménagement du Territoire, Luxembourg 

Tel: +352 478 6915 


132


Centrul sudic al Rinului Superior (D/F/CH) 

Regiunea Rinului Superior este dens populată şi are un istoric bogat în ceea ce priveşte numărul de angajări în 

exteriorul graniţelor, ce a crescut datorită dereglărilor produse în cadrul pieţei forţei de muncă. Printre 

priorităţile programului INTERREG II se numără o serie de probleme legate de piaţa forţei de muncă, cum ar 

fi instruirea şi procesul academic transfrontalier. 

Contact: Secrétariat Général aux Affaires Régionales, Strasbourg 

Tel: +33 2 88322900; Fax: +33 3 88256498 

Staatsministerium Baden-Württemberg, Stuttgart 

Tel: +49 711 2153 472203; Fax: +49 711 2153 510 

Irlanda / Irlanda de Nord (IRL/UK) 

Creşterea masivă a migrărilor transfrontaliere, mai ales odată cu începerea “procesului de pace”, este evidentă 

în cazul graniţei dintre Irlanda/Irlanda de Nord. Acest fenomen se observă cu uşurinţă mai ales în unele 

sectoare, cum ar fi construcţii, caz în care creşterea numărului de angajări în afara graniţelor este urmare a 

situaţiei economice diferite de o parte şi de alta a graniţei. Programul finanţează o serie de proiecte de 

educare şi instruire destinate îmbunătăţirii bazei de deprinderi a lucrătorilor din regiunea frontalieră. 

Contact: INTERREG Development Officer, Monaghan 

Tel: +353 47 71251; Fax: +353 47 71258 

INTERREG Development Officer, Armagh 

Tel: +44 1861 527317; Fax: +44 1861 526717 

Austria / Republica Slovacă (A/SK) 

Graniţa fostului “bloc răsăritean” dintre Austria şi Slovacia se deschide treptat către cooperarea 

transfrontaliereă. Programul INTERREG II susţine activităţile educaţionale, culturale şi ale pieţei forţei de 

muncă ce conduc la desfăşurarea unui proces mai intens de cooperare. 

Contact: Amt der Niederösterreichischen Landesregierung, Tel : +43 1 53110 4329; Fax : +43 1 53110 4170 

Amt der Wiener Landesregierung, Tel : +43 1 4000 82582; Fax : +43 1 4000 7215 

Amt der Burgenländischen Landesregierung, Tel : +43 2682 600; Fax : +43 2682 61884 


133


BROŞURI INFORMATIVE LACE: PROIECTE SELECŢIONATE 

Broşurile LACE IV şi IX au inclus informaţii despre o serie de proiecte de bună practică în 

domeniul dezvoltării educaţiei, instruirii şi pieţei forţei de muncă, ce sînt prezentate pe scurt 

mai jos. 

“Cooperarea transfrontalieră şi politica pieţei forţei de muncă” (A/HU): 

Proiectul implică un transfer de cunoştinţe între centrele de angajare din Austria şi centrele corespunzătoare 

din vestul Ungariei, legate de strategiile, metodele şi instrumentele folosite în domeniul politicii pieţei forţei 

de muncă în UE. Proiectul include un curs de instruire în domeniul administrării integrării şomerilor în cadrul 

pieţei forţei de muncă (cursul este finanţat de programul Phare CBC). 

Contact: 

Reginnov Tanacsado 

Alkotmany 

H-9000 Vasvar 

Tel: +36 94 370 742; 

Fax: +36 94 370 743 

AMS Burgenland 

Perlmayerstr. 10 

A-7000 Eisenstadt 

Tel: +43 2682 692 

Fax: +43 2682 69282 

“Piaţa comună a forţei de muncă în regiunea Øresund” (DK/S: Øresund): 

Proiect destinat creării de noi oportunităţi şi consolidării economiei transfrontaliere în contextul 

construirii de noi poduri peste strîmtoare. 

Contact: 

Øresundkomiteen 

Halbergsgade 14, 1th. 

DK 1057 Kopenhagen K 

Tel: +45 33 12 12 22 

Fax: +45 33 12 07 22 


134


“Legături maritime celtice” (IRL/UK: Ţara Galilor): 

Proiectul s-a axat pe prospectarea şi întocmirea unui program acreditat de instruire în domeniul serviciilor 

oferite de către personalul de la bordul feriboturilor ce traversează Marea Irlandei, dintre Irlanda şi Ţara 

Galilor. Programul de instruire a condus la o mai bună calificare şi la crearea de noi deprinderi ale 

personalului de pe feribot. 

Contact: 

Liz Kennedy, Project Co-ordinator 

Tourism Research Centre, DIT 

Cathal Brugha Street 

Dublin 1 

Ireland 

Tel: +353 1 874 6058 

Fax: +353 1 8748572 

Arfon Rhys, Director 

Coleg Menai 

Bangor 

Gwynedd LL57 2TP 

Wales 

Tel: +44 1248 370125 

Fax: +44 1248 370052 

“Pregătirea şi utilizarea unui manual transfrontalier în zona Rinului Superior” 

(D/F/CH): 

Proiect destinat dezvoltării unei mai strînse cooperări educaţionale ca şi îmbunătăţrii legăturilor culturile în 

afara graniţei. 

Contact: 

ADIRA 

3, quai Kleber 

F-67055 Strassbourg 

Tel: +33 3 88 52 82 82 

Fax: +33 3 88 75 64 59 

Bezirksregierung Rheinhessen-Pfalz 

Friedrich Ebertstr. 14 

D-67433 Neustadt/Weinstrasse 

Tel: +49 6321 99 24 44 

Fax: +49 6321 99 29 07 


135


“FEMPEX: Instruire locală şi măsuri în vederea creşterii numărului de 

angajări” (E/P): 

Proiect axat pe un program de instruire şi angajări condus de Gabinete de Iniciativas Transfronteriz a 

Merida-Evora ce se bazează pe o serie de cursuri destinate schimbului de cunoştinţe şi experinţă în vederea 

sporirii numărului de angajări la nivel local. 

Contact: 

Gabinete de Iniciativas 

Transfronterizas Merida (GIT) 

Pza. de San Juan de Dios s/n 

E-06800 Merida 

Tel: +34 24 38 1755/58 

Fax : +34 23 38 13 77 

e-mail: git@audinex.es 

Gabinete de Iniciativas 

Transfronteiricas Evora (GIT) 

593, Estrada das Piscinas 

P-7000 Evora 

Tel: +351 66 74 03 00 

Fax: +351 66 2 65 62 

“EURES” 

Proiect coordonat de DG V al Comisiei Europene, ce implică furnizarea de informaţii şi servicii 

transfrontaliere de consultanţă şi dezvoltarea unei reţele între autorităţile competente şi furnizorii de servicii 

în aria pieţei forţei de muncă. 

Contact: 

Institut Universitaire de Technologie 

Departement Franco-Italien, STID 

8 Avenue Laurente 

F 06500 Menton 

Tel: +33 4 93 28 02 76 

Fax: + 33 4 93 57 70 75 


136


“Proiecte destinate consolidării pieţei forţei de muncă la nivel transfrontalier” 

(D/F): 

O serie de proiecte academice destinate instituirii de grade universitare comune, instruirii lingvistice, etc. 

Contact: Conseil regional de Lorraine, 

Mission Action transfrontaliere et Relations europeennes 

Tel: +33 387 33 60 00 

Ministerium für Wirtschaft, Verkehr, Landwirtschaft und 

Weinbau Des Landes Rheinland Pfalz, 

Tel: +49 6131 162 233 

“Centre transfrontaliere de informare şi consultanţă (Infobest)” (D/F): 

Proiect ce facilitează mobilitatea transfrontalieră oferind consultanţă publicului, stabilind legături 

transfrontaliere între întreprinderi şi susţinînd proiectele transfrontaliere. 

Contact: INFOBEST Kehl/Strasbourg 

BP 10, F-67017 Strasbourg CEDEX 

Tel: +33 388 766 898 / +49 7851 9479 0 

“Sprijinirea afacerilor conduse de femei” (D/DK: Fyn/Kern): 

Proiect ce sprijină implicarea femeilor în afaceri, folosindu-se de noi activităţi de consultanţă şi instruire. 

Contact: Dorrit Munk Jorgensen 

Aben Datastue for Kvinder, Fyns Amt 

Stationsvej 36 

DK-5000Odense C 

Tel: +45 66 13 93 66 

Fax: +45 66 13 93 99 

Heike Rullmann 

Pro Regio GmbH 

Bredtstedter Straße 56 

D-24768 Rendsburg 

Tel: +49 43 31 72 29 6 

Fax: +49 43 31 72 34 2 


137


“Calea către o piaţă integrată a forţei de muncă” (DK/S: Øresund): 

Proiect axat pe dezvoltarea pieţei forţei de muncă şi integrare în contextul oferit de inaugurarea noului pod. 

Contact: Øresundkomiteen 

Holbergsgade 14 

DK-1057 Kopenhagen K 

Tel: +45 33 12 12 22 

Fax: +45 33 12 07 22 

“Cursuri de limba portugheză în Extremadura” (E/P): 

Proiect destinat îmbunătăţirii relaţiilor culturale şi economice prin intermediul organizării unor cursuri de 

limbă portugheză, facilitării mobilităţii angajărilor şi dezvoltării unei pieţe transfrontaliere a forţei de muncă 

prin îmbunătăţirea procesului de comunicare. 

Contact: M. Ignacio Corrales Romero 

Presidencia Junta de Extremadura 

Jefe de Servicio de Accion Exterior 

Gabinete de Iniciativas Transfronterizas 

Merida-Evora-Coimbra 

c/Adriano 4-4a 

E-06800 Merida 

Tel: +34 924 381350 

Fax: +34 924 381377 

e-mail: git@audinex.es 


138



Regiunile transfrontaliere din cadrul UE şi a Europei Centrale şi de Est furnizează o bogată 

experienţă legată de metodele aplicării practice a activităţilor socio-culturale 

transfrontaliere. O serie de exemple de bună practică sînt prezentate pe scurt mai jos. 

1. Contacte, schimburi, reţele 

Întîlniri transfrontaliere legate de educaţia în rîndul adulţilor (E/P) 

Schimbările economice majore determinate de procesul de globalizare ca şi a structurilor economice în 

comitatele din regiunea frontalieră Spania/Portugalia au creat noi oportunităţi de angajare în această regiune. 

Multe dintre aceste schimbări se datorează importanţei sporite acordate educaţiei în rîndul adulţilor. 

Programul INTERREG II a finanţat o serie de întîlniri transfrontaliere periodice legate de educaţia în rîndul 

adulţilor. Printre temele majore ale acestor întîlniri s-au numărat: învăţămîntul la distanţă, evaluarea 

programelor de educaţie în rîndul adulţilor, îmbunătăţirea nivelului de alfabetizare în rîndul adulţilor din 

zonele rurale ca şi prezentarea unor exemple şi a unor experienţe de bună practică şi producerea unor 

materiale legate de educaţia adulţilor de o parte şi de alta a graniţei. 

Contact: Junta de Comunidades de Castilla y León 

Plaza de Castilla y León 1, E-47008 Valladolid, 

Tel: +34 983 41 11 21; Fax: +34 983 411269 

EURO-TEAM (D/DK) 

Acest proiect a avut în vedere punerea la dispoziţia studenţilor a unor metode şi practici legate de înlăturarea 

obstacolelor în cadrul industriei de construcţii. Activităţile de proiect au inclus planificarea în comun şi 

schimbul de imformaţii cu privire la standardele folosite în construcţii în ambele ţări. Proiectul a permis 

ucenicilor germani şi danezi în tîmplărie şi zidărie să lucreze împreună la renovarea unei clădiri din 

Germania, consolidînd astfel înţelegerea metodelor folosite de către membrii celor două părţi implicate. În 

plus, s-au organizat o conferinţă şi întîlniri comune pe teme de construcţii. 

Contact: Ms. Grethe Hermann, Industri-og Händvaerkerskolen 

(Industry&Tradesman School), Kringelborg Allé 7, DK-4800 Nykøbing 

Tel: +45 54 84 77 00, Fax: +45 54 847784 

Mr. W. Germann, Fachverband Baugewerbe Innung Ostholstein e.V., 

(Construction Trade Organisation of East Holstein) 

Siemensstr. 12, D-23701 Eutin 

Tel:+49 45 215170; Fax: +49 45 2174620 


139


2. Dezvoltarea cercetării, studiilor, strategiilor 

Studiul comparativ al condiţiilor de acces pentru angajaţii din zona 

transfrontalieră şi beneficiile sociale obţinute (E/P) 

Acest proiect a implicat un studiu amănunţit în vederea analizării mediului legislativ în regiunea 

transfrontalieră Galiţia/Norte, în domeniul calităţii serviciilor de sănătate, nivel de trai, locuri de muncă, 

instruire şi proces academic. Obiectivul principal a fost evidenţierea obstacolelor şi găsirea unor soluţii pentru 

obţinerea unei mobilităţi de angajare în zona transfrontalieră. 

Buget: 140.725 EURO; 75% contribuţie INTERREG 

Contact: Instituto de Gestão Autárquica do Porto 

Escola Galega de Administración Pública, Rua de Belos Ares 

160 Rúa Madrid, Pol. Fontiñas s/n, P-4100 Porto 

Tel +351 22 6001312, Fax +351 22 6009621, e-mail: igap@mail.telepac.pt 

3. Schimburile de persoane ca parte integrantă a desfăşurării 

cursurilor de educare şi instruire 

Cursuri de instruire pentru executivi marocani (UK/MRC: Gibraltar) 

Cooperarea transfrontalieră dintre Gibraltar şi Maroc este împiedicată de inexistenţa unei limbi comune. În 

încercarea de a rezolva această problemă, s-a întocmit un proiect care să încurajeze cercetarea la nivel 

academic, administrativ şi de afaceri. Un punct cheie al acestui proiect este organizarea unei serii de cursuri 

subvenţionate pentru oficialităţi, care vor oferi instruire în engleza comercială, deprinderi de afaceri şi 

tehnologie informaţională oamenilor de afaceri şi altor specialişti marocani. Proiectul este parţial urmarea 

unui studiu de fezabilitate întocmit de Consiliul Britanic, ce a identificat o cerere majoră de instruire în 

domeniul limbii engleze în Maroc. Cursurile ce fac parte din acest proiect combină utilizarea limbii engleze 

cu deprinderile din domeniile tehnologiei informaţionale, prezentării de comunicări, negocierii, administrării 

şi comunicării. Partenerii de proiect sunt: Departamentul de Educaţie şi Instruire din Gibraltar, Centrul de 

finanţe din Gibraltar şi reprezentanţi ai sectorului privat din ambele regiuni. 

Contact: Mr. Francis Sheriff 

European Programmes Secretariat, DTI, Suite 771 

Europort, Gibraltar 

Tel: +350 52052 ; Fax : +350 71406 


140


Schimb reciproc de cursuri (ES/P) 

Acest proiect urmăreşte să ofere studenţillor ce frecventează cursuri tehnologice, artistice şi/sau profesioniste 

în instituţiile de învăţămînt superior din nordul Portugaliei şi Galiţiei să urmeze parţial un program (teoretic 

sau practic) în instituţii situate de cealaltă parte a graniţei. Studenţii participanţi la acest schimb mai urmează 

şi un curs de “Spirit civic european” în timpul şederii în ţara organizatoare. La începutul fiecărui an şcolar, 

responsabilii de proiect din fiecare instituţie planifică şi stabilesc perioada cea mai convenabilă pentru 

schimbul de studenţi de la sfîrşitul anului. Structura tipică a unui program de schimb implică o perioadă de 

două săptămîni de studiu pentru grupul de studenţi spanioli, respectiv portughezi, pe teritoriul celeilate ţări, în 

clasa studenţilor cu care au făcut schimb. 

Au existat deja şcoli care au participat la acest program şi anume, din Norte de Portugal: Escola Professional 

Agrícola de Ponte de Lima, Escola Sec. Dr. Júlio Martins, Escola Profissional Amar Terra Verde şi Escola 

Sec. Padre Benjamim Salgado; din Galiza: I.F.P. Xinzo de Limia, IESP din F. Asorey (Cambados) precum şi 

studenţi ce frecventează cursuri de specialitate în domeniul administraţiei hoteliere, artei culinare şi de 

mecanică în Pontevedra şi Lugo. 

Acest proiect este considerat un succes, luînd în considerare faptul că lărgeşte orizontul tinerilor, oferă o altă 

perspectivă instruirii lor, le îmbogăţeşte baza de deprinderi şi îi familiarizează cu ideea de apartenenţă 

europeană. 

Buget: 36.500 Euro 

Contact: Direcção Reg. Educação do Norte Rua António Carneiro 8, 4300 Porto, 

Tel: +351 22 5191100; Fax: +351 22 5103151 

DG Ord. Educativa e Form. Prof. San Lázaro 107, 15771 Santiago de Compostela 

Tel: +34 981 546562; Fax: +34 981 546542 

Instruire profesională în administraţia hotelieră şi de catering (D/CZ) 

Iniţiat în 1996/1997, scopul major al acestui proiect a fost de a consolida resursele umane prin cooperarea 

transfrontalieră în domeniul instruirii educative şi profesionale. Cu alte cuvinte, proiectul a constat dintr-un 

program cu baza în colegiul tehnic Pirna-Sonnenstein din Germaina, care a oferit unui număr de peste 100 de 

tsudenţi, dintre care 40 de studenţi cehi, posibilitatea de a beneficia de instruire profesională în domeniul 

administraţiei hoteliere şi aprovizionării. În plus, la sfîrşitul celui de al treilea an de instruire, toţi studenţii 

(din Germania sau Cehia) pot susţine un examen pentru obţinerea unei diplome la Camera Internaţională de 

Comerţ din Dresda. După încheierea procesului de instruire, studenţii cehi îşi mai pot continua studiile încă 

un an în Usti nad Labem şi Teplice şi pot primi o diplomă recunoscută în Republica Cehă. 

Contact: Kommunalgemeinschaft Euroregion Oberes Elbtal / Osterzgebirge e.V., 

Emil-Schlegel-Str. 11, PS 85, D-01782 Pirna 

Tel.:+49 (0) 35 01 / 52 00 13, Fax: +49 (0) 35 01 / 52 74 57 

e-mail: euroregion.elbe-labe@t-online.de 

Komunální společenství, Euroregion Labe, Lidické náměstí 8 

CZ - 40001 Ústí nad Labem 

Tel.: +420 (0) 47 / 5241437-8, Fax: +420 (0) 47 / 5211603, 

e-mail: erbanova@mag-ul.cz 


141


4. Planificarea şi organizarea în comun a unor cursuri de instruire 

educaţională şi a unor cursuri destinate lărgirii pieţei transfrontaliere 

a locurilor de muncă 

Reţeaua de instruire în domeniul turismului din regiunea estică de frontieră 

(IRL/NI) 

Reţeaua de instruire în domeniul turismului regional a fost stabilită în 1997 sub forma unui parteneriat 

transfrontalier al autorităţilor locale, agenţiilor de dezvoltare, instituţiilor superioare de educaţie şi sectorului 

privat. Scopul său principal este de a facilita dezvoltarea industriei turismului în regiune prin intermediul unei 

abordări coordonate şi dirijate a instruirii, care va conduce la rîndul său la mărirea conştientizării 

potenţialului turistic local şi a prosperităţii economice a celor instruiţi, angajaţilor şi regiunii. Reţeaua a 

susţinut o serie de cursuri printre care şi cele de dezvoltare a capacităţii administrative, inclusiv pe plan local, 

aspecte practice de marketing ca şi aspecte tehnice de abordare a clientului. Proiectul produce o serie de 

potenţiali angajaţi cu deprinderi mai bune, care să răspundă necesităţii actuale de calificare în domeniul 

industriei turismului şi în acelaşi timp consolidează şi susţine mărirea numărului de angajări în acest sector. 

Proiectul a avut în vedere grupurile dezavantajate în prezent, cum ar fi şomerii şi femeile reîncadrate în 

muncă, cărora le sunt necesare abilităţi de muncă readaptate. Procesul de cooperare transfrontalieră este 

îmbunătăţit de crearea de forumuri ce facilitează promovarea turismului şi dezvoltarea în acelaşi timp a 

oportunităţilor de cooperare transfrontalieră în domeniul turismului. 

Contact: Mr Gerry Mills, East Border Region Tourism Training Network 

C/o Newry Institute of Further & Higher Education 

Patrick Street, Newry, Co. Down, Northern Ireland 

Tel: +44 1693 252 629 

Instruire prin intermediul cooperării transfrontaliere (I/AL) 

Proiectul este destinat dezvoltării şi consolidării cooperării transfrontaliere în regiunea frontalieră maritimă 

dintre Italia şi Albania. Proiectul încearcă să vină în întîmpinarea lipsei de legături prin iniţierea unui program 

de instruire condus de Departamentul de Instruire din regiunea Puglia. Obiectivul major al acestui proiect este 

furnizarea către instituţiile de administraţie publică din Albania a unui număr de specialişti ce posedă 

deprinderile necesare coordonării diferitelor iniţiative de dezvoltare a zonei respective. Aceste măsuri includ 

amenajarea teritoriului, programarea activităţilor, conceperea unor proiecte integrate, activitatea de 

implementare şi evaluare. Se intenţionează ca proiectul să dureze pînă în 2000, cînd se va încheia confirmarea 

selecţiei organismului de instruire profesională. 

Contact: Giunta Regionale – Puglia, Salvatore Dictaso, Presidente 

Via capruzzi, 212, I-70124 Bari 

Tel: +39 80 540 1111; Fax: +39 80 522 4827 


142


Dezvoltarea produselor şi afacerilor – Meşteşuguri şi proiectare (IRL/UK: 

Ireland/NI) 

Proiectul are ca scop consolidarea abilităţilor meşteşugarilor din regiunea transfrontalieră. Industria irlandeză 

a meşteşugurilor tradiţionale a înregistrat o creştere semnificativă a cifrei de afaceri şi a numărului de angajări 

în ultimii ani, dar cu rezultate nesemnificative în economia transfrontalieră. Două probleme importante sînt 

dispersarea atelierelor meşteşugăreşti locale şi lipsa abilităţilor principale necesare dezvoltării unei afaceri. 

Finanţarea INTERREG furnizează aceste abilităţi necesare dezvoltării afacerilor unui număr de 10 ucenici din 

ambele părţi ale graniţei şi determină crearea unui mic centru meşteşugăresc în oraşul de graniţă Carlingford. 

Rezultatul scontat al proiectului este dezvoltarea şi diversificarea economiei locale şi crearea unui punct de 

atracţie turistică. 

Contact: Carol Gilliland, Co-operation Ireland 

17 North Road, Monaghan, Ireland 

Tel: +353 477 1979, Fax: +353 477 1981, e-mail: lace@indigo.ie 

Centrul de cooperare universitară europeană (D/DK) 

Obiectivul principal al acestui proiect este stabilirea unei cooperări mai strînse între Universitatea 

Sudică daneză şi Universitatea din Flensburg (Germania) prin intermediul a trei cursuri comune la nivel 

universitar: limbă/pedagogie, dirijarea exporturilor şi administrarea energiei. Durata cursurilor susţinute 

în două limbi va fi de patru ani. Cele trei cursuri noi au fost iniţiate în septembrie 1998, iar fiecare curs 

este frecventat de un număr de aproximativ 30 de studenţi. Se preconizează ca proiectul să se 

definitiveze prin crearea de aproximativ 26 noi locuri de muncă şi desfăşurarea intensivă a unor 

activităţi transfrontaliere între cele două instituţii implicate. 

Buget: 1.908.886 Euro 

Contact: Andreas Cornett, University of Southern Denmark – 

Handelshojskole Syd HHS, Grundtvigs Alle 150, DK 6400 Sonderborg 

Tel: +45 74 43 42 25, e-mail: cornett@sam.sdu.dk, http://www.hhs/dk/ 

University of Educational Research, Flensburg, Germany, 

Muerwiker Str. 77, D 24943 Flensburg 

Tel: +49 461 31 300 


143


Collegium Polonicum (D/P) 

Colegiul Polonicum este o nouă formă de cooperare transfrontalieră în domeniul cercetării şi instruirii. 

Universitatea Adam Mickiewicz (AMU) din Poznan şi Universitatea Europeană Viadrina (EUV) din 

Frankfurt (Oder) sunt administratori comuni. Institutul ştiinţific este deschis, de asemenea, şi altor universităţi 

europene. Profilul acestuia este orientat după cel al universităţilor iniţiatoare. Paşii decisivi în crearea 

Colegiului Polonicum din Slubice (Polonia) au fost făcuţi în ianuarie 1998, odată cu construirea clădirii şi 

organizarea curriculum-ului. Edificiul noii instituţii a fost inaugurat la 10 iunie 1998 şi este situat chiar lîngă 

rîul Oder, care este şi graniţă între Germania şi Polonia. 

Aceasta a marcat începutul a două cursuri de obţinere a licenţei în domeniul artelor, susţinute de AMU. În 

plus, au fost organizate cursuri de trei ani, în domeniile Politologie şi Protecţia mediului, la care s-au înscris 

45, respectiv 43 studenţi. În acelaşi timp, EUV a înfiinţat trei cursuri avansate de: Studii comparative centraleuropene, 

Protejarea moşternirii culturale europene şi Management modern al dezvoltării urbane, asistate 

financiar de către programul TEMPUS al UE. Aceste măsuri sînt considerate „de creare şi consolidare a 

capacităţilor instituţionale“, contribuind la identificarea Colegiului Polonicum ca adevărat „Centru de 

Excelenţă“. 

Colegiul Polonicum este , de asemenea, un popular centru de conferinţe. Doar în 1998 a găzduit 16 

conferinţe, cele mai multe avînd tematici transfrontaliere, tendinţă care a continuat în 1999, prin invitaţia de 

participare la o conferinţă regională, pentru iunie 1999, făcută de Euroregion Pro Europa Viadrina, eveniment 

care face parte din manifestările care au ca generic A Treia Săptămînă a Zonei Economice Brandenburg, 

precum şi la un forum germano-polonez al investitorilor organizat de Zona Economică Specială 

Kosrzyn/Slubice împreună cu Autoritatea de Dezvoltare germano-polonă (AG). 

Buget: 40 milioane Euro în total, din care 6.200.000 INTERREG II şi 15 milioane de la Phare CBC 

Contact: Ewa Bielewicz-Polakowska, Collegium Polonicum, 

ul Kosciuszi 2, PL 69-100 Slubice 

Tel +49 335 5534 16 412 


144


Asociere permanentă (SE/NOR) 

Sloyd pa tvers este un proiect de cooperare între birourile de consultanţă în domeniul construcţiei de clădiri 

rezidenţiale din Jaemtland, Nord-Trondelag şi Sor-Trondelag. Proiectul va organiza cursuri de design avînd 

menirea de a furniza instrumentele necesare unei activităţi de proiectare de calitate, care îi va ajuta pe 

participanţi să îşi extindă afacerea şi să concureze produsele design-ului industrial. Pe parcursul acestor 

cursuri, îndrumătorul de proiect va lucra activ alături de consultanţi din domeniul construcţiei imobiliare în 

vederea stabilirii de reţele de contacte profesionale. Pentru a asigura continuitatea în timp a proiectului, 

consultanţii norvegieni şi suedezi vor rămîne la dispoziţia celor doritori de informaţii şi îndrumări şi după 

definitivarea proiectului. Artizanii/meşteşugarii care se axează pe produse tradiţionale se găsesc deseori la 

graniţa dintre comercianţi şi manufacturieri industriali. Creativitatea este de mare importanţă, depriderile 

tradiţionale trebuind să fie păstrate şi transmise mai departe noilor generaţii. Proiectul va implica şi schimbul 

de informaţii, dezvoltarea de noi firme mixte (cooperative) şi crearea de noi locuri de muncă în zonă. 

Buget: 516.600 SEK 

Contact: Liva Kaiser, County of Jaemtland, Sweden, Tel: +46 63 14 25 00 

Randi Breiset, Cottage Industry Consultants in Nord-Trondelag, Norway 

Tel: +47 74 82 86 72 


145


5. Structuri ale pieţei forţei de muncă, sisteme şi servicii de administrare - 

baze de date, informaţii, consultanţă şi recrutare de personal 

EURES – Galicia/Norte (E/P) 

Proiectul EURES a implicat crearea unui birou transfrontalier care să răspundă cererilor de informare asupra 

mobilităţii transfrontaliere a lucrătorilor şi afacerilor. 

Iniţiat în 1997, biroul a primit 650 solicitări în primele şase luni de la înfiinţare, dintre acestea 500 au fost în 

legătură cu probleme de angajare. În primele trei luni ale anului următor aproximativ 25-30 de persoane din 

ambele ţări şi-au găsit locuri de muncă ca urmare a informaţiilor primite la EURES. 

EURES oferă o serie de servicii importante comunităţilor transfrontaliere, mai ales în domeniul legislaţiei 

sociale, impozite, angajări şi instruire profesională. 

Contact: EURES Transfronteiriço Norte de Portugal-Galiza, 

Edificio Ex-alfândega – Av. De Espanha 

E-4930 Valença, Spain 

Tel: + 351 51 826105; Fax: + 351 51 826104 

Eurocity (S/FIN/N: North Calotte) 

Oraşele înfrăţite Torneå (Suedia) şi Haparanda (Finlanda) sînt situate pe malurile rîului Torne, în zona de sud 

a ţinutului Lapland. În ciuda unei lungi istorii în domeniul cooperării transfrontaliere, există numeroase 

piedici în calea unei mai mari mobilităţi transfrontaliere a locurilor de muncă, cum ar fi problemele de limbă 

şi lipsa cunoştinţelor despre diferitele proceduri de încadrare în muncă. Ca răspuns la acest tip de probleme, 

agenţiile de angajare din ambele oraşe au întocmit împreună un proiect de promovare a unei mai mari 

mobilităţi în domeniul angajărilor şi în vederea concretizării „viziunii” lor asupra unui Eurocity. Aceasta se 

realizează prin intermediul informaţiilor despre oportunităţile de instruire şi susţinerii unei reţele de companii, 

autorităţi, asociaţii şi coordonatori ai procesului de instruire în cele două ţări. Aplicarea proiectului a condus 

la o creştere semnificativă a mobilităţii angajărilor în ambele sensuri. Birourile de angajări au organizat 

seminarii pentru angajatori şi potenţialii angajaţi (legea impozitelor, legea ajutorului de şomaj şi problemele 

sociale din ambele ţări). Drept rezultat al proiectului proporţia de angajaţi în afara graniţei a crescut cu 15%. 

Contact: Marja Ketola, Storgatan 92, S-95331 Haparanda, Sweden, 

Tel: +46 922 61469 

e-mail: marja.ketola@pt6.tempo.mol.fi 


146


Serviciul de plasament al forţei de muncă din Öresund (DK/S) 

Proiectul a fost lansat în 1998/99 pentru a veni în întîmpinarea cererii tot mai mari de locuri de muncă şi 

îmbunătăţirii mobilităţii în Öresund. S-au stabilit patru oficii în total, două în Suedia şi două în Danemarca, cu 

un personal format atît din danezi cît şi din suedezi. Birourile, destinate atît angajatorilor cît şi potenţialilor 

angajaţi, oferă informaţii despre condiţiile de trai, reglementările şi condiţiile impuse de piaţa forţei de muncă 

şi serviciile de plasament a forţei de muncă. Se pune accentul pe cei ce migrează în afara zonei Öresund, pe 

ramurile cu probleme de angajare şi pe viitorii angajaţi ai pieţei forţei de muncă. Fiecare dintre cele două ţări 

încearcă să o sprijine pe cealaltă prin iniţiative comune în vederea rezolvării dificultăţilor de angajare. 

Proiectul a stîrnit deja un interes considerabil în rîndul celor ce caută un loc de muncă, a angajatorilor, a mass 

mediei şi a altor organizaţii. În primele două luni nivelul frecventării şi angajărilor a fost ridicat, cu un flux 

principal de forţe de muncă dinspre Suedia spre Danemarca. 

Contact: The Nordic Council of Ministers, Store Strandstraede 18 

DK 1255 Copenhagen K, 

Tel: +45 3396 0200 

e-mail: rhj@nmr.dk 


147

C 7 

SĂNĂTATE ŞI SERVICII SOCIALE


CAPITOLUL C 7: SĂNĂTATE ŞI SERVICII SOCIALE 

DESCRIERE: 

Acest capitol dezbate problema potenţialului de cooperare transfrontalieră în domeniul sănătăţii şi serviciilor 

publice şi prezintă o tipologie de activităţi ca şi o serie de exemple. Exemplele de cooperare se împart în două 

mari categorii: de schimb de informaţii/creare de reţele, instruire, cercetare şi dezvoltare; utilizarea şi 

dezvoltarea resurselor comune. 


• Regiunile transfrontaliere au adesea o populaţie redusă ca număr şi suferă de o relativă lipsă de servicii 

sociale şi de sănătate către populaţia din aceste zone. 

• Capacitatea unei regiuni de a furniza servicii calitativ superioare şi mai diversificate poate fi mărită 

considerabil în cadrul procesului de cooperare, în special prin utilizarea resurselor comune (de ex. 

spitale, cămine pentru bătrîni, servicii de ambulanţă şi de urgenţă). 

• Practic, problemele cooperării se datorează obsatcolelor legale ce derivă din legile şi reglementările ca şi 

din planificarea naţională (de ex. proiecte de planificare şi asigurări ce pot satisface doar 

contribuabilii/cetăţenii ţării respective, diferenţele de competenţe). 

• Un inventar transfrontalier al facilităţilor existente în regiunea frontalieră, asociat răspîndirii de 

informaţii legate de structurile, competenţele, procedurile administrative şi financiare, constituie un prim 

pas către stabilirea unui dialog în legătură cu măsurile ce trebuie luate în viitor şi cu noi proiecte de 

cooperare. 

EXEMPLE: 

Prevenirea accidentelor în rîndul copiilor din cadrul unei comunităţi (IRL/NI) 

Dezvoltarea acordării de prim ajutor în afara comunităţilor şi graniţelor (IRL/NI) 

Studiu comparativ al accesului la servicii sociale şi de sănătate (E/P) 

Studiu de cercetare a complemetarităţii sistemelor de îngrijire a sănătăţii (F/B) 

Programe comune de instruire transfrontalieră – servicii de ambulanţă (IRL/NI) 

Servicii de salvamont (F/I) 

Igienă şi tratament dentar în Grecia şi Albania (GR/AL) 

Proiect transfrontalier de flexibilitate în muncă (IRL/NI) 

Asistenţă radio la domiciliu (E/P) 

Cooperarea dintre spitalele din Selestat şi Offenburg (D/F) 

Instituţii de cercetare transfrontalieră în domeniul noilor tehnici de reabilitare (D/NL) 

Centre de stabilire a caracteristicilor de suprafaţă şi celulare utilizînd analiza microscopică şi spectroscopică 

(D/NL) 

Instituirea unor puncte transfrontaliere de serviciu medical (GR/FYROM) 

Schimburi reciproce de servicii de sănătate publică (S/N) 

Construirea unui punct medical transfrontalier (D/CZ) 

C 7 Sănătate şi servicii sociale 

149



Cooperarea transfrontalieră trebuie să 

aibă în vedere toate aspectele vieţii 

umane: locuitul, locurile de muncă, 

agrementul, comunicarea, mediul 

înconjurător, etc. Dezvoltarea 

cooperării transfrontaliere sociale şi 

culturale trebuie considerată la fel de 

importantă ca cea din domeniul 

economic şi al infrastructurii. Nu puţine 

sînt cazurile în care cooperarea 

transfrontalieră culturală şi socială sînt 

cele care stau la baza şi crează 

condiţiile necesare succesului constant 

în domeniul economic. 

Servicii de sănătate şi publice de 

calitate sînt caracteristici fundamentale 

şi importante ale politicii de sănătate şi 

bunăstare socială. Cu toate acestea şi 

chiar într-o proporţie mai mare decît 

alte sectoare ale vieţii noastre sociale, 

serviciile publice şi de sănătate rămîn 

într-o mare măsură la latitudinea 

statului şi se supun reglementărilor 

naţionale ale ţării respective. 

Graniţele dintre state au condus la 

existenţa unor legi şi reglementări 

diferite referitoare la serviciile publice, 

sistemul de taxe, organizarea 

sistemelor de asigurare medicală, etc. 

Multe regiuni frontaliere suferă de un 

grad ridicat de subdezvoltare, poziţie 

periferică şi depărtare din punct de 

vedere naţional ce duce în multe cazuri 

la scăderea numărului de locuitori, 

migrarea populaţiei mai tinere şi 

existenţa unui număr mare de locuitori 

în întreţinere (copii şi bătrîni). Zonele 

rurale şi cele cu o populaţie în scădere 

suferă de obicei de servicii sociale de 

calitate inferioară datorită cererii 

insuficiente ce conduce la limitarea 

numărului anumitor servicii. 

Avînd în vedere aceste condiţii, unele 

regiuni de graniţă pot întîmpina 

dificultăţi în garantarea furnizării unui 

minim de servicii sociale şi facilităţi de 


îngrijire medicală. Deschiderea 

graniţelor interne oferă noi oprtunităţi 

de cooperare în sfera socialului şi în 

sectorul de activităţi complementare. În 

scopul menţinerii competenţei şi 

calităţii serviciilor de sănătate, sociale 

şi resurselor complementare în 

regiunile periferice, trebuie aplicate 

soluţii adecvate şi creative în regiunile 


Dificultăţi 

Este dificil de găsit soluţii general 

valabile pentru toate regiunile 

frontaliere, mai ales în ţările ce au 

graniţe cu mai multe ţări ce au şi ele la 

rîndul lor sisteme foarte diferite, 

datorită faptului că legile şi 

reglementările lor derivă din orientările 

lor naţionale şi istorice. Obstacolele 

legale dau naştere unor probleme 

practice în cadrul cooperării 

transfrontaliere, în domeniul îngrijirii 

medicale şi serviciilor sociale: 

• alocări diferite de disponibilităţi: 

(servicii de ambulanţă, servicii de 

urgenţă, poliţie); 

• zone de planificare şi atragere de 

servicii sociale şi facilităţi ce nu 

depăşesc graniţele; 

• contribuţii financiare naţionale 

pentru proiecte de asigurare socială 

şi medicală, etc., care sînt plătite 

doar la nivel naţional şi pot fi 

folosite doar în interiorul graniţelor. 

De exemplu, numărul de locuri dintr-un 

spital dintr-o regiune transfrontalieră 

este prevăzut să satisafcă doar cererile 

interne. În linii mari, aceste locuri sînt 

disponibile doar pentru contribuabilii 

interni. În ciuda faptului că există la 

nivel european o lege ce prevede ca 

persoanele externe ce se află pe 

teritoriul unei alte ţări să se poată 

bucura de serviciile medicale (doctori şi 

150


loc în spital) în cazul îmbolnăvirii sau 

accidentelor în interiorul acestei ţări, 

proiectele de asigurări medicale sînt 

foarte restrictive în acest sens în 

regiunile de graniţă. În regiunile de 

graniţă, utilizarea serviciilor medicale, 

spitalelor, etc., de către locuitorii din 

acea zonă se află sub un control strict 

şi pot apare probleme la întocmirea 

bilanţului costurilor de spitalizare sau 

servicii oferite ce pot fi îndoielnice sau 

doar parţial rambursate. 

Prin urmare, în multe regiuni frontaliere 

se fac înţelegeri în particular între 

spitale astfel încît să se permită 

folosirea unor locuri în spital în cazuri 

speciale. Această înţelegere este 

valabilă în special în cazul utilizării 

terapiei intensive în cazul pacienţilor 

care au viaţa în pericol sau care 

necesită îngrijire profesionistă de 

urgenţă. Dacă locurile dintr-un spital 

sînt ocupate prea des de pacienţi dintro 

ţară învecinată, ceea ce conduce la 

lipsa locurilor pentru populaţia din ţara 

respectivă, se crează probleme în ceea 

ce priveşte furnizarea de servicii către 

populaţia autohtonă şi prin urmare la 

nemulţumiri. 

Dificultăţile de utilizare a facilităţilor 

sociale şi de sănătate de o parte a 

graniţei sînt datorate calculelor de preţ 

care diferă considerabil de la o ţară la 

alta şi faptului că agenţiile de asigurări 

nu pot evalua nivelul şi felul costurilor 

dacă de partea cealaltă a graniţei se 

folosesc servicii pe o scară largă. Prin 

urmare, nu sînt utilizate reglementările 

generale, iar agenţiie de asigurari sînt 

pregătite să răspundă numai unor 

cazuri individuale pe o bază practică. 

În plus, facilităţile sociale sînt finanţate 

diferit şi sub prevederi ce se schimbă 

considerabil de la o ţară la alta. Există 

exemplul spitalelor unde nu se iau în 

calculul costului de spitalizare şi 

subvenţiile de stat, cum ar fi cele din 

partea conducerii spitalului. De cealaltă 

parte a graniţei se întîmplă exact 


opusul: subvenţiile de stat şi sprijinul 

financiar se iau în calculul tarifelor 

zilnice ale spitalelor. Aceasta conduce 

la existenţa unor tarife foarte diferite şi 

variate care, din motive lesne de 

înţeles, nu pot fi finanţate de agenţiile 

de asigurări. 

Dificultăţile derivă şi din posibilităţile de 

satisfacere a serviciilor de urgenţă, 

cum ar fi cele de ambulanţă sau cele 

de stingere a incendiilor. De exemplu, 

dotarea vehicolelor de urgenţă este 

calculată de obicei la nivel naţional, iar 

de cealaltă parte a graniţei folosirea 

personalului şi echipamentului din 

cadrul serviciilor de urgenţă şi 

ambulanţă poate conduce la apariţia 

unor goluri în capacităţile naţionale 

care trebuie acoperite corespunzător. 

Folosirea în comun a căminelor pentru 

bătrîni, clinicilor de reabilitare, şcoli, 

spitale, etc., se loveşte de greutăţi 

similare. Şi în acest caz, capacitatea 

este calculată numai pentru a acoperi 

cerinţele interne într-o primă instanţă, 

iar facilităţile sînt finanţate la nivel 

naţional. 

Alte probleme specifice zonelor 

frontaliere periferice şi rurale sînt legate 

de menţinerea unei populaţii viabile 

care să necesite facilităţi cum ar fi: 

spitale, cămine pentru bătrîni, şcoli, 

servicii sociale şi de specialitate., (de 

ex. sisteme sofisticate de ambulanţă). 

O problemă legată de cele de mai sus 

este accesul la aceste facilităţi în 

mijloacele de transport în comun 

locale, o problemă ce ar putea fi 

rezolvată de utilizarea elicopterelor şi a 

altor servicii de urgenţă. 

Un alt factor ce nu trebuie ignorat este 

lipsa de informaţii de ambele părţi ale 

graniţei despre serviciile puse la 

dispoziţie de fiecare dintre acestea, 

despre sistemele, structurile 

administrative, etc., în domeniul 

sănătăţii, social, de poliţie, de urgenţă. 

151


Soluţii 

Este necesară formarea unei gîndiri ce 

să depăşească limita impusă de 

existenţa graniţelor naţionale, crearea 

unor zone de cuprindere adecvate, 

abordarea transfrontalieră diferită a 

viabilităţii facilităţilor şi serviciilor 

sociale, împiedicarea „secătuirii” 

zonelor rurale, în special a celor 

periferice. Este necesară găsirea unor 

soluţii bilaterale şi trilaterale specifice 

anumitor regiuni. 

O necesitate fundamentală este 

răspîndirea informaţiilor despre 

facilităţile, structurile, procedurile 

administrative, condiţiile iniţiale, etc., 

oferite de serviciile sociale şi sistemul 

medical din ţara învecinată. În acest 

scop, este necesară în primul rînd 

inventarierea disponibilităţilor ambelor 

ţări, ceea ce implică participarea tuturor 

celor cu putere de decizie din ambele 

părţi ale zonei tranfrontaliere. Aceasta 

este o condiţie impusă în vederea 

stabilirii unui dialog şi aprobării 

măsurilor practice incluse în serviciile 

sociale şi de sănătate care se pot lua şi 

sînt necesare de ambele părţi ale 

graniţei, în ciuda tuturor diferenţelor şi 

dificultăţilor. 

În anii ce vor urma, regiunile 

transfrontaliere europene vor fi 

impulsionate să găsească în timp 

soluţii în sectorul social pe o bază 

bilaterală şi trilaterală. Aceste soluţii 

trebuie să aibă în vedere situaţiile 

specifice fiecărei regiuni frontaliere. 

Este necesară găsirea unor soluţii 

adecvate şi viabile care să garanteze 

folosirea eficientă a resurselor. 

În ultima vreme, datorită restricţiilor de 

ordin financiar la nivel naţional, 

serviciile sociale regionale şi facilităţile 

de sănătate nu au fost 

corespunzătoare. Acest fapt ar putea 

conduce la necesitatea creării unor 

servicii sociale regionale şi a unor 


facilităţi de sănătate coerente. 

Problemele cele mai importante ar fi: 

• folosirea comună a spitalelor, cum 

ar fi cooperarea în domeniul 

băncilor de sînge şi transferului de 

pacienţi. Pentru unii locuitori ai 

regiunilor de frontieră, cel mai 

aproape şi mai convenabil spital 

poate fi situat peste graniţă; 

• cooperarea în domeniul serviciilor 

de ambulanţă şi urgenţă, ce includ 

practici de oferire a ajutorului de 

urgenţă reciproc; 

• planificarea de facilităţi comune de 

sănătate ce duc la mărirea 

complementarităţii; 

• sediu de finanţare transfrontalieră al 

agenţiilor de asigurări pentru 

echilibrarea plăţilor ce decurg din 

folosirea în comun a serviciilor 

sociale şi de sănătate. 

Alături de finanţarea serviciilor şi 

facilităţilor sociale, trebuie identificate 

potenţialele domenii de studiu, 

concluzionate proiectele pilot şi 

dezvoltate opţiunile de finanţare. 

În legătură cu planificarea facilităţilor 

de îngrijire a sănătăţii şi serviciilor 

sociale, trebuie avute în vedere pe 

termen mediu planificarea şi 

implementarea unor facilităţi comune 

ce să acopere ambele părţi ale graniţei, 

alături de zone de cuprindere 

transfrontaliere şi opţiuni de finanţare. 

În plus, trebuie acceptată folosirea în 

limitele permise de lege a elicopterelor 

de salvare. 

Este necesară întocmirea unor planuri 

transfrontaliere de cheltuieli în plus 

pentru serviciile de urgenţă şi salvare 

astfel încît să existe în permanenţă la 

dispoziţie un personal, vehicole, etc. În 

acelaşi timp, planurile naţionale trebuie 

modificate în aşa fel încît furnizarea de 

echipament şi personal peste graniţă 

152


să poată fi implementată fără dificultăţi 

în cadrul zonei de cuprindere a fiecărei 

ţări. 

Facilităţile cele mai uzitate din 

domeniul sănătăţii şi serviciilor sociale 

în regiunile transfrontaliere trebuie 

examinate pentru a se vedea dacă în 

viitor se poate evita dubla investiţie şi 

planificarea unor facilităţi mai raţionale. 

În plus, regiunile transfrontaliere trebuie 

să răspundă şi de înaintarea unor 

propuneri pentru facilităţi relativ de 

proporţii care să devină viabile dor în 

cazul folosirii de către populaţia 

ambelor ţări partenere. 

Practica de zi cu zi arată de 

nenumărate ori cît de necesară este 


cooperarea transfrontalieră în domeniul 

sănătăţii şi serviciilor sociale pentru 

viaţa locuitorilor. Este de înţeles că 

instituţiile de asigurări sociale vor 

accepta iniţial doar cooperarea în 

cazuri izolate din moment ce nu pot 

evalua implicaţiile finaciare ale soluţiilor 

generale. Şi totuşi pe termen lung, va fi 

necesară o cooperare generalizată în 

sectoarele sănătate, servicii sociale, de 

urgenţă şi ambulanţă, ca şi între poliţie 

şi combaterea crimei organizate 

(droguri), pe baza unor reglementări 

legale şi financiare solide. Această 

cooperare poate include în cele din 

urmă crearea unor fonduri comune, 

adaptate la cerinţele regiunii 


153


EXEMPLE DE PROIECTE 

Regiunile transfrontaliere ale UE şi Europei Centrale şi de Est oferă o bogată experienţă 

în ceea ce priveşte punerea în practică a activităţilor transfrontaliere din domeniul 

sănătăţii şi serviciilor sociale. O serie de exemple de bună practică sînt oferite mai jos. 


Prevenirea accidentelor în rîndul copiilor din cadrul unei comunităţi (IRL/NI) 

Acest proiect se axează pe prevenirea accidentelor în cazul copiilor provenind din familii aparţinînd unei 

pături socio-economice inferioare; peste o sută de familii au beneficiat de acest proiect, beneficiu ce include 

sprijin dirijat de specialitate, instruire în acordarea primului ajutor şi furnizarea echipamentului din rezerva de 

echipamente de siguranţă. Se anticipează următoarele rezultate: 

• Prevenirea accidentelor în rîndul copiilor provenind din grupurile avute în vedere şi extinderea ei asupra 

restului comunităţii prin informare dirijată. 

• Transpunerea unei strategii stabilite de prevenire a accidentelor în afara graniţelor şi în cadrul celor patru 

comisii de sănătate şi servicii sociale implicate 

• Îmbunătăţirea relaţiilor de lucru în cadrul comunităţilor locale. 

Contact: Ms Cathy Mullan, Project Manager, WHSSB, Gransha Park, Derry, 

Northern Ireland, Tel: +44 1504 860086 

Dezvoltarea acordării de prim ajutor în afara comunităţii şi a graniţelor (IRL/NI) 

Acest proiect are în vedere îmbunătăţirea acordării primului ajutor pe o bază transfrontalieră prin intermediul: 

• Dezvoltării amplasamentelor pilot (susţinute de o infrastructură adecvată care să promoveze servicii de 

acordare a primului ajutor) 

• Încurajării bunei practici în sensul extinderii unei echipe de acordare a primului ajutor cu toate facilităţile 

• Exploatarea noilor tehnologiilor în vederea legării practicilor (mai ales în comunităţile izolate) de reţeaua 

mai largă a serviciilor sociale şi de sănătate asigurînd astfel comunităţile pe care le deservesc cu 

serviciile necesare. 

Rezultatele anticipate includ: îmbunătăţirea serviciilor oferite segmentului de populaţie avute în vedere; 

colaborarea dintre partenerii implicaţi în acordarea primului ajutor, medici generalişti, farmacişti,etc.; 

informaţii adecvate referitoare la problemele legate de furnizarea primului ajutor în zonele transfrontaliere. 

Contact: Mr. Eugene Gallagher, W.H.S.S.B., Gransha Park, Derry, 

Northern Ireland, 

Tel: +44 1504 860086 

Mr Tom Kelly, N.W.H.B., Markieviez House, Sligo, Ireland, 

Tel: +353 71 55105 


154


Studiu comparativ al accesului la serviciile sociale şi de sănătate (E/P) 

Acest proiect, desfăşurat în 1996, a implicat studiul condiţiilor de acces al lucrătorilor din zona 

transfrontalieră Galiţia şi Norte la serviciile sociale şi de sănătate. 

Obiectivul general a fost furnizarea unui studiu în vederea armonizării legislaţiei astfel încît să se realizeze o 

tratare egală a celor două populaţii în domeniul sănătăţii, securităţii sociale, locurilor de muncă şi instruirii 

profesionale. Fragmente din acest studiu au fost publicate şi distribuite organizaţiilor în drept. Se urmăreşte 

ca prin evidenţierea obstacolelor în calea unei reale mobilităţi transfrontaliere să se obţină în final adaptarea 

sistemului de reglementări în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă în zona transfrontalieră. 

Buget: EURO 140.725 dintre care 75% contrubuţie Interreg 

Contact: Instituto de Gestão Autárquica do Porto, Rua de Belos Ares 160, 

P-4100 Porto, Tel +351 2 6001312, Fax +351 2 6009621, 

igap@mail.telepac.pt 

Escola Galega de Administración Pública, Rúa Madrid 

Pol. Fontiñas s/n, 15703 Santiago de Compostela 

Tel +34 981 546040, Fax +34 981 546336 


155


Studiu de cercetare a complementarităţii sistemelor de îngrijire a sănătăţii (F/B) 

Pe lîngă identificarea zonelor cu potenţial pentru cooperare în euroregiunea Nord-Pas de Calais – Flandra de 

Vest care ar duce la reducerea costurilor şi folosirea mai eficientă a resurselor în această euroregiune, 

rezultatele studiului prezintă importanţă pentru Association Internationale des Mutualités (“Friendly 

Societies” sau “insurance societies”) angrenate în mometul de faţă în urmărirea fluxului de servicii de 

îngrijire în cadrul regiunilor transfrontaliere din UE. 

Un studiu de trei ani, condus de Comisia Europeană (DG V), a fost desfăşurat de către trei societăţi de 

asigurare reciprocă: doi membri din partea Féderation des Mutualités Chrétiennes (B) şi Mutalité du Nord 

(F). Cercetările au fost conduse după structura de mai jos: 

Un comitet director, ce se întruneşte de două ori pe an şi compus din reprezentanţi ai principalelor organizaţii 

de asigurare reciprocă, a răspuns de monitorizarea progresului cercetărilor, răspîndirea informaţiilor în rîndul 

celor interesaţi şi de menţinerea unei coerenţe a cercetărilor. Comitetul a răspuns şi de finanţarea şi de 

Bugetul alocat acestui proiect. Un comitet de sprijin a răspuns de coordonarea cercetărilor transfrontaliere 

urmînd directivele comitetului director. Două grupuri de lucru, unul din Franţa şi celălalt din Belgia, s-au 

ocupat de punerea în practică a obiectivelor studiului. Fiecare grupare a fost formată dintr-un cercetător, un 

coordonator şi numeroşi specialişti consultanţi al căror număr varia în funcţie de domeniul supus 

investigaţiilor. 

Rezultate: 

• un studiu demografic al celor două regiuni, o expunere a investigaţiilor epidemiologice realizată de cele 

două state, cu referinţă la cele două regiuni, un inventar al infrastructurii „de bază” (spitale, clinici, etc.) 

şi a celei „adiacente” (personal, legislaţie europeană şi naţională legată de instalarea echipamentelor şi 

serviciilor, cerinţele profesionale oficiale impuse personalului); 

• instituirea unei baze de date care să prezinte: necesarul de servicii de sănătate al celor două regiuni şi 

distrubuţia surselor de îngrijire; necesarul de servicii al populaţiei locale în afara zonei; necesarul de 

servicii al populaţiei externe în interiorul regiunii; dificultăţile de acces la serviciile de îngrijire în 

regiunea transfrontalieră şi zone învecinate; 

• identificarea zonelor subdezvoltate din cadrul infrastructurii de servicii de îngrijire a euroregiunii Nord- 

Hainaut precum şi a zonelor complementare cu potenţial pentru sinergii; identificarea proiectelor 

complementare şi studierea fezabilităţii lor; implicarea unor reprezentanţi ai economiei sociale în vederea 

obţinerii participării lor la implementarea proiectelor. 

Buget: EURO 184.305 costuri totale, 50% parteneri regionali, 50% ERDF 

Contact: Union Générale Mutualité du Nord 

Boulevard Denis Papin 18/20/22 

Tel: +33 20 58 1000 

Fax: +33 20 58 10 39 


156


2. Cooperarea între serviciile de urgenţă (de ex.ambulanţe) 

Program transfrontalier de instruire în comun – Servicii de ambulanţă (IRL/NI) 

Proiectul are în vedere obţinerea unei sinergii a răspunsului la incidentele majore în cadrul zonelor frontaliere 

adiacente. El propune întocmirea unei serii de programe de instruire pentru conducătorii de ambulanţe şi 

personalul operaţional în vederea dezvoltării unor proceduri comune ce urmează a spori utilizarea resurselor 

disponibile în orice amplasament – suportul funcţional este furnizat de C.A.W.T. 

Rezultatele anticipate includ o reacţie pozitivă din parte zonei transfrontaliere la incidentele majore din 

regiunile frontaliere prin coordonarea planurilor, programelor de instruire şi cerinţelor organizatorice care să 

satisfacă necesarul identificat . Aceasta va fi în beneficiul populaţiei avute în vedere şi va facilita transpunerea 

abordării aprobate asupra altor zone frontaliere. 

Contact: Mr Jim Christie 

Northern Ireland Ambulance Trust, 

12 – 22 Linen Hall Street 

Belfast 

Tel +44 1232 246 113 


Serviciile de salvamont (F/I) 

Pericolele, accidentele şi acţiunile de salvare desfăşurate în munţi nu ţin seama de graniţe. Odată cu creşterea 

turismului alpin, se produc din ce în ce mai multe accidente, iar acţiunile de salvare devin mai complexe şi 

mai costisitoare. În cazul accidentelor ce necesită furnizare de oxigen, oficialităţile din Haute Savoie (F), 

Swiss Valais (CH) şi Val d’Aoste (I) au decis să organizeze o bază de servicii comune la staţia Chamonix. 

Anual, 850 de acţiuni de salvare cu elicopterul sînt lansate de la staţia din Savoy. 

Contact: Mme Marcori, DATAR 

Equipe Affaires europeennes, 

1, avenue Charles Floquet 

F-75007 Paris 

Tel +33 1 40 65 11 58 

Fax +33 1 40 65 12 39 

Dipartamento per il Coordinamento delle Politiche Comunitarie 

Via del Tritone 142 

I-00187 Roma 

Tel +39 6 482 67 66 

157



3. Cooperarea între servicii (de ex. spitale) 

Igienă şi tratament dentar în Grecia şi Albania (GR/AL) 

Proiectul a implicat dezvoltarea şi echiparea unei unităţi dentare mobile de care vor beneficia şcolile din 

anume zone frontaliere, cu precădere din Albania. Instituirea acestei unităţi mobile a fost urmată de un 

program de instruire al medicilor stomatologi şi tehnicienilor dentari din Albania. Unitatea, din cadrul căreia 

face parte un medic stomatolog grec, respectiv instructorul, şi un medic stomatolog albanez, stagiarul, a 

efectuat vizite în şcoli pentru a oferi elevilor informaţii şi materiale despre igiena şi tratamentul dentar. 

Rezultate: Prin intermediul acestui program, unitatea dentară mobilă a fost echipată şi a devenit operaţională, 

oferind tratament unui număr considerabil de persoane din zona de graniţă. În plus, un număr semnificativ de 

medici stomatologi albanezi s-au bucurat de programe de instruire teoretică şi practică referitoare la tehnicile 

dentare noi, materiale şi cercetare în domeniu. 

Elemente de bună practică: NGO-urile de sprijin social şi unităţile medicale ştiinţifice au colaborat în vederea 

îmbunătăţirii condiţiilor de îngrijire medicală în regiunile frontaliere. Facultatea de Stomatologie din cadrul 

Universităţii din Atena a sprijinit acest proiect de colaborare între Mînăstirea Simonos Patras din Agio Oros 

şi Biserica Ortodoxă din Albania. 


Contact: Prof Nikos Kafousias 

Dental School of the University of Athens, 

Drakontos 7 

161 21 Athens 

Tel +30 1 723 0153 

Proiect transfrontalier de flexibilitate în muncă (IRL/NI) 

Prin intermediul a patru comisii diferite acest proiect susţine promovarea diferitelor metode de găsire a unei 

ocupaţii, în sprijinul persoanelor cu capacităţi reduse de însuşire a cunoştinţelor, la domiciliul acestora. 

Zonele pilot se deosebesc prin modelele de instruire în vederea obţinerii unei ocupaţii, prin modelele de 

intervenţie ca şi prin tipul instructorilor pentru astfel de ocupaţii. Acest proiect va îmbunătăţi calitatea vieţii 

persoanelor cu capacităţi reduse de însuşire a cunoştinţelor şi va furniza un loc de muncă îngrijitorilor. El va 

conduce la îmbunătăţirea capacităţilor de lucru ale îngrijitorilor şi va mări nivelul de conştientizare a 

Comisiilor asupra nevoilor specifice persoanelor cu probleme de învăţare. Se anticipează dezvoltarea de către 

Comisii a metodelor pilot utilizate precum şi a exemplelor de bună practică oferite de acest proiect. 

Contact: Mr. Martin Sweeney 

S.H.S.S.B, Tower Hill Hospital, Armagh 

Tel +01861 522381 

sau Mr Leo Kinsella 

NEHB, Gilligan House 

Dublin Road 

Dundalk 

Tel 042 29 230 

158



Asistenţă radio la domiciliu (E/P) 

Acest proiect iniţiat în 1995 a avut în vedere cooperarea dintre cele două organizaţii de Cruce Roşie din 

Spania şi Portugalia. Proiectul „Asistenţă radio la domiciliu” exista deja în Spania, dar nu şi în Portugalia. 

Aspectul transnaţional al acestui proiect consta în instituirea unei reţele de comunicaţii radio care să permită 

coordonarea activităţilor de la o staţie centrală de alarmă din Bandajoz (E). 

În 1996 proiectul a fost continuat. S-a încercat introducerea în cadrul organizaţiei portugheze de Cruce Roşie 

a unui proiect propriu de „Asistenţă radio” în regiunea Alentejo, urmînd coordonate similare cu cele ale 

proiectului spaniol. 

Acest nou proiect avea în vedere extinderea proiectului de asistenţă radio atît în Extramadura cît şi în 

Alentejo şi includerea unor utilizatori cu probleme de motricitate. El este susţinut de o reţea de radio 

telecomunicaţii, fapt ce permite coordonarea între resursele portugheze existente şi Staţia centrală de avizare 

a organizaţiei de Cruce Roşie din Badajoz. Iniţial, acest proiect a avut în vedere comunităţile din Evora, Beja, 

Portalegre, Estremoz, iar în Spania cele din Extramadura unde Crucea Roşie operează în mod curent. 

Acest proiect a deschis noi căi către cooperarea dintre organizaţia de Cruce Roşie din Spania şi cea 

portugheză. În viitor, se speră ca utilizatorii acestor servicii să beneficieze de acces atît la serviciile 

portugheze cît şi la cele spaniole. 

Buget: 2.704.000 Ptas costuri totale, 2.000.000 Ptas contribuţie INTERREG II 

Contact: Gabinete de Initiativas Transfronterizas Merida-Evora (GIT), 

Paseo de Roma s/n Modulo B – 2a planta, E-06800 Mérida 

Tel +34 924 38 5373, Fax +34 924 38 5395, Cortiz@prejuntaex.org 

Oficina Provincial de Cruz Roja Española, C/Padre Tomás 2, E-06011 – 

Badajoz, Tel +34 924 240433 

Cooperarea între spitalele din Selestat şi Offenburg (D/F) 

Acest proiect este destinat măririi numărului de contacte profesionale la nivel personal între oficialităţile 

spitalelor din Offenburg (D) şi Sélestat (F) în cadrul unui proces constant de educaţie şi instruire. În plus, 

proiectul intenţionează să mărească schimbul de informaţii referitoare la activităţile desfăşurate în aceste 

spitale, să dezvolte şi să consolideze cunoştinţele de limbaj tehnic. 

Se vor desfăşura următoarele activităţi: 

• Organizarea în comun a unor cursuri de studiere a celor două limbi pe perioada schimburilor 

• Realizarea unor plasamenete adecvate a viitoarelor cadre medicale 

• Strîngerea şi stabilirea unei documentaţii de terminologie medicală comună 

• Schimburi de specialişti între cele două spitale 

• Organizarea de conferinţe pe teme medicale stabilite de cele două spitale 

• Documentaţie generală. 

Rezultatele vor include: Schimburi numeroase şi întîlniri între medici şi alte cadre medicale din cele două 

spitale; instruire lingvistică în sectoarele medical şi infirmerie şi publicarea unui dicţionar francez-german de 

termeni medicali. Alte rezultate scontate cuprind organizarea plasamentelor pe baza temelor avute în vedere, 

cum ar fi SIDA sau diabetul. 

Buget: EURO 150.000 costuri totale, dintre care 50% contribuţie ESF 

Contact: Dr Franz Hahn, St Josefskrankenhaus, Weingartenstr. 70, D-77654 

Offenburg, Tel +49 781 471, Fax +49 781 435 40 

159


4. Dezvoltarea şi cooperarea între servicii şi facilităţi comune 

(de ex. centre de specialitate în domeniul sănătăţii/cercetării) 

Instituţii de cercetare transfrontalieră în domeniul noilor tehnici de reabilitare 

(D/NL) 

Obiectivul principal al acestui proiect este de a sprijini zonele transfrontaliere în achiziţionarea de tehnologie 

de reabilitare şi îmbunătăţirea rezultatelor medicinei de reabilitare în EUREGIO. Scopurile specifice includ 

existenţa unei instituţii bi-naţionale de tehnologii de reabilitare în EUREGIO. Partenerii implicaţi sînt 

Fundaţia Centrul de Reabilitare Het Roessingh din Enschede (NL), Universitatea (Institutul) Twente de 

tehnologie bio-medicală (NL) şi departamentul de fiziologie ortopedică din cadrul Universităţii din Münster 

(D). 

În etapa actuală, se vor dezvolta în comun tehnologiile de reabilitare şi se va introduce un program 

transfrontalier de îngrijire şi instruire. În etapa ulterioară, programele şi tehnologiile vor fi testate şi adaptate 

cerinţelor. 

Institutul de cercetare transfrontalier va activa în următoarele domenii: 

• va desfăşura un program de cercetare a tehnologiilor de reabilitare, pe baza cercetărilor deja efectuate. 

Rezultatele cercetărilor urmează a fi puse în practică în următorii 5 ani; 

• crearea unor instituţii transfrontaliere de reabilitare medicală în colaborare: de către Fundaţia Het 

Roessingh şi clinica şi policlinica de ortopedie şi reabilitare tehnologică din cadrul Universităţii din 

Münster; 

• instituirea unei organizaţii comune de instruire medicală şi paramedicală care să reflecte cererea tot mai 

mare de tehnologii de reabilitare şi de mobilitate, rezultat al creşterii ponderii populaţiei vîrstnice în 

Europa. 

Se preconizează dezvoltarea unei structuri transfrontaliere de îngrijire medicală în cadrul acestui proiect, care 

să ofere pacientului posibilitatea de a alege instituţia unde să fie tratat potrivit nevoilor sale. Se preconizează 

de asemenea obţinerea unor rezultate economice pozitive din crearea acestei instituţii de cercetare, avînd în 

vedere că acest lucru va încuraja apariţia unor firme de specialitate mici şi mijlocii în cadrul EUREGIO. În 

plus, o instituţie transfrontalieră comună de reabilitare medicală implică o importantă reducere a costurilor. 

Buget: EURO 1.725.000 costuri totale, EURO 862.000 contribuţie INTERREG 

Contact: EUREGIO, Enschederstraße 362, D-48599 Gronau 

Tel: +49 2562 70 232, Fax: +49 2562 70259 


160


Centrul de stabilire a caracteristicilor celulare şi de suprafaţă utilizînd analiza 

microscopică şi spectroscopică (D/NL) 

Tehnologia fotomicroscopică şi spectroscopică permite analiza caracteristicilor celulare şi de suprafaţă a 

structurilor moleculare şi furnizează o capacitate de rezoluţie mai mare cu ajutorul metodelor electron-rastermiscroscopice. 

Un centru comun de stabilire a caracteristicilor celulare şi de suprafaţă cu ajutorul analizei 

microscopice şi spectroscopice a fost instituit la Universitatea (Institutul) Twente de tehnologii bio-medicale 

(NL) şi la Institutul de fizică şi biofizică medicală de la Universitatea din Münster (D). Tehnologiile sînt 

utilizate în special în următoarele domenii: investigarea eficacităţii unor medicamente (noi), analiza sîngelui 

şi a plasmei sanguine, controlul de calitate al alimentelor şi analize materiale ale unor produse medicale, cum 

ar fi prosteticele şi implanturile. 

Acest centru va furniza servicii importante precum SME-urile, care nu deţin nici cunoştinţele, nici mijloacele 

de a-şi procura echipamentul necesar. Alături de spitale şi laboratoare de analiză a sîngelui, acest centru este 

solicitat şi de firmele cu profil fizică biomedicală şi de industria alimentară şi agricultură. Introducerea 

tehnologiilor dezvoltate şi puse la dispoziţie de Centru vor mări capacitatea SME-urilor aflate în EUREGIO 

de a concura cu firme internaţionale. 

Buget: EURO 800.000 costuri totale, EURO 400.000 contribuţie INTERREG 

Contact: EUREGIO 

Enschederstraße 362 


Tel: +49 2562 70 232 

Fax: +49 2562 70259, 


Instituirea unor puncte de serviciu medical transfrontalier (GR/FYROM) 

Acest proiect are în vedere sprijinirea regiunilor frontaliere ce se confruntă cu probleme semnificative în 

sectorul medical, datorate fie distanţei date de poziţia lor geografică, fie fluxului considerabil de transporturi 

legale sau ilegale de persoane, animale şi bunuri. Proiectul va mai promova şi cooperarea cu ţările învecinate 

în domeniul cercetării, educaţiei şi va sprijini schimbul de experienţă în domeniul sănătăţii publice în vederea 

stabilirii unei reţele de comunicaţii şi coordonare Grecia/Balcani care să cuprindă punctele transfrontaliere de 

servicii medicale publice. O serie de astfel de puncte vor fi instituite drept căi de acces pentru tratarea bolilor 

cu pericol de transmisie şi a altor probleme de sănătate publică din regiunea frontalieră. 

Rezultatele scontate includ dezvoltarea unei infrastructuri regionale de servicii de sănătate, a unor abordări 

strategice ale problemelor de sănătate din regiunea frontalieră şi îmbunătăţirea standardului de viaţă al 

locuitorilor din regiune. 

Buget: 1.800.000 EURO costuri totale 

Contact: Ms F. Tsaousi 

Ministry for Health and Welfare, 

Department for Technical Infrastructure 

Tel +30 1 8254608 


161


Schimburi reciproce de servicii de sănătate publică (S/N) 

În această regiune frontalieră se poate observa o imagine patologică identică cu o frecvenţă mare de tulburări 

cardiace şi vasculare în rîndurile populaţiei. Cooperarea dintre Strömstad (Suedia) şi Fredrikstad (Norvegia) 

are drept scop mărirea cunoştinţelor despre tratamentul efectuat de către însuşi pacientul în cazul bolilor 

cronice. În Strömstad proiectul are în vedere persoanele cu un risc ridicat de tulburări cardiace şi vasculare 

precum şi dezvoltarea metodelor pedagogice de prezentare a cunoştinţelor persoanelor cu probleme de 

sănătate. În Frederikstad proiectul are în vedere dezvoltarea unei cooperări ce să implice schimbul reciproc de 

informaţii între bolnavii de astm şi personalul sanitar şi medical. Aceasta ar conduce la creşterea colaborării 

dintre pacienţi în legătură cu tratamentul necesar şi i-ar oferi fiecărui pacient un control mai bun al bolii sale. 

O parte din acest proiect prevede existenţa unei instituţii de instruire şi tratament în comun ca şi conturarea 

unei cooperări cu instituţii superioare de studiu şi servicii de sănătate din Dalsland. Instituirea unor 

organizaţii de cercetare şi predare pe baza proiectelor din Strömstad şi Fredrikstad constituie un punct de 

pornire pentru o mai bună cooperare regională. 

Buget: SEK 600.000 (ERDF) 

Contact: Public Health Services of the Local Authorities/Municipalities 

Bohuslandstinget (Sweden) 

http://server.liku.no/interreg/prodkat.html 

Construirea unui punct sanitar transfrontalier (D/CZ) 

Centrul medical din Dippoldiswalde (D) este situat în zona din imediata vecinătate a graniţei cu Republica 

Cehă. Regiunea este amplasată într-o zonă importantă pentru turism, în special pentru sporturile de iarnă. 

Obligaţiile punctului sanitar faţă de turişti şi conducători auto cresc datorită vecinătăţii cu autostrada E55, 

care cuprinde şi graniţa dintre Zinnwald/Cinovec. Echiparea şi facilităţile actualului punct sanitar lasă de 

dorit, iar pacienţii cehi sînt deseori transportaţi în regiunea cehă din apropiere, Teplice. De multe ori este 

necesară deservirea de urgenţă în comun în punctele aflate de-a lungul autostrăzii E55 ce traversează zona de 

graniţă. 

Noul centru medical din Dippoldiswalde va furniza sprijin serviciilor medicale locale ca şi organizaţiei 

Crucea Roşie din Germania. Aceasta îşi depăşeşete atribuţiile, angajîndu-se într-un proces de cooperare 

transfrontalieră cu organizaţia Crucea Roşie din Teplice, Cehia, proces ce include o colaborare legată de un 

proiect de prevenire a SIDEI, desfăşurat de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Afacerilor Interne din Saxonia 

(Sächsisches Ministerium für Soziales, Gesundheit und Familie), cu finanţare UE. 

Organizarea eficientă şi protejarea serviciilor medicale de urgenţă este o obligaţie comunitară majoră. Ca 

rezultat al punerii în practică a acestui proiect, se preconizează continuarea procesului de cooperare în acest 

domeniu, implicînd o gamă mai largă de organizaţii complementare şi oferind un exemplu pentru cooperarea 

pe mai departe între organizaţii voluntare ce lucrează în domeniul medical şi al acordării primului ajutor. 

Buget: EURO 1.000.000 contribuţie INTERREG II 

Contact: Euroregion Elbe Labe 

Zehistaer Straße 9 

D-01796 Pirna 

Tel: +49 3501 520013 

Fax: +49 3501 527457 


162

C 8 

CULTURĂ ŞI MASS MEDIA


CAPITOLUL C 8: CULTURĂ ŞI MASS MEDIA 

DESCRIERE: 

Acest capitol prezintă problemele esenţiale şi posibilităţile de cooperare în sectorul socio-cultural şi oferă 

exemple despre felul în care funcţionează acestea în regiunile transfrontaliere existente. El scoate în evidenţă 

importanţa cooperării socio-culturale nu doar pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai în regiunea 

transfrontalieră respectivă, ci şi pentru dezvoltarea altor forme de cooperare (de ex. infrastructură, cooperare 

în domeniul afacerilor), ca fiind adeseori primul pas către dezvoltarea relaţiilor dintre indivizi. 

PUNCTE DE REFERINŢĂ : 

• Cooperarea socio-culturală implică înţelegerea reciprocă a diferenţelor şi aspectelor comune ale culturii, 

societăţii şi tradiţiilor regiunilor transfrontaliere, care se constituie în factori importanţi în dezvoltarea 

economică şi a altor forme de cooperare. 

• Cea mai frecvent întîlnită formă de cooperare este redată de activităţile “individ/individ” cum sînt cele 

desfăşurate de organizaţiile culturale şi sportive. 

• Înfiinţarea unor structuri permanente pentru schimburile de informaţii legate de cultura, istoria şi 

economia regiunilor frontaliere poate juca un rol important în dezvoltarea unei strategii pentru o 

cooperare mai extinsă. 

• Experienţa avută în zonele transfrontaliere demonstrează faptul că televiziunea, radio-ul şi presa uşurează 

mult desfăşurarea procesului de cooperare. 

• Cooperarea transfrontalieră socio-culturală în fiecare sector de viaţă este o condiţie necesară pentru o 

cooperare durabilă în domeniul economic, ambiental şi al infrastructurii. 

EXEMPLE: 

Întîlniri între persoane din domeniul muzicii (E/P) 

O reţea de muzee (A/SLO) 

Drumuri culturale: Căi ale vieţii monastice ortodoxe (GR/AL/FYROM/BUL) 

Schimburi internaţionale pentru tineri (A/SLO) 

Festival muzical Bohemia-Saxonia (D/CZ) 

Centrul de expoziţii şi convenţii din Monodendri (GR/AL) 

Înfiinţarea Centrului interregional de cultură şi artă (HU/SLO) 

Fermă ecologică şi tabără de vară pentru copii (D/PL/CZ) 

Radio Pomerania (D/PL) 

Sami Radio (N/SF/S) 

Citoyenetté Transfrontralière (B/F) 

Alps-Danube-Adriatic (Central Europe) 

Program de cooperare: RTP-TV Galicia (E/P) 

Revistă transfrontalieră (PL/UKR) 

North-South Media Programme (IRL/NI) 

Şi alte exemple selecţionate din LACE Info-Sheet V 

C 8 Cultură şi mass media 

164



Context 

Alături de Uniunea Europeană a fost 

instituită şi o Europă mai largă şi mai 

aproape de cea dintîi, nu numai datorită 

elementelor istorice şi culturale comune 

ci şi datorită graniţelor lor naţionale. 

Aceste “cicatrici istorice” au creat o 

“varietate de peisaje istorice” şi, 

adeseori, şi-au croit drum peste regiuni 

istorice şi popoare. 

Ele nu trebuie uitate, dar nici 

exagerate. Astfel, rolul cooperării 

transfrontaliere este crucial în 

procesul de integrare europeană. Ea 

ajută în primul rind la atenuarea 

dezavantajelor create de prezenţa 

acestor graniţe. În al doilea rînd, ea 

ajută şi la atenuarea poziţiei 

periferice pe care o au regiunile 

transfrontaliere în interiorul propriei 

ţări, iar în al treilea rind ajută la 

îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale 

populaţiei din regiunile respective. 

Prin urmare, cooperarea transfrontalieră 

ar trebui să se extindă asupra fiecărui 

sector al vieţii, fie cultural, social, 

economic sau de infrastructură. În 

vederea dobîndirii încrederii, este 

neapărată nevoie de cunoaşterea şi 

înţelegerea caracteristicilor socioculturale 

ale ţărilor vecine. 

Cooperarea transfrontalieră socioculturală 

în fiecare sector al vieţii este o 

condiţie prealabilă în vederea cooperării 

în plan economic, ambiental şi de 

infrastructură. Ea implică desfăşurarea 

unui proces permanent de înlăturare a 

neîncrederii şi prejudecăţilor şi de 

instituire a încrederii în regiunile 

frontaliere învecinate. Este însă un 

proces ce trebuie susţinut de fiecare 

generaţie care urmează. Prin urmare, 

este importantă cunoaşterea în 

întregime a regiunilor transfrontaliere 


precum şi condiţiile economice, socioculturale 

şi istorice în vederea 

conştientizării atît a asemănărilor cît şi a 

diferenţelor între cultura, societatea, 

tradiţiile şi modurile diferite de viaţă ale 

acestora. Această cunoaştere este cea 

mai importantă condiţie în vederea 

participării active a tuturor grupărilor 

socio-politice şi cetăţenilor în cazul 

oricărui tip de cooperare transfrontalieră 

şi în orice sector al vieţii. 

Cooperarea transfrontalieră socioculturală 

înlesneşte de asemenea 

procesul de selectare a acelor 

organizaţii regionale sau locale 

(asociaţii profesionale, sindicate, 

comitete de lucru, întreprinderi 

publice sau private, autorităţi locale şi 

regionale etc.) care trebuie să se 

angajeze activ în procesul de 

dezvoltare transfrontalieră regională. 

Sumarizînd, cooperarea transfrontalieră 

socio-culturală îmbogăţeşte viaţa 

socială, culturală şi economică a 

popoarelor. Prin urmare, joacă un rol 

decisiv în creşterea standardului de 

viaţă al ambelor popoare implicate în 

acest proces. În acelaşi timp, măreşte 

interesul pentru regiunile implicate din 

punct de vedere al oportunităţilor de 

afaceri ca şi capacitatea de a atrage 

potenţiali investitori. Numeroasele 

proiecte ce fac parte din cele 59 de 

programe INTERREG IIA ca şi 

majoritatea programelor Phare CBC 

stau mărturie pentru cele mai sus 

menţionate. 

Relaţii culturale şi politica de mass 

media în Uniunea Europeană 

2.1 Politica relaţiilor culturale 

În ciuda faptului că politica relaţiilor 

culturale este văzută de către statele 

membre ca o problemă aparţinînd 

fiecărei ţări în parte, chiar din 1977 

165


Comisia Europeană a promulgat un 

comunicat asupra „politicii culturale”. În 

1982, aspectele culturale deveniseră o 

latură din ce în ce mai importantă a 

politicii UE şi li se alocaseră deja primele 

fonduri. Ca urmare a Single European 

Act, a fost înfiinţat în 1992 Consiliul 

Ministerial pentru Relaţii Culturale. În 

acelaşi an, odată cu creşterea alocaţiilor 

bugetare, s-a constituit cadrul viitoarei 

politici de relaţii culturale în Europa. 

Fundamental pentru iniţiativele de acest 

tip ale UE este Art. 128 al Tratatului de 

la Maastricht (1992), care stabileşte 

puterile aplicabile şi zonele eligibile 

pentru susţinere sub auspiciile politicii 

culturale ale UE. În special în Secţiunea 

4 se stipulează ca toate politicile UE să 

ia în considerare aspectele culturale (în 

ceea ce este cunoscut sub denumirea 

de clauza conştientizării culturale). 

O rezoluţie unanimă trebuie supusă 

aprobării Consiliului Ministerial pentru 

Relaţii Culturale pentru a permite 

implementarea programelor culturale 

ale UE (de ex. Raphael, Kaleidoscope, 

Ariane, Media). S-a dispus şi aprobarea 

unor proiecte pilot cu implicaţii culturale, 

ca cele din Art. 10 al Reglementării 

Fondului European de Dezvoltare 

Regională. Statisticile arată că dintre 

toate iniţiativele cu implicaţii culturale 

existente doar un mic procent sînt 

susţinute de programele culturale 

speciale ale UE sau de cele din 

domeniul social sau educaţional şi că 

marea majoritate sînt susţinute de 

Fondurile Structurale ale UE, în special 

de Fondul European de Dezvoltare 

Regională. 

O evaluare a programelor INTERREG I 

şi IIA demonstrează cu claritate că toate 

regiunile transfrontaliere europene 

necesită instituirea unor proiecte 

culturale cum ar fi „proiectele cu 

finanţare redusă” (SPF) sau cele „individ 

/ individ”. O varietate de iniţiative mici 

pot prin urmare să beneficieze de 


susţinere INTERREG şi Phare CBC, 

care ar avea un efect de lungă durată 

asupra dezvoltării cooperării 

transfrontaliere. Aceasta se realizează 

în primul rînd prin crearea unui climat 

care să încurajeze persoanele şi firmele 

să se stabilească în regiunile frontaliere 

şi care îmbunătăţeşte acei factori care le 

făcuseră să fie considerate nepotrivite 

pentru afaceri. Astfel, cultura devine un 

factor important în atragerea de 

investitori. 

Parlamentul European (EP) a cerut 

Comisiei Europene în 1996 să emită 

un comunicat intitulat „Politică şi 

cultură de coeziune” (COM (96) 

512). Acest document a scos în 

evidenţă următoarele probleme: 

punctele de vedere cele mai 

importante şi baza legală pentru 

politica de relaţii culturale europene; 

semnificaţia politicii culturale în 

dezvoltarea regională şi creşterea 

forţei de muncă; frontierele: potenţial 

şi proiecte de viitor. 

Comisia Europeană a mai evidenţiat 

legătura strînsă dintre viaţa culturală 

(instituţii publice, culturale şi socioculturale 

– teatre, muzee, galerii de 

artă, clădiri istorice urbane / rurale) şi 

domeniile culturale (muzică, artă, 

literatură, film şi televiziune, 

arhitectură, arte şi meşteşuguri, 

protecţia monumentelor, turism). Prin 

urmare, probabil că în scurt timp 

Fondurile Structurale ale UE vor fi 

utilizate pentru sprijinirea iniţiativelor 

culturale destinate promovării 

coeziunii economice şi sociale ca şi 

dezvoltării armonioase a comunităţii. 

În solicitarea de propuneri pentru 

iniţiative culturale (C (95) 253/11), 

Comisia a oferit o promovare în trei 

etape a culturii: 

• cultura ca sursă esenţială de forţă 

de muncă atît prin activităţi care 

să vină în sprijinul moştenirii 

166


cultural-istorice cît şi prin 

produsele culturale care, direct 

sau indirect, pot afecta piaţa forţei 

de muncă (servicii, IMM-uri); 

• cultura ca factor din ce în ce mai 

important în îmbunătăţirea 

potenţialului de investiţii şi imaginii 

unei regiuni ca şi în revitalizarea 

atît a zonelor urbane cît şi a celor 

rurale; 

• cultura ca promotor al integrării 

sociale şi întăririi coeziunii sociale. 

Ca parte integrantă a politicii sale 

regionale, Uniunea Europeană 

încearcă să realizeze integrarea 

măsurilor culturale şi de dezvoltare. 

Ea este în favoarea unei abordări 

"bottom up", care să fie apoi 

îmbunătăţită printr-o procedură de 

contra-flux (revizuirea scopurilor şi 

iniţiativelor propuse de „jos în sus” şi 

apoi de „sus în jos”). 

Programele INTERREG şi Phare 

CBC au arătat cît de importantă este 

completarea măsurilor economice cu 

cele socio-culturale, care sprijină 

procesul de îndeplinire a scopurilor 

propuse. În acest sens, INTERREG 

IIA şi Phare CBC oferă un potenţial 

considerabil prin finanţările pentru 

proiecte mici şi cele individ/individ. 

Cu toate acestea, acest potenţial 

este adeseori restrîns de prevederile 

Reglemetărilor pentru Fondurile 

Structurale şi Phare ( ca şi de 

Îndrumarul INTERREG şi 

Reglementarea pentru Phare CBC) 

precum şi de felul în care sînt 

interpretate în context naţional. În plus, 

diferenţele dintre prevederile 

INTERREG şi Phare CBC impun şi alte 

constrîngeri asupra încercării regiunilor 

frontaliere şi transfrontaliere de a 

combina finanţarea din aceste două 

surse pentru întocmirea unor veritabile 

proiecte transfrontaliere. 


2.2. Politica mass media 

Baza legală pentru politica mass 

media se găseşte atît în Art. 128 din 

tratatul CE asupra culturii, cît şi în 

Art. 59 şi 60 din acelaşi tratat asupra 

liberei circulaţii a serviciilor, şi Art. 

130 f – q din acelaşi tratat asupra 

politicii de cercetare şi tehnologie. 

Avînd în vedere funcţia sa sociopolitică, 

orice măsură mass media, 

dar în special cele legate de regiunile 

transfrontaliere, trebuie să realizeze 

un echilibru între necesităţile culturale 

şi cele de afaceri. Spre deosebire de 

cultură, mass media este în primul 

rînd reprezentată de produsele 

economice şi prin urmare se află sub 

incidenţa regulilor Pieţei Europene 

Unice. 

Politica mass media a UE are trei 

mari priorităţi importante: 

1. Crearea unei pieţe europene 

mass media prin aducerea la un 

numitor comun a reglementărilor 

de furnizare. Aceasta urmează să 

asigure ca transmisiunea 

produselor de televiziune în afara 

graniţelor, care este de fapt 

inevitabilă în practică (mai ales în 

cazul ţărilor situate în imediata 

vecinătate), să nu încalce 

reglementările statului ce 

receptează semnalele. Un prim 

pas în acest sens a fost făcut în 

Directiva CE intitulată 

„Televiziunea fără frontiere”, 

aprobată de către Consiliu în 

1989. Cu toate acestea, alte 

propuneri mai substanţiale ale 

Comisiei din 1995/6 nu au fost 

aprobate de către Consiliu. 

2. Promovarea infrastucturilor audiovizualului 

începînd cu sfîrşitul 

anilor ’80. Avînd în vedere faptul 

că producţiile cinematografice şi 

de televiziune sînt considerate în 

167


UE instrumente de importanţă 

majoră pentru comunicarea 

culturală şi a identităţii, în 1994 

Comisia a trimis spre aprobare o 

Carte Verde cu scopul de grăbi 

procesul de lucru la acest 

program şi a mărit fondul bugetar 

pentru programul MEDIA în cea 

de-a doua fază a punerii în 

practică a programului pentru 

perioada 1996-2000. 

3. Standardizarea televiziunii prin 

introducerea unui standard pentru 

obţinerea unor imagini de mare 

precizie cu scopul de a rezolva 

problema existenţei sistemelor de 

televiziune diferite, plan ce a fost 

început în 1993 şi a avut o durată 

de patru ani. 

Comisia Europeană consideră 

societatea informativă multi-media o 

mare oportunitate pentru Europa, atît 

din punct de vedere comercial, cît şi 

ca potenţial de creare a unei identităţi 

europene. În plus, programe comune 

cum ar fi, de exemplu, canalul de ştiri 

în cinci limbi Euro-News, canalul 

european de arte ARTE şi o 

multitudine de alte programe pe 

diferite probleme contribuie la apariţia 

unei dimensiuni europene în mass 

media văzută ca parte a vieţii noastre 

de zi cu zi. 

3. Scopuri şi iniţiative 

Cu toate că structurile naţionale şi 

europene furnizează cadrul necesar 

dezvoltării cooperării transfrontaliere, 

ea are loc de fapt la nivel regional şi 

local. Ceea ce poate însemna pentru 

cei care trăiesc în afara graniţelor 

„teoria” europeană este „realitate” 

zilnică şi practică pentru populaţia din 

regiunile transfrontaliere. Ea este cea 

supusă consecinţelor traiului în 

interiorul graniţelor ţării respective. În 

ciuda existenţei Pieţei Europene 


Unice, concentraţia de probleme în 

zonele transfrontaliere este atît de 

mare încît crează impresia că le vezi 

printr-o lupă. Obstacolele ce trebuie 

trecute sînt legate de structurile 

administrative, sistemele legislative, 

legi sociale, servicii sau investiţii 

neadecvate în servicii şi domenii 

sociale. 

Prin urmare este necesară 

urgentarea creării de reţele 

transfrontaliere şi strategii comune la 

nivel regional/local în domeniul sociocultural, 

care să permită rezolvarea 

sistematică a acestor probleme 

(bilateral sau trilateral) cu sprijinul 

autorităţilor naţionale respective. 

Regiunile frontaliere şi 

transfrontaliere sînt prin urmare forţa 

ce propulsează această cooperare, 

avînd în vedere interesul major pe 

care îl au în obţinerea unor rezultate 

practice. 

Printre scopurile majore în vederea 

progresului cooperării socio-culturale 

în regiunile frontaliere şi 

transfrontaliere se numără: 

• cooperarea transfrontalieră în 

toate domeniile culturii, 

• dezvoltarea domeniilor prioritare 

culturale la nivel regional şi 

furnizarea adecvată de 

„specificităţi” regionale, 

• o mai bună utilizare a resurselor 

culturale disponibile de o parte şi 

de alta a graniţei, 

• îmbunătăţirea sistemelor de 

informare legate de resursele 

culturale, proiectele, artiştii 

disponibili, etc. 

• furnizarea de facilităţi pentru 

învăţarea limbii ţării învecinate în 

toate formele de învăţămînt, 

• introducerea şi îmbunătăţirea 

transportului frontalier la scară 

mică în regiunile frontaliere 

specifice (cele care nu fac parte 

168


din Acordul Schengen) pentru a 

facilita stabilirea unui contact 

socio-cultural, 

• soluţii pentru problemele socioculturale 

create de numărul tot 

mai mare de persoane ce 

călătoresc permanent (din motive 

profesionale sau personale), 

• dezvoltarea proiectelor culturalturistice/cultural-istorice. 

Printre iniţiativele practice destinate 

promovării cooperării transfrontaliere 

socio-culturale, ce derivă din 

obiectivele stabilite mai sus, se 

numără: 

• participarea individuală a autorităţilor 

publice şi organizaţiilor politice şi 

sociale (de ex. şcoli, biserici, 

biblioteci, asociaţii culturale, muzee, 

centre de educaţie pentru tineri şi 

adulţi, organizaţii implicate în 

conservarea monumentelor istorice, 

etc.) de ambele părţi ale graniţei, 

• difuzarea permanentă a informaţiilor 

legate de condiţiile istorice, socioculturale, 

geografice, structurale şi 

economice ale regiunii 

transfrontaliere, 

• instruirea unui grup de experţi 

devotaţi (motivatori) în toate 

domeniile profesionale şi private, 

• promovarea parteneriatelor, 

întîlnirilor de tineret şi familiale, 

evenimentelor sportive, schimburilor 

de experienţă în domeniul civil, 

seminariilor, conferinţelor de studiu, 

întîlnirilor ecumenice şi a celor cu 

temă dată etc., legate de problemele 

regionale transfrontaliere, 

• includerea limbii ţării învecinate în 

programa tuturor tipurilor de 

învăţămînt, 

• crearea de drepturi egale şi 

dobîndirea unor cunoştinţe profunde 

a limbii sau dialectului ţării 

învecinate, ca parte integrantă a 

dezvoltării transfrontaliere regionale 


şi necesitate preliminară în vederea 

comunicării, 

• îmbunătăţirea materialelor bilingve 

de învăţare a geografiei, istoriei, etc., 

pentru toate nivelele de învăţămînt, 

• sprijinul minorităţilor, de ex. prin 

asumarea reciprocă a obligaţiei 

de a respecta cultura celeilalte şi 

furnizarea facilităţilor necesare în 

desfăşurarea acestui proces 

(şcoli, biblioteci, publicaţii, etc.), 

• întocmirea unor hărţi ale regiunii 

transfrontaliere care să ofere o 

imagine cît mai completă a zonei, 

• cooperarea mass media în 

vederea editării în comun a unor 

publicaţii de presă permanente şi 

a unor programe transfrontaliere 

de radio şi televiziune regională, 

• înfiinţarea unei asociaţii de presă 

transfrontalieră, dezvoltarea şi 

promovarea în comun a 

organizaţiilor/dotărilor importante 

regionale şi trans-regionale care 

să permită utilizarea şi 

organizarea în comun a 

manifestărilor transfrontaliere 

(teatre, orchestre, trupe de dans, 

dotări cultural-istorice etc.), 

• crearea unei reţele de „Cultură şi 

mass media” în vederea unirii 

resurselor culturale şi mass media 

oferite de regiunile din interiorul 

unei anume ţări şi de zonele 

învecinate, resurse ce pot oferi 

recomandări legate de căile de 

accces (autobuze, cale ferată sau 

autostrăzi) şi de tarifele practicate 

(bilete pentru sezonul cultural, 

permise de intrare la biblioteci 

etc.). 

169


BROŞURI LACE: PREZENTAREA UNOR PROGRAME 

Multe dintre programele INTERREG IIA conţin o prioritate socio-culturală sau idei legate 

de aceasta. Programele selecţionate sînt prezentate pe scurt mai jos. Informaţii detaliate 

sînt oferite în Broşura LACE V (LACE Info-Sheets V). 

Programul INTERREG IIA Nr. 1 Euregio Maas-Rhein – Maas-Rijn – Meuse- 

Rhin (B/D/NL) 

Testările de piaţă desfăşurate în cadrul programului INTERREG I au arătat că doar 4% din populaţia aflată în 

regiunea tranfrontalieră cunoaşte denumirea de "Euregio Maas-Rijn". Succesul sau eşecul cooperării 

transfrontaliere depinde în mare măsură de implicarea şi participarea activă a cetăţenilor din aceste zone. 

Prin urmare, programul INTERREG IIA oferă noi oportunităţi pentru o mai bună integrare socială în această 

euroregiune, în vederea consolidării legăturilor dintre sub-regiuni. În acest context, Euregio Maas-Rijn are 

două mari arii de activitate: 

▪ construirea de reţele de comunicare între populaţie şi autorităţi publice prin promovarea şi crearea de 

contacte şi manifestări, distribuirea de informaţii asupra activităţilor transfrontaliere, dezvoltarea şi 

promovarea mass media euro-regională; 

▪ acorduri asupra politicii sociale şi de asigurări medicale în cazul proiectelor pilot; locuitorilor li se 

oferă de pildă accesul opţional la servicii de sănătate şi îngrijire medicală, asistenţă în cazul celor ce 

iau droguri, servicii de asistenţă la domiciliu şi îngrijire a bătrînilor, sisteme de intervenţie rapidă în 

cazuri de urgenţă şi servicii de ambulanţă euro-regionale. 

S-au alocat 10,6 milioane euro (15%) pentru aceste arii de iniţiative sub auspiciile programului INTERREG 

IIA pentru perioada 1994-1999, dintre care 5,3 milioane euro (50%) a fost contribuţia UE. Aceasta ilustrează 

importanţa majoră a „integrării socio-culturale” pentru cooperarea transfrontalieră. 

Contact: Euregio Maas-Rijn 

Limburglaan, 10 

NL - 6229 GA Maastricht, The Netherlands 

Tel. : + 31 43 897492 

Fax: : + 31 43 617522 


170


Programul INTERREG IIA Nr. 16 Alpenrhein/Bodensee/Hochrhein (D/A/CH) 

Priorităţii 4 (Educaţie şi cultură) din cadrul programului i s-au alocat 15% din resursele totale. Aceasta 

reprezintă o creştere semnificativă faţă de INTERREG I în cadrul căruia Priorităţii de educaţie şi piaţă a 

muncii i se alocaseră doar 21.000 euro (sub 1% din bugetul total). INTERREG IIA susţine dezvoltarea lentă a 

cooperării transfrontaliere în sferele educaţiei şi culturii prin încurajarea schimbului de informaţii şi 

dialogului cît şi prin utilizarea informatizării şi a tehnologiilor de comunicaţie. 

Proiectele cu un subiect predominant cultural sînt recunoscute a avea o contribuţie importantă la dezvoltarea 

unei identităţi culturale comune în rîndul comunităţilor care trăiesc în regiunea transfrontalieră şi militează 

pentru o Europă cu un grad sporit de integrare. Printre exemplele de proiecte susţinute de INTERREG IIA se 

numără: 

Triangel este un festival transfrontalier de teatru de tineret Germania/Austria/Elveţia care prezintă piese ale 

acestor trei ţări. Festivalul din 1997 a avut loc între 14-22 iunie şi a avut o audienţă de 8.500 de persoane ce 

au participat la diferite manifestări în oraşele Konstanz şi St-Gallen. INTERREG IIA a asigurat finanţarea de 

punere în scenă, cu speranţa că festivalul va deveni un eveniment permanent. 

Proiectul Brückenschlag Germania/Elveţia susţine dezvoltarea unei identităţi regionale transfrontaliere prin 

încurajarea dialogului direct şi schimbului de cunoştinţe în sectorul cultural. Aceasta implică desfăşurarea 

unor variate activităţi de cooperarea transfrontalieră între comunităţi, cluburi, asociaţii, artişti şi grupări de 

tineret. 

Jakobsweg este un proiect care implică extinderea drumului istoric de pelerinaj Santiago de Compostela prin 

nord-estul Eleveţiei şi sud-vestul Germaniei. Drumul va beneficia de indicatoare şi de panouri informative. Se 

organizează expoziţii şi se editează publicaţii pentru a face cunoscută ruta şi pentru a evidenţia aspectele 

istorice ale itinerariului. 

Contact: Regierungspräsidium Tübingen, Referat 21 

Konrad-Adenauer Strasse, 20 

D - 72072 Tübingen, Germany 

Tel. : + 49 7071 757-0 

Fax: : + 49 7071 757-3190 

REGIO Büro Bodensee, 

Benediktinerplatz 1 

D - 78467 Konstanz, Germany 

Tel.: + 49 7531 527 22 

Fax: + 49 7531 52869 

e-mail : regio.bodensee@online.de 


171



Programul INTERREG IIA Nr. 29 Pyrenees (E/F) 

Programul sprijină diverse activităţi din domeniul socio-cultural cum ar fi: 

• crearea unor instrumente biligve în scopuri informative şi de comunicaţii, pentru a înlesni apropierea 

dintre cei aflaţi de o parte şi de alta a graniţei; 

• desfăşurarea de manifestări transfrontaliere; 

• schimburi destinate încurajării coperării în domeniul sănătăţii şi educaţiei; 

• sprijin pentru crearea şi dezvoltarea reţelelor de cercetare legată de probleme transfrontaliere; 

• crearea unei bănci de date de prezentare a zonei; 

• montarea de reţele de cablu; 

• studii strategice şi prospective legate de problema ridicată de receptarea Hertziană a programelor 

transmise de canalele de televiziune spaniolă; 

• crearea de produse turistice transfrontaliere cu tematică şi orientare culturală; 

• activităţi culturale care ajută la o mai bună cunoaştere reciprocă a celor aflaţi de o parte şi de alta a 

graniţei. 

Contact: Secrétariat aux Affaires Régionales 

Préfecture de la Région Midi-Pyrénées 

7, Boulevard de la Gare -Quai de l’Etoile 

F - 31 500 Toulouse, France 

Tel.: + 33 5 61 33 40 00 

Fax: + 33 5 61 33 36 81 

Ministerio de Economía y Hacienda 

Dirección General de Planificación 

Paseo de la Castellana, 162 

E-28046 Madrid, Spain 

Tel.: + 34 1 583 51 00 

Fax: + 34 1 583 0 62 

172


Programul INTERREG IIA Nr. 57 Ett Gränslöst Samarbete (N/S) 

Această regiune transfrontalieră este formată din numeroase zone împădurite, lacuri şi canale, o gamă vastă 

de bogăţii culturale printre care se numără şi picturi pe piatră, ziduri fortificate, biserici medievale, o 

fascinantă coastă împrejmuită de insule mici în Skagerrak, alături de frumoase oraşe şi sate în care care se 

combină meşteşugurile tradiţionale cu industria modernă. Printre punctele turistice cele mai importante se 

numără canalul Dals, cetatea Fredriksen din Halden, construită în 1661-71 şi oraşul istoric Fredrikstad. 

Scopul programului este de a reconstrui, conserva şi dezvolta moştenirea culturală a regiunii în vederea 

consolidării identităţii sale culturale şi dezvoltării unui turism preponderent cultural. În acest sens s-au luat 

următoarele iniţiative: 

• organizarea de evenimente culturale comune; 

• conservarea şi consolidarea cadrului natural prin îmbunătăţirea accesului la evenimentele culturale; 

• promovarea şi publicarea de informaţii asupra regiunii în mass media; 

• dezvoltarea instituţiilor culturale. 

Printre indicatorii de bază ce urmează a fi folosiţi în evaluarea succesului măsurilor luate (şi pentru care s-au 

alocat 7,22 milioane euro în perioada 1996-1999), se numără şi procentul de turişti, numărul de cazări, 

locurile de muncă create şi evenimentele culturale organizate. 

O serie de proiecte au fost finalizate în conformitate cu scopurile pe care şi le-a propus aria de priorităţi 

„cultură/turism” a regiunii transfrontaliere. Printre aceste proiecte transfrontaliere se numără şi cele legate de: 

spectacolele de teatru, multimedia, competiţiile nautice, picturile pe piatră din Epoca Bronzului, situate în 

apropierea autostrăzii E6; ca şi o serie de studii preliminare. Cel mai important proiect al acestei arii de 

priorităţi este Gränsland Ekomuseum – un proiect desfăşurat în comun de muzeele din întreaga regiune 

transfrontalieră, care implică constituirea unui număr considerabil de proiecte asupra unor mici regiuni/zone 

rurale „verzi” şi centre pentru vizitatori. 

Contact: INTERREG IIA Sekretariatet, Bohuslän/Dalsland-Östfold 

EU-Kontoret, Länsstyrelsen Göteborgs och Bohus Län 

Box 799 

451 26 Uddevalla, Sweden 

Tel.: + 46 0522-81783 

Fax: + 46 0522 511 948 


173


BROŞURI INFORMATIVE: PREZENTAREA UNOR PROIECTE 

Broşura informativă LACE V (LACE Info-Sheets) include informaţii de bună practică 

despre o serie de proiecte din domeniul cooperării socio-culturale ce sînt prezentate pe 

scurt mai jos. 


Ekomuseum Gränsland (S/N) 

Acest proiect a fost realizat în comun de către organizaţii locale din Suedia şi Norvegia, implicate în turism, 

cultură şi crearea de locuri de muncă în ambele părţi ale zonei de frontieră. El a promovat proiecte mici ce au 

în vedere conservarea şi răspîndirea informaţiilor despre satele şi monumentele istorice ale regiunii. În 

vederea atragerii de vizitatori, s-au creat centre pentru aceştia şi puncte de informare şi s-au editat broşuri şi 

hărţi ce sînt distribuite în numeroase puncte. 

Contact: Länsmuseet I Göteborgs och Bohus Län 

Box 403 

S-45119 Uddevalla 

Tel: +46 522 656531 

Fax:46 522 656505 

] Halden Historike Samlinger (N) 

Rod Herregard 

N-1771 Halden 

Tel.: +47 69 185411 

Fax: +47 69 186510 

Cultura şi turismul în regiunea Kvarken (FIN/S) 

O prioritate majoră a programului INTERREG IIA în regiunea transfrontalieră Kvarken din Suedia şi 

Finlanda este promovarea turismului şi activităţilor culturale comune, în vederea creării unei identităţi 

culturale „Kvarken”. Printre proiectele importante susţinute de acest program se numără şi organizarea de 

evenimente muzicale, cooperarea dintre companiile muzicale şi orchestre cum ar fi „Muzica în Kvarken II”, o 

serie de concerte muzicale transfrontaliere, „Opera din Kvarken”, patru spectacole cu Orlando de Handel şi 

„Kvarken Jazz” - o serie de 32 de concerte în regiunea tranfrontalieră. 

Contact: INTERREG Secretariat Kvarken 

Pob 443 

S- 90109 Umea 

Tel: + 46 90 163 729 

Fax: +46 90 163 719 

INTERREG Secretariat Kvarken 

Handelesplanaden 23A 

SF-65100 Vasa 

Tel.: +358 6324 2201 

Fax: +358 6324 2209 

174



Reţeaua de oraşe istorice şi fortăreţe (B/F/UK) 

Crearea unei reţele a oraşelor istorice şi a fortăreţelor în Kent, Nord-Pas de Calais şi Flandra de Vest a 

implicat construirea unor pasaje şi a unor căi de drumeţie spre fiecare dintre fortificaţii, editarea unor broşuri 

în patru limbi care să conţină hărţi şi alte informaţii practice despre toate amplasamentele ca şi dezvoltarea de 

materiale educaţionale pentru a fi utilizate de agenţiile de turism şi profesori. Acest proiect este parte din 

proiectul mai larg de cooperare dintre cele trei regiuni şi şi-a propus obiectivul pe termen lung de a crea un 

produs de turism unic pentru cele trei regiuni pe baza fortificaţiilor şi vestigiilor istorice ce le înconjoară. 

Contact: Provinciebestuur West-Vlaanderen 

Mevr. Griet Hoflack 

Koning Leopold III-laan 41 

8200 Sint Andries 

Tel.: +32 50 40 31 11 

Fax: +32 50 40 31 10 

Desde la Raya: programe de radio transfrontaliere (S/P) 

Acest proiect are ca scop conştientizarea problemelor de cooperare transfrontalieră dintre Spania şi 

Portugalia. La alcătuirea programelor de radio au contribuit reprezentanţi din diferite oraşe de o parte şi de 

alta a graniţei şi au inclus discuţii despre o gamă largă de teme cum ar fi industria plutei, agricultură, turism, 

educaţie, dansul spaniol flamenco şi cel portughez fado. Programul a fost difuzat de două ori pe săptămînă, 

ceea ce a fost posibil prin furnizarea unui spaţiu şi a unor participanţi de către municipalităţile oraşelor 

respective din Spania şi Portugalia. 

Contact: GIT Merida 

Gabinete de Iniciativas Transfronterizas 

Paseo de Roma s/n Módulo B, 2ª planta 

E-06800 Mérida (Badajoz) 

Tel.: 00 34 924 38 5692 

Fax: 00 34 924 38 5395 

E-mail: git@prejuntaex.org 

GIT Evora 

Estrada das Piscinas 193 

P-7000 Evora 

Tel.: +351 66 74 0300 

Fax: +351 66 26562 

175


Emisiunea programelor de televiziune “Hier-Her” (D/DK) 

Hier-Her este o emisiune de televiziune permanentă şi independentă difuzată de staţiile de televiziune 

învecinate din regiunea germană Schleswig şi regiunea daneză Sonderjylland. Obiectivul general al 

programului este de a oferi un flux informaţional permanent despre cele două regiuni, cu scopul de a trezi 

interesul telespectatorilor pentru vecinii lor aflaţi de cealaltă parte a graniţei, de a le oferi fragmente din 

cultura, istoria şi modul de viaţă al celor două regiuni, de a promova toleranţa între cei ce locuiesc de o parte 

şi de alta a regiunii tranfrontaliere şi de a înlesni comunicarea prin îmbunătăţirea cunoştinţelor despre limbă, 

zonă şi întreaga regiune. 

Contact: TVSyd (DK) Holding 

El-Vej 2B 

DK-6000 Kolding 

Tel.: +45 76 30 31 32 

Fax: +45 76 30 31 89 

NDR (D) Kiel 

Landesfunkhaus Scleswig-Holstein 

Postfach 3480 

D-24033 Kiel 

Tel.: +49 4319 876340 

Fax: +49 4319 876413 

Cele o sută de întîlniri de o parte şi de alta a graniţei (D/PL) 

Acest proiect, desfăşurat între 1995-1999, a promovat activităţile şi evenimentele de mică amploare între 

organizaţii şi persoane din euroregiunea Spree-Neisse-Bober. Proiectele din domeniul educaţiei, culturii, 

tineretului, sportului şi problemelor sociale au primit un fond de pînă la 1500 Euro. Printre proiectele 

finanţate s-a numărat şi primul festival Euro-sport din euroregiune, un eveniment Kunstplenair germanopolonez, 

un festival de film pentru copii şi un atelier de artă. 

Contact: 

German Office Euroregion Spree-Neiße-Bober 

Uferstr. 22-26 

D-03172 Guben 

Tel: +49 3561 31 33 

Fax: +49 3561 31 71 

Polish Office Euroregion Spree-Neiße-Bober 

Ul. Piastowska 18 

PL-66-620 Gubin 

Tel.: +48 68 59 5647 

Fax: +48 68 59 5647 


176



Regiunile transfrontaliere din UE şi din Europa Centrală şi de Est oferă o vastă experienţă 

despre modul în care activităţile transfrontaliere socio-culturale pot fi abordate practic. 

Mai jos sînt oferite o serie de exemple de bună practică. 


1. Contacte, schimburi, interrelaţionare 

Întîlniri între oameni ai muzicii (E/P) 

Proiectul implică Galiţia (E) şi Norte (P) şi constă dintr-o serie de evenimente axate pe tema „Muzica în 

cooperarea transfrontalieră”. Participanţii au discutat despre diferite teme precum cultura în calitate de factor 

de dezvoltare socială şi economică, activităţi culturale de dată recentă în cele două regiuni şi oportunităţi 

pentru o politică mai formală de cooperare culturală. De la începutul acestei serii de evenimente au existat 

numeroase contacte bilaterale între muzicienii din ambele zone transfrontaliere. 

Contact: Comunidade de Trabalho Galiza-Norte de Portugal 

Rua Rainha D. Estefânia, 251 

P-4050 PORTO 

Tel: +351 2 6086300 

Fax: +351 26086305 

Rua dos Féans 

5 – Baixo 

E-15706 Santiago de Compostela; 

Tel.: +34 981 541002 

Fax: +34 981 541003 

http://www.galicia-nortept.org 

177



O reţea de muzee (A/SLO) 

Cele cinci muzee arheologice din sudul Stiriei (A) au un potenţial deosebit pentru cultură şi turism, care nu a 

fost folosit pînă în prezent. Lipsa de finanţare şi personal a împiedicat dezvoltarea şi oferirea celor interesaţi a 

unor servicii de calitate specializate. Avînd asistenţă de la INTERREG IIA, a fost dezvoltat un proiect, 

începînd din februarie 1998, care avea drept sarcină iniţială dezvoltarea unui concept muzeal care să atragă 

vizitatorii. Legarea muzeelor într-o reţea a făcut posibilă coordonarea sau organizarea în comun a unor 

diferita manifestări. Acestea au inclus activităţi destinate a suscita interesul vizitatorilor în trecutul recent al 

regiunii de frontieră, prin organizarea unor rute istorice de drumeţie, seminarii şi ateliere în şcoli sau a unor 

festivaluri muzeale. Pentru a înlesni participarea şi accesul întregii regiuni la această reţea, au fost făcute 

eforturi de facilitare a cooperării între instituţiile culturale şi afacerile din zonă. Dată fiind istoria comună, 

proiectul a căutat să creeze legături strînse cu muzeele arheologice de pe partea slovenă a frontierei. În cadrul 

acţiunilor de marketing comun a fost creat un logo transfrontalier şi a fost publicată o broşură publicitară. 


Contact: Museumsverband für Kulturvermittlung Südsteiermark 

Bahnhofstr. 12a 

A – 8430 Leibnitz 

Tel: +43.3452.86.884 

Fax: +43.3452.86885 

178


2.Informaţii despre istoria, cultura şi limba ţărilor învecinate 

Drumuri culturale: Căi ale vieţii monastice ortodoxe (GR/AL/FYROM/BG) 

Proiectul constă din elaborarea şi publicarea a trei ghiduri turistice şi de cultură care să descrie toate 

mînăstirile din regiunile Epir, Creta, estul, vestul şi centrul Macedoniei, nordul şi sudul Mării Egee, ca şi din 

regiunile frontaliere din Albania, FYROM şi Bulgaria. În plus, vor exista trei documentare care să înfăţişeze 

aspectele din viaţa monastică ortodoxă pe baza datelor prezentate în ghidurile de turism şi cultură. 

Acesta este un proiect de cooperare extins asupra a numeroase sectoare de dezvoltare a cooperării 

transfrontaliere, cum ar fi cea între biserici, autorităţi locale, etc., dînd astfel posibilitatea de a stabili contacte 

cu ţările învecinate, care să conducă la o mai bună înţelegere a societăţii şi culturii locale. 


Contact: Ms. Z. Kazazaki; Ministry of Culture 

Dept. of Educational Affairs; 

Athens, Greece 

Tel: +30 1 8201781 


Schimburi internaţionale pentru tineri (A/SLO) 

Persoanele de vîrstă tînără au suferit cel mai mult datorită faptului că înainte de 1990 cetăţenii austrieci şi 

sloveni nu au putu avea legături reciproce. A fost lansat un proiect care să ajute tinerii din ambele ţări să se 

cunoască. Concentrarea a căzut asupra familiarizării reciproce cu condiţiile de trai şi muncă şi a culturii şi pe 

stabilirea contactelor personale. Obiectivul este de a înlătura prejudecăţile reciproce şi de a aviza ambele părţi 

asupra trăsăturilor comune. Organizaţiile tinerilor din Stiria şi Slovenia au planificat şi efectuat măsuri 

specifice care au inclus vizite şi excursii de studiu, organizarea de seri muzicale şi drumeţii comune, a unor 

weekend-uri destinate protecţiei mediului etc. Întîlnirile internaţionale ale tinerilor au fost precedate de 

cursuri de învăţare a limbilor, pregătindu-i pe tineri pentru desfăşurarea unor schimburi directe. Se 

desfăşoară proiecte comune cum ar fi culegerea şi înregistrarea unor melodii folclorice de pe ambele părţi ale 

frontierei şi publicarea unei culegeri de cîntece populare stiriano-slovene. A fost organizată o expoziţie avînd 

drept temă toleranţa. Proiectul a fost cofinanţat prin fonduri INTERREG IIA pentru peioada 1995-1999. 

Buget: 114.947 Euro; 25% de la INTERREG 

Contact: Steirische Landjugend 

Krottendorferstr. 81 

A – 8052 Graz; 

Tel: +43.316.8050-7150; landjugend-request@mail.lk-stmk.at 

179



Cartea de bucate Extremadura – Alentejo (E/P) 

Această carte are ca scop cooperarea dintre regiunile Alentejo şi Extremadura prin intermediul cercetării 

gastronomiei tradiţionale. Cartea analizează aspectele comune şi diferenţele dintre cele două culturi în ceea ce 

priveşte prepararea felurilor de mîncare tradiţionale şi ingredientele folosite. Cartea a fost publicată în 

spaniolă şi portugheză şi distribuită masiv în rîndurile populaţiei locale. 

Buget: EURO 9.000 contribuţie INTERREG IIA 

Contact: Gabinete de Iniciativas Transfronerizas de Mérida 

Paseo de Roma s/n.- Módulo B / 2ª Planta 


Tel.: +34924385302 

Fax: +34924385395 

cortiz@prejuntaex.org 

180



3. Activităţi / Evenimente 

Festivalul muzical Sächsisch-Böhmisches (D/CZ) 

Sub motto-ul "Cultura ca ideal care unifică", începînd cu 1995 au fost organizate circa 65 concerte cu 

participarea artiştilor din Saxonia, Boemia şi din alte ţări. Festivalul este cel mai important eveniment cultural 

de pe curpinsul întregii regiuni de frontieră dintre Saxonia (D) şi Boemia (CZ). Manifestările se ţin în palate, 

castele, mănăstiri şi biserici cu valoare istorică. 

Acest program de concerte s-a constituit într-un stimulent important pentru turismul transfrontalier, conducînd 

la crearea de noi locuri de muncă în birourile pentru coordonarea festivalurilor la Dresda şi Teplice. 

Participarea la aceste manifestări a contribuit la crearea de contacte mai strînse între persoanele din publicul 

participant, artişti şi companii din regiunea de frontieră. 

Contact: Frau Ulrike Tranberg 

Sächsisch-Böhmisches Musik Festival e.V. 

Tiergartenstraße 36 

D-01219 Dresden; Germany 

Frau Sylvia Gojowy 

Sächsisches Staatsministerium für Wirtschaft und Arbeit 

Postfach 10 03 29 

D-01073 Dresden 

Tel: +49 351 564 8338 

181



4. Dotări 

Centrul de convenţii şi expoziţii din Monodendri (GR/AL) 

Centrul de convenţii şi expoziţii din Monodendri este un loc la care pot avea acces grupuri mici pentru a-şi 

continua munca şi studiul susţinuţi de o tehnologie modernă. Centrul are ca scop instituirea unui forum în 

cadrul căruia să se dezbată problemele de interes regional, transfrontalier şi balcanic. În plus, Centrul 

intenţioneză să organizeze o varietate de expoziţii de pictură, fotografie, meşteşuguri, etc. din diferite zone, 

dar cu precădere din Epir şi Albania. 

Proiectul foloseşte turismul şi cultura ca punţi de legătură între regiunile frontaliere din Albania şi Grecia. S-a 

estimat că acest exemplu de cooperare transfrontalieră din sfera culturii se poate extinde şi asupra celorlalte 

ţinuturi învecinate, cum ar fi Bulgaria, FYROM, etc. 

Buget: EURO 454.974 costuri totale; EURO 272.984 contribuţie INTERREG IIA 

Contact: Rizareio Institution 

Vas. Sofias 24 

Athens - Greece 

Tel: +30 1 7219 502 

Înfiinţarea Centrului interregional de cultură şi artă (HU/SLO) 

În acest proiect desfăşurat sub auspiciile programului Phare Credo se stipulează înfiinţarea unui centru de artă 

şi cultură în vederea creşterii numărului de activităţi culturale şi de artă în zona de frontieră Slovenia/Ungaria. 

Astfel proiectul are în vedere conştientizarea tradiţiei etnologice şi cultural-istorice în ambele regiuni ca şi 

creşterea calităţii vieţii populaţiei marginalizate şi dezvoltarea toleranţei între locuitorii din ambele părţi ale 

graniţei. 


Contact: Darko Vueko 

Onej-Drustvo Prekmurske Pobude 

Trg Zmage 4 

9000 Murska Sobota, Slovenia 

Tel.: + 386 69 27 130 

e-mail: onej_dpp@hotmail.com 

182



5. Alte proiecte directe (de la ,,om–la–om”) 

Ecofarm şi tabără de vară pentru copii (D/PL/CZ) 

După schimbările din 1990, foştii lucrători şi specialişti de la fosta uzină din zonă (suprafaţa totală 22.000 

m²) au dorit să păstreze tradiţia unei tabere de vacanţă internaţionale care să fie organizată pe teritoriul de 

agrement al companiei. Aceştia au obţinut sprijin de la municipalitatea din Hainewalde (D), care este situată 

la doar 10 km de frontierele poloneză şi cehă, într-o regiune în care se învecinează Austria, Polonia şi 

Republica Cehă. Proiectul iniţial căuta să stimuleze avizarea faţă de problemele de mediu a tinerilor din cele 

trei ţări şi să clădească încrederea mutuală. Au fost organizate serii de stagii de cîte 7 zile, care au condus la 

crearea unei „oaze” ecologice (8.000 m²), a unui laborator de mediu şi a unei staţii mobile. Următorul proiect 

al tinerilor şi studenţilor s-a concentrat asupra căpătării deprinderilor sociale şi a aprofundării cunoştinţelor 

despre spaţiul locuit în comun, fiind asistat de INTERREG pentru perioada 1996 - 1999. A fost pus un 

accent deosebit pe subiectele legate de viaţa sătească şi pe resursele culturale ale regiunii, aşa după cum sunt 

obiceiurile de Paşti ale locuitorilor. 3.771 de participanţi au desfăşurat acest proiect cu caracter internaţional 

într-o perioadă de 68 săptămîni. Înfiinţarea „Eurohof”, asociaţie înregistrată, va crea posibilitatea de 

continuare a proiectului. 


Contact: Eurohof Dreiländereck e.V. Sachsen 

D – 02779 Hainewalde; Germany 

Tel: +49.35841.2355 

http://www.schullandheim.de/lvb/slh/sn015.htm 

183



6. Mass Media – Radio 

Radio Pomerania (D/PL) 

Radio Pomerania este o revistă lunară a programelor de radio, produsă în asociaţie de postul german regional 

public NDR 1 Radio Mecklenburg-Vorpommern şi postul public local polonez Polskie Radio Szczecin. 

Programul se difuzează în zonele frontaliere Germania/Polonia. Radio Pomerania implică un schimb de 

grupări de ştiri locale şi în ambele studiouri se produc reportaje care urmează a fi incluse în reviste editate în 

regiunea transfrontalieră, adică în revistele „Povestiri de la frontiera germano-poloneză” şi „Revista Europei”. 

Radio Pomerania consideră ca scop principal realizarea unei mai bune înţelegeri între Germania şi Polonia şi 

promovarea bunei vecinătăţi. El furnizează servicii cum ar fi informaţii despre evenimentele culturale şi 

circulaţia ştirilor în zonele de frontieră, conţine interviuri şi discuţii transmise direct despre probleme şi 

subiecte de interes pentru regiunea transfrontalieră şi reprezintă o platformă importantă pentru euroregiunea 

Pomerania. 

Cele două staţii de radio au semnat un acord în iulie 1997 care delimitează responsabilităţile fiecărui partener, 

mai ales din punct de vedere al managementului financiar. Partea poloneză furnizează studioul pentru 

producerea programelor, iar partea germană acoperă costurile de editare germană şi poloneză ca şi costurile 

de călătorie pentru editorul german. Din punct de vedere tehnic, programul este planificat în comun şi produs 

de un editor german şi de unul polonez. Partenerul german de proiect primeşte fonduri prin intermediul 

INTERREG IIA, iar co-finanţarea din partea partenerului polonez se realizează prin furnizarea de facilităţi de 

producţie. 

Buget: EURO 40.000 contribuţie INTERREG IIA 

Contact: Frau Angelika Stangneth 

NDR Studio Vorpommern 

Knopfstr. 29; 17489 Kreiswald 

Tel: +49 3834 5777 0 

Fax: +49 3834 898839 

Polskie Radio Szczecin 

Mr Zbigniev Plesner 

Niederzialkowskiego 24 

PL-71410 Szczecin 

Tel.: +48 91 4230 051 

184



Radio Sami (N/FIN/S) 

Sami este o grupare etnică ce locuieşte în Norvegia, Finlanda, Suedia şi peninsula Kola din Rusia. Serviciile 

de radio Sami ale posturilor naţionale din Finlanda (YLE), Norvegia (NRK) şi Suedia (SR) cooperează prin 

intermediul schimbului permanent de programe care sînt incluse în programele zilnice ale posturilor 

respective. Practic, cele trei posturi Sami transmit simultan dar pe diferite frecvenţe programe de 30 de 

minute în fiecare dimineaţă de luni pînă vineri. Radio Sami NRK şi YLE mai au în comun zilnic un program 

de o oră. În total s-a ajuns la peste 200 de ore anual de program comun al posturilor de radio Sami din 

Norvegia, Finlanda şi Suedia. Programele conţin ştiri şi probleme curente ale grupării din nord. Programele 

sînt transmise în limba oficială Sami şi cîteodată în dialectele Lule şi Sami din sud, accentul punîndu-se pe 

programele pentru copii pentru a le oferi acestora informaţii în propria limbă. Odată cu introducerea 

transmisiunilor audio digitale (DAB) cele trei posturi de radio Sami au stabilit în 1999 un canal de radio 

„Internordic” cu servicii complete. În viitor se preconizează introducerea unui post de televiziune Sami care 

să transmită zilnic şi instalarea unui buletin de ştiri pe Internet. 

Contact: Mr. Nils Johan Heatta 

NRK Sami Radio 

Kautokeino; PO Box 248 

N-9520 Kautokeino 

Tel: +47 78 469 200 

Fax: +47 78 469 223 

www.nrk.no/samiradio/engelsk.htm 

YLE Sami Radio 

PO Box 38 

SF-Enare 

Tel: +358 697 67 12 61 

Fax: +358 697 67 12 65 

SR Sami Radio 

PO Box 178 

S-98123 Kiruna 

Tel: +46 980 188 00 

Fax: +46 980 192 79 

185



7. Mass Media - TV 

Citoyenetté Transfrontralière (B/F) 

Citoyenetté Transfrontralière este un proiect transfrontalier lansat de postul de televiziune valon NO-TELE 

(B) şi C9 Television (F). Proiectul implică transmiterea a 16 dezbateri ale elevilor atît din partea franceză cît 

şi din cea belgiană. Obiectivul major al acestui proiect este promovarea ideei de apartenenţă la o singură 

Europă printre tinerii de 11-20 de ani, prin mărirea interesului lor şi al cunoştinţelor pe care le au despre viaţa 

de zi cu zi a celor care locuiesc de cealată parte a graniţei. Fiecare dintre cele 16 emisiuni se ocupă de o 

anume temă (de ex. comunitatea, mediul ambiental, excluderea, cetăţenia în şcoli etc.) şi implică diferite şcoli 

şi categorii de vîrstă. Discuţiile au loc prin intermediul conectării prin satelit între cele două şcoli implicate. 

Proiectul este finanţat de guvernul regional valon şi de INTERREG IIA. Posturile TV au echipe responsabile 

cu desfăşurarea proiectului, realizarea şi editarea programelor. Acestea sînt transmise simultan de cele două 

posturi de televiziune. 

Contact: Jean Pierre Winberg 

NO-TELE Rue du Follet, 4C 

B-7540 Kain 

Tel: +32 69 89 19 19 

Fax: +32 69 89 19 20 

Alps-Danube-Adriatic (Europa Centrală) 

Alps-Danube-Adriatic este cel mai vechi tip de cooperare transfrontalieră regională mass media din Europa 

Centrală. Începută în 1982, ea implică în momentul de faţă în jur de 30 de posturi de televiziune regionale din 

nouă ţări: Austria, Germania, Bosnia/Herţegovina, Croaţia, Ungaria, Italia, Slovacia, Slovenia şi Elveţia. 

Parteneriatul a fost stimulat de fondarea în 1978 a Comunităţii Lucrative Alps-Adria (I/A/SLO/HU/D), care 

promovează cooperarea transfrontalieră regională. Membrii fondatori ai parteneriatului Alps-Danube-Adriatic 

au fost studiourile regionale de televiziune ale postului de televiziune austriac din Styria, Carinthia şi nordul 

Austriei, studiourile de televiziune din fosta Iugoslavie din Ljubljana (Slovenia), Zagreb (Croaţia) şi 

studiourile regionale ale postului de televiziune RAI din Triest şi Veneţia. Lor li s-au adăugat două posturi de 

televiziune din Ungaria puţin după 1982, precum şi alte posturi. 

Cooperarea mass media a întîmpinat dificultăţi mai ales la început şi înainte de schimbările politice din 1989, 

datorită diferenţelor fundamentale dintre sistemele politice ale ţărilor implicate. În ciuda acestor dificultăţi, 

cooperarea a fost încununată cu succes datorită faptului că programele s-au axat pe teme non-politice de 

interes reciproc cum ar fi tradiţiile, cultura, viaţa de familie, călătoriile şi natura. N-a existat nici un acord 

scris între parteneri, fapt ce a uşurat evitarea problemelor de ordin legal. Cooperarea se bazează pe un acord 

de loialitate. Fiecare post realizează reportaje şi programe cu cheltuieli proprii. În timpul unei conferinţe 

editoriale comune, ce are loc o dată la două luni, se selecţionează contribuţiile pentru realizarea programelor 

şi se editează programele în forma finală. Partenerii sînt obligaţi să transmită programele după cum s-a stabilit 

chiar dacă acestea sînt prezentate diferit şi în limbi diferite. 

Contact: ORF Steiermark TV 

Dr. Günther Ziesel 

Marburgerstrasse 20 

A-8042 Graz 

Tel.: +43 318 470 411 

Fax: +43 316 470 412 

186



Programul de cooperare: RTP-TV Galiţia (E/P) 

Acest proiect care s-a desfăşurat de-a lungul anului 1997 a dat naştere unei serii de programe experimentale 

cu sprijinul unei echipe de realizatori constituită din RTP (Radio Television Portugal) şi TV Galiţia. Fiecare 

program a luat forma unui program de revistă sau ştiri bazat pe ştirile sociale sau economice din ambele 

regiuni. S-au alcătuit 8 programe, fiecare de cîte 30 de minute. 

Rezultatul realizării acestor programe a fost o mai bună înţelegere de către locuitorii zonei transfrontaliere a 

modului de viaţă al vecinilor lor. Ele au îmbunătăţit şi părerea generală dsepre cooperarea transfrontalieră şi 

au consolidat legăturile dintre cele două regiuni. 

Buget: EURO 120.000, dintre care 75% sînt contribuţia INTERREG II 

Contact: Comunidade de Trabalho Galiza-Norte de Portugal 

Rua Rainha D. Estefânia 251 

P- 4050 Porto 

Tel.: +351 2 6086300 

Fax: +351 2 6086305 

Calle dos Féans, 5 – Baixo; 

E-15706 Santiago de Compostela; 

Tel.: +34 981541002 

Fax: +34 981 541003 

187



8. Mass Media – Presă scrisă 

Interregionale Presse - Presse Interrégionale (D, F, B, L) 

"Interregionale Presse - Presse Interrégionale" (IPI) este o uniune independentă de ziarişti profesionişti în 

regiunea Saarland/Lothringen/Luxemburg (Saar-Lor-Lux) / Wallonien / Rheinland-Pfalz. Aceasta are 116 

membri (06.2000). 

Activităţile includ facilitarea de contacte transfrontaliere, oferirea de asistenţă în abordarea surselor de 

informaţii şi asupra evenimentelor curente, schimbul de informaţii asupra problemelor semnificative 

transfrontaliere, evoluţiilor importante în domeniu şi asupra unor manifestări culturale. A fost creat un site pe 

Internet care include comunicate zilnice despre zonă precum şi numeroase baze de date. 

Drept punct de contact a fost înfiinţat un secretariat comun, loc de analiză a ziarelor regionale. Fiecare 

membru primeşte un program săptămînal pentru întîlniri şi o publicaţie lunară. 

Această publicaţie lunară (IPI News), este înfiinţată ca persoană juridică şi ca asociaţie înregistrate în 

Saarbrücken în iulie 1994. Statutul asociaţiei menţionează clar ţelul transformării într-o asociaţie europeană 

atunci cînd reglementările adecvate UE vor fi adoptate. Pînă în prezent, activităţile mai importante ale IPI au 

inclus interviuri cu Roman Herzog, Jean-Claude Juncker, Robert Collignon, Victor Billion, Bernadette 

Malgorn, Philippe Leroy, Oskar Lafontaine, Reinhard Klimmt, Peter Müller şi Kurt Beck, seminarii asupra 

aplicaţiilor pe Internet, comunicaţii în întreaga zonă şi un curs de franceză – limbaj tehnic pentru jurnalişti 

precum şi vizite reciproce ale redacţiilor, instituţiilor, firmelor din întreaga zonă. 

IPI a emis o legitimaţie internaţională de presă în numele adunării comunităţilor din zona lărgită Saar-Lor- 

Lux, Rheinland-Pfalz, Wallonien şi a comunităţilor vorbitoare de franceză şi olandeză din Belgia. 

Contact: Herr Dr. Michael Kuderna, IPI 

Deutsch-Französisches Haus 

Am Ludwigsplatz 6 

D-66117 Saarbrücken 

Tel: +49 681 560 70 

Fax: +49 681 510 35 

ipi-presse@t-online.de, http://www.ipi-presse.org 

188



Revistă transfrontalieră (PL/UKR) 

Revista a fost lansată în 1997, după înfiinţarea euroregiunii polonezo-ucrainiene în 1995 şi a primit noi 

membri din Bielorusia în 1998. Ea furnizează informaţii şi despre alte structuri transfrontaliere de-a lungul 

graniţelor poloneze, printre care şi euroregiunea Niemen şi cea Carpatină, fondate în 1997 şi respectiv 1993. 

EUROREGION PRESS este realizată în Lublin, Polonia. Pentru a avea o audienţă cît mai largă, articolele se 

tipăresc în poloneză, rusă şi engleză. Costurile de producţie sînt acoperite din publicitate şi vînzări. Bogat 

ilustrat şi tipărit color, fiecare număr al revistei cuprinde aproximativ 50 de pagini. Pînă acum, s-au publicat 

10 numere cu un tiraj de 3000 de exemplare. În prezent există şase membri în comitetul de redacţie: trei 

jurnalişti, doi translatori şi un corespondent din Ucraina. 

Revista are ca scop informarea cititorilor asupra evenimentelor din zona respectivă şi familiarizarea lor cu 

structura economiei transfrontaliere şi contextul dezvoltării sale. O caracteristică interesantă este prezenţa 

permanentă a convorbirilor directe cu localnicii, legate de diferite aspecte ale vieţii moderne. Importantă 

pentru comunitatea oamenilor de afaceri, EUROREGION PRESS conţine descrieri amănunţite ale unor 

sectoare economice, completate de sfaturi practice în vederea încheierii de tranzacţii transfrontaliere. Sînt 

oferite prezentări ale autorităţilor locale precum şi ale asociaţiilor publice, fapt ce ajută la o mai bună 

înţelegere a contextului transfrontalier. Sînt prezentate de asemenea şi evenimente culturale ce conduc la 

promovarea cooperării şi a bunei vecinătăţi la nivel cultural. 

Contact: Izabella Wlazlowska Editor-in-chief 

Euroregion Press; Redakcja; 

ul. Rynek 8 

PL - 20-111 Lublin 

Tel/Fax: +48.81.534.29.89 

e-mail: bohema@home.pl 

Dreiland-Zeitung (D/F/CH) 

Dreilandzeitung este un supliment color al unui ziar săptămînal transfrontalier. care are în vedere audienţa din 

regiunea frontalieră tri-naţională din nord-vestul Elveţiei (CH), sudul Baden-ului (D) şi nordul Alsaciei (F). 

Suplimentul a apărut pentru prima dată în 1991 în Basel. Obiectivul lui este de a furniza informaţii despre 

evenimentele culturale celor care locuiesc şi lucrează în regiunea transfrontalieră tri-naţională. Ziarul este 

publicat ca supliment al Basler Zeitung care are un tiraj de 130.000 de exemplare şi este vîndut în zona Basel. 

Un număr mic dintre aceste exemplare reprezintă abonamentul cititorilor din sudul Baden-ului (D) şi Alsacia 

de nord (F). Ziarul este tipărit atît în germană cît şi în franceză. În plus, din decembrie 1999, numerele 

transfrontaliere sînt acoperite de ziarul bi-săptămînal „Dreiland-Page” care se axează pe probleme de 


Contact: Mr. Hans Peter Platz, Editor-in-chief Cross-border editor: Mr. Peter Schenk, 

Basler Zeitung, CH-4002 Basel 

Tel: +41 61 639 11 11 

Fax: 0041 61 631 11 96 

e-mail: schenk@baz.ch 

189



9. Dezvoltarea de reţele 

Programul mass media nord-sud (IRL/NI) 

Acest program se adresează jurnaliştilor, iar obiectivul său general este de a proteja mass media de 

prejudecăţile şi etichetările stereotipe şi eronate legate de ziarele similare de partea cealaltă a graniţei, 

contribuind astfel la o mai bună înţelegere între populaţia Irlandei de Nord şi Republicii Irlanda. Activităţile 

desfăşurate în cadrul acestui program includ o conferinţă mass media bi-anuală nord-sud, conferinţe pentru 

studenţi la jurnalistică şi o serie de „serate de lucru” pentru scriitori de articole de însemnătate. Din 1996 au 

avut loc patru conferinţe mass media nord-sud la care au participat peste 100 de jurnalişti de marcă. 

Conferinţele au reuşit să creeze o atmosferă constructivă şi cordială, în cadrul cărora s-a evitat discutarea 

apartenenţei politice, iar jurnaliştii au vorbit deschis fără a ţine cont de naţionalitate, păreri politice sau 

religie. 

Acest program a fost dezvoltat şi condus de Co-operation Ireland – o organizaţie non-profit care promovează 

cooperarea socială, culturală şi economică între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda, sub îndrumarea unei 

grupări mass media independente formată din aproximativ 11 jurnalişti din Irlanda de Nord şi Republica 

Irlanda. Programul a fost iniţiat de Central Community Relation Unit al Biroului de guvernare al Irlandei de 

Nord, Radio şi Televiziunea Eire (RTE), Ulster Television (UTV) şi Independent Newspapers, Fondul 

internaţional al Irlandei şi Programul UE de pace şi reconciliere. 

Contact: Ms Sharon Woods 

37 Upper Fitzwilliam Street 

IRL-Dublin 2 

Tel: +353 1 661 05 88 

Fax: +353 1 661 84 56 

190

C 9 

AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ


CAPITOLUL C 9: AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ 

DESCRIERE: 

Acest capitol prezintă problemele cheie şi posibilităţile de cooperare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale şi 

oferă exemple de modul de desfăşurare al acesteia în regiunea transfrontalieră. În el se accentuează ideea 

importanţei cooperării în domeniul agriculturii şi dezvoltării zonelor rurale în vederea prosperităţii regiunilor 

transfrontaliere, care sînt deseori situate îm zone periferice unde agricultura reprezintă un sector economic de bază. 


• Agricultura constituie adeseori aria principală de activitate economică şi stă la baza existenţei unui număr 

considerabil de locuri de muncă în regiunile transfrontaliere ale Europei; pe de altă parte aceste regiuni 

frontaliere se confruntă în multe cazuri cu o creştere semnificativă a şomajului, datorată în mare măsură 

pierderii locurilor de muncă din agricultură; 

• Odată cu deschiderea graniţelor, problemele din domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale nu pot fi rezolvate 

separat, ci necesită o abordare transfrontalieră integrată; aceasta se aplică şi graniţelor externe ale UE cu 

Europa Centrală şi de Est, mai ales în ideea continuării procesului de extindere al UE; 

• Abordările inovatoare sînt esenţiale pentru depăşirea deficienţelor structurale şi instituţionale din domeniul 

agriculturii, de ex. prin susţinerea fermelor familiale şi promovarea unei agriculturi solide şi nepoluante; 

• Cooperarea transfrontalieră din agricultură şi dezvoltare rurală poate include o gamă largă de activităţi, de la 

studii comune de cercetare şi dezvoltarea de politici integrate, pînă la activităţi concrete de cultivare a 

pămîntului şi dezvoltare rurală, cum ar fi introducerea în comun a unor noi rase de vite şi efectuarea unui 

marketing adecvat sau introducerea conceptului de agroturism. 

EXEMPLE: 

Blackwater Catchment Scheme (IRL/NI) 

Tyrone/Donegal Partnership (IRL/NI) 

Revival of o Wine Route (A/SLO) 

Ballyclo (IRL/NI) 

Sanitary Inspection (E/P) 

Support for environmentally Sound Farming (A/SLO) 

Student and Teacher Exchange in Agriculture (D/DK) 

The Professional Development Programme for the Agri-food Industry (IRL/NI) 

Improving the Quality and Environment for SMEs in the Agricultural Sector (D/DK) 

şi exemple selecţionate din Broşura informativă LACE VII 

C 9 Agricultură şi dezvoltare rurală 

192



Context 

Majoritatea celor 59 de regiuni aflate 

sub auspiciile programului INTERREG, 

destinate promovării cooperării 

transfrontaliere la graniţele interne şi 

externe ale UE sînt formate din zone 

cu specific rural, de obicei ca urmare a 

poziţiei lor periferice în cadrul ţării din 

care fac parte sau în Europa. 

Agricultura şi industria forestieră joacă 

un rol important în majoritatea acestor 

regiuni transfrontaliere. În general, 

acestea sînt caracterizate printr-un 

număr redus de locuitori ce populează 

sate sau oraşe mici sau mijlocii ca 

mărime. Acest fapt s-a dovedit a fi 

benefic pentru procesul de dezvoltare, 

în cazul în care, măcar de o parte a 

graniţei există unul sau mai multe 

“locuri centrale” sau o localitate urbană 

care să poată juca un rol major în 

comerţul local, cultură sau furnizare de 

utilităţi publice. Trebuie acordată o 

atenţie deosebită relaţiei dintre 

densitatea populaţiei şi modul de 

utilizare al terenului luat în calcul la 

întocmirea proiectelor transfrontaliere 

de dezvoltare pentru Programele 

Operaţionale INTERREG. 

Zonele rurale din regiunile 

frontaliere 

În ultimii cîţiva zeci de ani, instituţii cum 

ar fi UE sau OECD au încercat să 

descopere criteriile şi definiţiile care să 

se aplice diferitelor “zone rurale”. În 

ciuda unei serii de discrepanţe, ele tind 

să cadă de acord asupra faptului că 

diferenţa dintre zonele urbane şi rurale 

constă în structurile diferite ale 

populaţiei din aceste zone. Ca urmare, 

zonele rurale ale Europei pot fi 

împărţite în: 

• zone rurale cu o populaţie relativ 

densă - între 100 - 150 loc./km²; 

• zone rurale cu o densitate de sub 

100 loc./km²; 


• zone rurale puţin populate - în 

general sub 20 loc./km². 

Zone rurale cu o densitate a populaţiei 

relativ ridicată pot fi întîlnite mai ales în 

centrul Europei, în Benelux, Marea 

Britanie, Germania şi Italia. Zone 

rurale mai puţin populate se întîlnesc 

mai ales în Irlanda, Austria, Grecia şi 

Portugalia. In final, zone rurale cu o 

densitate foarte scăzută se întîlnesc în 

primul rînd în Scandinavia, dar şi în 

Scoţia, şi în unele arii din Franţa, 

Spania şi Grecia. În ceea ce priveşte 

integrarea zonelor rurale în economia 

regională, este evident că existenţa sau 

apropierea de unele “centre zonale” 

este de mare importanţă. Regiunile 

transfrontaliere care cuprind zone 

rurale pot astfel fi definite în felul 

următor: 

• regiuni frontaliere ce cuprind zone 

rurale bine integrate, cu o populaţie 

relativ densă, agricultură bine 

dezvoltată, natalitate crescută, 

oportunităţi relativ bune de angajare 

în sectoarele secundare şi terţiare în 

zone urbane mici şi mijlocii; 

• regiuni frontaliere cu zone rurale 

slab populate aflate în apropierea 

unor centre urbane mai extinse, care 

cuprind la rîndul lor un număr mare 

de centre mici şi mijlocii şi 

beneficiază prin urmare de 

oportunităţi relativ bune de angajare 

şi furnizare de utilităţi publice; 

• regiuni frontaliere cu zone rurale 

trenante, aflate la mare distanţă de 

centre importante, cu o populaţie 

redusă, lipsă de utilităţi, oportunităţi 

reduse de ocupare a forţei de 

muncă, cu excepţia locurilor de 

muncă legate de cultivarea 

pămîntului şi condiţi nefavorabile 

dezvoltării agriculturii (climat, 

distanţe lungi, sistem de transport 

necorespunzător). 

Astfel de condiţii atît de diferite au cu 

siguranţă efecte diverse asupra 

prosperităţii grupurilor populaţionale 

193


care trăiesc în zonele rurale din 

regiunea respectivă. Cercetările 

efectuate în zona UE au demonstrat 

faptul că produsul intern brut (PIB) este 

în zonele rurale cu 8% pînă la 30% sub 

valoarea înregistrată de nivelul mediu 

naţional. Cea mai mare discrepanţă 

este întîlnită în zonele rurale trenante 

(1986-1995). Aici a fost înregistrată şi 

cea mai mare creştere a ratei şomajului 

şi scădere a numărului de angajaţi în 

domeniul agriculturii, mai ales datorită 

creşterii masive a migrării din aceste 

zone. 

S-a constatat că procesul de dezvoltare 

a fost cu totul altul în zonele rurale cu o 

poziţie avantajoasă sau în regiunile 

frontaliere cu centre de mai mari 

dimensiuni. Printre astfel de zone se 

numără şi Tirol (A), zonele aflate la 

graniţa Franţa/Italia din Munţii Alpi, 

provincia Luxemburg (B), Bavaria de 

răsărit (D) şi nord-estul Irlandei (UK). 

Aceste zone rurale din unele regiuni 

frontaliere ale Europei se numără 

printre cele care s-au dezvoltat cel mai 

puternic din întreaga Europă în ultimii 

zece ani. 

Astfel de exemple ilustrează faptul că 

zonele rurale pot compensa singure 

unele dintre dezavantajele legate de 

situaţia în care se află. Prosperitatea 

evidentă, obţinerea de venituri şi locuri 

de muncă în zonele rurale frontaliere 

depind mai ales de dinamica regională 

transfrontalieră, după cum este 

înfăţişat mai jos, adică de: 

• gradul de identitate regională şi 

coeziune socială; 

• gradul de cooperare şi integrare 

transfrontalieră, atmosfera de 

cooperare şi metodele de lucru în 

colaborare în reţelele de stat şi 

private; 

• situaţia procesului de instruire, 

abilităţi şi experienţă; 

• condiţiile de trai din regiune; 

• structuri regionale transfrontaliere 

existente şi disponibile. 


Transformări ale structurilor din 

agricultură 

În ultimii zece ani, cultivarea pămîntului 

nu mai constituie o preocupare în 

zonele rurale. A scăzut nu numai 

numărul celor ce lucrau în acest 

domeniu, dar şi numărul fermelor. Cea 

mai mare parte a pămîntului productiv 

disponibil în prezent este utilizat de 

fermele rămase, mărindu-se astfel 

suprafaţa lor. Există diferenţe enorme 

între suprafeţele deţinute de fiecare 

fermă ca şi între modul de administrare 

a lor în întreaga Europă, o situaţie ce 

afectează, de asemenea, regiunile 

frontaliere. 

O politică integrată pentru zonele 

rurale 

Doar în ultimele două decade a fost 

recunoscută în Europa necesitatea de 

a promova activ agricultura şi 

economia într-o manieră care să aibă 

un efect de diversificare, echilibrare şi 

descentralizare. Chiar şi în aceste 

condiţii, politicile de dezvoltare rurală 

din cadrul UE au rămas oricum foarte 

diferite. Ele sînt strîns legate de 

condiţiile naturale şi economice din 

agricultură şi de dezvoltarea politică şi 

istorică a societăţii respective. Această 

diversitate a zonelor rurale atrage după 

sine o susţinere economică diferită, 

luînd în considerare avantajele 

comparative ale fiecărei regiuni în parte 

ca şi potenţialul local. Dacă se 

urmăreşte ca aceste măsuri să aibă 

succes, astfel de politici rurale trebuie 

să fie însoţite de iniţiative care să-i 

furnizeze zonei respective 

infrastructura necesară şi să 

consolideze poziţia oraşelor mici sau 

mijlocii din zonele rurale. 

194


Politici actuale de dezvoltare pentru 

zonele rurale 

Pînă la sfîrşitul perioadei de funcţionare 

a Fondului Structural (1999), politica 

structurală a UE a alocat oportunităţi 

deosebite de susţinere pentru regiunile 

din Obiectivul 1, 5b şi 6. Aceste regiuni 

cuprind mai mult de jumătate din 

suprafaţa totală a UE şi prin urmare 

65% din populaţia sa. În regiunile 

Obiectivului 1, 5b şi 6 aproape toate 

iniţiativele necesare realizării unei 

“politici integrate pentru zonele rurale” 

au fost alese pentru susţinere fie sub 

auspiciile Fondului Agricol (EAGGF), 

Fondului Regional (ERDF) sau 

Fondului Social (ESF). Cu toate 

acestea, analiza preliminară a 

programului de dezvoltare rurală pentru 

zonele vizate sugerează necesitatea 

găsirii unor alte metode de sprijinire a 

dezvoltării rurale europene prin 

intermediul Agendei 2000. 

Un rol deosebit în acest proces de 

sprijinire l-a jucat şi îl joacă iniţiativa 

comunitară "LEADER", care operează 

la nivel local în cadrul regiunilor vizate. 

Proiectele au fost finanţate prin 

intermediul unei strategii globale 

implementate de către comitetele 

lucrative locale cu participarea 

populaţiei şi firmelor locale din zonele 

rurale. Obiectivele majore LEADER au 

inclus: 

• sprijinirea iniţiativelor exemplare de 

dezvoltare locală în zonele rurale; 

• sprijinirea iniţiativelor inovatoare 

care să ofere abordări noi ale 

dezvoltării rurale, care să servească 

atît ca model şi să poată fi aplicabile 

altor zone; 

• sporirea schimbului de experienţă şi 

expertizei; 

• sprijinirea proiectelor de cooperare 

transfrontalieră între entităţi locale 

din zonele rurale ce să dovedească 

solidaritatea între regiuni. 


Politica viitoare a UE 

În următoarea perioadă de funcţionare 

a Fondului Structural, numărul zonelor 

vizate va fi redus la trei: 

• zone ale Obiectivului 1 susţinute ca 

şi pînă acum, prioritare fiind cele cu 

problemele cele mai mari de 

ocupare a forţei de muncă, producţie 

şi infrastructură (PIB de 75% din 

venitul mediu al UE ); 

• zone din Obiectivul 2 care sînt în plin 

proces de transformare economică 

şi socială; 

• zone din Obiectivul 3 (în afara 

zonelor din Obiectivul 1 şi 2) pentru 

dezvoltarea în continuare a 

sistemelor de instruire şi ocupare a 

forţei de muncă şi pentru 

continuarea instruirii. 

• Această parte importantă a 

procesului de sprijinire va fi 

completată de patru iniţiative UE, 

dintre care una va fi “dezvoltarea 

rurală”. 

O politică specific destinată dezvoltării 

rurale urmează a continua în toate 

regiunile europene. În ceea ce priveşte 

problema sectorului agricol, Comisia 

propune continuarea şi consolidarea 

reformelor din agricultură iniţiate în 

1992, înlocuirea măsurilor costisitoare 

de finanţare cu subvenţionarea directă 

şi însoţirea acestui proces de o politică 

coerentă de dezvoltare rurală. 

Reformele introduse în prezent şi 

transformate în reglementări în 

majoritatea pieţelor europene urmează 

să contribuie la îmbunătăţirea 

competitivităţii agriculturii în întregime. 

Ele ar trebui să faciliteze şi protecţia şi 

conservarea mediului înconjurător şi 

îmbunătăţirea sistemului de protecţie a 

consumatorilor. Comisia mai propune 

politici ferme şi novatoare destinate 

zonelor rurale, avînd drept prioritate 

cultivarea pămîntului şi iniţiativele 

ambientale ce susţin dezvoltarea 

sustenabilă a zonelor rurale. Se 

propune: 

195


• să se continue abordarea actuală a 

programelor de dezvoltare integrată 

din regiunile Obiectivului 1; 

• în zonele rurale care vor intra sub 

auspiciile noului Obiectiv 2 în viitor, 

finanţarea măsurilor care ar fi căzut 

sub incidenţa Obiectivului 5a şi 5b 

să fie sprijinite prin intermediul 

EAGGF; 

• în toate zonele rurale care nu se vor 

afla în viitor sub auspiciile 

Obiectivului 1 sau 2 politicile de 

piaţă să fie sprijinite şi suplimentate 

de măsuri structurale necesare 

dezvoltării rurale. 

Integrarea politicii de dezvoltare 

rurală transfrontalieră 

Problemele comune de dezvoltare 

transfrontalieră pot fi rezolvate prin 

numeroase forme de cooperare, 

inclusiv prin promovarea diferitelor 

sectoare din economie cu ajutorul 

exemplelor de bună practică şi 

transferului de know-how. În termenii 

dezvoltării rurale, aceasta poate da 

naştere la următorele tipuri de proiecte: 

• îmbunătăţirea tehnicilor de 

producţie; 

• iniţiative bazate pe moşteniri 

culturale, lingvistice, istorice sau 

geologice similare; 

• crearea de noi pieţe de desfacere 

pentru produsele locale; 

• dezvoltarea unor anumite tipuri de 

producţie sau servicii; 

• în viitor trebuie depuse eforturi în 

vederea asigurării unei mai bune 

coordonări cu INTERREG referitor la 

potenţialul de promovare a zonelor 

rurale prin conceperea unor 

programe integrate pentru regiunile 

frontaliere. 

Pentru a aborda problemele cu care se 

confruntă regiunile transfrontaliere, în 

ceea ce priveşte structurile rurale, este 

necesară găsirea unor soluţii care să 

sprijine consolidarea zonelor vizate. 

Acest lucru se poate realiza numai prin 


intermediul asociaţiilor transfrontaliere 

care să implice toate entităţile regionale 

(autorităţi, oameni de afaceri şi 

populaţie locală). În viitor, va fi 

necesară utilizarea şi perfecţionarea 

unor noi metode de revigorare a 

zonelor rurale pe tot ansamblul 

regiunilor transfrontaliere. 

Şi în regiunile frontaliere este necesară 

promovarea unei agriculturi eficiente şi 

ecologice. Acest lucru necesită 

utilizarea eficientă a resurselor, 

reţinerea substanţelor poluante în 

cicluri închise şi reducerea la minim a 

cantităţii de reziduuri deversate în ape, 

pămînt şi atmosferă. Modul de 

exploatare a pămîntului ar trebui să fie 

în conformitate cu factorii existenţi în 

zona respectivă (de ex. condiţii de sol, 

climat şi izvoare subterane). Activitatea 

fermelor zootehnice de mari dimensiuni 

ar trebui redusă în anumite zone şi 

organizată astfel încît să nu afecteze 

condiţiile de mediu din zona 

respectivă. 

Fermele familiale oferă produse de mai 

bună calitate şi prin urmare li se acordă 

o mai mare atenţie în cadrul iniţiativelor 

de susţinere. Administrarea de ferme 

va continua probabil doar ca ocupaţie 

adiacentă, în cazul regiunilor în care 

există şi alte alternative de angajare. 

Crearea de noi locuri de muncă în 

zonele rurale poate prin urmare să 

contribuie şi la păstrarea imaginii de 

zonă cultivatoare de pămînt a regiunii 

respective. Următoarele obiective şi 

proiecte sînt deosebit de semnificative 

pentru protejarea agriculturii în zonele 

rurale frontaliere: 

• monitorizarea transformărilor 

structurale care au loc în agricultură 

şi păstrarea fermelor familiale 

specifice zonei de o parte şi de alta 

a graniţei; 

• îmbunătăţirea activităţii de marketing 

regional transfrontalier, destinat 

fermelor familiale; 

• promovarea unei activităţi de 

marketing direct prin intermediul 

fermelor individuale şi asociaţiilor 

cooperative agricole; 

196


• prelucrarea produselor rezultate în 

urma cultivării pămîntului în 

regiunea respectivă; 

• furnizarea de noi surse de venituri 

pentru asociaţiile de fermieri, prin 

depăşirea obstacolelor legate de 

existenţa frontierei; 

• consolidarea măsurilor şi iniţiativelor 

transfrontaliere de instruire continuă 

şi recalificare; 

• exploatarea potenţialului de reutilizare 

sau găsirea de noi utilizări 

pentru dotările (ex: clădiri) fostelor 

ferme în vederea păstrării unei 

identităţi comune în regiunile 


• promovarea cultivării pămîntului la 

nivel transfrontalier, care este atît 

operativă cît şi eficientă; 

• intensificarea pe bază 

transfrontalieră a coordonării între 

cultivarea pămîntului şi conservarea 

naturii, în vederea păstrării unor 

biotopuri şi protejării vieţuitoarelor şi 

speciilor de plante. 

Aceasta trebuie să conducă la 

aplicarea unei politici active şi integrate 


în vederea revigorării zonelor rurale, 

ceea ce implică şi regiunile frontaliere, 

politică care are o orientare 


Dacă se urmăreşte a se realiza acest 

lucru iniţiativele locale trebuie susţinute 

trecîndu-se peste barierele existente 

datorită frontierelor. Populaţia, 

întreprinderile şi instituţiile din zonele 

rurale vizate sînt cele familiarizate cu 

constrîngerile şi oportunităţile din zona 

de care aparţin şi prin urmare sînt cei 

care trebuiesc consultaţi primii în 

alcătuirea proiectelor şi lansarea ideilor 

noi. O astfel de politică trebuie să 

încerce să realizeze cooperarea între 

autorităţi şi cei care iau iniţiativele, de o 

parte şi de alta a graniţei, politică ce 

poate apoi să fie consolidată odată cu 

dezvoltarea şi, în final, cu 

implementarea proiectului. Ca parte 

integrantă a politicii sale regionale şi 

agrare, UE furnizează resurse 

considerabile de susţinere pentru ca 

cei implicaţi să îşi poată ulterior susţine 

singuri activităţile. 

197


BROŞURI INFORMATIVE LACE: PROGRAME SELECŢIOANTE 

Multe dintre programele INTERREG II A includ o prioritate legată de dezvoltarea rurală / 

agricultură. Programele selecţionate sînt prezentate pe scurt mai jos. Informaţii detaliate 

pot fi găsite în Broşura informativă LACE VII. 

PROGRAMUL OPERAŢIONAL INTERREG IIA NR. 4: ARDENNES (B/F) 

Programul INTERREG sprijină transformarea fermelor pentru a le oferi fermierilor posibilitatea de a-şi 

schimba domeniul de producţie. Scopul principal este de a promova dezvoltarea produselor de calitate 

specifice zonei rurale, evitîndu-se supraproducţia, dar încercîndu-se găsirea unei pieţe de desfacere pentru 

produse cu ajutorul unor iniţiative structurate de vînzare. O altă prioritate implică dezvoltarea produselor 

destinate industriilor ne-alimentare. În plus, sînt susţinute şi activităţile de cooperare în domeniul forestier şi 

al cultivării pămîntului (asociaţii de ferme agricole şi forestiere, de cumpărători şi organizarea activităţii de 

distribuţie / vînzare). Plecînd de la INTERREG I, acest program susţine şi iniţiativele de instruire în 

meşteşugurile tradiţionale, mai ales în domeniul forestier şi artizanat local (prelucrarea fierului, a lemnului, a 

pietrei etc.) 

Contact: Ministère des Relations Internationales de la Région Wallonne et de la 

Communauté Française de Belgique 

38 rue de la Loi 

B 1000 Bruxelles 

Secrétariat Général aux Affaires Régionales 

Préfecture de la Région Champagne Ardennes 

2 rue Jessaint 

F 51036 Chalons en Champagne 

Tel.: 03 26 70 32 00 

Fax: 03 26 21 08 40 


198


INTERREG IIA – Programul operaţional Nr. 8 Sønderjylland- Schleswig (DK/D) 

În cadrul programului INTERREG II ce cuprinde graniţa dintre Olanda şi Germania există o serie de proiecte 

legate de dezvoltarea zonelor rurale, cum ar fi: 

• dezvoltarea unui plan de turism pentru zona Tønder/Südtøndern şi a proiectului de turism "Vadehavet“; 

• sprijin oferit birourilor de proiecte transfrontaliere în domeniul politicii pieţei forţei de muncă din regiune, 

cu sediul la Aabenraa (DK) şi Flensburg (D), avînd ca scop printre altele stimularea pieţelor forţei de 

muncă de ambele părţi ale graniţei prin creşterea standardelor de calitate în domeniul turismului şi 

agriculturii pe coasta de vest a regiunii; 

• instituirea unui Centru European pentru problemele minorităţilor (ECMI); 

• sprijin oferit Biroului regional danezo-german în ideea stabilirii unui structuri de durată pentru cooperarea 

dintre oficialităţile din regiunea transfrontalieră Schleswig / Sønderjylland, în vederea consolidării tuturor 

aspectelor dezvoltării transfrontaliere. 

Biroul INTERREG a făcut două încercări de înfiinţare a unui colegiu agricol, cu profil preponderant ecologic, 

dar fără succes pînă în prezent. Biroul regional (Regionskontor) susţine organizarea regiunii frontaliere, dar 

cel mai important lucru este acela că susţine lucrările Consiliului regional, biroului său executiv şi grupurile 

de lucru şi comitetele care se ocupă de detaliile proiectelor comune. Scopul principal de activitate al unuia 

dintre grupurile de lucru este reprezentat de “zonele rurale”, legat de cooperarea transfrontalieră în domeniul 

agriculturii şi de promovarea procedeelor ecologice de cultivare a pămîntului utilizate pe scară largă în zonă. 

Contact: Ministerium für Bundes-und Europaangelegenheiten des 

Landes Schleswig-Holstein 

Hohenbogstr. 4 

D-24105 Kiel 

Tel.: +49-431-988-0 

Fax: +49-431-988-2130 

Sønderjyllands Amt, Amtsgården 

Skelbaekvej 2 

DK-6200 Aabenraa 

Tel.: +45-74-335050 

Fax: +45-74-335151 

Regionskontor, Region Schleswig/Sønderjylland 

Haervejen 11b, Bov 

DK-6330 Padborg 

Tel.: +45-74-670501 

Fax: +45-74-670521 


199


Programul operaţional INTERREG IIA nr. 25: Saxony (D/PL/CZ) 

În cadrul celor cinci domenii de activitate şi grupuri de iniţiative acoperite de programul INTERREG IIA 

‘Saxonia’, aproximativ 20% din fondurile totale au fost alocate agriculturii. Acest procent a fost împărţit la 

rîndul său în părţi egale între subcategoriile “zone rurale” şi “activitate forestieră”. 

În subcategoria zone rurale, urmează a fi promovate o serie de măsuri comune în vederea rezolvării 

problemelor din regiunea frontalieră. Aceste măsuri pot fi implementate atît în zona frontalieră Saxonia / 

Polonia cît şi în Saxonia / Cehia şi se vor axa pe următoarele domenii de activitate: 

cooperare transfrontalieră pentru planificarea structurală agricolă; 

schimb de informaţii şi expertiză între euroregiunile Munţii Ore şi Egrensis în legătură cu noile 

reglementări de proprietate în zonele rurale. Aceste iniţiative sînt mai ales destinate susţinerii Republicii 

Cehe în procesul de privatizare a terenurilor agricole, creării de structuri legale şi implemetării de planuri 

pentru restructurarea rurală; 

cooperarea pe baza unui parteneriat între şcoala tehnică de stat din Zug şi şcoala agricolă din Cheb, din 

Munţii Ore; 

schimb transfrontalier de ucenici între instituţiile de instruire în domeniul agricol; 

seminarii comune legate de dezvoltarea satelor şi zonelor rurale; 

asistenţă oferită pentru înfiinţarea unui "sat" cu meşteşuguri tradiţionale, în care artizanii locali să îşi poată 

demonstra şi practica măiestria. 

Printre proiectele sprijinite se numără 45 de iniţiative legate de schimbul de expertiză şi de ucenici (în jur de 

900). Urmează a fi aplicate şi alte trei iniţiative care să promoveze planificarea transfrontalieră, precum şi alte 

16 proiecte transfrontaliere. 

Scopul subcategoriei "activitate forestieră" este de a susţine cooperarea dintre zonele învecinate, cehă şi 

poloneză, în vederea reabilitării zonelor împădurite degradate. Printre măsurile specifice incluse în programul 

INTERREG se numără: 

proiectarea şi implementarea unei program comun de reabilitare a terenurilor împădurite; 

identificarea şi dezvoltarea ariilor transfrontaliere împădurite; 

cooperarea transfrontalieră la nivel local şi regional pe probleme forestiere, cum ar fi administrarea 

pădurilor; 

experienţa lucrului practic pentru tinerii pădurari cehi şi polonezi alături de Comisia Forestieră din Saxonia. 

Măsurile specifice includ consolidarea terenurilor şi conservarea calităţii solului, proces care urmează a fi 

aplicat unei suprafeţe de 100.000 ha de pămînt, ca şi reîmpădurirea a aproximativ 5.000 ha de teren defrişat, 

supus unor emanaţii toxice. În plus, s-au făcut planuri de implementare a măsurilor de îmbunătăţire a 

activităţii forestiere pe aproximativ 150.000 ha de pădure aflată sub protecţie şi pentru 20 de iniţiative de 

schimb de experienţă. Aceste măsuri, aplicabile în ambele părţi ale graniţei, sînt destinate să asigure protecţia 

şi recuperarea terenurilor împădurite, ca şi funcţia lor estetică şi de resursă. Este de aşteptat ca schimburile 

reciproce să contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului de instruire profesională. 

Contact: Sächsisches Staatsministerium für Landwirtschaft, 

Ernährung und Forsten, (Referat 21) 

Dresden, Germany 

Tel: +49 (0) 351-56-46-830 


200


Programul operaţional INTERREG IIA Nr 30 Spania/Portugalia (E/P) 

În cadrul programului INTERREG IIA referitor la măsurile care trebuiesc luate în domeniul agriculturii, 

există o măsură adiacentă intitulată “Omogenizarea şi reducerea obstacolelor comerciale în zonele 

transfrontaliere cu păşunat extensiv”. Această măsură adiacentă a dat naştere unui proiect transfrontalier 

interesant încheiat între Extremadura şi Alentejo. Proiectul se axează în special pe tîrgurile de vite din Zafra 

(Extremadura) şi Beja (Alentejo). 

Ambele zone sînt importante din punct de vedere al experienţei pe care o deţin în domeniul păşunatului extensiv şi al 

altor activităţi legate de agricultură. Sprijinul INTERREG are în vedere în special ridicarea standardului acestui sector 

prin promovarea produselor, comercializarea şi diversificarea lor. Oraşul Zafra din Extremadura a găzduit cel mai mare 

tîrg de vite din sudul Europei din ultimii 600 de ani. Tîrgurile au fost urmarea firească a poziţiei acestei regiuni, 

reprezentînd, alături de Andaluzia şi La Mancha, destinaţia turmelor de oi ce treceau de la păşunile de iarnă către cele de 

vară. Oraşul portughez Bejo găzduieşte şi el la rîndul său cel mai important eveniment agricol din sudul Portugaliei, 

Ovibeja, un tîrg destinat promovării şi îmbunătăţirii produselor agricole. Tîrgurile din secolul al XIX-lea serveau drept 

perimetru unde se concentrau cele mai importante activităţi economice ale vremii: creşterea animalelor, artizanatul rural 

şi pieţe de desfacere pentru produsele străine. Această tradiţie se păstrează şi astăzi. Obiectivul general al proiectului este 

de a îmbunătăţi acest sector şi de a promova produsele sale. Tîrgurile au în vedere în primul rînd piaţa UE, dar şi cea din 

America de Nord şi America Latină. 

Zafra este acum sediul Centrului comunitar de instruire în domeniul oieritului pentru regiunea de sud şi de 

vest a Spaniei, ca şi al Centrului Iberic de stabilire a preţului cărnii de porc. Şase asociaţii de marcă de 

crescători de animale fiinţeză în această zonă. Astfel, aceasta a devenit un centru de importanţă majoră, 

dornic de a efectua schimburi de informaţii şi de bună practică cu vecinii săi portughezi şi mai departe cu 

America de Nord şi America Latină. 

Primul tîrg finanţat de INTERREG a avut loc în Zafra în 1994. Aici s-au adunat fermieri, organizaţii ale 

crescătorilor de vite, servicii comerciale şi de informaţii asupra pieţelor de desfacere ca şi producători din 

ambele părţi ale graniţei pentru a schimba păreri şi informaţii sau pentru a dezbate anumite probleme. În 

cadrul unei expoziţii, s-au prezentat produse şi echipamente legate de creşterea vitelor şi s-a amenajat un ţarc 

în care puteau fi văzute vitele. 

De la acest eveniment din 1994, tîrgurile au devenit obişnuite în Zafra sau Beja la fiecare jumătate de an. Ele 

au în vedere dezvoltarea şi lansarea pe piaţă în comun a produselor, schimbul de idei şi de experienţă şi, în 

final, dezvoltarea unei mărci comune în scopuri de marketing şi comercializare. 

Desfăşurarea unui tîrg presupune următoarele activităţi: 

• ateliere de lucru pentru asociaţiile de producători; 

• expoziţii comune de produse (ex.: şuncă afumată, cîrnaţi, brînză, ulei, vin) 

• expoziţii comune de rase de vite autohtone şi de alte animale 

• gastronomie locală – degustare în cazul restaurantelor locale, asociaţii de producători, mass media şi alţii 

interesaţi de produsele alimentare locale. 

Tîrgurile dau posibilitatea ca regiunea transfrontalieră să prezinte consumatorilor, producătorilor şi 

oficialităţilor gama de produse oferite. Anul trecut peste un million de vizitatori au luat parte la acest 

eveniment desfăşurat în Zafra pe parcursul unei săptămîni. O astfel de promovare pe scară largă ridică 

standardul acestei regiuni, sectorul agricol însuşi şi gama de produse legată de acesta. 

Aceste evenimente adună laolaltă agenţi economici, oficialităţi regionale şi locale şi producători din ambele 

părţi ale graniţei pentru a face schimb de cunoştinţe, informaţii şi exemple de bună practică. Ele furnizează 

cadrul în care responsabilii cu problemele agriculturii la nivel regional atît din Spania cît şi din Portugalia să 

se întîlnească direct cu producătorii pentru a discuta problemele de interes comun. 

Activităţile de reorganizare, sub forma unor activităţi culturale şi de divertisment desfăşurate pe parcursul 

acestor evenimente, ca şi vînzarea produselor locale, ajută nu numai la dezvoltarea activităţilor economice în 

zonă, cît şi a celor culturale, la care participă întreaga comunitate. 


201


Bugetul anual comun alocat celor două tîrguri este de aproximativ 3.500.000 pesetas (21.000 ECU). 

Finanţarea INTERREG acoperă 75% din aceste costuri. 

Contact: Juan Soler/Rosa Cobo, Programa INTERREG IIA, 

Ministerio de Economía y Hacienda 

Paseo de la Castellana 162 

E -28046- Madrid 

Tel: +34 91 5835224, 

Fax: +34 91 5835272 

Irene Veloso, General Director, 

Direcção Geral do Desenvolvimento Regional 

Rua de São Julião, 63 

P-1100 Lisboa 

Tel: +351-1-8881941, 

Fax:+351-1-8881111 

Contact proiect: Manuel Martín Bellido, Jefe de Servicio de Producción Agraria, 

Consejería de Agricultura y Comercio, 

Junta de Extremadura, Avda de Portugal, s/n, 


Tel.: + 34-924382600 

Fax: + 34-924382800 

José Luis Verdasca, Chefe de Divisão 

Direcção Regional de Agricultura do Alentejo 

Quinta da Malagueira - Apartado 83 

P-7001 Evora CODEX 

Tel.: + 351-66-734685/92 

Fax: + 351-66-33187 


202


Programul operaţional INTERREG IIA Nr. 41 Italia-Austria (I/A) 

Programul INTERREG susţine activităţile de cercetare a impactului unei game de proceduri din 

domeniul agricol legate de eco-sistemele alpine şi acordă o atenţie deosebită efectelor cultivării 

intensive a pămîntului asupra eroziunii şi resurselor de apă. Cercetările încearcă să stabilească şi 

gradul în care împădurirea naturală a terenurilor necultivate este preferabilă împăduririi artificiale, 

atît din punct de vedere economic, cît şi ecologic. Programul are în vedere dezvoltarea sectorului 

cherestea care este în declin în prezent, dar care constituie un potenţial imens pentru regiunea 

transfrontalieră. Acesta încurajează organizarea de schimburi de experienţă legate de cultură, 

proceduri de cultivare a pămîntului şi de desfăşurare a activităţii forestiere, sprijină strategiile de 

marketing, activităţile pregătitoare, referitoare la iniţiativele de colaborare transfrontalieră şi 

stabilire de reţele informaţionale (ex. pentru: fructe, legume, produse din lapte, cherestea etc.). 

Contact : Mag.Walter Grimm 

Amt der Tiroler Landesregierung, Abt.1 c EU-Koord. 

Michael Gaismaierstraße 1 

A-6020 Innsbruck 

Tel: + 43 512 508 36 30, 

Fax: + 43 512 508 36 05 

Dr. Wolfgang Bauer & Dr. Martha Garber 

Autonome Provinz Bozen 

Sudtiroler Landesverwaltung 

Landhaus I, Crispistr. 3 

I- 39 100 Bozen 

Tel.: + 39 0471 99 31 60 

Fax: + 39 0471 99 22 99 

Sdružení měst a obcí jižní Moravy, 

Regionální rozvojová agentura jižní Moravy, 

C/o Dr. Vladimír Gašpar, 

CZ-64804 Brno, Výstaviště 1 

areál BVV 

Tel: ++420/5/41159538 

Fax: ++420/5/41153055 

rrajm@ohkbrno.cz 


203


Programul operaţional INTERREG IIA Nr 46 Austria-Republica Cehă (A/CZ) 

Există o serie de arii de activitate şi proiecte în desfăşurare care demonstrează realizările programului ce are 

în vedere dezvoltarea rurală: 

Instruire în domeniul agricol şi forestier în ceea ce priveşte energia, mediul şi conservarea, ocupîndu-se de 

probleme din gama metodelor alternative de cultivare a plantelor, utilizarea produşilor organici sau 

împădurirea ecologică. Participanţii sînt din sudul Boemiei şi Waldviertel. Cursurile se desfăşoară alternativ 

în ambele ţări. 

Înfiinţarea de crescătorii de peşte în Waldviertel, destinate stabilizării preţului de piaţă pentru crap, în 

colaborare cu crescătorii de peşte din sudul Boemiei, reducînd astfel costurile necesare hrănirii acestora. 

Datorită acestor activităţi de pionierat, regiunea transfrontalieră a devenit un centru internaţional de creştere 

a peştelui. 

Cooperarea în domeniul agricol în euroregiunea ‘Weinviertel-sudul Moraviei-vestul Slovaciei’ pentru 

consolidarea cultivării pe plan local a pămîntului şi dezvoltării cooperativelor legate de aceasta, încercînduse 

rezolvarea opoziţiei manifestate de a lucra împreună, parţial datorată unor raţiuni istorice, şi încurajarea 

dezvoltării structurilor de piaţă comune. Schimbul de experienţă în domeniul materiilor prime noi, tehnicilor 

de producţie specializate şi de prelucrare industrială a condus la iniţierea unei game de proiecte şi iniţiative 

noi care sporesc valoarea regiunii. 

Contact: Amt der Niederösterreichischen Landesregierung 

Landhausplatz 1 

A-3109 St. Pölten 

Tel.+43 2742 200 4329, 

Fax: +43 2742 200 4170 

Amt der Oberösterreichischen Landesregierung 

Annagasse 2 

A-4010 Linz 

Tel. +43 732 7720 4823, 

Fax +43 732 7720 4819 


204


INTERREG IIA – Programul operaţional Nr. 54 "Karelia" (FIN/RF) 

Avînd în vedere faptul că zona vizată de acest program este puţin populată (cuprinzînd două oraşe mari şi 

nouă oraşe mai mici), de fapt toate iniţiativele de program implică dezvoltarea rurală. Altfel spus, acestea 

includ proiecte destinate promovării: 

• întreprinderilor mici şi mjlocii în zonele rurale; 

• tuturor iniţiativelor destinate dezvoltării structurilor şi producţiei agricole, prelucrarea produselor 

agricole şi exportului către Rusia; 

• dezvoltarea unui turism eficient. 

Aceste iniţiative necesită cu siguranţă dezvoltarea unei cooperări transfrontaliere strînse, colaborarea pe plan 

cultural, eliminarea barierelor lingvistice şi soluţionarea problemelor diverse existente la graniţă. 

Contact: Regional Association of Kainuu 

Kauppaktu 1 

SF-87100 Kajaani/Finland 

Tel.: +358-86-628641 

Fax: +358-86-628 648 

Regional Association of North-Karelia 

Siltakatu 18A 

SF-80100 Joensuu/Finland 

Tel.: +358-73-229361 

Fax: +358-73-221196 

Regional Association of North-East Bothnia 

Kauppurenkatu 8 

SF-90100 Oulu/Finland 

Tel.: +358-81-3214000 

Fax: +358-81-321 4013 

Programul operaţional INTERREG IIA Nr. 59 “Nordens Gröna Bälte” S/N 

Luînd în consideraţie numărul redus de locuitori din regiune, aproape toate iniţiativele se adresează zonelor 

rurale. În ceea ce priveşte creşterea nivelului de trai şi a structurilor economice, aceste iniţiative se referă mai 

ales la: 

• cooperarea între instituţiile de de învăţămînt superior pentru îmbunătăţirea strategiilor de împădurit, 

turism şi mediu; 

• instruire şi continuarea procesului de instruire, schimbul de experienţă; 

• iniţiative de dezvoltare rurală în toate zonele transfrontaliere, în domeniul turismului, agroturismului şi 

schimburilor culturale. 

Scopul major al iniţiativelor de sprijinire a grupului minoritar al populaţiei Saami din sudul regiunii este: 

• schimbul cultural şi informaţional prin instituirea de reţele şi 

• crearea unei pieţe commune a locurilor de muncă cu oportunităţi de angajare mai bune. 

Contact: Länsstyrelsen Jämtlands län 

S-83186 Östersund 

Tel.: +46-63-146 000 

Fax: +46-63-102 590 


205


BROŞURI LACE: PROIECTE SELECŢIONATE 

Broşura LACE 7 a inclus informaţii referitoare la cîteva proiecte de bună practică în 

domeniul dezvoltării rurale şi agricole, ce sînt prezentate pe scurt mai jos. 


Produse culinare şi de artizanat (B/F) 

Proiectul, avînd titlul integral “Tîrg promoţional pentru produse culinare şi de artizanat din zona belgiană şi 

franceză a Munţilor Ardeni”, avea două obiective majore. Primul era acela de a organiza evenimente cu scop 

precis de felul celui de mai sus, pentru a familiariza publicul cu marea varietate de produse locale din sectorul 

culinar şi artizanal. Al doilea obiectiv era de a facilita cooperarea şi schimbul între diferite firme şi parteneri 

de afaceri de ambele părţi ale graniţei. 

Contact: Region Wallonie, Bruxelles, 

Tel.: +32 2 211 55 11 

Procedee de tratare a reziduurilor (I/F) 

Acest proiect de coperare are în vedere două arii principale de activitate în zona rurală, luînd în considerare 

necesitatea de a micşora impactul asupra mediului înconjurător: prelucrarea îngrăşămîntului animalier natural 

şi prelucrarea apelor rezultate din spălările echipamentului necesar producerii brînzeturilor. 

Contact: Assessorato dell’Agricoltura, 

Forestazione et Risorse Naturali, 

Servizio SATESSA, 

Dott. Giorgio Vola (Coordinatore Servizi Agricoltura), 

Loc Amerique 127/ A 

I-11020 Quart (Aosta) 

Tel. : +390 165 77 61 11 

Fax : +390 165 76 57 18 

SUACI Montagne Alpes du Nord 

Mr. Gerard Larrieu 

11 Rue Metropole 

F-73000 Chambery 

Tel.: +33 4 79 70 77 77 

Fax: +33 4 79 85 07 79 

206


Metode de cultivare a fructelor şi legumelor (D/A/CH) 

Acest proiect are în vedere studierea şi dezvoltarea metodelor ecologice de cultivare a fructelor şi legumelor 

în regiunea transfrontalieră Bodensee-Hochrhein (graniţa Germania/Elveţia/Austria). 

Contact: Ministerium für Ländlichen Raum 

Kerner Platz 10 

D-70812 Stuttgart 

Tel.: +49 711 126 2151 

Fax: +49 711 126 2909 

Eidgenössische Forschungsanstalt 

CH-8820 Wädenswil 

Tel +41 7836 111 

Fax +41 7806 341 

Cultivarea eficientă a pămîntului în Saxonia elveţiană (D/PL/CZ) 

O serie de proiecte INTERREG IIA sînt implementate în regiunea frontalieră de la graniţa 

cehă/polonă/germană, axate pe stabilirea unui plan transfrontalier de dezvoltare a structurilor agricole şi 

cultivării eficiente a pămîntului. 

Contact: Grenzüberschreitende Agrarstrukturelle Entwicklungsplanung 

Landkreis Löbbau-Zittau /Oberlausitz, Zittau 

Tel +49 3583 7215 49 (Herr Hesse) 

Euroregion Elbe Labe 

Zehistaer Straße 9 

D-01796 Pirna 

Tel: +49 3501 520013 

Fax: +49 3501 527457 


Integralp – Poteci neumblate (I/A) 

Programul INTERREG IIA referitor la graniţa Austria/Italia cuprinde proiecte legate de drumeţii pe bicicletă, 

itinerarii pe poteci neumblate şi drumeţii cu caracter cultural în Pusteria superioară ca şi în estul regiunii 

Tirol. În plus, se analizează repercursiunile schimbărilor de procedee de cultivare a pămîntului asupra 

mediului înconjurător în regiunile muntoase. 

Contact: INTEGRALP 

Themenwanderungen im Hochpustertal und Osttirol 

Autonome Provinz Bozen 

Abt. Forstwirtschaft, Bozen 

Tel +39 047 9953 00 

207



Creşterea oilor cu ochelari (A/SLO) 

Activităţile de proiect INTERREG la graniţa externă între Carinthia (Austria) şi Slovenia implică revigorarea 

unei rase de oi poreclite “oile cu ochelari”, o rasă unică ce se deosebeşte prin petele negre din jurul ochilor. 

Scopul acestui proiect este de a reintroduce această rasă locală şi de a o transforma într-o rasă de marcă în 

regiunea transfrontalieră. 

Contact: Mr. Anton Petschnik 

Vellach 16 

A-9135 Bad Eisenkappel 

Tel.: +43 423 88169 

Mr. Muri Primos 

Drustvo rejcev ovc jezersko-scolcavske pasme 

Zgornje Jezersko 57 

4206 Jezersko, Slovenia 

Tel.: +386 64 44 11 46 

Fax : +386 64 44 10 16 

e-mail: Seite@siol.net 

Cultura şi economia Saami (S/N) 

Activităţile de proiect în regiunea INTERREG IIA ‘Nordens Gröna Bälte’ de la graniţa Suedia/Norvegia au 

în vedere protejarea culturii Saami din regiunea sudică “fără frontiere” şi ridicarea nivelului de trai al 

băştinaşilor din nordul Scandinaviei. Se vor sprijini mai ales activităţile muzeale din această regiune, 

conlucrarea în vederea ridicării nivelului de cunoştinţe al comunităţilor locale şi dezvoltarea unui sistem de 

administrare a informaţiilor. 

Contact: Länsstyrelsen Jämtsland Län, 

S-83186 Östersund, 

Tel +46 63 146 000, 

Fax +46 63 102 590 

Nord-Trondelag Fyleskommune, 

Fölkets Hus 

N-7700 Steinkjer 

Tel.: +947 74 14 10 00 

Fax: +947 74 14 10 51 

Sor-Trondelag Fyleskommune 

Fylkeshuset – Munkegt. 10 

N-7004 Trondheim 

Tel.: +947 73 99 64 15 

Fax: +947 73 99 64 10 

208


ALTE EXEMPLE DE PROIECT 

Regiunile transfrontaliere din UE şi Europa Centrală şi de Est oferă o bogată experienţă 

în ceea ce priveşte modul de abordare practică a activităţilor din domeniul dezvoltări 

rurale şi agriculturii. Mai jos se prezintă o serie de exemple de bună practică. 



Planul de captare Blackwater (IRL/NI) 

Planul de captare Blackwater a fost întocmit pentru a veni în întîmpinarea deficienţelor datorate efectelor 

combinate de graniţă şi distanţă faţă de centrul administrativ al acestei zone. Prin intermediul unei strategii de 

dezvoltare rurală, această iniţiativă transfrontalieră unitară a început să vizeze stabilirea de contacte naturale 

în afara graniţei cu o serie de sectoare, cum ar fi cel comunitar, economic şi turistic. Se preconizează ca prin 

intermediul unei metode combinate regiunea să se dezvolte simţitor şi eficient, utilizînd contacte naturale, 

resurse, cu participarea populaţiei însăşi. Proiectul este condus în prezent de un funcţionar cu normă întreagă 

care prestează muncă de secretariat pentru comisia consiliului transfrontalier şi care are datoria de a 

implementa proiecte specifice. 

S-au stabilit pentru prima dată relaţii de lucru între consiliile din regiune, care au început să lucreze la o serie 

de proiecte complementare pe o bază transfrontalieră. Comunitatea a devenit mai conştientă de potenţialele 

relaţii ce se pot stabili între cele trei consilii. Planul de captare Blackwater are în vedere captarea unui rîu ca 

punct de pornire, în încercarea de a reduce efectele amplasării periferice a acestei regiuni. 

Contact: Mr. Simon Brown 

Dungannon District Council 

Circular Road 

Dungannon; Co. Tyrone 

Tel.: +44 1861 72 03 15 

209



Parteneriatul Tyrone/Donegal (IRL/NI) 

Parteneriatul Tyrone Donegal este o întreprindere cunoscută de dezvoltare transfrontalieră care are drept scop 

identificarea, dezvoltarea şi sprijinirea iniţiativelor novatoare în comunităţile rurale din Tyrone şi Donegal. El 

are în vedere două mari direcţii: în primul rînd, să realizeze o dezvoltare eficientă prin îmbunătăţirea 

condiţiilor sociale, economice, culturale şi ambientale în întreaga zonă şi în al doilea rînd să se impună ca 

centru de marcă în ceea ce priveşte dezvoltarea transfrontalieră la nivel european. 

Avînd ca punct de pornire un Comitet format din investitori locali ce cuprind şi cele două firme directoare, 

Donegal Local Development Company şi West Tyrone Rural 2000, parteneriatul a întocmit cu succes o serie 

de proiecte transfrontaliere printre care: 

Proiectul Millenium Crafts – acest proiect cu o durată de doi ani implică existenţa unui specialist care să se 

ocupe de dezvoltarea firmelor artizanale din zonă şi creşterea oportunităţilor de producţie. Acest specialist 

sprijină direct dezvoltarea firmelor de profil, oferindu-le consultanţă şi instruire. Proiectul mai vizează şi 

dezvoltarea unei reţele transfrontaliere active în domeniul artizanal şi susţinerea acesteia prin promovarea 

sectorului artizanal local de o parte şi de alta a graniţei. 

Programul Product Transfer – vine în întîmpinarea necesarului firmelor mici şi mijlocii din zonele rurale de 

frontieră, sprijinind 15 firme autohtone din Tyrone şi Donegal în dezvoltarea de atitudini şi iniţiative noi, 

mărirea gamei de produse prin promovarea produselor care au avut succes pe alte pieţe. În plus, oferă 

asistenţă pentru mărirea numărului de oportunităţi pentru exportul acestor produse. 

Buget: £ 362.000 costuri totale (finanţate sub INTERREG IIA şi Fondului Internaţional al Irlandei) 

Contact: Hugo Sweeney 

Omagh Business Complex 

Great Northern Road 

Omagh; County Tyrone 

N. Ireland BT78 5LU 

Tel.: +44 28 82 249494 

Fax: +442882250962 

e-mail: ENTRE@dial.pipex.com 

Genevieve Gavin 

Donegal Local Development Company 

1 Millenium Court 

Pearse Road; Letterkenny; County Donegal; 

Tel.: +353 74 27 056 

Fax: +353 74 212 57 

e-mail: dldclk@iol.ie 

210


2. Diversificarea agricolă şi valoare adăugată 


Reînvierea unui Drum al Vinului (A/SLO) 

Din cele cinci Drumuri ale Vinului, din Stiria (A), s-a distins drumul Schilcher datorită specificităţii sale dată 

de independenţa economică completă a cultivatorilor din lungul său. În plus, soiul local de struguri “albastru 

de Wildbach“ datează încă din timpurile celtice. Proiectul „Schilcher & Caii Albi“ se constituie într-un model 

care poate fi folosit în generarea unei reţele optimale de proiecte neîntrerupte şi pentru atingerea unor stadii 

de evoluţie ale drumului vinului. Măsurile specifice au inclus extinderea şi promovarea unei serii de produse 

din domeniul: gastronomiei, agriculturii, petrecerea timpului liber şi culturii. Acestea includ prezentarea 

istoriei şi geografiei locale printr-o rută a vinului în lungime de 60 km, dezvoltarea de noi crame şi a unui 

program sezonier creionat special după ciclul producerii vinului, construirea de noi dotări pentru evenimente 

culturale şi facilităţi de expunere a produselor artizanale. Sînt întreprinse măsuri destinate cultivatorilor 

pentru protejarea mărcii de calitate „Schilcher & Caii Albi“ („Schilcher Schutzmarke Weißes Pferd“). 

Drumul vinului este asociat cu alte rute de drumeţie şi agrement în care sînt antrenaţi şi parteneri sloveni. 

Proiectul a fost lansat în mai 1998. 

Buget: 271.075 Euro; 30,3 % de la INTERREG IIA 

Contact: Tourismusverband Weststeiermark 

Ettlendorferstr. 3 

A – 8510 Stainz; 

Tel.: +43.3463-4950 

Ballyclo (IRL/NI) 

Programul Ballyclo, intitulat astfel după numele celor două organizaţii promotoare, Ballyhaise Development 

Association, Co. Cavan şi Clogher Valley Rural Centre, Co. Tyrone, are drept scop creşterea veniturilor 

fermierilor crescători de animale, mai ales ale fermelor care au mai puţin de 30 de capete, mărind calitatea 

turmelor de viţei. Viţeii din aceste turme de calitate superioară ar trebui să obţină preţuri maxime cu efect 

puternic asupra economiei rurale pe o arie mai extinsă. 

Mai sînt oferite şi programe de instruire în management, programe de creştere, de marketing de grup şi cu 

caracter social fermierilor participanţi şi familiilor lor, care să asigure viabilitatea acestor programe pe termen 

lung. Acest program de integrare socială, prin intermediul Planului strategic de dezvoltare comunitară, va 

facilita apariţia unor noi iniţiative transfrontaliere şi trans-comunitare între cele două regiuni. 

Stimularea celor două zone de frontieră defavorizate pentru promovarea regenerării economice şi sociale a 

zonei şi menţinerii pe termen lung a procesului de dezvoltare a acestei regiuni. Pe durata desfăşurării lui (3-5 

ani), se vor crea pînă la 8 noi locuri de muncă. 

Noile relaţii stabilite între fermieri, familiile lor şi diferite organizaţii agricole şi rurale din ambele părţi ale 

graniţei, vor conduce către o mai bună interacţiune între cele două comunităţi şi către îmbunătăţirea din toate 

punctele de vedere a statutului social şi economic al celor două localităţi. Proiectul se mai axează şi pe 

cooperarea trans-comunitară care să conducă la înlăturarea obstacolelor din calea integrării sociale şi 

satisfacerea necesarului de încredere şi capacitate de dezvoltare al celor două comunităţi. 

Buget: £4.870.000 costuri totale, £1.000.000 contribuţie INTERREG II 

Contact: Ms Martina Grey 

Ballyclo Ltd.;47 Main Street; Clogher; Co. Tyrone 

BT76 0AA 

Tel.: +44 16625 48814 

Fax: +44 16625 49418 

211



Inspecţia sanitară (E/P) 

Regiunea transfrontalieră Spania/Portugalia are un caracter predominant agrar şi reprezintă un important 

contribuabil la PNB, mai ales în regiunea Castilla Y León / Norte. Acest proiect, condus de Ministerul 

Regional al Agriculturii şi Zootehniei din Castilla y León, este finanţat sub auspiciile INTERREG II şi se 

axează pe subsectorul creşterii vitelor, datorită importanţei pe care o reprezintă acesta de o parte şi de alta a 

graniţei. Între 1995-1997, au fost conduse o serie de campanii de deratizare a ţarcurilor de vite şi oi. În prima 

dintre aceste campanii toate turmele de vite au fost testate pentru depistarea eventualelor cazuri de 

tuberculoză, peripneumonie şi alte boli, iar animalele infectate au fost îndepărtate. Un procedeu asemănător sa 

aplicat turmelor de oi. 

Desfăşurarea acestor activităţi a presupus cooperarea între un număr ridicat de persoane şi utilizarea în comun 

a unui echipament variat, mai ales între Administraţie şi echipele tehnice de medici veterinari şi tehnicieni de 

laborator din cele două regiuni. Au fost de asemenea implicate Serviciile de deratizare din ambele provincii 

pentru a lucra împreună în vederea asigurării standardului cerut şi înregistrării adecvate a rezultatelor 

obţinute. 

Aceste campanii s-au soldat cu scăderea numărului de cazuri de îmbolnăviri în rîndul animalelor şi le-au 

oferit fermierilor servicii sanitare eficiente şi eficace. De asemenea, s-a mărit şi s-a adăugat un plus de valoare 

produselor, avînd în vedere faptul că acum fermierii pot garanta sănătatea animalelor lor. 

Buget: PTA 122.130.874 costuri totale; PTA 91.598.159 INTERREG IIA 

Contact: Junta de Comunidades de Castilla y León 



Tel.: +34 983 41 11 21 

Fax: +34 983 411269 

212


3. Aspecte referitoare la rolul mediului 

în dezvoltarea rurală şi a agriculturii 


Asistenţa fermelor ecologice (A/SLO) 

Pentru a sprijini sustenabilitatea agriculturii, birourile de consultanţă de mediu situate în regiunea austriacă de 

frontieră au lansat un proiect destinat fermierilor. Acest proiect a avut drept menire să le crească gradul de 

avizare asupra acestor probleme şi să îi încurajeze să practice o agricultură ecologică. Obiectivul a fost de a 

îmbunătăţi apele freatice care au, desigur, impact asupra calităţii vieţii din regiune şi asupra atributelor sale 

turistice. Astfel a fost creat un laborator de analize, în cadrul Camerei Regionale pentru Agricultură şi 

Exploatări Forestiere din Leibnitz (A), în aprilie 1994, care poate preleva probe de sol şi apă la cererea 

fermierilor interesaţi şi verifica probe din alte reziduuri pentru determinarea conţinutului de nitraţi. Acest 

laborator serveşte, de asemenea, drept organism consultativ la solicitări individuale, îndeosebi în ceea ce 

priveşte fertilizatorii, conducînd, de asemenea, şi alte teste şi inspecţii pe teren. Un laborator îndeplinind 

aceleaşi funcţii a fost înfiinţat şi funcţionează în Maribor, în zone de frontieră slovenă. După expirarea 

asistenţei, proiectul va putea să se autofinanţeze prin contribuţii de la camerele pentru agricultură şi prin 

taxele plătite de către fermieri. 

Buget: 65.407 Euro; 80 % de la INTERREG IIA 

Contact: LFI Steiermark 

Hamerlinggasse 3 

A – 8010 Graz 

Tel.: +43 316 8050 1309 

cimerman@lfi-steiermark.at 

213



4. Reţele / Schimburi / Instruire 

Elevi şi profesori instructori – Schimburi reciproce în agricultură (D/DK) 

A fost dezvoltat un proiect destinat a asista tinerii care se instruiesc în domeniul agriculturii şi cadrele 

didactice ai acestora în aprofundarea cunoştinţelor asupra condiţiilor şi practicilor agricole, îndeosebi în 

agricultura „organică“. Proiectul este destinat a le îmbogăţi acestora cuonştinţele, în mod reciproc, asupra 

metodelor de producţie agricolă folosite de vecini. Proiectul a rezultat în urma discuţiilor Grupului de lucru 

pentru agricultură din regiunea Sønderjylland/Schleswig. Tinerii fermieri, care parcurg un ciclu de instruire 

primar şi unul mai avansat, au astfel oportunitatea să efectueze un stagiu de instruire practică în ţara vecină, 

pe o durată de la 3 la 12 luni, recunoscut ca experienţă profesională. Cooperarea dintre şcolile agronomice a 

avut loc, la început, la nivelul profesorilor instructori, care au parcurs un curs intensiv de limbă, au fost 

instruiţi în sisteme complementare de predare şi au efectuat excursii şi proiecte în comun. Participanţii la 

activităţile proiectului au fost recrutaţi dintre aceia care au absolvit sistemul avansat de instruire. La proiect 

au luat parte trei instituţii de învăţămînt. Primele măsuri au început în vara anului 2000. 

Buget: 98.768 Euro; din care 50% de la INTERREG IIA 

Contact: Berufliche Schule des Kreises Nordfriesland in Husum 

Außenstelle Bredstedt 

Theodor-Storm-Str. 2 

D – 25821 Bredstedt 

Tel.: +49 4671 9134 40 

Fax : +49 4671 9134 19; 

ivolquardsen.lwk-bredstedt@t-online.de 

214


Programul de dezvoltare profesională pentru industria agroalimentară (IRL/NI) 

Programul de dezvoltare profesională pentru industria agroalimentară pe o durată de 13 zile vizează 

susţinerea dezvoltări profesionale a industriei agroalimentare, avînd ca obiectiv pregătirea unor organizaţii 

care să administreze schimbarea şi să îmbunătăţească procesul de dezvoltare profesională. Programul este 

oferit sub forma unor seminarii şi ateliere de către instructori cu experienţă. Participanţii au astfel 

posibilitatea de a-şi autoevalua abilităţile şi competenţele legate de necesităţile lor de organizare. În timpul 

cursului, fiecare participant va prezenta un plan de lucru care să faciliteze transferul de cunoştinţe şi abilităţi 

către organizaţia din care face parte. 

Cursul este destinat să încurajeze dezvoltarea de reţele şi asigurarea unei interacţiuni la nivel inter-regional, 

inter-organizaţional şi inter-disciplinar, precum şi punerea în practică a cunoştinţelor şi abilităţilor dobîndite 

în beneficiul organizaţiilor participante. 

Programul are în vedere: 

Cunoaşterea politicii şi programelor agroalimentare europene 

Dezvoltarea agriculturii pe plan internaţional şi pieţele de desfacere din întreaga lume 

Probleme organizaţionale – implicaţiile politicii promovate, planificare strategică, planificarea 

proiectelor şi managementul de proiect 

Abilităţi de management – administrarea resurselor umane, analiza sistemelor, administraţie şi finanţe 

Dezvoltarea abilităţilor individuale – abilităţi de comunicare, de utilizare a timpului şi de prezentare de 

expuneri 

Tehnologii informaţionale – sisteme şi aplicaţii I.T., management al informaţiilor. 

Programul va mări competitivitatea organizaţiilor implicate în industria agroalimentară şi va contribui la 

stabilirea de contacte şi reţele între organizaţii şi persoane fizice în regiune şi în afara ei. Programul 

încurajează exploatarea de către aceste organizaţii a unor oportunităţi noi de afaceri şi marketing. Pe lîngă 

faptul că îşi aduce contribuţia la dezvoltarea economică a regiunii, acest program dezvoltă şi competenţele 

profesionale şi consolidează legăturile dintre ASA şi NIIAS. 

Buget: £24.450 costuri totale 

Parteneri: Ms Nuala McNally 

Co-operation Ireland 

7 Botanic Avenue 

Belfast BT7 1JG 

Tel.: +44 28 90 321462 

Fax: +44 28 90 247522 


215



5. Promovarea IMM-urilor 

Îmbunătăţirea mediului de afaceri al IMM-urilor în sectorul agricol (D/DK) 

Desfăşurat între aprilie 1996 - decembrie 1998, acest proiect a avut în vedere mai ales sectorul agricol, 

creşterea animalelor şi industria alimentară. Partenerii principali în acest proiect au fost Green Centre din 

Danemarca şi Tachnikzentrum Lübeck din Germania. Scopul major al acestui proiect a fost de a stabili o 

reţea de cooperare transfrontalieră pentru îmbunătăţirea impactului IMM-urilor în sectoarele menţionate. 

Activităţile specifice au inclus instruirea reprezentanţilor unui număr ridicat de IMM-uri prin intermediul unei 

serii de seminarii ca şi prin consultanţă adecvată oferită IMM-urilor individual. În regiunea daneză s-au 

desfăşurat 9 seminarii, discutîndu-se cu aproximativ 9 IMM-uri pe parcursul unui seminar, ca şi 95 de întîlniri 

de consultanţă şi 6 sesiuni de consultanţă. În regiunea germană s-au desfăşurat un număr de 41 de şedinţe, 

sesiuni şi întîlniri de consultanţă. 

Contact: Preben Gregersen 

Erhvervsfremme Styrelsen 

(Agency for the Development of Trade and Industry) 

Sondergrade 25; DK 8600 Silkeborg 

Tel.: +45 35 46 60 00 

Fax: +45 35 46 64 01 

216

Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?